E.

LOVINESCU

AQUAFORTE

CE D 1 TUR A CON TE M·I' O R AN Ă

www.dacoromanica.ro
 PREFAT A
Sub titlul de Aquaforte adun elementele celui de al
patrulea volum al Memoriilor mele. Prin cuprins el
continua volumul al treilea, adica nu urmeaza firul
intrerupt cu volumul al doilea al unei autobiografii
spirituale Impletite in inswi materialul omenesc in
sdnul caruia se desfafoara, cu evolufii f i etape, ci se
revarsa intr'un memarialism cu obiecte foarte feta-
rite, ambianta domestica fi animaliera, prin urmare
fauna adevaratä, ambianfa literara, prin urmare
fauna figurata,portretistica, i,la urma,ciziar o fauna
de idei, stranse la un loc prin caracterul lor de notafii
pe baza de observafie nu lipsita de oarecare incizivi-
tate, de unde f i titlul.
Dacli imprejurarile vor ingadui f i aparifia celui de
al cincilea volum, el va relua firul intrerupt cu vo-
lumul al doilea povestind, astfel, luptele literate, tot
memorialistic f i portretistic, ale ultimilor zece ani,
dupa care contribufia mea la cunoa#erea epocei lite-
rate dela 1900-1940 ar putea fi privita ca Incheiata.
E. L.
Oct. 1941.
www.dacoromanica.ro
 FAUNA DOMESTICA SI PRO VINCIALA

Intoarcerea fiului instrdinat

Cu Wall lipsa de legAturg cu trenul local, yin deo-
biceiu in tArgul natal cu rapidul; cele cloud ceasuri
de oprire la Dolhasca imi pregAtesc starea sufle-
teascA a fiului risipitor intors la un cAmin pArintesc,
fArA parinti. Zi Inca, si in clipa ei cea mai poeticA,
a cernerii funigeilor fumurii pe zAri; trenul gAfAie
adAnc printre holdele in plinA sevA, in zigzaguri
brusce casi cum ar vrea sA-si muste coada, in scurte
opriri neasteptate in fata vreunui drumeag de tail.
Astavara, silit totusi sA iau acceleratul de dupA a-
miazA, am ajuns, in puterea noptii la Dolhasca, abia
putând sA beau la repezealà o bere caldA sub teiul
umbros i sá zäresc silueta chipesA, martialA, inflA-
cAratà de sapca rosie a sefului statiei i alintul sol-
durilor rotunde ale mult plimbäretei lui servante au
grand come, cu treacAt des de MsneatA pe peronul
rustic al statiei cu tei.
Singur in compartimentul intunecat, imi rumegam
sentimentele intoarcerii in casa mare, neasteptat de
nimeni, cu 0 strAngere de inimA 1 cu 0 presimtire de

www.dacoromanica.ro
8 E. LOVINESCU
gol, de pustiu. Nu ma uitam afara pentruca nu era
nimic de vazut in taciunele noptii fArA luna. In gara
sumbra, Incurcat In geamandane, ma trezii in fata
statiei cu §ase birje rufoase, ocupate repede. Din fund,
de departe, din noapte, un birjar imi facu cu amân-
doua manile semne de recunoa§tere §i de intimitate;
Inainte de a-i raspunde, birja fu Insa luat5. cu asalt
de patru tineri intelectuali" beau, ce se mistuira
zoriti intr'insa, cu toate semnele batrAnului, care,
la urma, imi striga din mers:
A§teapta mata ca ma intorc in data mare §i
le iau...
In batrAnul de pe capra, in lumina §tearsa a feli-
narelor oarbe, recunoscusem pe Her§cu, din vechea
antrepriza de trasuri §1 de diligente a lui Iancu Pidala,
vecinul nostru de odinioard, cu cAteva zeci de perechi
de cai, ce bateau toate meleagurile tinutului; in Ian-
dourile lui arhaice, trase de patru telegari cu zurgalai,
strabatusem in verile copilArici, cu parintii, drurnu-
rile manastirilor sau ale muntelui" §i de pe capra lor
adulmecasem toate aromele fAnetelor \tali Moldovei.
Mi-aduc §1 acum aminte de emotia cu care 11 vazusem
odata pe Iancu ie§ind din casa plina de vaere §i de
tipete, in urma mortii sotiei lui. Tulburat, inebunit
parca, el ma rugase sa trimit o telegrama catre pa-
rintii ei, la TArgul-Neamt, pe care mi-o dictase sin-
gur, laconic. Scrie raga: Ida mort". Sub impresia
emotiei, i-o redactasem intocmai, fArA sa-mi dea prin
gAnd ca i-a§ fi putut schimba gramatica. Ida mort",
§1 cu moartea ei, printeo serie de nenorociri §i impre-
www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE
jurari, dupa ce avusese patruzeci de birje §i de Ian-
douri, bietului om nu-i mai ramasese decht una, de
pe capra careia, trist, imi facea semne de recunoa§-
tere afectuoasa in vacantele adolescentei.
A murit §i Ida, cum a murit apoi, in mizerie, §1
Iancu Pidálà §i atâti §i iatä Ca acum sub dealul
ora§ului, de unde de sus se aude zarva iarmarocului,
cu jalnice caterinci §i stridente de voci ie§ite din
phlnii, prin care taranii sunt partill la panorame §i
la comedii, prin zumzet de norod, intr'o betie de lu-
mini stau singur langa geamandane, §i ma gandesc
la timpurile de acum cincizeci de ani, la zurgalaii
landourilor balranului birjar, §i la semnele bratelor
lui triste de geamba§ nenorocit, reaparule o clipa
in cele ale lui Her§cu, ultimul supravietuitor al graj-
durilor lui... Stele le sclipeau, dealurile targului ho-
hoteau de viata, iar eu ma primblam prin piata pustie
a W.-11-h cu gandurile intoarcerii triste...
Dupa vreun ceas sosi §i Her§cu, voios §i plin de
amintiri. Träsura lui era Irish o ruina rufoasa iar
caii scheletici abia o urneau din loc. La pieptul dea-
lului, se oprira; ma scoborii §i eu cu o valiza mica in
mânä; Hervu in§faca alta mai mare §i printre poc-
nituri de bice, indemnuri din gura, amintiri despre
timpurile de odinioara, hai, hai, osteniti, nadu§iti, cu
mult dupa miezul noptii, ajunseram, insfar§it, in capul
dealului, in ulita larga a targului §1 in fata casei marl,
scufundata in noapte §i in brazi, unde nimeni nu ma
mai a§tepta cu vitelul gras.

www.dacoromanica.ro
 II

Bunica i nepotul.

In locul vitelului gras, intArziat cu un ceas peste ora

asteptArii, fiul instrzlinat fu prirnit cu portile curtilor
inchise, cu biljbâieli, in noapte, pe la usi si pe la
geamuri, f'dril ca macar bätrAnul Ursu s5.4 onoreze
sosirea cu látratul lui principial.
Pe biroul camerei mele pustii gAsii deschis un nu-
mar vechi al Revistei Fundatiilor Regale" cu una
din cele mai bune schite ale lui Anton Holban: Bu-
nica se pregatefte scl moard... Artà lipsitä de inventie,
de fantezie, de organizatie; artä de notatii märunte,
dar bine alese, pregnante, evocatoare a atrnosferii
casei familiale, in care maicii-mea, bätrânica de opt-
zeci si cinci de ani, circul.1 cu puterea unei prezente
materiale. Ochii imi cAzurä peste rândurile din urmä:
Eu sliu dr bunica se teme de moarte cu toate ca
ceilalti se prefac cä nu pricep sau nu le place sä
facil astfel de observatii, cad ar fi obligati la conso-
lari anevoiase. Dar eu li spun bunicäi odata când
suntem numai noi, buni prieteni bunica si ne-
potul:

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 11

Bunico, sunt bolnav eau. Oricat s'ar 'Area de

ciudata aceasta marturisire dela tineretea mea §i mi-
di nu s'ar vedea, e adevarat. Cei care banuesc ceva,
cred cà e numai o stare de nervi. Am dureri mari,
precise §i niciunul din atatia doctori insemnati nu
intelege de ce sufdr. Retetele §i consultatiile lor ma
costa bani multi §i nu-mi sunt de niciun folos. Nu
am putinta unei clipe de nadejde, cáci zilnic, la
fiece ora, sunt fortat sh-mi aduc aminle de tragedia
mea. linul mi-a spus cà fac echilibristica cu moartea.
A§a sunt oamenii de nepriceputi, incapabili sh ghi-
ceascil ceva. De o bucata de vreme nu mai sper ni-
mic. Au trecut destui ani la fel de surnbri, am epui-
zat §i doctorii §i retetele. 0 sa se termine totul cu-
rand, nu mai am nici o Indoialà. i de altfel nici eu
nu mdi pot teal in felul acesta. M'am deprins putin
cu aceste gAnduri §i-mi inchipui ca nici o hotarIre
nu mi-ar fi prea grea. Cu tine odata, oricat de ciu-
data ar parea tovara§ia, o batrana §i un Canal% A-
mandoi, ca In gradina, bunica §i nepotul prin cer §i
nouri, mai departe, la bunicul...".
La recitirea acestor rânduri, emotia imi stranse
gatlejul, emotie, pe care n'o incercasem totu§i la apa-
ritia lor. Fiecare I§i_presimte moartea sau numai §i-o
Inchipue, §i-o evoch in sensul sau, cu spaima sau cu
sentimentul unei eliberari; sensul nu capala Insa
fiorul emotiv decal atunci când presimtirea s?a rea-
lizat cu adevarat.
In cadrul familial al casei parasite brusc §i de
bunica" §i de nepot", pe balconul, de pe care anul

www.dacoromanica.ro
12 E. LOVINESCU
trecut stateau zilnic de vorba, ea pregatindu-se sa
moarV, iar el cu presentimentul destinului apropiat,
pagina aceasta gase§te in mine ecouri profunde...
Lucrurile s'au desfä§urat dupa cum prevazuse. Totul
s'n terminat curand" el Intai, §i. dupa vreo doua
luni §i ea bunica", amandoi, ca in gradina, bunica
§i nepotul prin cer §i nouri, mai departe, la buni-
cul...", a carui imagine mi se arata in fiecare seará
de atatia ani, cu o rara realitate, strabatand vasta
peluza a curtii, 'Ana ce, la randul meu, ma scobor
§i eu de pe balcon pentru a o taia de nenumarate ori
cu aceia§i pa§i inceti, cu aceea§i spinare incovoiata,
cu acelea§i mani aduse la spate, a§a cum a facut-o
el de and 1-am cunoscut.
Moartea batranei cadea in ordinea naLurii, §i nu era
toamna, in care sä nu plec Lara strangerea de inima
de a n'o mai gasi in vara viitoare; §i moartea i Ana-
rului meu nepot se banuia prin atatea semne surde
ale unei sal-31161i in continua alarma succesiunea
lor rapida le leagil insa inleun destin comun preva-
zut de schita scriitorului. Intai nepotul", §i numai
dupa vreo doua luni §i bunica" §i, printr'o ciu-
data coincidenta, urna lui funerara adusa din Bucu-
re§li e ingropata in sicriul ei pentru a fi a§ezati a-
mandoi in cavou, alaturi de bunicur...
S'ar 'Area cia exista comunicatii misterioase intre
oameni pe cai neexplicale Inca de §llinta. Putin dupa
moartea lui Holban la Bucure§ti, moarte tainuita

www.dacoromanica.ro
AQTJAFORTE 13

bunicai", cu cea mai mare pazd, läsand-o singura

numai cateva minute, soru-mea o gasi abatutd, toro-
pita de o fulgeratoare durere de cap.
Nu mai pot, suspina ea sfar§ita. A fost aid un
om, care mi-a spus ca s'a intamplat o nenorocire In
familia noastra.
Ce om?
Acum a ie§it pe u§5. §i ma mir ca nu 1-ai in-
tAlnit.
Omul n'avusese pe unde veni. Batrana fusese vic-
tima unei halucinatii. Scirobita, cAzu apoi inteun
somn adanc. Scena se repela la fel la o luna dela
moartea nepotului. Acela§ om misterios i se arata
In vis, vestind-o ca-i murise unul din copii". Numai
dupa ce i se adusese probe materiale ca traesc cu
totii se potolise oH paruse ca se potolise. Nu mai
pomeni apoi de nenorocirea ce-i izbise familia.
Dupa alta lima se afla ea insa§i in agonie, o agonie
de allfel lucida. Cunoscandu.-i marea-i afectie pentru
nepot", soru-mea ii propuse:
Ce ai zice, daca i-a§ scrie lui Anton A. villa sa
te vada?
BatrAna dAdu din cap:
Nu-i scrie... Bucure§ti-s departe... Chelluiala
mare... Am citit in ziare ca s'au scumpit iara§i tre-
nurile...
Dupd o lunga tacere, plina de intelesuri:
$i de ce sa mai villa el? Nu ma duc eu la
dansul peste doua-trei zile?
Omul misterios 1§i Meuse deci datoria §i-i vestise

www.dacoromanica.ro
14 E. LOVINESCU

moartea nepolului. Bdtrana §liuse probabil dela in-

ceput cd de el fusese vorba: se prefkuse totu§i cd
nu §tia nimic, din delicateta poate pentru durerea
mamei nepotului.
La citirea acestei intdmpldri cu semne", un prie-
ten imi povesti §i el o intdmplare.
Nu-i ceva rar §i minunat ci o mica intamplare,
fàrä insemndtate pentru altii ; mie mi-a deschis
Insà o perspectivil noud. Imaginatia nu cunoa§te
frank ea poate ndscoci mice. Aldturi de fantastic stà
insh pitild emotia, care, cu cat e mai simplii §i mai
sincerd, cu atAt e mai zguduitoare.
Mutat de curând in Bucure§ti, irni cumpArasern o
casä §i imi fricusem, in sfar§it, un cdmin.
Din fundul lui de rno§ie indepärtatd, bdtrdnul meu
tatd, care stdruise _mereu sa ma a§ez locului odatä
din rdtdcirile mele, n'avusese prilejul sa-o yacht Nu
mai venise in Bucure§ti de cativa ani, iar cand ve-
nise imprejurdrile nu-i ingAduiserd sd-mi treacd pra-
gul. Doar in drum spre sanaLoriu, ma rugase sä-I
due pe dinainlea geamurilor cu flori, dupd cum §i
la intoarcere Meuse acela§ ocol. Bietul bdtrAn rä-
másese, astfel, cu ochii atintiti spre casa, pe care n'o
putuse vedea. Bolnav §i poate fard nádejde de a mai
trdi, Ii luase rdmas bun dela ea pentru totdeauna
printr'o lacrimd tremuratii in genele-i stufoase.
Am sd mor, fárä sd-o fi vdzut, murmur% el, in
Limp ce trásura cotise pe altd. stradd.
Trecuserd cdteva zile dela plecarea lui la lard §i nu

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 15

mai aveam nici o slire dela &Instil, deoarece la

Capreni nu e telegraf. Eram deci ingrijorat. Intr'o
dimineata, pe cand rasaritul abia se tivia cu aur, ma
destepta usoarg lovitura in geam a unci pasárele ce
ciocania incet ca si cum m'ar fi chemat; o lovitura,
doua, trei, apoi mai multe, intetite. Catarându-se de
geam, pasarea se inalta catva spre a cddea din nou.
Am crezut la inceput ca era vreun biet pui ce nu
§tia sa sboare, dar, cand m. apropiai, pasarea sbura,
pentru a se reintoarce isbind in geam cu ciocul si
chiar cu capul, ca si cum ar fi voit sa-I sparga. S'a
framântat, astfel, mult, Oita ce, (land jos stolurile,
musafirul nepoftit ma lasa, In sfarsit, sa ma odihnesc.
Cdnd trecui in birou, oaspele sosi insä din nou cu
acelas bun venit sgomotos, isbindu-se de fereastra
Oita ce incepura sa. i se imprastie fulgii de pe pieptul
lovit. Apropiindu-ma, pasarea nu fugi; cand deschisei
fereastra, ea imi sbura ca o sageala deasupra capului,
descrise un larg cerc in jurul odaei, strabatu in ca-
mera de alaturi si disparu apoi prin geamul deschis.
Pe searii primii o telegrama dela frate-meu ca tata
murise tocmai in acea dimineata.
Cum nu cred in supra-natural, o pun pe seama in-
tamplarii. Sbuciumul pasarii la ferestrele mele m'a
induiosat lotus; de truda ei de a intra nu pot sa nu
leg dorinta tatei de a-mi vedea casa inainte de a
inuri; din lacrhna varsata in trasura sanatoriului in
fata geamurilor inflorite, a iesit poate acest sol ma-
tinal, care voia cu oriee pret sa patrunda inauntru...

www.dacoromanica.ro
 HI

Femeia cu noud copii.

...A doua zi dimineatd, aruncându-mi ochii pe fe-
reastra dinspre partea de din dos a curtii §i a de-
pendintelor, de acolo de unde b5.trana I§i trAia viata
spectacularä, privind §i ascultând larma ordtdniilor
infometate, regasii peisagiul §tiut al vietAtilor stranse
In jurul unei femei rotofee, cu burta dusá la gurä, in
care recunoscui nurnaidecAt un vechiu, de§i intermi-
tent, element al ambiantei domestice. Bucovineancä
robace, româncá, de§i cu nume de familie rutean,
Dochita s'a integrat coltului acestuia al casei de mai
bine de treizeci de ani, de pe când era fatd.
M5ritându-se apoi cu un brutar, §i-a durat o casA
pe o bucata de loc din fundul indepArtat al gràdinii
§i s'a pus s5. zArnisleascd. La intoarcerea din fiecare
yard o zAream prin curie, robotind suplimentar pen-
tru atAtea rânduri de musafiri, cu burta mereu la
gong. Punct fix al unei traditii domestice, prezenta
ei nu-mi mai pAru vremelnicd, ci incruslatà pentru
mai mult in peisagiul ferestrei dosnice. Ie§ind sà cer-

www.dacoromanica.ro
AQUAF-ORTE 17

cetez situatia, md vdzui brusc inconjurat de noud

suflete.
Cine-s gslia? ma mirai prefdcut.
D'apoi eine sd fie? Ia copiii mei, säru'mâna, co-
nasule.
Numai atâtia? zâmbii.
Apài ceilalti o murit, cd-o fost cinsprezece, rás-
punse naiv, cd la oamenii sdraci inträ moartea iute
pe us5. De unde doftori?
Dochita cu brutarul ei n'au stat, asa dar, cu bra-
lele in san, in casuta din fundul grddini4 ci au sA-
m'anat viap in brazda neamului... Omul n'a frdmântat
numai aluatul brutdriei.
si... si ce cautd cu totii aici? Ingàimai oarecum
ingrijorat i incurcat.
Apai si-o fdcut milà i pomand duduia de noi ti
ni-o primit pe toti sä te slujim pe yard cat ii fi mata
pc aici, si, pe urmd, sd pdzim casa, pe iarnd.
Bun... Dar barbatul ce zice? Nu-1 vdd in curte.
Bdtu-l-ar pdcatul de betiv, ce s5. caUte? ca ne-o
alungat pe toti de acasii, de-o trebuit sd ne mu-Min
arnu trei luni intr'o odditd in sat,pand ce ne-o adus
duduia aid la moartea coanei mari.
Cum pulea sd-si lepede un om nevasta si noud copii,
isgonind-o dinteo cdsutd fácutd impreund, asa, cu
ce era pe (Musa si cu traditionala burtà dusd iaräsi
"Ana la gull? Aflati cd se putea, pur si simplu.
Apdi sd vezi mata, se vdri in vorbd Nuta, fata
cu trei dinti din fata rupti, cu ochi vioi si cu §apte
clase de scoald primard, s5. vezi math., când ii auzeam
2
www.dacoromanica.ro
18 E. LOVINESCU
pe tala venind boncaluind in puterea nopii, noi o
shughiarn cu top pe usA, ascunzandu-ne care incotro,
in pod, in grAdink la vecini, cA, altfel, dupa ce spargea
ce mai era in cask ne balea de ne sminteR, asa,
pentru nimic. PAnA ce inteo zi o zis cA lui nu-i trebue
fumeie i atAtia plozi i ne-o luat pe goana si nu ne-o
mai primit in casa. De atunci bea singur tot ce chstiga
la chitärie.
Nu-mi puteam reveni in fire.
Si voi cu ce va hraniti?
Cu banii ce ne trimite duduia, cu laptele dela
vacA, cu tot ce e in gradina, zarzavaturi, fructe.
Dar pane?
Nita amu o lunA ne dAdea tata ate o panepe zi
din cele douA ce le are dela childria, unde lucreazd, dar
amu o zis ca mai bine o bea el si nu ne-o mai dà...
MAncilm i noi mAmAliga, eh' Mind de popusoi ne-a
Itisat deajuns duduia.
$i came?
Da' ce omul trdeste numai cu carne? se vAri in
vorbd Iulia, codana mica de zece ani, cu ochi galesi.
Apoi i carne manctim, se Kiln femeia, i Inca
de pore, cand ne trimite duduia elite trei chile de ziva
rnorii coanei mari si a lui cuconasu.' Anton dela
Bucuresti. SA vezi mata ce bucurie e pe copii cAnd
vine ziva cdrnei!
0 vAzui. Nu cred cà ar putea fi un speclacol mai im-
presionant decal lupta celor noted suflete aplecate
lacorn deasupra unei strachini cu varzA cu came
de pore.

www.dacoromanica.ro
 IV

Serviciul de elape.
Ma credeam revenit intr'o emit puslie bAnluitil doar
de mari mnbre prin toate colturile ei familiare, de
mersul mrtrunt al lAtrânictii cu zambelul ajuns ne-
vinoval, de tacAnitul ritmic al mavinii lui Anton
Holban, in care vara lrecutá ivi tapase" romanul,
ràmas postum, locurile Daniei, §i iatà in peisagiul
curtii dosnice vdzul. prin fereastra, pe unde imi arunc
deobicciu privirile, se desprindea acum silueta in-
greuialá a femeiei rotofeie ajutatà sau incurcatà in
treburile casnice de furnicarul celor nouà suflete,
printre cotete, printre dependinte, in vurà vi in grajd.
0 realitate, de care trebuia v.5. tin seama vi in cadrul
ciireia urma sä-mi organizez viata.
Dela vase dimineata luai contact cu tânärul Ion,
Mean de optsprezece ani, Laiatul mai mare al femeiei
rotofeie, subtirel ca un cioban grigorescian, pläpAnd
vi moale; mânile lui s'au mânjit cativa ani cu aurul
literelor unei mici tipografii locale, dar pulberea de
plumb nu-i pria pramânilor delicati. Acum se rusti-
eiza, se viriliza, scotand apà din fântâna adâncä,
www.dacoromanica.ro
20 E. LOVINESCU
Ingrijind de vack haldduind prin imensa gradina
dupa treburi sau atipind in dogoarea amiezilor pe
patul aromitor al ierbei cosite. El 1§i luä asupra-§i
sarcina de a-mi aduce la fereastrk odata cu primele
raze ale soarelui, §i primele misive de civilizatie bu-
cure§teand ale ziarelor.
Grija ordinei salonului meu, bivuac de yard, o are
Nuta, fala de paisprezece ani cu aparente de opt-
sprezece, naltutd, cu o fata expresiva dar urâtita de
lipsa celor trei dinti dinainte, cäzui dinleo isbiturk
cu ochii vioi, de§lepti; la o vhrsta Cand felitele se
joack ea e demult o adevarata gospodink ce-i dreplul,
cam uituck cititoare de cdrti de pove§li §i cotrobrti-
toare. Cafeaua cu lapte mi-o serve§le Iulia, fetita de
zece ani, singura frumu§ica din tot neamul, cu un
maie instinct de feminitate tradus in gesturi lente,
gratioase, cu priviri gale§e, inteo decenta de expresie.
La masa, ele formeaza un serviciu de etape, la care
se adause §1 Gheorghita, calmucul, Miat de vreo 9 ani,
cu figura botila §i ingratä. Când, printeo indiscretie,
aflai ca puiul dela fiecare masa trecea indarat prin
acela§ serviciu de etape, intr'o cercetare amanuntitil
de guri dornice de carne, incepui, din sfialk O. las
neatinse in farfurie, intai o aril* apoi cealalta, In
sfAr§il, §i un picior, dup.-à numarul copiilor prin mAi-
nile carora trecea farfuria cu rama§ite. Cafeaua mi-o
aducea in veranda Valerica, dar o ridica Profirita,
fiecare cu serviciul separat, stimulat, fire§te, de o dar-
nicie tot alai de separalä §i de progresiva. Tudorel
imi ducea corespondenta la culla dela o surd de metri

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 21

de casa; Gheorghita mergea la posta curecomandatele;

Stefanel ma aproviziona cu timbre, tigari, hartie dela
tutungerie sau dela librarie.
In camera mea, unde nu intra nimeni inainte, afara
de maich-mea, ce se strecura discretà cu cate o pail
sau o caisa, cele mai frumoase", cea dintai si din
primele zile, aphru printeo adevarata intuitie de fata
isteata, Nuta, stirba, cu o farfurioara de pomusoard".
Ii dadui un ban mai mare pentru atentie, punet de
plecare al unui lant de adevarate servituti: toate fruc-
tele marii gradini trecura, astfel, in cursul verii pe
biroul meu, in exemplarele cele mai vrednice de
luat in seama, fiecare copil luandu-si o specialitate,
la agrise, la caise, la zarzäre, la prune, la pere, ba
uneori chiar si cu competinte limitate: o fetita la
parul din vale" _si alta la parul din deal", pana ce
intr'o zi ma trezii $i _al Mdriuca, fetita pantecoasa
de doi ani, sgariindu-mi la usa, ca o pisica, si Valid
de coada o para pentru a mi-o oferi.
Eram un adevarat Guliver debarcat in Liliput.

www.dacoromanica.ro
 V

Porcul.
Inaintea rAzboiului, bradtura curtii forfotea de svo-
nul unei lumi inaripate §i policrome, lacomd de
gestul de semiintaor al btitrânei bucararese, slabd ca
un slãlpmc, putin cam vràjitoare, care, de cum se
strangea norii negri dinspre Suceava, se §i repezea
sà implânte in inima pärnântului un cutil mare §i,
despletita, cu o mana, cu cateva clegete retezate crindva
de un satar, Iiidreptatà amenintAtor spre vhzduh, in-
cepea sà morfoleascd printre gingiile fàrá dini, lungi
descântece de solomonar, prin care lega puterile intu-
nericului §i imprti§tia balaurii spre alte destine; graj-
durile erau plMe de tot felul de vaci elvetiene, rase
plenare, pentru intretinerea atrora tipa strident loala
ziva sub §opron §i§ca" dumicandu-le hrana; inteo
parte mai fern din dosul curtii se bàlriceau in fata
ad6poslului lor, in mla§tini säpate anume, zece scroafe
de mare rasa, magolite cu arbore genealogic in re-
gala, uria§e baloane priponile, acoperile cu peri marl,
lungi, màtásoi, rAsuciti, malrone inamovibile in
zulufi §i bigudiuri" de ajun de bal...

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 23

Timpurile de prosperitate animalá au dispärut de-

mult; dobitoacele curtii s'au redus la exemplare cu-
rente i utilitare; puicutele par fete in uniforma"
iesite la plimbare in curtea scoalei, cu mânecare re-
glementare. Din neamul strhlueit al scroafelor, din
rasa slàvilá a tuTmelor porcarului Eumeu, perindate
in cocina demult dispárutä, n'am mai gásit decat un
pore M.A. strilmosi, de proportii mediocre, editia de
buzunar, prescurtatd, a uriaselor tomuri in folio de
odinioará, imposibil de foiletat in vremurile noastre
precare.

II cheamd Ghità i ii meritá numele. L-arn eu-

noscul vara cealallii in toalii. strhlucirea prunciei lui.
Ftird a crede in bunAtatea utopicá a ornului prirni-
tiv deformala de civilizatie, de viata socia1, natura
a pus in leagAnul tuturor dobitoacelor nu numai fru-
rnuseti i gingàii fizice ei i gratii i nevinovátii su-
fletesli, pc care maturitalea i bätrânetea le distruge.
Nu exista dihanie lipsilà de farrnec cand e pui. Ark
de uricioase in obezitatea lor filtä echilibru static,
cand sunt mici, nurnai lumina i aur lopit, rAtuslele
par gratioase pufuri galbene de pe haina Colombinei;
puii de etirià sunt nasturi solari, panä i umflatii, pu-
rulentii broscoi incep prin a fi mici arcuri deslinse,
cand, mormoloci, Ii fac vant prin apa stätuta a
NUM. Ghird a cunoscul si el frilgezimea copilariei;
si pe trupul lui suplu natura a asternut candorile ne-
vinovatiei si trandafiriul pudorii alarmate.Ghità, acest
Ghitü, in care nu mai exista nici o urmil de rusine!
www.dacoromanica.ro
24 E. LOVINESCU
Nu e prost; obezitatea nu 1-a ingreuiat i imobilizat
Inca; are o elasticitate de miscilri, cu care se con-
fundil de obiceiu desteptdciunea; elasticitalea ingriduie
initiativa i chiar agresiunea; in micile lui harte cu
celelalte dobitoace ale curtii, Ghitä le dovedeste pe
amandoug.. Ii distinge insà, ca pe intregul lui neam,
lipsa de rusine, in sensul absentei oricrirei rezerve,
oricArei discretii. DA inainte ca porcul". e formula
vietii lui morale dictata." de o Hicomie inexorabilà, de
o foame blestemata, pe care nimic n'o poate stampAra.
Nu refuzá niciodatà nimic; burta lui are disponibi-
litii nelimitate iar nesatiul Ii suprimit simtul cu-
viintii, al demnilatii personale. Il alungi, 11 lovesti:
el se intoarce IndArdt, frtrà galceavg., fàrà ostentalie,
dar stäruitor. Boul e ingust la minte; magarul e in--
grat i neprevAzut; catarul, incáprittmat; cânele rau;
porcul e nerusinat. AUL de rumenil, cu carminuri de
fecioard pudicil in pruncie, pielea lui nu mai roseste
demult; s'a invisirtosat i s'a acoperil cu o bidinea de
peri aspri i eposi i pentru ca sà n'o fulgere fuel
o umbra de emotie si de delicalete cu reminiscentele
primelor zile, Ghità se balàceste in nilmolul luturor
mlastinilor curtii, isbutind astfel sa-si izoleze prin-
tr'un strat gros de murdärie nu nurnai trupul de in-
tepalurile mustelor ci i sufletul de orice retinere
moral&

www.dacoromanica.ro
 VI

Cocofu I.
Casa de yard e in paragind... Dela fereastra din-
spre curie nu se mai aude larma orätilniilor din
batAtura buchläriei; numai amintirea imi evoch armia
lor anonimä revdrsatä la soare pe câmpul de luptd,
din care se desprinde si seria precisd a atillor ghine-
rari vesliti, incarcati de podoabele cornandamentului
lor, cu decoratii, cu eghileti, cu tignale legate cu
snururi colorate, cu coifuri sângerii, venerabili sau
lineri cocosi, plini de avântul r'azboinic al rasei.
Din siragul umbrelor solemne, incepand dela Ar-
maful 1 al copildriei, bdtran incárcat de ani si de
glorie, putin cam greoi, dar Inca martial, pe peluza
cur[ii nu mai stapaneste azi, dealtfel peste o oaste
redusa si uniformizatil rosu-c-ArAmiziu, decat Pinteno-
gul. A trecut vremea balurilor mascate, cu org.tänii
travestite in dominouri multicolore, cii sortulete pa-
storale, cu puicute decoltate, crete la pene, iesite
pentru prima data In lume, oH cu g6ini boghete,
cucuete, matroane venerabile. De câtiva ani s'au ni-
www.dacoromanica.ro
26 E. LOVINESCU
velat pretutindeni In partea locului intr'o singurà
rasa voinicil, strict decentà, cArdrnizie; travestiurile
de odinioarà de mAtAsuri lucioase sau de velururi
sumbre, de cretoane usoare sau de baticuri pictate
fantezist au dispArut. Iesit pe peluza curtii, pensio-
natul puicutelor i gdinilor pAseste, astfel, egal, sub
conducerea pedagogicA a Pintenogului cu nasturii uni-
niforrnei incheiati liana la gal.
Cocosul e cea rnai simbolicd expresie a curtii. Nu
poate fi comparal curcanului, care, izolat pe o bu-
turugA, se umflA, se sclifoseste, se gargariseste cu
propriul lui elogiu, se rnirA prosteste de tot ce face.
VirilA i retinuta, naturald ca respirgia, plinA de
demnitate si de siguranta' de sine, mandria cocosului
se vale si din felul cum calcA solid, constient de
importanta lui, färä sä se sperie totusi de ea. In su-
netul goarnei lui matinale, unii au citit semnul con-
vingerii de a aduce soarele pc cer. Convingere nu
inseamnA insd spaimA admirativA. Crede in rostul
actelor lui, cum trebue sa cread 5. oricare; nirnic nu
se irnplineste fiirà credinta in vocatie.
DacA nu aduce rásAritul ca descanlecul solomona-
rilor, alarma lui matinala ii anuntA omenirii ador-
mite. Trambita lui sonora, clarA, hotilritA, afirmA
si nu disculA; 11 crezi de vreme ce crede si el; con-
vingerea impune.
Pururi gata de luptd pentru ce i se pare rca i se
cuvine, inteligenta Ii limiteazA totusi instinclul rdz-
boinic. Curcanul se sbarleste fAri motiv, se repede

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 27

asupra oricui, asupra mânii care ii arunca grzsiunte,

in limp ce coco§ul nu e rtlzboinic decat unde §1 când
trebue; nu atadi niciodatg. pe om, chiar când il a-
lungd. Pentru un viermulet, pentru farmecele unei
puicute sau numai pentru a-§i dovedi sportiv destoi-
nicia inaintea unei numeroase asistente feminine, el
e totdeauna gata de lupte singulare; nu se rilzboe§te
Insil cu morile de Irani ci cu coco§fi. Ca §i la oameni,
instinctul lui rilzboinic e unit. cu galanteria. Nu e un
maniac solitar §i ursuz, ci un gentleman: imparle cu
gi'linile tot ce &este; le prislore§le, le apiird si le
iubeste cu drepluri senioriale. nil duratil, dragostea
lui pare a fi totu§i lipsità de voluptatea greutdtii in-
vinse. Cantitatea rdscurnpgra calitatea.
Optirnismul lui integral nu cunoasle decat o ne-
dumerire si o singurä m'ahnire. Nedurnerirea: sincer,
deschis, clar, cu nirnic acid intr'insul, pentru ce a
ajuns rnarcä de otel? Mâhnirea: cu vers sonor si
binefricillor, crainic de bucurii §i de luminozitati, pen-
Eru ce a. ajuns pseudonimul unui rnAzga.litor de tri-
vialitati rimate?

www.dacoromanica.ro
 VII

Rafoiul.
In capatul peluzei, sub un gard viu de carpeni tunsi,
mope pastirile cu capul yarn adanc in pene. Arunc
cateva bucilti de pará malaiata. si astept, fdra che-
mare, Lira miscare. Impins de un resort, ratoiul
Dumitrache Ii inalta brusc capul; Isi inchide eco-
nomic un ochiu iar cu celalt priveste mai intai la
cer si apoi spre fereastra; mi-a zarit gestul ori a adul-
mecat hrana? Se ridicii tiptil, cu grija vadita de a
nu-si trezi vecinii; isi ia desagii: tartitei, de care nu
se desparte niciodata si, cumpanindu-se neplacut,
când pe o parte, cand pe alta, vine tinta spre mine.
Rate le din jur i-au prins insa de veste plecarea, Ii
strang si ele la repezeala desagii si pornesc la drum,
obeze i impleticite. Mica larma in panza jucausä a
caldurii; cocosul se scutura brusc de tarana §i
scoala haremul cu dragà160i si dojeni dragastoase:
hai, leneso, ca4 rost de mancare, grabe§te-te sa
nu-ti ia Dumitrache inainte". Dumilrache a ajuns
insa demult la fata locului; a curatat iarba de tot

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 29

ce a gasit si se uità cu dual la noii veniti. Arunc

iardsi si privesc la felul cum apuca fiecare. Cocosul
e dezinteresat, generos si curtenitor; ofera tot gal-
nelor, ciugulind doar putin ca sä le arate ca-si she
pretui darul; le cheama sgomotos pe cele intarziate;
sultan si tail de familie, incestuos poale dar ma-
rinimos, darnic, altruist; isi rupe dumicatul, cu scurte
comentarii galante; gainile 11 ascultà iar puicutele
se tin departe; le e rusine sa mai-lance in public.
Izolat si increzut, curcanul se urnfld in sine Fara sà se
ameslece in vAltoarea vietii; privind-o de pe buturuga
lui, toarce un vis interior maret si dispretueste ma-
teria; ga.sca e doar mthicacioasà. Lacoma, dincolo
de nevoile ci, rata e echivalentul porcului. Nimic nu-1
opreste pe Dumitrache de a se imbulzi, de a-i calca
pe toti pe labe, nici solidaritatea cu specia, nici curte-
nia cu sexul, nici obrazul, nici satiul; farä frana,
lacornia lui lucreaza dintfun destin imperativ.
Soborul orataniilor se imprastie acum finishl spre
adaposlul de umbra al gardului viu de carpeni; unele
s'au trudit zadarnic; allele nici n'au dorit. Cocosul
e inciintat ch.' a impartit tot ce a putut scapa de
foamea nepotolita a ratelor. Dumilrache e plin si
multumil; ramas la urma, mai priveste cu gâtul lungit
spre Juana goala si, numai cand se convinge cä nu
mai e nimic de asteptat, se hotardste, insfarsit, sá se
intoarca sub gard. Sacul de merinde li at'arna si
mai greu prin iarba arsa de soare. Rases Le anevoe
si discumpanil; e rau fticut; natura i-a pus doua labe

www.dacoromanica.ro
30 E. LOVINESCU
scurte sub un corp prea lung si inegal impdrtit;
plumbul tartitei il trage inddrdt; mersul legdnat 11
penduleazd lateral: se irnpleticeste respingiltor. Tru-
pu-i rotund §i gras n'are deck cloud pdrti evidente
si esentiale: pliscul lung, lat, ca sa poatá apuca la-
corn cal mai mult si depozitul de alimente in descom-
punere ce-i atarna la coadd.
La jumätatea drurnului se opre§te ca sd mai pri-
veascd odatä spre fereastrd. Tot nu-i vine sd creadd
cd ospdtul s'a sfarsit. Moritcanos, zdre§te o ratá mai
la o parte §i, frird nici o pregAtire amoroasd, cu a-
ceia§ vulgara lacomie, o acopere fárd placere §i o
parase§te Mra recunostinta.

www.dacoromanica.ro
 VIII

Gdscanul.
Ratoi evoluat, alb ca si Dumitrache, gascanul Ta-
nase e mai mare, mai proportionat si mai bine echi-
libral pe niste picioare Inca prea scurte, dar mai
inalte, implantate pe un trup rotofei, care, daca pen-
duleaza putin inainte si inapoi, nu mai basculeazä
si lateral.
Democraticd si chiar vulgara, gasca nu e triviald ca
rata; in competitia vietii din batatura curtii, nu arata
nici o dislingie sufleteasca; nu sta deoparte ca puicu-
tele rusinoase pared de actul public al mancarii, dar
nici nu se imbulzeste, calcand pe labele tuturor, ne-
respectand sexul si varsta, manata numai de bleste-
mata foame a panlecului; e mancácioasti, nu si nesd-
tioasa; inghite cat li trebue si fará alegere, dar nu si
mai mult.
Rata isi tariie prin iarba desaga de merinde a tar-
titei; viata ei e acolo, in traista obscena; mersul 0'06
este mai liber de plumbul materiei.

Gasca trece drept proastg, ,mai proastà decal gaina

www.dacoromanica.ro
32 E. LOVINESCU
sau deck rata; in fata träsurii sau a masinii, fuge
si ea inainte, luandu-se la intrecere In iuteala cu mo-
torul sau cu calul; nu-i &á in gaud sa se abata la o
parte.
Reputatia prostiei vine poate din faptul ca e gura-
liva. Un card de gaste e un sobor, un ceaiu de bine-
facere, o sezatoare la tall, o claca de scarmanat
lana; pe cand ratele si gainile tac, gastele au totdeauna
&Ali spuna ceva, impresii... dela serata unde au fost,
dela vreo Intalnire galantä, dela o intrunire politica
eu delegati din provincie sau pur si simplu banali-
tati despre ploaie si despre mlastina proaspata din
fata magaziei de lemne.
Sumar si lipsit de modulatii, in uniformitatea ga-
gailului lor trebue sa se cuprinda totusi destule
nuante si variatii de ton pentru a fi in continua verva
si participare; se barfesc, se iubesc, se destainuiesc
in murmure surde, de tusä nervoasa. Se sperie, cu
deosebire, zgomotos; gagaitul lor strident a scapat,
odinioara, Capitoliul.
In claca lor neIntrerupta, Tanase are un loc de
sef de orchestra activ si atent. Curtenia lui nu merge
ca la coco§ pana la impartirea hranei gäsite; se arata,
totusi, un cavaler vorbaret, priceput, probabil, In
complimente; are totdeauna ceva de povestit, da tonul
conversatiei, trezind interesul si veselia; cu un gu-
raliv ca dansul, gastelor nu li se uraste, chiar cand
Incep sa sufere de ficat sau pornesc sa-si scuture pe-
nele ca platanii din poarta curlii, toamna.

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 33

Fa ls erou de epopee, &el nu chiar in proportiile

curcanului, totu§i In linia lui; vrea s5.-§i sporeascl
presligiul prin fapte viteje§ti, fdr5. ca natura sd-i fi
dal vreo arml ofensivd; n'are pinteni, n'are ghiare;
latu-i plisc de mâncácios nu-i poate servi la luptd;
n'arc coif, n'are scut, n'are lance; ran Infipt pe pi-
cioare, e mereu gata sä-§i piard4 echilibrul; ca sd
pard paladin, se rdzboie§te totu0 imaginar cu forte
mull mai marl, cu omul chiar. Nu pot trece pe lânga
eardul de gd§le, Rill ca Tänase sä nu se repeada,
cu pliscul bont §i cu pieptul pufos:
De ce e§ti atdt de nittâng? II dojenese. Nu vezi eh
n'am nici un giind eau? De ce nu mà la§i. lini§tit In
primblarea de seard?
Nu vrea sä asculte; mi se vArsd printre picioare pdnd
departe; numai când i se pare cd m'a alungat, se in-
toarce triumfdtor la gâ§tele lui, cArora le poveste§te,
selifosindu-se ca o arrnonicd desumflat5, biruinta eh-
§ligattl.
_E rapsodul unei epopei lipsite de maretia sumbrd
a epopeii curcanului, al unei epopei mai mult fami-
liare §i didactice, pe intelesul unui auditor prostanac
i u§or de multumit auditor de gâ§te.

3
www.dacoromanica.ro
 IX

Curcanul.
E poreclit Solitarul" si atitudinea nu-i desminte
porecla. In viziunile paradiziace ale poetilor antici
dobitoacele cele mai invräjbite apáreau impreunk
potolite, impacate, Imperechiate poate, uliul si tur-
turica, tigrul si antilopa, lupul si mioara. NimAnuia
nu i-a dat insá prin gand sá imperecheze curcanul
cu vreuna din orbiraniile curtii. Mare izolat al vietii
sociale, el nu se intoväraseste in nici unul din mo-
destele acte ale existentei; pentru dânsul, de altfel,
nici nu existà acte modeste; totul se amplifich si. se
solemnizeazä.
Cu ce mare preot incArcat de podoabe si de o-
dAjdii sacerdotale, dar totodatii si räzboinice, l-as pu-
tea asemana? Ce stranii armuri i-a aruncat natura
pe trupul inctircat de relicvii si de talismane? La
ce-i slujeste costumul bizar de mare inchizitor, de
cavaler cruciat intors dela locurile sfinte cu márti-
ware prinse de gât, plin Inca de sangele necredin-
ciosilor ucisi? Pentru ce se sgfteste mereu pe picio-
roangele lui goale, ciirämizii? Pentru ce-i Walla dea-
www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 35

supra pliscului viermele ros al apendicelui nasal ca

un mat desguslätor? De ce i se umfld deodatd gatul
de bube purulente, de turturi, de márgele cand violete,
cand rosii de carminul crud al sangelui inchegat? Ce
fortd diabolicd ii sbarleste la fiecare cinci minute
pielea, ii infoae penele, ii roteste coada in evantaiu,
strecurandu-i in glas o cascadd de sunete prdbusite
in sincope injunghiate? Unii au cdutat sd reducd fi-
gura omeneascd la anumite träsaturi animalice. In
centrul crealiei, e mai natural O. credem, di, pentru
a-i da icoana intuitivá a defectelor lui si groaza de
ele, natura i-a infatisat omului o colectie de dobi-
toace: l'acomia i-a zugrävit-o in porc, rapacitatea in
uliu, viclenia femeei in pisicd, dar, mai presus de
orice, orgoliul in curcan. Nu e poet sau filozof si
Ware vreun sistem propriu de cugetare; izolarea i-a
irnpus-o numai orgoliul. E mandru de nasul si de
traista de maciesi ce-i atarnd de gat.
Treci pe langd dansul filed sd-1 bagi in seamd; casi
cum i-ai fi un dusman personal se infoaie, se umflä
monstruos, Isi sburleste ghimpii penelor tarcate, isi
vdpseste cu ros tágarta bubelor, plin de lAnci si de
strigate de rdzboi. Te-ai depärtat de mult; din spate
el ii mai povesteste curcii in scancete lesinate de
harmonica dezumflatd biruintele imaginare repurtate
impotriva ta. Te-a invins si te-a introdus, asifel, ca un
simplu epizod in rapsodia unei Iliade scartaite in
stridente de cumpAnd neunsä.
Odinioard obladuia peste un intreg card de curci;
www.dacoromanica.ro
36 E. LOVINESCU
in paragina de azi a curtii a ramas doar cu una
singurà, tot atat de bleaga ca §i. celelalte. Intovára'§irea
cu o dihanie atat de orgolioasA §i de sgomotoasä a
unei femele atAt de §terse, atAt de supuse, de umile,
e o socotealä a naturii. Nu puteau tthi cloud vointi
intr'o tea* curcanul a absorbit toate fortele dispo-
nibile ale mandriei speciei. Docilà, Ii urmeazä in mi-
cite lui peregrinAri, in care, .dup.§. patru pa§i, se re-
trage doi, pentru a se minuna de isprava Implinità
§i pentrn a o vesti intregului univers. Se Invarte acum
brusc in jurul tovard§ei sale, dilatându-se important,
sclifosindu-se, gargarisindu-se ca in pornirea unei
mari actiuni. FAril nici o cochetilrie, modestä, curca
se cuibdre§le in taran5.. El nu se multume§te cu ges-
turi simple ci vrea publicitatea faptelor istorice. Se
infoaie treptat, se rote§te, I§i sOoate inutil armura sari-
geroasá a marilor lui vitejii, bolborose§te mereu,
In scopul de a atrage atentia intregei curti asupra
gesturilor lui; somnoros, cânele iese din asuta lui
ca sà vadit ce s'a intAmplat, de e al:La larmà afarà;
coco§ii privesc ironic; pa.115. §i Joiana I.§i cased blânzii
ochi ca§ti.
Dupà ce le-a räscolit tuturor curiozitatea, multumit
de sine, dispretuitor fa.1ä de curca bleagA, curcanul
se relrage pe o buturugä §i se indeas5. In ea, cáci pana
§i plAcerea nu vrea s'o Impartd§easca .cu nimeni ci
o gustä solitar.

www.dacoromanica.ro
 X

Cane1e.
Nu mai tin minte cand mi-a apdrut Intaia§i data
de dupd fantana impunatoarea silueth a lui Ursa,
decanul de varsta al intregei curti. Nu -§i mintia nu-
mele: daca nu era un urs, parea totu§i un vitel aco-
peril de o bland flocoasa, neagra. Cum m'a vazut din
deparlare, m'a latrat scurt de forma, din simpla con-
§tiintä a implinirii unui rol social, cn un latrat gros
de cane ciobanesc, deprins sa se repeada §i la lup.
Aparenta ln§elilloare; Ursu nu e un dobitoc razboinic.
De indata celi dadu seama cd e vorba de un stapan
Instrainat li arata repede o prietenie sgomotoasa, din
care avea sà i se traga numai necazuri. De pe sarma
lui ar fi putut ldtra in voie, fara si ma supere prea
mult; pus in libertate seara, dupd celi deslindea
mu§chii amortiti, alergand de nenumarate ori dela
un capat la celalalt al poluzei §i vanzolind frunzele
§i ramurile gardului viu de carpeni ma trezeam
deodata cu cloua labe murdare pe umeri, cu un trup
uria§; de adevarat urs, gramadit pesle mine §i cu o
limba fumeganda, trecuta frenetic pe haine, pe par,
www.dacoromanica.ro
38 E. LOVINESCU

pe obraz. Narnila md iubia, dar afectia ei speria

ui-mi tulbura lini§tea serilor; nu mai puteam strabate
peluza in lung §i In lat färd a-i sirnti capul tdindu-mi
picioarele sau limba aburindu-mi mana. Urmd atunci
drama intima a tuturor dragostelor neimpArtd§ite:
bietul cane nu mai fu liberat de pe sal-ma lui nici
seara.
Nu era, de altfel, cazul unei preferinte ci al unei
filantropii generale §i principiale: fiorosul lui liltrat
nu-i intAmpina cu du§milnie decal pe cani; nu-§i
iubea neamul. Un hot s'ar fi putut lush strecura in
curte rand ca Ursu sa dea de veste; el nu apara casa
de oameni ci... de cdni. Curtea vuia, astfel, noaptea
de hamditul lui important de agent al sigurantei
canine.

Depd§indu-§i odatä milsurile §1 cu toate cd §tiant ca

nu-i la mijloc prezenta unui om ci a unui confrate, 15.-
tratul lui prea impetuos md fäcu sh ridic storul fe-
restrei dinspre dcpendinte §i gradind... 0 noapte de
feerie, de lund plind cernutd prin site de mdtase §i
ape de vis; totul plutea Intr'o irealitate, Inteun decor
in§eldtor de ardtdri. In dreptul cdsutei lui, cuprins de
o dementa freneticd de polemist, Ursu se sbuciuma
convulsiv, cdci pe dinaintea ochior lui ca §i a lor
mei, buimaci de somn, sburau in salturi aeriene
cloud dihanii subtiri §i flexibile cu picioare inalte
§i juctitr§e, ce intrau prin porti, in§facau vreo rata
sau vreo gaind, §i, apoi Intel) larmä de paseri
speriate, §i intr'un vârtej de pene sburätdcite se
www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 39

svarcoleau acrobatic prin vazduh casi cum ar trece

prin cercuri inalte, tinute de o Diana invizihilä,
dispareau prin fata casei, departe, catre gardul din-
spre until, pentru a se intoarce dupti cateva minute
in acela§ scop. Ma credeam in prelungirea unui vis,
nu puteam intelege goana dihániilor prin aer in
larmil de sburatoare, la care si Ursu se intovardsia
cu desperare. Abia a doua zi aflai di nu se intam-
plase mare lucru si nici o pagubil. Dihäniile apoca-
liptice erau cei doi prepelicari ai batranelor doamne
din casa de peste drum, care, din lips& de exercitiu,
organizasera pe socoteala proprie, din interes pur
sportiv, o vanatoare de paseri. Inhatau gainele si
ratele din poeti si le cal-au in curlea vecina, pentru la
le aduce apoi indarat de unde le luasera sub pri-
virea mea buimaca si in indignarea fioroasà a lui
Ursu, care n'ar fi latrat, insa, daca ar fi vazut un
hot furandu-le.
Au trecut multi ani de atunci. Ursul, amicul oame-
nilor, a imbatranit; calitatile lui ofensive, slabe si
in tinerete, si-au pierdut pana si aparenta. Nu numai
cá nu mai hamaie la oameni, dar nu se mai arata
razboinic nici cu canii. Vara trecuta 11 gasii in pragul
ultim al decadentei; venit nu stiu cum dip fundurile
gradinii de pomi, un cane, o javra de nimic, se ra-
taci inteo seara prin dreptul grajdurilor; (land din
intamplare peste bAtranul paznic tolanit a lene in
fata casutei lui, de spaima sau de indignare, incepu
sà hamaie la dansul. Un cane strain, pripasit, o javra

www.dacoromanica.ro
40 E. LOVINESCU

vulgara sa se repeada la canele casei e cea din

urmä treapta a degradariil Bietul Ursu suferia, a§a
dar, jignirea de a fi dispretail in chiar domeniile lui
de G potae veneticA. $edea in iarbA, ca un rege de-
tronat, trecut la rezerva fail demnitate a vietii.
De§i nu vedeam Willie deosebit prin curte, nici
om, nici cane, 11 mai auziam totu§i uneori hamaind
desperat in plina zi. Ajunsesem sa cred ca e la mijloc
dupa normele noastre un latrat principial, o
afirmare strict teoretica a destinului situ de cane,
care trebue sa latre chiar Mil motiv, ca o verificare
cartesiana a existentei: laträ, deci existä...
De ce latra? o intrebai odata pe o fetit5. de vreo
opt ani ce se juca in flocii netesalati ai trupului sau
de uria§.
Ii e sete, cona§ule. Nu mai latra decat de foame
§i de sete.

www.dacoromanica.ro
 XI

Pisica.
Fdrii rash' §1 genealogie, de un alb onest i comun,
usor pillat; cap frumos, deslept, dincolo de tipul obis-
nuit al speciei. Pisica e desfätarea tuturor copiilor;
practicà jocul cu dezinteresarea artei pentru arra;
flexibilitatea musculard Ii (IA putinta miscärilor elas-
tice si complicate, naturale i gratioase totusi. Presti-
giul sprintenelei fizice trece asupra moralului: pisica
e privitä ca desteaptil. Viclenia cu care 10 pilndesle
victima, mai ales pilsgrile din copac, vegherea a-
intiLà ceasuri Intregi, luAnd imobilitatea locului, stril-
bAtutii doar de fosforescenta ochilor, scancetul surd
cu care le imità ciripitul, frenezia convulsivä a trupu-
pului stApanit, de poflà, mijloace marl puse in slujba
unui singur tel, le au 0 Ole dobitoace cu o inteli-
gentà ce nu trece peste instinctele vitale. Pisica le
depilseste Ins4 prin disponibilitatea pentru joc. Nu
prinde soarecele numai impinsa de foame ci si din
nevoia sportivä a vanAtoarei. Inainte de a-1 manca,
11 vlAgueste de puteri, desfhtându-se cu o cruzime,
gratioäsit de altfel, cu victima terorizatii de spaima

www.dacoromanica.ro
42 E. LOVINESCU
mortii, necunoscuta de niciun animal, in afara de
om, nascocitorul circurilor, al luptelor de tauri sau
de coco§i, al gradinii supliciilor", intr'un cuvant, al
voluptatii scoase din durere.
Cu toata elasticitatea ei fizica, pisica e un animal
mai mull somnolent, lene§ §i indiferent. Copiii o pre-
ferä totu§i pentru capacitatea ei de joc; femeile, pen-
truca le scamana; carturarii, gasesc inteinsa un to-
vara§ tacut, decorativ, podoaba hieratica a biblio-
tech. Seara se strange sub becul biroului aprins, rds-
fillandu-§i mu§chiul alb al trupului pe albeata hartiei,
greu smulsa de sub greutalea ei inerta; mangaiata, nit-
meaza in torsul ei scartaitul penitei §i depanatul gân-
clului. Dragoste de om, nevoe de továrd§ie, sentiment
de recuno§tinta? Na. Nevoe de caldura si de rasfat.
Vara, se face nevazut5. In racoarea intunecoasä a
divanului.
Frumoase sau urale, de§tepte sau proaste, de rasa
sau comune, blande sau rele, pe toate le chinue la
fel mizeria revolutiei fiziologice. Crescuta de pui, fru-
moasa §1 indolent:à, o Angora de rasa purl, §i-a
primblat multi ani prin birou uria§a-i coada cenu§ie
cu gratii solemne de sultana indiferenta; vara, in
ora§elul natal, era pazita sà nu scape in jungla pe-
luzii, a tuturor dobiloacelor naturii lasate in libertate,
a canilor agresivi, a pisoilor ce se fugdreau acrobatic
in varful braLilor, a curcanilor infoiati, a coco§ilor
razboinici; destinata lene§ii pavane dintre birou §i
divan, instinctul o mana totu§i inteo noapte pe fe-
reastrii, si, izbavita in sfar§it, 1§i ispasi imprudenta

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 43

prematurd In ghiarele cânelui aprig din curte, ce

nu-i intelesese aparitia exotich incurcatd in voluta
cozii uriase. Dragostea nu e o stare sufleteascd, o
atitudine poeticd, ci un instinct fioros, implacabil, o
boald a trupului ce le scurmä mdruntaele, le face
sd geamd, srt plangd, sd se rostogoleascd sub biciul
demonic al freneziei: object de teflectie si de mild
fata de legile inexorabile ale feminitdtii.
In afar% de viclenia instinctelor si de elaslicitatea
muschilor, pisica nu are adevilrata inteligentd si nici
insusirile morale ale cânelui. Nu intrà in intirnitatea
omului, dincolo de interes; nu cunoaste credinta,
afectia, recunostinta. Se lasd mangdiatá dar ittrd ini-
tiativd; n'aratd nici o rnultumire pentru dragostea §i
grija ce i-se poartd. Cand stäpdnul se intoarce dupd
o lipsd mai indelungatd, cânele Ii sare voios inainte
si-i dovedeste sgornotos bucuria; pisica e indiferentd;
in ochi nu-i tresare nici macar semnul recunoasterii,
asteapld sä i-se aprindd becul de pe birou ca sä se
intindd la dildurd; dacti o mângdi, toarce pentru a-§i
ingdna somnul si nu ca sd legene ritmul gfindului
scriitorului, cum se crede.

www.dacoromanica.ro
 XII

Furnica.
De cum ma instalez vara in odaia mea ma gasesc
In prezenta unui du§man devenit oarecum istoric:
furnicile. Nu cunosc dedesupturile arhitecturii ba-
trânei case parinte§ti, ref acuta §i sporita din timpuri
mai recente, dar una din ramele de lemn ale podelei,
neaderand bine Inteun colt, s'a cascat cu timpul inteo
crapatura de latimea unui deget, stabilind contactul
cu temelia, unde se OM instalat de vreo douá decenii
an mu§uroi. Odatà cu primele --talduri ale lui Iu lie,
salut, a§a. dar, §i aparitia primei furnici, care, prelin-
gandu-se de-a-lungul chenarului de lemn, se urea
pe zid ca sa ajunga la tinta rdvnitä demult a ferestrii
pline de bucuria soarelui. 0 furnica Inseamna Insa
o mie de furnici; in caleva minute fereastra se umple
de monacalul lor §irag de pelerini.
Mici sau mari, unele din ele cu rudimente de aripi
cu care simuleaza sborul, ele pornesc In lungi pro-
cesiuni Inteo agitatie febrila, fara alt scop decdt ciu-
gulirea boabelor de lumina, adevarate colonii de yard
in expeditii sportive pe plaje de mare sau pe varfuri

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 45

de munte; numai and soarele se ascunde sub nouri

sau scapata. spre apus, se intorc in tenebrele Ior sub-
pamantene.
Ind Inchipuisem la inceput ca le-a§ putea opri §u-
voiul prin aplicarea de pedepse individuale: mai cu-
minte m'a§ fi pus A. stavilesc cu un deget proectia
apei ta§nite dintr'un furtun sub pvesiune sau sa abat
vanturile prin persuasiune logica. Numai tarziu, dupa
Incercarea diferitelor metode de represalii individuale
§i chiar colective, ajunsei la sistemul exterminarii
masive prin benzind turnata in drumul marilor lor
migratii §1 In genuna probabilului lor mu§uroi dela
temelia casei.
In inundatia ei sufocanta au pierit, astfel, mii de
suflete placicle, inecate sau inilbu§ite; cu cat piereau
mai multe cu atat se iveau allele §i mai numeroase,
trecand nepasatoare pe langd tovara§ele lor moarte
spre miragiul aceluia§ geam lurninos §i inflacdrat,
dispretuind moartea ce le secera in miros de benzina
§i de amoniac; repetath zilnic, meloda exterrnindrii
masive nu parea di duce la o biruintil decal spre
sfar§ilul verii, cand pornea, dealtfel, §i mole§eala
bolnava a toarnnei atat de premalura prin partea
locului mai eficace decal benzina asasina.
Fara sa dispretuim tenacitatea §i härnicia minus-
culelor fiinte ce merg la o moarte anonima, Jipsita
de glorie, putem, totu§i, trage concluzia unei reputatii
uzurpate. Multi observatori au Inchinat volume In-
tregi inteligentii, cu deosebire de ordin social, a fur-
nicilor; unii au scos chiar §i doctrine de organizarea

www.dacoromanica.ro
46 E. LOVINESCU

societatilor omenesti dupA normele i tecnica mu-

suroaelor. ExagerAri. Furnica nu ne poate servi ca
model; din experienta musafirilor mei de varA m'am
convins ca ea e lipsitA de forma cea mai rudimentarA
a inteligentei: de instinctul de conservare.
Furnica nu simte moartea altora, asa cA nu
stie O. se apere impotriva ei. Cu o intuitie atat
de ascutitA a transcendentalului canele, de pildk
o adulmecA din vant cand e vorba de fiinte iubite,
urlA a pustiu i desperare si se lask uneori,
sá moarA de foame pe mormantul stApanului casi
calul: asa cel putin ne-a invatat poezia canelui Azor.
Vitele mugesc jalnic in apropierea zalhanalei si oile
au acelas fior in fata mortii apropiate. Furnicile,
ele, nu-si presimt moartea i n'au nici un fel de
reactiune In fata ei; n'o inteleg nici chiar cand o VA&
La fel si mustele se indeasA .pe panglica de hartie
unsA cu sumururn"; cu cat se lipesc mai multe,
cu atat se irnbulzesc mai frenetic; nu disting o to-
vardsä moartA de una vje si din prezenta unui camp
funerar nu trag nici o concluzie asupra primejdiei
personale. Instiintate de mirosul semnalizator al ben-
zinei, furnicile trec i ele pe langA miile de tovarAse
moarte, fàrá sA-si tulbure procesiunea spre fereastra
cu lumina inselAtoare; dupA atatia ani de suferintà
si de exterminare in mask n'au izbutit Inca a a-
jungA la singura concluzie posibilA a mutArii musu-
roiului in altd parte spre destine mai prielnice.

www.dacoromanica.ro
 XIII

V a c a.
Scdpald din grajdul ei, Joiana venia sburdand cu
funia dupd dansa, de-a-lungul gardului viu de car-
peni, §i pe langd cel mai mic de ligustrum, ce desparte
curtea de grddina de flori, rupand frunzele §i chiar
micile ramuri, cuprinsd de o nea§teptatii §i. inexpli-
cabild frenezie a distrugerii. Vijelie nepotrivitá cu
nalura ei stalled, hieraticd.
\Tam nu este un cane scapat din lant, apucat brusc
de nevoia fizicd a destinderii mu§culare; fdpturd a-
§ezatd, ponderatd, ruminantd, ea treze§te impresia
unei minti ganditoare, filozofice §i, in oHce caz, a
unui echilibru sufletesc; nu stricä niciodatd, ci face
numai binele, cu o delicatd discretie: nu te umile§te
cu binefacerile ei; in fulgerul alb al laptelui ta§nit
din uger In §i§tarul spumos se implingte unul din
marile rituri ale vietii universale, pe al chrui inteles
nu-I putem patrunde; cat trde§te, finalitatea ei pare
a fi sä devind cafea cu lapte; pe urmd biftec; e un
destin de neschimbat, ori catá umanitate te-ar in-
sufleti.

www.dacoromanica.ro
48 E. LOVINESCU

Fläcdul din curte sau chiar o fetith de vreo trei-

sprezece ani se instaleazd fdrd. teamd sub truput ei
masiv, twat, cu pete albe, i se pune sa-i maseze
ugerul; placidd, docild, vaca se lasä cu nepäsare sa
fie despoiatd de rodul trupului in timp ce frumo§ii
ei ochi torc firul unei gAndiri obscure sau chiar ab-
sente. Participd Med murmur la destinul albinelor
virgiliene de a lucra pentru altii nu pentru dansele.
Si Mid ca acest dobitoc atAt de pa§nic, de cuminte
§i de echilibrat, bine infipt in picioarele-i de bronz,
seal:4 sburddnd din grajd, dä iure§ prin frunzele
gardului viu, prdpäde§te frunzele delicate ale li-
vustrului, ajunge pand in capdtul peluzei, §i se in-
toarce in aceia§i goand distrugdtoare §1 fdrá sens...
Alitudine absurdd ce nu se incadreazd in destinul de
binefricAtoafe docild a celor ce pot spune: sic nos
non nobis. 0 opresc din mersu-i nebunesc §i o man&
pe fruntea stropita cu alb. Std supusd o clipá. 0 ob-
serv cu atentie §i o vád deodatà sguduitti de mi§cdri
convulsive, ca de ni§te ticuri nervokle: i§i fluturd
coada in vânt, apoi se love§te cu ea peste pântece,
peste spate; ridicd allernativ cdte un picior, isbindu-§i
pe urmd copita bisulcd In pdmant; 1§i tremurd carnea
de pe dânsa in válura§e Crete; dä mereu din cap a
tAgadd violentd; clipe§te convulsiv din frumo§ii ei
-ochi junonici.
Privitd de aproape, sub aparenta lini§tii §i dem-
nitatii ei slatornice, ea ascunde o continua framân-
tare. N'are o clipá de odihnd, caci e victima a mii, a
-zeci de mii de musculite ce-i ataca cu o näprasnici

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 49

stàruintil cgrnurile fragede ale trupului, ugerele moi,,

pline de umiditatea laptelui, pielea ginga§1 din jurul
ochilor.
Tinta nevinovath. a atkor roiuri de insecte, nu are
armele necesare ale aparärii; n'are mani, nici alte
mijloace de deparazitare; cu evantaiul särac al cozei
ei putin flexibile se bate ineficace peste burth. §1 peste
spate far% sá se ajungà bine; i§i tremura pielea sau
i§i include ochiul invadat de roiuri de musculite.
Cum natura nu i-a dat mijloace defensive, ca s'a
scape de chinul intepillurilor ce o tin intr'o per-
petuà nelini§tire, de indatá ce vede up grajdului
deschisà, se repede prin gardul mare de carpeni §i.
prin cel mic de ligustrum, flagelanclu-se pentru ali
nimici miile de du§mani ce o urmaresc Mil lncetare,
singura armá gAsitä in desperarea ei neputincioasä.
A15. depärtez...
Joiana pare acum iar4i lini§titá in umbra grajdu-
lui. I§i ia aspectul de totdeauna, fArä sä banuim c5.
sub lini§tea ei hieraticá e atilta sbucium §i suferinta,
fundalul implacabil RI vietii.

4
www.dacoromanica.ro
 XIV

Broasca.
Seara mi-o petrec pe terasa scArii casei cu opt largi
trepte de piatrA, al cArei orizont e tAiat de gardul viu
de carpeni, pe care nu-i cine sA-1 mai tundA geome-
tric; gardul mult mai mic de ligustrum de lemnul
cAnelui ce desparte grAdina de flori de vasta pe-
luzA de dinaintea casei, a devenit §i el pe alocuri
ple§uv. Ascult de aici alAmurile InAbu§ite ale serii,
sunând stingerea §i. and semnalul sborului gAndului
in Imp ArAtia visului.

Din prima zi, pe la ora nouA, fui salutat dela pi-

ciorul scaunului de un oaspe: de o broscutA... Prin
viscozitatea pielei verzi, cleioase chiar cAnd nu e plinA
de bube purulente, prin lipsa de echilibru a Intregii
ei structuri, prin bulbucAtura ochilor sco§i din or-
bite, prin disgratia saltului, broasca nu poate inspira
deck desgust §i respingere; nu e un oaspe plAcut
chiar la o orA când estompa serii §terge contururile
§i le poetizeazA. Crezui la Inceput cA se rAtAcise pAnA
sus, urcand in salt treptele destul de Ina lte; vizita-i

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 51

se repeta insä in ateva seri de-a-thridul cu acelasi

ceremonial. N'o vedeam and §i pe unde venia ci
ma trezeam deodatA cu ea aláturi privindu-md, ne-
mi§catA, atentA, un sfert de ceas, dupä care se avdnta
panä la plimbul scárii, pentru a se slobozi de-a alu-
necusul in iarba Ina ltA, unde Ii pierdea urma. So-
sirea ei neprevazutA sfar§i prin a deveni un punct
de program a§teptat la ceas anumit, §i din curiozi-
tate si din speranta miracolului. De ce sA se supuna
unor sfortAri atat de marl pentru a se urca pAna
la mine? E poate o poetà §i sub labele ei invizibile
aducea un manuscris; dupA ce pleca, nu gAsiam InsA
nimic in urmri. DacA §i-ar fi purtat versul In gu§A,
broscuta ar fi orAcAit. Avea probabil inteinsa cea
mai 1nalta poezie, poezia tAcerli, 0 10 ascundea sub
limbd stihurile cele mai frumoase: acele ce n'au fost
orkAite Inca. Orice tainá ar fi avut, broscuta imi
deveni, cu timpul, necesarA. MA hotdrii, a§a dar, cu
tot dinadinsul sA-i descifrez mesagiul.. MA pusei sA-i
Ondesc venirea; prin pAinjeni§ul lunii pline fácui
politia treptelor de piatrA 0 a rampelor, politie
inutila, deoarece la ceasul anumit ma trezii brusc cu
d'Ansa l'angA piciorul scaunului, privindu-mA docil si
tAcut. Misterul ma incorda 0 mai mult. Stramutân-
du-mi arnpul de investigatie numai la terasa de sus
ii deslegai In sfar§it. Nu urea plimbul 0 nu se sAlta
anevoios pe treptele Inane, nu venia deci cu o solie
de dincolo de domeniile mele, din stufosul tumult al
ierbei tot mai putin tunsA, ci se afla pe propriul ei
domeniu, de unde se va fi Intrebat ce cautA musafirul
www.dacoromanica.ro
52 E. LOVINESCU
Infipt tocmai tângä portita casei ei. Clci intre cele
douà mari blocuri de piaträ ale ultimei trepte räml.-
sese necimentat un spatiu, ca un deget, prin care, ea
reu§ia sä se \Ire. Dând cu ochii de mine, se opria
speriata pentru a-mi iscodi intentiile. Numai când
se convingea c6 n'am ganduri du§mhnoase, sdrea pc
toboganul rampei pentru a-0 face preumblarea vespe-
ralá in iarbà. Dupg cateva seri de observatie, con-
statai cá nu era singurà 0 10 avea perechea; zece
minute dela ie§irea ei apdrea din gaura märunta a
pietrii altá broscutà, care, dupä un timp de cercetare
nelini§titä, se mistuia §i &Ansa in gazonul primitor,
loc de preumblare sau junglil plina de hranA. Pentru
a nu le tulbura rânduiala vietii, ma siliam acum sa
stau cate un ceas nemi§cat. Numai dupd ce dispáreau
imi IngAduiam 0 eu primblarea nocturnä pe toatil
intinderea peluzei cu mare bilgare de seama, totu§i,
prin dreptul scArii pentru a nu fi pricina involun-
tarà a cine §tie cárei nenorociri.
*
* *

Pe terask cu melancolia plecarii... Dupà o lunä §i

jumatate; ziva s'a gâtuit u§or, dandu-§i sufletul, span-
zuratà de brazii gradinii. De pe la opt cenu§iul 10
Infa§oarà giulgiul In jurul copacilor. Noroc de luna
plin6 infiptá in cre§tetul unui plop Indepártat...
Mica gaurà dintre cele douA dale ale treptei de sus
se late§te, acoperità para.* de pata neagra a unei
frunze de vit.A. E felul in care I0 veste§te aparitia

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 53

broscuta, tovaräsa vprii intregi; culcata pe crApatura

cateva minute, Isi strange apoi trupul, se salta laugh'
piciorul scaunului, pentruca, prin dara de var a
lunii, sa incerce sa ma vada mai bine.
Ceva din duiosia marilor despartiri se strecoara
in noi, (Mild glas tacerilor ingramadite.
Te duel? auzii scancind subtire si nici nu stii
Inca eine sunt.
Gine sa fii, decal o broscuta?
Un broscoi, ma rog, ma intrerupse cu demni-
tate. Eu sunt Oracau al 299-lea.
Poftim? ma trasei putin la o parte cu scaunul.
Al douil sute nouazeci §i noulea urma§ al marelui
Oracau I, eroul rázboiului cu soarecii, cantat de Homer
acum trei mii de ani. Inarmat cu sulita unei iglite, el
a strapuns ficatii si prapurul viteazului Cas-prapà-
deste; nici nu-si daduse bine sufletul voevodul soa-
recilor, cand Oracau si smulsese din labutele scutie-
rului san Borborocete discul facut cu mestesug din-
tr'o rotita de lampa §i-1 arunca in Voevodul uncá-
sdre1cte, taindu-i beregata. De astfel de ispravi mi
s'a invrednicit strabunul...
Era, asa dar, de neam mare, cu vitejii cantate de
poeti, nu cum mi-o inchipuisem.
Am auzit de faptele viteazului Oracau; fdra sá
§tiu Inca eine esti, demult ma minunez, cum de-ti
petreci viata in intunericul gaurii tale, singura, fara
carp, I àrà cerneala, far% hârtie, iesind doar un ceas
pe noapte prin jungla peluzei plina de vietati. Nu ti
s'a urat sä stai acolo fara rost?
www.dacoromanica.ro
54 E. LOVINESCU

Fara rost? imi raspunse jignita. Cat ai clipi, se

Intoarse spre gaura, in care Isi OH capul, ca si cum
ar fi spus ceva. Se trase apoi deoparte in asteptare.
Din gaurd svdcni dinteodata un dop aruncat de o
sticla desfundata, un fel de alund. vie.
Fiul meu mai mare, Oracau al treisutelea, mi-1
prezinta broscoiul, cu importanta. Cella lti vase sunt
cu maica lor la vdnatoare prin iarba.
Asa, da! mormaii cu uimire. Acurn le lnteleg.
Si eu care te compatimeam!
Apoi ce credeai dumneata, ca n'aveam nici un
rost acolo... Dar ca sa-ti intorc vorba, demult ma tot
chibzuesc cu nevasta-mqa, ce vei fi facand ceasuri in-
tregi nerniscal cu ochii la stele parch' ai vrea sa le
mulgi si la casul lunii parch' ai voi- sa-ti tai o felie?
Ditai onntl, sa-ti pierzi vremea cu bratele in san!
Ba nevasta-mea imi spunea odata at nu-i fi poate
in toate alea, Doamne fereste; cap de muiere. hate()
noapte m'a indemnat chiar sä ma strecor dupà dum-
neata in salon, sa iscodesc dacà nu cumva si acolo
privesti in tavan.
In tavan, nu, dar nit-i pe departe. Stau cu ochii
pe o foaie de hârtie.
Aha, care va sa zich Domnul scrie.
De data aceasta fu randul ei sä ma compalimeasca;
in gaura ei urzia viata, pe când mt...

www.dacoromanica.ro
 XV

Greierul.
Cri-cri! fosnetul de viata si de poezie vesperalA
a targurilor noastre moldovenesti. NevAzut, din pra-
gul gAurii lui, greierul isi aruncA monotona-i notd ar-
monizatá In melancolia toamnei, suspin melopeic al
päinântului ridicat spre bolta instelatà. Se insufletesc
temeliile roase ale caselor, crApAturile trotuarelor,
putregaiul gardurior de tipetul uscat al elitrei fre-
cate de picior, a arui strident6 nu afirmä numai o
prezentA ci si o duiosie, o dorin[A sau poate o obidd,
topite in decorul tArgului, casi cum ar constitui o
notA distinctd, si in peisagiul copildriei, casi cum san-
turile, gardurile si temeliile caselor n'ar räsuna si
acum ca atunei.
Prin functie si destin, greierul e asernuit poetului.
Noctambul, ziva doarme cu perdelele trase si cu
dibla in cui; nu incepe s'A trAiasca decal odatà cu
primii licurici ai stelelor si cu primii funigei ai ra-
zelor de lunii, cAnd gardul calcinat al carpenilor din
fata casei, cu frunzele albite de praf si vlAguite de
soare, se trezeste de tipete scurte, pornite din rada-
www.dacoromanica.ro
56 E. LOVINESCU

cini §i bhrne, dela un capht al peluzei la celalt, ca o

veste trecuth de-a-lungul unei tari de focul tortelor
aprinse pe colini.
Fabula a vhzut in greier un cantaret neprevazator
§i In furnich o gospodinh econoama; preferhm ne-
prevederea canlaretului harniciei furnicii. De cum se
de§teapth la poezia naturii, la monodia thrhitului lui
ce dii. vial& §i zvon ruinilor, cioatelor, gardurilor,
deslantuit ca un foc intr'o 04:lure uscath, copiii II
iubesc. Invitatie la vis, la lene, la melancolie, nota
lui scurth, parAitoare, se leagh cu cele mai adânci
fibre ale vietii lui emotive, sorocit sil chute" intr'un
fel §i el.
Copil, taich-meu se plângea odath de aparitia su-
phrAtoare a unui greier In dormitorul lui:
Mdi Costich, se jelui el unui frate mai mic, Ili
dau un leu dach-1 dibui §i ma scapi de dânsul.
Inima imi svhcni: sh-1 dibue" §i sil-1 scape de un
greier! de poetul noptilor de August! Neintelegátor
fata de poezia micii ganghnii, ma grAbii sh-i ofer
fratelui-meu, din putinele mele economii, doi lei,
pentru ca nu cumva sh-1 dibue" pe nefericitul aed
ratkil in neprimitoarea noasträ cash...
Sunt multi ani de când am citit cu groazh nuvela
unui scriitor crud: neputanduli afla lini§tea din pri-
cina unui greier, nducit, un bolnav se sculá In zu-
terea noptii §i. sfärâmh cu toporul soba, in chutarea
micului cantaret. Nenorocitul voia sh ucidà un greier

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 57

mai nenorocit, scriitorul, care putea concepe o

astfel de grozavie pinä pe seama fie §i a unui om
bolnav! Mi-am intors fata dela dansul ca dela cea
mai vadita expresie a nesimtirii: sä omori un greier
cu toporul!
Sunl cu mult mai putini ani, de cfind in ragazurile
de var5. in targul natal, fetita mea, ea insasi o On-
ganie mica, neagra, devorata de ochi, torcand in a-
dâncurile ei o nota melodica ce va isbucni poate o-
data, candva, se pasiona pentru dihania neagra ce
taia armonia serilor de August cu scurtul ei tipet,
in a carui nota melopeica ea nu distingea parada ero-
tica sau elanul pamantului Cara' eternitatea albastra
a boltii, ci un strigat de alarma, o desperare:
Li-e foame, li-e foame, repeta ingrijoratä §i ho-
!Arita sd nu-§i amâne mila pe la lama.
SA.' le dam atunci de mancare, li propuneam ca
sa o ispitesc.
Isi umplea buzunarasele cu farimiluri de pane si
cu bucatele de ciocolata si ,plecam prin mahala dupa
greieri.
Pst... Unul tipa chiar la stalpul portii. Sä in-
cepem cu dansul.
Scotea cateva farimituri si le arunca in presupusa
lui tainita.
Uite, greierasule, ti-am adus de mancare.
Cri-cri 1
Asteapta o clipa; nu te grabi. Ei, ai gasit acum?
Cri-cri!

www.dacoromanica.ro
58 E. LOVINESCU

Nu vezi ca tot tipa? o necajeam eu.

Spune ca a gasit ui-mi multume§te in limba lui.
Nimeria raspunsul.
Cri-cri! se auzia dintr'o tufa mai depärtata
Las'ca yin §i la tine; am eu grija.
Arunca §i in tufa cateva farimiluri. Colindam ast-
fel un ceas mahalaua, tra§i de kripetele sonor al
greierilor din toti stalpii gardurilor, din toate pie-
trele temeliilor darapánate, pana ce se ispravea in-
treaga zaharea din buzunära§e; ne Intorceam apoi
acasä bucuro§i de isprava.
Cri-cri! se auzia din urma.
N'aveti grija ca venim mane seara.
Cri-cri!
Aha, vi-i fried de iarna... V'a speriat furnica... Nu
va temeti; o sh las eu pe cineva aici ca sa va dea de
mancare §i la iarna.
Inima Imi cre§lea in fata solidaritatii dintre farama
fetitii cu ochi mad §i mica ganganie neagra, a cárei
larma umplea vdzduhul.
Sosind asta vara la miezul noptii in targul natal,
cand stinsei lumina, din rama parchetului se auzi o
bataie discretä in u§a.:
Cri-cri!
Un greier ma saluta de bun venit. L-am primit cu
bucuria cu care ai primi copilaria, daca ti-ar bate
in geam. Sunet metalic, uscat, ingemanat; scurta ta-
cere §i apoi aceea§i ciocanitura repetata. I-a§i fi spus:
1111.1.5.

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 59

Dar greierul era Inauntru 0 nu implinia decat un

gest de prevenire. MA ridicai inteun cot: sta Inca
la 1.10. A§tepta oare sa fie poftit?
Pof 1

Facu un salt In subterana. ramei, ascutindu-§i din

nou coasa glasului de o gresie dura. Pe treptele scar-
taitului sáu incepura sä se ridice amintirile din stra-
fundurile trecutului: primele zvonuri ale noptilor de
August strabatute de pumnalele invizibile ale micilor
fapluri larmuitoare, primblarile fetitei cu buzunära-
§ele pline de merinde, popasurile tineretii prin Atica
§i Provanta, prin ierburile uscate ale humei crapate
§i printre capitelurile de marmura ale templelor pline
de ganganii saltarete. Ma leganau duio§ii personale
§i reminiscente mitologice. Gaud ma reculesei din ,de-
partari, peste un ceas, greierul 10 ascutia Inca glasul
pe lama de otel a coasei. Prezenta lui in acela§ loc §i
cu acela§ tipet nu mai era o punte aruncatil peste
timp ci o realitate ce insista prea mult. Cri-cri! Pa-
radii amoroasa dar cata deosebire de cascada de
sonoritati a privighetorii, pe care o auzeam uneori
cazilnd din copacul din fata casei! Netulburat, meto-
dic §i fiiri variatii, greierul meu 10 prelungi scurta-i
uscata-i elocinta de dragoste un ceas... doua... o
noapte intreaga. Supararea tatei, care voise sa_ scape
de greierul ce nu-1 lasa sa doarma Imi aparu in
alta lumina; avea poate dreptate. Sleit de oboseald,
scos din eabdare de incaptitanarea ciudatei fipturi
de a sparge vazduhul timp de o noapte cu pumnalul

www.dacoromanica.ro
60 E. LOVINESCU
chntecului sdu Ascutit, devenii mai intelegAtor fatA
chiar §i de bolnavul nuvelistului, care, nAuc, Inebunit,
se aruncase cu toporul ca sá dArhme soba pentru a
scApa de urgia gangAniei monocorde.

A doua seal* chnd intrai pe intuneric In camera

mea de dormit, auzii intr'un colt §oaptele infundate
a doi din cei zece copii ai femeiei din curte.
Pst, ascultA, mA, Ionia..
Din rama du§umelei se desprinse, in adevar, un
tignal metalic de vardist.
DA repede cutitul de buchtärie; tu indeasä cu
vergeaua. Ai adus-o?
Uite-o...
Bun! Aid e, ma. Zi-i! Love§te vhrtos!
Se auzirA bubuituri in mAruntaiele temeliei.
Isbe§te, ma, nu-I lAsa, cA 1-am gabjit §1 nu ne
poate scApa.
Pisara indelung, cotrobAirà cu nuiaua, rhchirà go-
lurile §i, pe urmA, i§i tinurA rAsuflarea. Nici un
sgomo t.
L-am turtit, mAi Mitrut, §opti multumit IonicA.
I-am tAiat nebunului pofta sä mai schrthie.
Iar tAcere prelungA cu suflarea opritA.
Hai, ma, cà i-am fácut de petrecanie.
N'apucA insa sa isprAveasa. §i la un pas de dhn§ii
se auzi clar §i biruitor:
Cri-cri!
PAciltosul! ne-a scApat din la)* mhrhi furios
IonicA.

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 61

Dd-mi mie cutitul. Tu IndeasA vartos cu ver-

geaua.
FramAntara iara§i maruntaiele pamAntului, cu lungi
taceri §i sperante Ofaite.
Copiii se trudiau, astfel, Injurau pe infundate, fa.-
ceau pe mortii ciulinduli urechile, dar pumnalul ti-
petului scurt spargea mereu du§umeaua ceva mai in-
colo.
Scos din fire, Mitrut se necaji:
Ei, has' ca-1 invat eu! Raindi tu aici. Eu ma due
la maLu§a Marina §i vin numaidecAt cu o oald cu
apa fiartA.
Dadu sa se ridice, cand, ru§inat de tacerea mea
complice cu astfel de crima, ma strecurai din odaie, In
noaptea lurninata §1 sonora. Nu §tiu ce i s'a mai
lntamplat greierului de sub du§umea; cel din mine a
murit insa cu siguranta pentru totdeauna.

www.dacoromanica.ro
 XVI

Racii.
In malul Milli de devale, de§i vechi prieteni, doi
raci, Tom §i Bob, se tolerau, se iubeau, dar nu se
intelegeau. Ghiftuiti de hoitul unui cane aruncat in
apa, in loc sa priveasca cu un ochiu egal intampla-
rile §i zadarniciile lumii, ei se luara la cearta: lui
Tom i-ar fi trebuit §i carne de om, pe cand Bob se
rnultumia cu hoitul canelui.
E o adevaratä pacoste pentru noi cä balta s'a
nirnerit departe de campurile de lupta, mormai mo-
racanos Tom.
Si pentru ce, ma rog? se osteni sa-1 intrebe Bob.
Cum, pentru ce? Nu vei pretinde doar ca nu-i
mai dulce carnea de om?
Nici canele nu-i rail, molfai Bob.
Uf! Ma te-am cunoscut de mic. Suflet de- rob
§i multumit cu mice. Mi-e sila de tine; ma duc sä
ma racoresc putin prin ban.
Si cum vorbi a§a §.1 facu: o lila vijelios prin apa
turbure, dar n'ajunse departe, de vreme ce se in-
curca in ni§te fire de ata.

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 63

Ce o mai fi §i asta? pufni Tom. Vino §i tu,

draga, striga el prietenului sau scufundat in hoitul
canelui.
Bob se apropie §i privi §i dansul cu ochii lui miopi.
Pái, ce sa fie? raspunse el blajin. Ia ni§te ma-
lase a broa§tei.
Matase a broa§tei? Ii sari mu§tarul lui Tom.
Bine, ma, tu nu vezi ca-i o plasa de navod?
Ei, asta-i acum! Ce sa caute plasa in balta
noastra?
Dar ce, ai vrea O. fie In varful copacului? $tii
cá ai haz! Hai, mai bine, sa vedem, daca n'o putem
roade cu foarfecele.
Incercara, dar truda le fu zädarnica.
Sá tii, ma, cá ne-am curatat, gemu Tom.
Nu Arad de ce ne-am curatat. La dreptul vorbind
nu-i nevoe sa umblam hai-hui prin bank cand avem
aid de mancare cel putin pentru douä saptamani;
dacA ne urnim din loc, te pomene§ti ca ne §ter-
pelesc altii merindea.
Bine, ma, dar tu-ti inchipui ca plasa ne-a a-
runcat-o Dumnezeu, a§a, ca sa ne apere mancarea
de du§mani?
La urma urmei, de ce sa nu mi-o inchipui?
Natang mai e§ti, ma! Ea are alt talc: Inseamna
pieirea noastra. A§teapta i ai sa vezi.
Tii! se cruel Bob, grozav mai cobe§ti, ca doar
n'o sA ramanem aici cat lumea!
N'apuca sa-§i termine Insa vorba, §i se simtira
deodata sguduiti §i aruncati in aer de o isbiturA cum-
www.dacoromanica.ro
64 E. LOVINESCU

plita. Cand I§i venirá in fire din spaima se trezira

In iarba.
Ce-ti spuneam eu, frate-mpu?
Ce-mi spuneai?
Ca plasa aia avea alt talc.
Iar o iei razna! Nu crezi doar cä o sà putem
Iräi pe uscat...?
Cine Ili spune ca o sä ramanem aici, in iarba?
Omul care ne-a aruncat n'avea de ce sa ne scoata
din balla ca sa ne dea drumul pe uscat. Altul trebue
sit fie talcul, ma. Ai putina rabdare, §i o sä vezi cum
o sa ni se lämureasca totul ca la carte.
Abia sfar§i de vorbit, §i cei doi prieteni se simtira
din nou In§facati §i aruncati intr'o gäleata cu apa.
plina de raci.
Ei, ce-ti spuneam eu, drag? Iata.-ne iara§i in
apa! isbucni biruilor Bob.
Adica tu te simti bine in gáleata? pufni Tom.
Galeata fire§te cá nu-i balta, dar e apa. La urma
urmei nici nu-i nevoe sa o ducem boere§te In MO.;
ne ajunge §i o galeata; principalul e ca traim.
Galeata ca galeata, bombani Tom, dar crezi tu.
c. o sa ramanem mult Intrinsa? Ce haz ar ,avea VA-
ranul asta ca sa ne hraneasca pe degeaba In ga-
leatil? Noi nu suntern doar ca pe§ti§orii ceia mici §i
ro§ii, de care am auzit ca-i hranesc l'cucoanele In
borcane. Ai sa vezi ca o sà sfar§im ran.
Iara§i cobe§ti! se otäri Bob.
Taranul le curma cearta, in§facfind galeata §i apu-
cand cu ea peste camp spre bordei.
www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 65

Uite, Catinco, ti-am adus ni§te raci, Ii striga el

nevesti-si din prag.
Bine, Ioane, tot vine matu§a Maranda deseard
la mash* §i-i plac racii...
Da' mie Imi trebue grdeata, ca sd dau apd vi-
Beth, rdspunse täranul, aruncand racii dupd cuptor.
Ei, ce-ti spuneam eu, neghiobule? Credeai cä o
sà ne lase cat lumea in gdleatd.,.
Dar nici dupd cuptor; doar n'au nebunit Ru-
manii d§tia, ca sá ne tuna ca pe copii dupd cuptor!
Crande§te-te i tu.
Cu tine n'o mai scot la capat.
Cat ai clipi din ochi gospodina Ii lud de pe vaträ
§i-i aruncil inteo cratitd. u apd.
Ei, vezi cd am avut dreptate! isbucni voios Bob.
Cum avea sä ne lase acolo, ca sä murirn?
HI, dar ce stramt e aici, ma Indbu§; nu mai incap
de atata räcàrie, mormdi Tom.
Mofturos te-a mai fdcut maicd-ta! Nu poti trdi
färd confort; ei, dragd, la nevoe se mai strange racul.
Vremuri grele, ce vrei? Nu te mai infoi §1 tu atat
§i sà vezi cà Incdpern cu totii.
Mai direticà ce mai direticd gospodina prin casa
pe afard §1 pe la chindie aprinse focul In vatrd
.§i a§ezd cratita pe pirostrii.
Hiu! tipà scurt Tom.
Ce-i?
Tu nu simti nimic?
Nimic.

www.dacoromanica.ro
66 E. LOVINESCU

Cum nu simti, mg, nimic, cand din verde ai In-

ceput sä devil ro§?
Se vede cá e zgduf In casg, i§i facu vant Bob.
Nu-ti spuneam eu, ngtângule, cg. nu era a bung
cratita In care ne-a pus?
Iarg§i cobe§ti...!
Mut Hiu! ardem, ma.
Ti se pare.
Fierbem, mg.
Exagerezi.
In clipa asta intra un copila§ in bordei.
Ce-i, ma, Nica.? il intrebg. femeia.
M'a trimis mgmuca sä vg spun ca nu poate vent
astgzi la masg, da o sa ving mane sail.
Bine ea mi-ai spus-o la timp, incuviinta gospo-
dina, scotand repede cratita de pe foc.
Ei, nu-ti spuneam eu, dragg, ca prea cobe§ti?
Nu-i viata chiar a§a de rea cum o barfe§ti tu, incheie
Bob voios cä fusese lgsat pe a doua zi.

www.dacoromanica.ro
 XVII

Domnul Frumosu.
Viata largurilor mici se desfdsoark de obiceiu, pe
o singurà ulitá ulita pe care te-ai nAscut: punct
de plecare al tuturor. explorärilor copildriei. Cu de-
clinul varstei, ea devine si punctul de intoarcere si
de reculegere, in jurul cáruia orizonturile se strang.
Ulita copilArief! mele, cum a numit-o poetul, e
mare, largA si domneasca" pentrucA duce la vechea
capitalà a Sucevei, la distanta numai de o postà;
acum o jumatate de veac imi 'Area ins6 depArtatä,
misterioasà, inaccesibild in tara ei strdind, cu gra-
nita 'Azad de finanti austriaci, subtirei, aducând prea
putin cu rasa germanicd, mai mult bruni decat blonzi,
strAn§i in uniforme turnate pe trup, rasá corcità, me-
diteranizatd.
Spre seard, scobor, ca §i acum cincizeci de ani, pe
Iângd curtile cu brazi ale caselor invecinate, pe ulita
povArnità brusc printre mari grädini de fructe §i de
paduri de popu§oae fo§nitoare, ulita ridicatd prin
adaosuri succesive deasupra nivelului caselor din
dreapta, rdmase in genunchi, in vale, privind prin
www.dacoromanica.ro
68 E. LOVINESCU

ferestre la Indltimea strazii, ca sub §trea§ina unei

mani puse pe ochii cercetatori ai pandarilor din
tranre. Cunosc de atatia ani fiecare cask fiecare
copac, pe toti locuitorii, functionari tihniti §1 pluto-
nieri harnici, pensionari, mici negustori, Infir'un cu-
vant, viata intregei uliti; urmarindu-i yard' cu yarä
variatiile modeste §i degradarile imperceptibile a-
duse de timp in sanul imutabilitatii inse§i.
De un sfert de veac ochii mi se opresc cu placerea
identitatii, putin inainte de sfar§itul trotuarului, la
o casula Ingrijita, cu o latura ingustä spre ulita din
pricina curtii strimte, dar infundata adanc in vale,
casula cu o veranda tot atat de lung ca §i ea, §i cu
ferestre zambitoare de murate, printre care zaream
totdeauna o pereche inseparabilä. El, domnul Scumpu,
functionar comunal, desprins din literatura lui Hoga§,
din rasa lui Eremia Honcu, adica un fel de uria§
lung, nemasurat de lung, cu incheieturile trupului pu-
ternic legate, cu ni§te mani ce ar fi fost In stare sa
umfle In brate un munte §i sa-1 arze bini§or peste
altul, cu un. piept cat o fag de arie". Un uria§ In
pantalonii caruia, ar fi putut intra de-a-binelea doi
brazi gemeni, iar in &Amer lui cu bibiluri, o moard
de vant"...
Poate ca in pantalonii domnului Scumpu n'ar fi
intrat doi brazi ca In pantalonii lui Eremia Honcu,
§i nici In cama§a lui o moard de vant, dar era un
Ruman spatos, un mal de om, o cruce de voinic",
cum ar fi spus Creanga proportionat chiar, §i, cu
toate dimensiunile lui prea falnice, armonic, aratos..
www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 69

Nevasta lui era tot 'Malta, chip*, cu forme fireste

mult mai reduse, cu carnuri mai moi, cu o infati-
§are, totusi, dulce, galesa, feminina...
Vesnic impreund in lunga veranda a casei, ascultau
In amurg piaci de gramofon sau, acum In urma, emi-
siunile aparatului de radio; alteori jucau table in
curtea inguslä, pietruita, cu caleva ronduri de flori
ampenesli. Intr'un larg halat de cask albastru cu
flori negre, ea parea vesnic speriata, de cum ma
vedea scoborind din deal, cu o feminitate alarmatá de
teama de a nu fi surprinsa intr'o imbracaminte su-
mark, gata sä dispara in dosul casei; el, cu capul gol,
sau cu a palarie mare de pae, inteo camasa de noapte
ea O. cea a lui Honcu, taraneasca §i cu bibiluri, ea
sa poata respira in lini§te dupa zaduful zilelor cani-
culare. Pereche fericita, in jurul careia plutea un
duh de pace, iubirea tihnità a cdsniciilor automati-
zate in gesturi traditionale, neclintite.
Acurn cAtiva ani, mergAnd la cimitir din prima zi
a sosirii in targul natal, dildui peste un mormânt nou,
imprejmuit cu un gard de fier, cu o gradinita plina
de florile verii, cu un monument de marmora neagra,
cu doua minialuri de email, una reprezentand chipul
doamnei Emilia Scu.mpu, moarta de trei luni, cu o-
valul dulce, gales, profund feminin, cu o moliciune
putin cam buhavd, cu ochi de catifea, clatiti in ape
de pudoare; cealalta, chipul domnului Scumpu, solul
nemângaiat ce-si sculptase In aur data nasterii, la-
sand-a in gol pe cea a mortii data eliberarii, cum
spunea tot in litere de aur, mult asteptatä, and se
www.dacoromanica.ro
70 E. LOVINESCU

va putea odihni langd aceia ce-i fusese un sfert de

veac tovardse credincioasd, cu care i se irosise pla-
cerea vietii. Dragostea bdrbatului o urmärea, astfel,
dincolo de mormânt, dragoste tradusd, dealtfel, in
toate amänuntele materiale ale grijei postume, ce-mi
trezi dinaintea ochilor peisagiul odihnitor al partidei
de table a voinicului in cdmase de noapte cu bibiluri
si a feineii galese cu palori morbide.
Miscat de moartea necunoscutei mele prietene, sco-
borii prin pártile mdrginase ale targului spre ulita
domneascd a Sucevei, la vale. In dreptul casei dom-
nului Scumpu, strânsoarea inimii mi se prefdcu brusc
In spaimä. La masuta din curte, cu fata spre ulita,
In aceias cámase taraneasca cu bibiluri si cu vechea
lui panama pe ceafd, ca de obiceiu, domnul Scumpu
juca table cu räposata, intoarsd cu spatele spre ulita
mare, trupesä, moale, cu haina ei de casd albastra
cu flori negre.
Sugrumat de spaima rdsturndrii legilor naturii, In
fata stafiei femeii pe care o crezusem moartd in ci-
mitir, ma oprii fdrd'sd vreau, brusc, la portita easel,
cu ochii halucinati spre grupul dela masuta cu table,
pe care-il vedeam acum ea si in fiecare yard de un
sfert de veac.
Inchipuindu-si poate ea' vreau sd-i vorbesc, domnul
Scumpu se tidied repede dela mask veni la portita
si, scuzandu-se cd e in camase de noapte, ma pre-
zentà nouii lui sotii, o vaduva din Galati. car;
Intelegeti dumneavoastrá, n'are Inca de unde sa vä
cunoascd".

www.dacoromanica.ro
 XVIII

Solomonii.
Acum cativa ani, in timpul unor alegeri fAcute in
Iu lie, ca in zile de sArbAtoare, curgeau, pe 'nserate,
pe ulitl. Sucevei, la vale, spre satele dela vechea gra-
nitA clrutele pline de oameni, de data asta, singuri,
fArd femei, ca unii ce puseserl la cale treburile tarii.
In fata unei carciumi, se oprirà vreo patru-cinci.
Din felul cum mergeau . clAtinandu-se se vedea cä
se xlcoriserl §i. prin ora§; dupl ce-§i impliniser5. da-
toria de cetateni, mai poposiserl putin §i. la Her§cu.
Io, vere Ionia', se scull in picioare cu paharul
de vin un Rumln cu plete §i cu musteti de Dac, io
una §tiu: liberalii ni-o dat plmânt §1 vot.
Ba, vere Dumitre, ni le-am luat noi in tramee,
el de nu luptam noi, nu mai erau nici vot, nici
nici liberali, i-a tlie aprins, Ionicd.
SA zicem adicAtele cA noi, ingAdui celalt, care
poate nu fusese la rlzboiu. Bun. Da' §coala din sat
cine-o flcut-o? Tot noi? Ori conu Stefan?
Ca sa-§i punl numele sus pe ea, pufni celalt,
rAutAcios.

www.dacoromanica.ro
72 E. LOVINESCU
Si dacd §1 l-o pus? De ce sd nu §i-1 pue, clacd a
fdcut-o el!... Si clopotul la bisericd cine l-o fdcut?
Spune §i tu, Grigore, cd amu suntem cu totii gos-
podari §i vorbim pe sfanta. dreptate.
A§a-i de aceia, rnormai Grigore, (land ingldui-
tor din chica lui cdruntd.
L-o pus ca sd i-1 tragd, cand ne strange la pH-
marie, se inver§und Ionicd.
Si despensarul" nu l-o pornit tot conu Stefan?
nu se IAA. bdtut Dumitru.
Ia mai lasd-md, vere Dumitre, cu liberalii §i cu
conu Stefan al mneatale! Si ce-i dacd o fácut §coald,
clopot §i despensar?" Ti-o Mut mneatale vreun
bine?... Ce, §coala; e a mneatale oH se mdnancd? Ehei,
conu Petricd ne-o spus cd, dacd vin ai no§tri, Ord-
ni§tii, ne imparte §i mo§ia Armeanului §i ne cid §1
pddurea toatd sd o tdiem.
0 spus, o spus! Aieste-s vorbe, nu fapte, eh doar
o fost §i ei la putere §i n'am auzit deck de otii" §i
nu de imparteala pamantului.
A§a-i de aceia, mormdi din nou Grigore, scutu-
randu-§i filozofic pletele cdrunte.
Nu i-o lásat sd facd; n'o avut timp; cd ciocoii C)
§1 tabärit pe ei ca sd-i doboare. Da §i a§a cat o stat,
tot ne-o scutit de bir. Spune §i mneata, vere Grigore,
dacà ai pldtit vreun bir cat o fost ei la putere?
A§a-i de aceia, incuviinta iard§i Grigore, tremu-
rtindu-§i pletele.
Ce tot vorbe§ti §1 mneata, vere Ionia., §i mneata,
vere Dumitru, de liberali §i tardni§ti, de conu Stefan

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 73

§i de conu Petricd, se vAri altul In vorbd, sumbru,

Intunecat. Toil o apd... Alta ni-i buba, alta ni-i aleanul.
i, incruntat, Nip, un pldie§ cat un mal, bdtu cu
pumnul in masd.
Her§cu! Vino odatà, Jidane, mai add un qip"
de yin, ca sd-mi sting amarul. Jidanul, fratilor, el
ne onward; el e viermele ce ne roade. Nu-i a§a, ju-
pane? Aiastd-i lipitoarea ce ne suge sangele din noi,
spune §1 mneala, vere Grigore.
A§a-i de aceia, incuviinta din nou Grigore in-
fiorAnduli pletele, la gandul lipitorii ce-1 sugea.
A§a-i de aceia, a§a-i de aceia, se infurie Ionia.;
te dai cu toti, da mneata cu cine ai votat, vere Gri-
gore?
Pdi, eu am votat, cum rn'o povdtuit conu Virgild,
prefectul, cd mi-o spus cd guvernul ista nou o sd-i
mAnAnce fripti pe jidani §i o sd m'ajute §i pe mine
sd-mi vAr bdetu', pe CosticA, la §coala de meserie, §i
pe Mariuta la profesional.
AtAta rAu cd-i manâncd, se otdri badea Nita,
nationalistul; spune, ma Iudd, te temi tu de guvern?
Iu? Melt speriat Her§cu. Iu nu md tern deck de
domnul Timofte, care md bate toatd noaptea cu
pietre, de nu pot inchide ochii.
Zi bogdaproste, ludo, cd scapi Inca cu viata, cd,
de-0m veni noi la putere, te spanzurdm de curnpAna
fantAnii dela crA§rna Iui Timofte.
Bade Nita, md vArii nepoftit intre dAn§ii, cum
vine Insd vorba cd, pand sd-1 spAnzuri, beai la jupAn
Her§cu, §i. nu la domnul Timofte de aláturi, care e
www.dacoromanica.ro
74 E. LOVINESCU
nationalist ca §i dumneata?
Ira, coane, da vinul lui Timofte e vin ori po-
Oreg.? pufni Nita cu indignare de cunoscátor, dar
fdrä sä-§i dea seama cd rezolvase o mare problemd
economica.
Da' mata cu cine ai votat, coane? ma iscodi el
apoi.
Apoi eu nici nu votez.
Cum vine vorba aiasta, coane? ma mäsurd ciudat
Bumânul.
Uite, a§a: dela rdzboi n'am mai votat.
Aiasta inseamnd, adicAtele, cd de cdnd votdm noi,
prostimea, dumnealui nici nu mai vrea sd voteze, facu
el cu. ochiul celorlalti.
Ba asta inseamnä, bade, ca nu m'am dumerit
Inca cine sunt mai de ispravd: liberalii, tdrdni§tii, na-
tionali§lii lui badea Nita, oH poate guvernul lui badea
Grigore.
Oamenii se uitara piezi§ la mine; simteam cä o
scrintisem cu politica §i. cd trebuia sá schimb vorba.
Ca ld, ma §lersei de niklu§eald.
Ca Id, boerule, prdpki! räsufld din greu Nita.
' Nu plonk se vede, de mult? addosei 'eu ca sil nu
ma rise in controverse.
De o lund, coane, se porni Dumitru, nici un
strop de apd. Gr Axil s'o ars tot, §i, dacd nu mai ploud
o sdptarnand-doud, se prdpade§te popu§oiul §i. se
ofile§te §i iarba; o sà ne moard vitele de foamete.
Si popii n'au ie§it cu rugdciunile? spusei §i eu
ca sd spun ceva.

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 75

Ba o ie§it; da' cum sa se lupte ei cu necuratu'?

Ce necurat, bade?
Las' ca §tim noi cine-i de villa, ma fulgerä cu pH-
virea agera Nita nationalistul.
Cine? Mormaii eu cu jumatate de glas, cAci ma
a§teptam sa-mi spuna ca-s de villa tot Jidanii.
Nemtii, coane! slobozi el ca din pu§ca.
Cum vine vorba asta? ma mirai eu.
Apai nu vezi, mata, coane, ca-i cu ochi i cu
sprâncene. Ploua tAtA ziva la Ili§e§ti, la Bosanci, la
Bune§ti, la Petia, ba i la Targu-Nearnt, §i la noi nu
cade strop de o luna. Bate la ochi ca-o legat Nemtii
ploaia cu farmece.
Care Nemti?
Nemtii de devale, dela caramidarie.
Ce slai de vorbe§ti, bade?
D'apai numai ei au nevoe &A lege ploaia ca sa
li se usuce caramida, ma infruntara toti intr'un glas.
Dar ce, dumneavoastra, oameni buni, mai cre-
deli in solomonii?
Ira, coane, exclarnara cu totii, da' de unde ai
picat §i mata? Da' anu' trecut n'o prins oamenii dela
Giurge§ti pe trei Nemti tocmai cand legau ploaia,
de 1-o ucis In batae pe unu, iar ceilalti doi abia o
scapat cu fuga?
Nu era chip sa-o scot la capat, caci daca pe prin-
cipii politice avea fiecare alta parere, pe chestia so-
lomoniei formau un front unic.

www.dacoromanica.ro
 XIX

Memorial iepan.
Inlruc At nu existd ora§ romAnesc care, intr'un ca-
dru rAstrans, sd ne prezinte o cutie de rezonanta mai
sonora a unor aminliri seculare, Ia§ul a fost numit
pe drept cuvAnt ora§ul amintirilor".
Intre anii 1896-1899 am fost elev al Liceului
Internat, adicd al unei §coli de aparentd monumen-
tan'', care, in ldudabila intentie a lui Take Ionescu,
trebuia A. se numeasch §1 sil fie un liceu model, cu
un corp profesoral ingrijit ales, cu un material di-
dactic bogat §1 cu toate celelalte cursuri complemen-
tare, posibile numai intr'o viatd de internat. $coala
§i-a schimbat repede programul initial, devenind o
§coald ca oricare alta. Nu despre aceasta e insd
vorba, ci de prezenta unti grave lacune In sistemul
nostru de educatie,cel putin in epoca studiilor mele.
Dupd pArerea noastrA de azi, inainte de toate, §coala
trebuie sd creeze un raport intre mica gAnganie §co-
lard §1 poporul din care face parte; ea trebuie sä In-
-MI-eased Inteinsul o con§tiintd nationald prin studiul
limbii, al trecutului, §1 al consideratiilor de viatd pre-

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 77

zentà; in afard (16 aceastil solidaritate mai mult teore-

tied §i abstract5., ea mai are datoria de a call o soli-
daritate mult mai concreth. §i limitatà cu Insu§i locul
unde i§i desvoltil actiunea sa educativa; iar când locul
este Ia§ul, adicá o cetate plina de amintiri istorice,
solidaritatea nu se opre§te la suprafata prezentului,
a peisagiului §1 a zgurei arhitectonice, ci se scoboarä,
prin rklAcini adânci in trecut, in roca istoria dela
obar§iile vietii noastre de neam §i de stat.
Un ora§ ca Ia§ii nu e o simplä aglomeratie urbana
de strAzi §1 de oarneni cu probleme edilitare, ci un
album istoric, un mare muzeu de antichitäti nationale,
o carte intuitivA de istorie, a neamului, care, mereu
deschisd ochiului elevului, trebue mereu räsfoit5. §i
pdtrunsä.
Ia§ul are una din cele mai pilore§ti a§ezdri; in
deosebire de c'ampenescul Bucure§ti, el eade prin
toate colinele lui Insorite; a§ezare asemAnatoare celei
a Florentei. Pentru perceptia naturii, ochiul ajunge,
pe mdsura capacitatii lui estetice, cu o educatie putin
extensibild; s'ar putea spune chiar cà relativa lui vir-
ginitate il face s'a' inregistreze §1 mai proaspdt formele,
culorile... Cu totii ne-dm pátruns, a§a dar, din pri-
mele zile, de dulcea armonie a colinelor din fata,
dela Cetatuia, dela Socola, cu fundalul sumbru al
Repedei §i al Warnovei; cu toti ne-am primblat triste-
tile varstei prin aleele sifiguratice cu arbori cente-
nari ai Copoului §i ne-am lasat du§i de pa§i mai de-
parte, spre pkluricile vechiului Pester, din jurul
$coalei Norma le de Invatalori.
www.dacoromanica.ro
78 E. LOVINESCU
Pamantul, copacul, iarba §i floarea sunt un abe-
cedar universal descifrat numai prin sensibilitate;
nu-i nevoie sa. ne Inv* cineva a-I silabisi; pe coar-
dele acestui violoncel sufletul copilului adie ca o
boare de vant §i scoate sonoritati suave; marea ne-
lini§te a pubertatii lui se amesteca §i spore§te in
freamatul naturii renäscute.
Au trecut patruzeci §i cinci de ani §i vibratiile sufle-
tului de atunci imi tremura §i acum In amintire.
Meritul de a fi descoperit §i trait pitorescul lawful
nu-i revine insa §coalei ci sensibi1it4ii proaspete,
emotive, entuziaste §i prematur ostenite de atata far-
mec, cad nimic nu ostene§te mai mult decat pu-
bertatea ce se sbate intre douà lumi, a copilariei §i
a tineretii..
Ia§ul nu este insa numai un abecedar mazgalit cu
gaze, flori, arbori seculari §i coline inverzite, ci §i o
mare carte de istorie, poate cea mai mare, In care
buchile nu sunt scrise numai cu floH §i cu tel ci l cu
ziduri de cetate §i catedrale, cu ruine §i cu monu-
mente. Relativa intindere a ora§uliai face ca toate
aceste vestigii glorioase sa fie pe suprafata unei palme
deschise sau pe evidenta unei coline, care, dintre
copaci §i verdeata, iti zambe§te §i prin crenelurile
unor ziduri voivodale.
Daca natura iti vorbe§te nemijlocit prin insa§ pre-
zenta ei, piatra nu spune nimic ochiului direct; ea
nu ne poate patrunde in con§tiinta deck prin amin-
tire §i evocare, prin stabilirea anticipata a ceea ce
reprezinta; ea trebuie a§ezata in epoca din care vine
www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 79

pentru a ajunge la noi incarcata de semnificatia vre-

milor; e un imens uric cu grele sigilii domne§ti. Pen-
tru a vorbi imaginatiei, aruncandu-ne in suflet un
ferment de solidaritate cu trecutul, ea trebue integrata
in limp, luminata prin toate imprejurarile ce au in-
fipt-o in pilmant, semn al continuitatii istorice. Pri-
vita cu un ochiu mort §i färä sondagii in epoca, pia-
tra ramane §i ea moarta ca oricare alta, incapabila
de a trezi in noi emotia, cea mai inalta, aceea a
retrairii unui trecut Indepartat, i mai nobild, cand
este propriul nostru trecut.
Putin inaintea celuilalt rdzboiu, urcam inteo di-
mineata calduroasa de August colina palatina; intam-
plarea fäcu sh mA aflu alaturi de o pereche de Ro-
mani: un batran senator din Ia§i cu nevasta-sa...
PA§eau incet .§igreu, el razimandu-se intr'un bat de
corn, ea facandu-0 vant cu batisla, amandoi toro-
piti de soare; se opreau din cand in child din urcu§.
Nu-i conducea nimeni i n'aveau nici o carte ro§ie
care sa le tahnaceasca. rostul padurii de pietre; in-
trau in imensitatea milenara. a istoriei romane, na-
du§iti, el cu un bat de corn dela Ia§i, ea cu o umbre-
luta. i o balista luate pe strada Lapu§neanu... Ca sa.
poata rasufla, 10 umpleau minutele de ragaz cu ad-
miratia priveli§tii unice in lume dela poalele Pala-
tinului.
Batranul senatOr arata spre un punct anumit:
Uite, draga", rosti el sententios, ,,ni§te ruiner.
Ruinele erau forul roman!

www.dacoromanica.ro
80 E. LOVINESCU

Batrana 10 puse atent face-a-main-ul.

Da, ai dreptate, niste ruine, raspunse ea, catand
apoi cu mirare catre barbatu-su cu aerul de a spune:
,,Cum de le stie Nicu pe toate!"
Uite, colo, un arc de triumf, 10 continua el, gray,
explicatille.
Era arcul lui Septimiu Sever!
Da, da, repetä batrana, admirativ, punandu-si
din nou face-a-main-ul.
i mai privesle colo niste coloane.
Erau coloanele templului lui Saturn...
Da, da, ai dreptate, niste coloane...
Uile, colo, o biserica ruinatä, colo o hardughie ca
circul Sidoli dela noi, pe jumtitate daramatd. (Era
Coloseul). Uite ce biserica chipesa. (Era Lateranul)...
Batrana nu se mai putea tine de eruditia arheolo -
baich a batranului.
Opreste-te, Nicule, ca-mi faci capul calendar.
Am ras de felul acesta de a explica monumentele
§i de a intelege limba pietrelor milenare. M'am gandit
Insa mai pe urma, ca, clack dupd trei ani de studii
liceale, 0 la o varstä, child curiozitatea tinereasca se
deschide tuturor vestilor lumii si ale timpurilor re-
volute, cand disecam broaste pentru a le studia apa-
ratul digestiv sau cercetam monstrii de granit ai
monumentelor asiriene sau arhitectura templelor hi-
pogee tebane, am fi stat O. privim de sus, dela
dormitor, privelistea minunata ce ni se deschidea In
fata a cetatii incununate de coline pline de ziduri
vechi 0 a vegetatiei de biserici 0 de palate istorice,

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 81

dupä trei ani, repet, de contact cu aceasta carte des-

chisa a trecutului, nu am fi fost in stare sa explicam
monumentele Iasului deck ca batrânul de pe Palatin:
Aici e o mind, colo e o bisericA mare, colo o co-
Iinà cu niste ziduri, colo o hardughie pärásita (adica
palatul domnesc...).

N'am fi recunoscut precis si pe nume deck doar

gara, care, din vale, ne trimetea, zilnic, pumnalele
sirenelor sale pentru a ne aminti cA mai sunt multe
sAptämani pând la vacanta!
A cui e vina?
Mai intai a lipsei de directie nationalá a educatiei
noastre din acele vrernuri, §i, in special, a dasalului
cle istorie. Nu ma pot Ondi nici astAzi deck cu in-
dignare la jalnicul nostru dascAl, expresia mediocra
a unui club politic, deputat, absenteist inveterat, cu
luni de concediu, in afara de cursurile perlate pe
care le practica fàrà nici o constiinta profesionall;
trei ani a stat printre noi fàrà sa ne §tie eine sun-
tern, ingaimand, când venea, dupa niste galbene no-
tire, un sarbad pomelnic de date §i evenimente, In
care singura figurA literal* ca sa zicem a§a, era cea
a cazanului social ce fierbea", pentru a ne reda fi-
gurat convulsiunile sismice ale revolutiei franceze.
In trei ani de zile nu ne-a deschis odata fereastra
ca sä ne arate colina din fat/ a Cetatuiei, pe care nici
n'o cunosteam pe nume, ori s6 ne dncä acolo, sus,
la palatul domnesc al lui Gheorghe Duca Vodà, pa-
6
www.dacoromanica.ro
82 E. LOVINESCU

strat aproape intact, la biserica Cetatulei, ridicatd de

acela§ domnitor, la frumoasa said goticd, atat de bine
conservatd; ceva mai jos nu ne-a all-tat biserica Ga-
lata din 1584 (a lui Petre Schiopul), multd vreme re-
§edintá domneascd; ori §i mai jos mändstirea Fru-
moasa, ridicatd de Grigore Ghica Von. la 1730, cu
páräsirea vechii arhitecturi moldovene§ti in favoa-
rea stilului clasic italian, inconjuratd de curti dom-
ne§ti §i de gràdini minunate; nici n'am §tiut de e-
xislenta bisericei Sf. Niculai domnesc, paraclisul curtii
din veacul al XV-lea, in stilul moldovenesc al epocei
lui Stefan cel Mare, unde dela Alexandru Ldpu§-
neanu se ungeau Domnii; nu ne-a ardtat nici Mitro-
polia veche ridicatä de mitropolitul Gavriil Calimah
la 1760, nici biserica Golia din veacul al XVI-lea,
ameslec de stil bizantin cu alte stiluri occidentale §i
orientale, cu coloane renaissance" pe care a admi-
rat-o §i Petru cel Mare cântl a venit la Ia§i, impreund
cu Trei Ierarhii lui Vasile Lupu; nici biserica Bärboi,
din 1615, cu turnul in formä de campanild italiand;
nici biserica Sf. Sava din veacul al XV-lea, unicá prin
amestecul de stiluri: oriental, bizanlin, turcesc; nici
biserica Sfantului Spiridon din veacul al XVII-lea.
Am stat trei ani la Ia§i Med ca dascdlul de istorie
§i cel de romând sd ne evoce cdtu§i de putin din tre-
cutul istoric sau literar al acestui ora§, in care vântul
Involbureazd numai amintiri grditoare sufletelor ti-
nere; n'am §tiut ca Seminarul Veniamin Kostake a
fost vechiul palat domnesc al lui Mihai Sturdza, §1
am trecut de nenumárate oH pe strada Läpu§neanu,

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 83

pe Fang palatul Creditului Urban, fall sä fi aflat

cà a fost ultima locuinta domneascà a lui I. Al. Cuza,
dela 1859 la 1862; n'am cunoscut casa lui Gh. Asaki
si locurile trudei lui, casa unde a locuit Vasile A-
lecsandri de pe strada Alecsandri, ori a lui M. Ko-
gdlniceanu, n'am vhzut bojdeuca lui Ion Creariga
si nici casa unde a löcuit Titu Maiorescu si din care a
pornit miscarea Junimii"; Beilicul unde a fost ucis
Grigore Ghica Von, apdrAtorul Bucovinei, nici n'am
bdnuit importanta vechiului palat domnesc, pe atunci
mai mull ruinat, admirat de atati caldtori prin cele
o mie de camere; n'am stiut ca Universitatea veche
a fost resedinta lui Alexandru Moruzi si Scarlat
Calimachi si, desi sub teiul lui Eminescu dela Copou,
am privit ceasuri intregi coloana de piatra cu cei
patru lei, n'am stiut niciodatä ce reprezintà si nici
n'am pulut descifra inscriptia sturdzeascd: utroque
elarescere pulelzrum...
Dela fereastra clasei noastre am avut, asadar, sub
ochi intregul letopiset al Moldovei, scris intr'un ma-
terial mai durabil deck hartia: in piatra, in zid, in
marmurd. Nimeni nu si-a dat insd osteneala sd ne
invete sä-1 citim, asa cà dupd trei ani de .studii teore-
lice, in care cazanul social" a fiert cat a voit, puteam
ardta si noi cu mana vraiste ca §i bdtranul senator
iesean de pe colina palatind:
Aici e o bisericd, acolo o ruind, dincolo un zid
de cetate, dincolo un palat... fdrd ca dintre ele sä
se ridice fantoma timpurilor revolute pentru a ne
contopi intr'o adancd solidaritate nationall

www.dacoromanica.ro
 FAUNA VIETII LITER ARE:
SCENE SE PORTIIETE

Cavalerul ball.
Cu toate ca n'au trecut multi ani de atunci, nu pot
totu§i fixa pe ecranul mobil al zilelor momentul pre-
cis al venirii ei la mine. Sosia dela rapa convulsivd
a Nistrului, dar neamul i se trAgea demult mai de-
parte, din septentrionul baltic. Era letond, lituand sau
polonezd; dupd Infati§are, pdrea insd meridionall:
tip brun luminat de albeata math a p:elii, oval ro-
tund sub aripa albdstrue de corb a párului; ochi negri
cu flacári intunecate; contururi curbe §i forme pline
de femeie, ce urcä pe msagdru§ at-area de mdslini a
dealurilor siciliene oH cadând din gineceele esca-
lelor levantine. Unul din stramo§ii ei se pogoris;
totu§i, acum opt sute de ani, calare §i bdrbos, dela
Baltica natald, cu o lath. cruce pe piept, printre nea-
murile necre§tinate Inca ale Poloniei, se läsase pe
valea Vistulei sau a Bugului, spre Marea cea mare.
In cdularea o§tilor apusului in drum spre Mormântul
Mântuitorului. In apa ochilor lui alba§tri, trernurase
naluca zidurilor Indepártate ale cetatii sfinte §i pe
cerul de amelist se proiectase umbra crucii: Cronica

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 85

veacurior nu ne spune Insa daca s'a adapostit sub

dansa ori §i-a läsat oasele prin luturile lard noastre
sau intr'un fund de temnita sarazina.
Stranepoata barbosului cruciat se nascuse poate la
Odesa, dar I§i traise tot poate copilaria pe Ri-
viera Frantei; scria versuri frantuze§ti §i romane§ti,
trecuse prin Intamplarile catastrof ale ale vremurilor
de acum, pastrase Inca in priviri reflexele paradisului
pierdut al unei mari imparatii prabu§ite, in jarul ca-
rora mizeriile vestimentare se poleesc §i sub stofele
roase se proiecteazi fireturi de aghiotanti imperialI
§i brocaruri de doamne de onoare. In valvdtaia atator
dezastre indepartate §i. incontrolabile, §i a mo§iilor
de dinco ace de Nistru expropriate pe nimic §1 a ca-
torva milioane de renta rurall risipite numai cu ono-
rariile avocatilor, totul Incepe sa devina cu putint5. §i
tremurd ca panza albastrue a flacarii de alcool, Lira
sä mai poti deosebi mitul de realitate.
Poeta, cu priviri de foc §i cu glas intunecat de ghe-
turi nordice, scrisese un roman taina pastrata nu-
mai intre noi; pentru ceilalti, manuscrisul sosise prin-
tr'o serie de lunegari §i instrainari, copil adus de
barza Intamplarii, in manile albe, rotunde ale poetei;
erau memoriile autentice" ale arhiducelui Rudolf,
tinute Ora in ultima clipa ce a precedat sinucklerea.
De§i totul se grupa pe drama, viata de curte §i itele
politice I§i &eau un loc in multe din paginile me-
moriilor; inteligent §i destul de informat §i de virit
In latura politica, scrisul poetei devenia feminin,
sentimental §1 exaltat In tratarea celebrei idile. In
www.dacoromanica.ro
86 E. LOVINESCU
dezbaterea mereu actualizata a enigmei dela Mayer-
ling, ea aducea Inca o dezlegare: pe acea a eroului
insu§i cu care se identificase. Versiunea merita un
destin §i cartea un editor.
Prinsa in vapaia propriei ei imaginatii, perspecti-
vele destinului carii i se largirà dintr'o viziune ce
nu pornia dela un pullet de plecare absurd. Drama
dela Mayer ling e Inca centrul atentiei lumii; sinu-
ciderea din dragoste a mo§tenitorului unei mari im-
paratii contine inteinsa maH posibilitati de inlerpre-
tare; problema e §i umana §i istorica. In cazul acesta,
pentru ce sa apara in române§te memoriile auten-
tice" ale arhiducelui, cand ele ar putea sa alba o
circulatie universalà, ca atatea alte romane §i. filme
la capatul careia lucea de departe poleiala gloriei
§1 a aurului ca o turla de biserica ortodoxa? Ideea
nu era extravaganta §i exaltarea putea deveni reali-
tate. Cu sacrificii peste puteri, din rama§itele hecta-
relor expropriate, memoriile fura traduse in frantu-
ze§te §i in engleze§te §i multiplicate in numeroase e-
xemplare, trimise spre ora§e indepartate, la Var§ovia
§i la Riga, la Berlin §i la Amsterdam, la Londrai dar
mai ales in America, in tara editorilor cu zgarie-nori,
intovara§ite in drumul lor de imaginajia inflach-
rata a stranepoatei cruciatului. Indarat, spre rapa
convulsiva a Nistrului, nu s'au intors insa, in schimb,
contradte editoriale cu iloti, cu lire sterline, cu co-
roane olandeze, cu franci elvetieni sau cu dolari, ci
scrisori arnabile, binevoitoare, dilatorii: o sa ci-
tim", o sa vedem", sa socotirn", sa a§teptarn mo-
www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 87

mentul oportun", va vom raspunde mai lArziu"

färà ca refuzul invelit in formele de politete sa poata
stinge incendiul dezlantuit in ochii femeii: toate i se
pareau fagaduitoare; Si apoi nu cer mult: zece
mii de dolari §1 zece mii de dolari nu reprezinta ni-
mic pentru AmeriCani, dar pentru noi inseamnä cloud
milioane de lei. Ah, cum a§ vrea sä scap de Basarabia
§i sa ma duc pe Riviera" suspina ea cu priviri In
care gonea sirepul cruciatului ban spre naluca locu-
rilor sfinte,
Intr'una din zile, imi arata un Album de fotografii,
facute de curand, in costume §i atitudini studiate, cu
coafura schimbata, stiizate,. trucate.
Ei? ei? ma intreba febril. Nti spui nimic?
Ce sa spun?
Scoase atunci alta serie de fotografii, in aproximativ
acelea§i atitudini §i costume, Mate din publicatii
ilustrate.
Dar de astea?
Sunt fotografiile Ducesei de Windsor.
Si nu gase§ti nimic?
Ce vrei sa g51sesc?
-Nimic? nimic? Nu vezi asemanarea extraordi-
nara cu mine?
Uluit, amutii o clipa; ma uitai la anglosaxona inaltà,
subtire, plata, cu fruntea enormd, cu figura cavalina,
§i la femeia din fata mea, meridionala cu linii
curbe §i pline: nu gasii nici o asemanare, dar, când
ii zarii in ochi exaltarea:
Parch e ceva, rnurmurai ru§inat de mine.

www.dacoromanica.ro
88 E. LOVINESC11

Enorm! intari ea categoric.

Incepui sa ma clatin; poate, eine §tie?
Mai ciudat e ca a convins pe altii.
Notite, articola§e, mici interviewuri, dar mai ales.
fotografii comparative pornirá sa apara prin obscure
ziare provinciale §i chiar prin publicatii ilustrate din
Capita la, zvonind ca poeta basarabeand, a carei a-
semanare cu ducesa de Nyindsor era uimitoare, se
afla in posesiunea rnemomilor autentice ale arhidu-
celui Rudolf. Slabilita mai mult la Bucure§ti, ea purta
acum cu dansa, oriunde, prin redactii, o geanta cu
albume pline de taieturi de ziare §i de fotografii do-
veditoare. Nut intelegeam totu§i intentia.
Ei, §i? o intrebai odata.
Cum, ei §i?
Chiar daca a§ admite asemanarea, nu vad im-
portanta.
E capitalà.
Explicate.
Am de gand sat dedic cartea ducelui de Windsor;
li voi trimite textul englez §i cu un album cu foto-
granite mele, I§i dezveli ea brusc bateriile. Idila
ducelui de Windsor, relua febril, reproduce Vara var-
sare de sange drama dela Mayerling, punand aceea§i
problema dreptul capetelor incoronate la iubire ;
cartea mea pledeaza pentru egalitatea tuturor In fata
dragoslei; ea trebue sa intereseze In gradul cel mai
!nail pe un rege ce §i-a paräsit coroana pentru un sen-
timent, mai ales cand autoarea seamana atat de mult
cu eroina romanului lui de dragoste.
www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 89

In ochii exaltati ai poetei, cavalerul balt isi gonia

tot mai naprasnic sirepul spre naluca lui...
Alta agitatie, altd asteptare infriguratd.
Duce le n'a rdspuns, fireste, dar notitele din ziare
continuau sa mai apara din cand In and; o tdietura
a unei foi din Vilno sau o politeta evasiva a unui
editor din Haga ajungeau ca sa Intretina flacara ciu-
data a exaltarii.
Nu mi-a dat totusi ceva prin gand, Imi märturisi
ea, intoarsa in Capita la dupa cateva luni de asteptare
in provincie. Ca sd pot cuceri strainalatea, ar fi tre-
buit sa-mi cuceresc mai intai tara. M'a si intrebat un
editor din Filadelfia, cum a mers cartea in Romania
si n'am avut ce sa-i raspund.
Apnea, astfel, drumul mai anevoios al editorilor
romani, cu lungi explicari asupra ingeniozitatii ideii,
cu tilieturi de ziare, cu fotografii comparative, cu
perspectiva castigului realizabil cu o carte de interes
mondial, cu participdri la beneficiul traducerilor In
toate limbile pilmantului totul prezintat volubil cu
accentul intunecat de gheturi nordice, pe care le
topea Insa flacara incandescendenta a ochilor. Nici un
editor n'a consimtit sa-i citeasca manuscrisul, dar
nici n'a izbutit sa-i ucida himera. A trebuit, totusi,
sä se intoarca in targul de pe rapa convulsiva a Ni-
strului, bolnava, ruinatä poate, dar plina Inca de
naluca ei: mai astepta o scrisoare dela un editor din
New-York, ce-si rezervase Inca raspunsul.
Abia peste un an primii din targul basarabean o
mizera cartulie: De la Mayer ling la Fort-Belvedere,

www.dacoromanica.ro
90 E. LOVINESCU
inchinata Ducelui Eduard de Windsor, tipArita in
localitate pe o hartie cenu§i.e.. Destinul memoriilor
autentice" ale arhiducelui Rudolf fusese sa aparAin-
teun umil targ provincial.
Pe autoare .n'am vAzut-o decat .pe§te cateva luni;
ma a§teptam sä o gasesc pAmantie, dolYorila sub lo-
vitura destinului; intra totu§i cu o fanfara de bi-
ruinta in ochii exaltati, in care ma temusem sa nu
vad le§ul cavaIerului balt la marginea unui drum din
tinuturile noastre.
Ai,vAzut? imi palmui ea scepticismul.
I§i tiparise romanul intr'o mie de exemplare cu
bani proprii, adica cu vreo zece mii de lei luati de pe
ni§te bijuterii amanetate.
Plecai umil ochii in pAmAnt §i. o intrebai cu juma-
tate de glas:
i merge?
Cum sa nu mearga? Fire§te ca merge! iscali ea
un buletin de victorie pe campul Austerlitzului. Las'
ca se vinde §i a§a prin partea locului, dar mi-a .venit
o idee ingenioasa (era cuvantul ei preferat). La noi
s'au creal ni§te cooperative de coloniale, pe credit
pliitit in rate sAptamanale; unde plaseaza o cUtie de
ceai, m'am inteles ca agentul sá strecoare §i eke un
volum din Drama de la Magerling: cinci lei pe sap-
tamAna nu e greu de platit. E ingenios, nu a§a?
Mai vorbA, mormaii invins, convins, pentruca din
valvataia ochilor intelesei ca cruciatul balt nuli là-
sase oasele in luturile tarn noastre sau in lemnitele
sarazine, ci ajunsese in locul nalucii lui.

www.dacoromanica.ro
 II

Tdair de viitor.
In forfota unei zile de Ianuarie, vijelioase ca si gu-
vernarea ce se instalase de curand, intdlnii pe ta.-
ndrul ziarist Andrei Georgian, un vldjgan roscovan,
simpatic, bAgdret si categoric.
Imi pare bine eh VA intdlnesc, voiam tocmai
sh-mi iau rAmas bun inainte de plecare, mA opri el
infrigurat si grabit.
Dar unde pleci?
La Paris.
Inteo excursie de plAcere?
Ei as! Plec pentru totdeauna.
La Paris? Imi repetai intrebarea, uluit.
Nu vedeti ce timpuri grele au cAzut peste noi?
MA expatriez.
Acum cativa ani tândrul Andrei Georgian, pe a-
tunci Rosenstock, era elev in clasa a cincea a unui
liceu din provincie; intrat In conflict cu directia
scoalei din pricina unei colaboratii premature la zia-
rele bucurestene, tilndrul descAlicase in Capitald, co-
laborator a trei din ziarele cotidiane, prin care for-

www.dacoromanica.ro
92 E. LOVINESCU
fotea ca la el acasd, ascunzandu-si doar chipiul de
licean in buzunar, ca s5. nu piardd respectul porta-
rului si al oamenilor de serviciu; mai practic, pre-
para acum in particular clasa a opta; putea umbla
deci cu fruntea sus prin birouri, ministere 0 pe la
oamenii de seamd, pe acasd. Semnátura lui circula
zilnie in josul a fel de fel de anchete, interviewuri
si articole vioaie.
L-am sfätuit stt treacd mai Intai clasa a opta pentru
a se putea inscrie apoi la Facultate, la Paris. N'am
reusit; confratele era grabit. Acum ori nicioclatd" re-
peta mereu; avea, se pare, o ocazie unicd, produstt
de panica ce cuprinsese pe toti. Mi-a scos din bu-
zunar un teanc de documente: pasaport, carte de
ziarist, scrisori de recomandare dela biroul presei 0
dela legatia francezd ; devenia corespondentul pa-
rizian al unui ziar din Capitald abia ap5.rut si 10
propunea sä ajungd informatorul ziarelor franceze
asupra starilor din tara. Era In febra marilor deve-
niri; pleca plin de incredere si nu era de abdtut dela
drumul apucat. Nu se poate opri cu vorba vijelia.
S'a dus.
Putin dupd aceea, i-am vdzut semntitura In josul
unor reportaje telefonice pariziene de Cate o coloand
cloud si abuntarea a zece anchete cu zece marl per-
sonalitati literare; in douti-trei saptdmâni liceanul
nostru stätuse de vorbd eu Jouvet, Bernstein, Cecile
Sorel, Elvira Popescu, Bourdet, Baty, etc. Tândrul
se adapta. Care nu mi-a fost totusi mirarea cand
1-am revAzut prin Mai In biroul meu.

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 93

Te-ai intors? 1-am primit cu ton superior de sfa-

tuitor neascultat.
Pe cateva luni. In Septemvrie plec Indardt.
Atunci pentruce ai mai venit?
Ati avut dreptale. Nu trebuia sà ma duc Inainte
de a-mi lua clasa a opta §i bacalaureatul In tara. Le
iau §i plec.
Se vede totu§i cä nu ti-a prea mers u§or pe a-
colo, slaruii in acela§i ton superior.
Ma In§elam; ii mersese bowie bine; incasase chiar
o subventie dela Quai d'Orsay ca ziarist roman
francofil"; Meuse cuno§tinti uluitoare. Buzunarele
lui erau pline de biletele, scrisori, invitatii; 11 vazuse
§i pe Yvon Delbos i fusese §i pe la primul ministru
Blum.
Blum? facui neIncrezator.
Blum, fire§te ca. Blum; ce vä mird? MIA cartea
de invitatie acasà. M'a primit in birou, in pijama,
uite ca dumneavoastra, ma lua el subtire. Mai erau §i
douà dactilografe.
$i ce ai vorbit cu dansul?
M'a intrebat de cele ce se petrec in Romania;
i-am dat informatii despre mi§carea antisemita §i
despre guvernul Goga.
Cum \rad i-ai acordat un interview In regula.
Cand sà-1 Intreb §i eu, a picat peste noi mi-
nistrul de finante Vincent Auriol; a ramas pe alta
data.
Liceanul nu-§i pierduse vremea la Paris, voia st-si
ia clasa a opta §i bacalaureatul pentru a se inscrie

www.dacoromanica.ro
94 E. LOVINESCU

apoi la sciences politiques"; naturalizandu-se francez

mai tarziu, spera sa intre in diplomatie.
Cum ai sa iei insa clasa a opta, când partea intAi
a examenului a avut loc in Februarie?
Tocmai de asta am §i sosit dela Slatina, pentru
a obtine o sesiune specialä, a§a ca sa pot da si partea
a doua tot la sfarsitul lunii.
$i cum ai sa obtii o astfel de sesiune speciala?
Cum am s'o obtin? Am si obtinut-o, pufni el,
scotând din buzunar un document, prin care elevul
Rosenstock" era autorizat sá treaca amândoua partile
examenului In aceea§i luna. Am invartit, prostit, hâr-
ha si pe o parte si pe alta.
$i cum de ai capatat o astfel de aulorizatie? Ii
cunosti pe Ministru?
Nu-1 cunosc. E din astia noi, ultima emisiune,
arunca dispretuilor. Am trecut pe la alt Ministru,
vechi cunoscut dela ziar; i-u fost de ajuns sa pung
maina pe telefon si când am trecut pe la Educatie,
hârtia era facuta. La noapte ma intorc la Slating..
Dar cum ai rázbit ca elev, tocmai acum cand e
aldta strasnicie pe la inträrile ministerelor?
Ca elev? cum ca elev? nu-si revenia in fire. Am
patruns cu carnetul meu de ziarist, ca Andrei Geor-
gian, cum ma cunoaste ministrul si ca Andrei Geor-
gian am intervenit pentru un cunoscut al meu, elevul
Rosenstock, impiedicat de board de a se prezenta la
examenul din Februarie. Intelegeti?
Cum sa nu inteleg! Nici acum nu mi-am revenit
din admiratie".

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 95

Inteo forma mai sumara, rândurile acestea au a-

párut acum vreo doi ani Inteo foaie bucuresteana;
imi ramanea sa vad reactiunea tandrului meu con-
frate. In toamnä, mi se spusese ca se aratase iritat,
cu acea nuantä, In care nu se poate deosebi bine
sinceritatea de pozd i satisfactia de formele apa-
rente ale supärdrii; protestase chiar la directorul zia-
rului: cum i-o Meuse -tocmai lui asta, sä mi se pu-
blice foiletonul?"
Pe la sfarsitul lui Septemvrie 11 intalnii, in sfArsit,
prin fata Teatrului, putin cam stanjenit, nestiind cum
s'o urneasca; 1-am scos din incurcatura, Intrebandu-1
de rezultatul examenului de clasa a opta. Ii trecuse,
firesle, ftira sl se fi przgatit.
Chiar si la limba latind?
Mai ales la latinä; n'am deschis nici un text.
Dar de ce ma intrebati tocmai de limba latina?
Mi s'a spus ea' Tomescu e foarte sever.
Tomescu? pufni superior. Tomescu? Poate, dar
i-am gasit leacul. A scos in tinerete un volum de nu-
vele; am scris cateva rânduri despre el la gazeta §i
i-am cerut i un raspuns la o ancheta in privinta
bacalaureatului.
Si?
Cum si? dadu din umeri. Mi-a oferit o masa la
Modern.
Ma, da, ma dumerii. Dar cu bacalaureatul ce-ai
facut?

www.dacoromanica.ro
g6 E. LOVINESCU

Inchipuiti-vd cd nu 1-am trecut In Iu lie, ci In

Septemvrie.
Nu erai pregAtit?
Pared de pregátire e vorba. Am fost invitat ca
-ziarist pentru o lund jumdtate in Po Ionia §i a trebuit
sd plec, dar nici acolo n'am stat degeaba; am fdcut
un turneu de conferinte despre literatura romând
modernd la vreo §apte posturi de radio, la Cracovia,
Lemberg, Var§ovia ba §.1 prin Wile balte la Tallinn,
la Klaipeda, Ia...
Se Intrerupse §i cu un fel de curtenie protectoare:
Am pomenit §i de d-voasträ.
Se vede di pe atunci nu-mi citise§i articolul,
glumii.
Care articol? ro§i el gata sd tAgdduiascd, dar
and vdzu cd §tiam, se razgiindi.
A, arlicolul d-voastra? Dimpotrivd, II citisem.
Am auzit cd te-ai supdrat.
Eu? eu? se balbdi o clipd, dar se reculese re-
pede. Sh md supdr? Se poate, maestre? Nici nu existd
o cinste mai mare pentru mine: sd am la varsta mea
o biografie romantata §i Inca de d-voastrd! fácu el
cu gestul darnic al omului ce intinde un cec de un
milion unei opere de binefacere.

www.dacoromanica.ro
 III
Povestea lui Nessir # a celor opt cocofali.
Teheran, 15 ale lunii Zilcade.
Te prhnbli, Usbek, prin Wile apusului, ca sa vezi
pana la ce limite au impins oamenii de acolo civili-
zatia primità totu§i din ras6rit, din Iranul nostru;
de ani de zile ratace§ti din ora§ In ora§, din biblio-
teed In biblioteca, din muzeu In muzeu; ai uitat de
noi; nu ne mai crezi in stare de a creia ceva care
sa-ti poata Indestula dorinta de noutate... Vorbele lui
Zarathustra din versetul LXIX din Vendidad Sadeh:
,,Fiti credincio§i lui Ormuzd §i feriti-vb." de Ahriman,
ai cArui ochi stralucesc in toate ispitele §i poftele
pämântului" nu ne impiedica totu§i de a deschide
drumuri noui, de a plasmui conceptii originale. Nu
este, a§a dar, nevoe sa te duci atAt de departe pentru
a gasi initiative; vechile fargade ne puteau Indemna:
sa lasam pe necredincio§i §i Incercárile nelegiuite
lui Ahriman", dar mintea Persanilor no§tri s'a des-
robit de mult de Jachtul liturgic" §i a IndrAznit lu-
cruri maH, pe care nu le-au IndrAznit nici apusenii
pe a caror luminä o cauti, lasând pe Fatme, pe Ze-
7
www.dacoromanica.ro
98 E. LOVINESCU
lida, pe Roxana, pe Zachi §i pe atAtea alte hurii pe
seama eunucilor negri, in care ai putut ucide efectul
patimii dar nu §1 pricina ei. Ca sa-ti doveclesc cà te
in§eli, Usbek, iti voiu da o pildd proaspdtd, luatà
chiar din ordinea sociald, unde apusenii par a ne fi
intrecut atdt de mult.
Cuno§ti starea jälnicd a poetilor §i cärturarilor
no§tri; nici in apus n'ar fi poate mai bung., dacd
poetii n'ar consimti acolo sä se Incadreze intr'o
munch' disciplinatd. §i remuneratd. Fii ai aceluia§
pfintec sunteti toti §i toti deopotrivd dinaintea lui
Ahura", a grdit Zarathustra, dar poetii no§tri cred
cd nu s'au ndscut din acela§ pAntec, ci sunt de e-
senta dumnezeeascd, bantuiti de o inspiratie venità
de sus, vremelnicd cele mai adese dar care ii ri-
died pentru totdeauna deasupra celorlalti muritori
§i le ingddue sä-§i petreacd restul vietii vIdguite pe
divanele cafenelelor Teheranului, goi de ganduri, bar-
findu-se unii pe altii, pismdtareti §i frámântati de
ideea persecutiei In sanul unei societäti smulse din
fdga§urile poeziei. Siguri de harul lor, bi nu vor
sd-1 sávar§eascä in munca mdruntà a birourilor...
Cad, in aceastd privinta am rämas Inca la con-
ceptia unei arte nerdsplätite decdt prin Insd§i desfä-
tarea ce produce; dupd ce a cântat, privighetoarea
nu-§i intinde talerul ca ldutarii la ospete. Multi din
cArturarii no§tri au impiedicat ei in§i§i cu vorba §i
cu pilda sd se dea vreo rdsplatä poetilor tocmai
pentru a le pune in §i mai multä lumind caracterul
www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 99

divin al harului poetic. Pe lenea lor fireascd s'a altoit

astf el orgoliosul sentiment al unei nedreptiiti sociale.
Prin gdurile mantiei lor ochiul tdu le-a väzut desigur
adesea trufia, dui:a cum o vedea i Socrate sub
zdrentele cinicului Antistene. Nu-mi rämdne acum
deck sa-ti aduc la §tiinta prin ce am depd§it li-
mitele civilizatiei, pe care cu incdpdtânare o cauti
numai in apus.
Iata cd intr'o build zi i-a dat in gAnd unuia din cei
mai tineri sfetnici ai Giavidan-Kiradului, adicd ai
Intelepciunii eterne", compus numai din bdtrâni as-
trologi, cArturari In toate invätdturile, i anurne isle-
tului nostru Mirza-Chan ca sá vind in ajutorul poe-
tilor imbatrâniti. Fiecare Persan rAvne§te In tinerete
la o slujbd §1 o are; iar la bdtrânete la o pensie §i
o are; ne asemándm §i noi in aceasta cu apusul.
In milenarul pämânt al Persiei noastre ideia pen-
siei de acolo a incoltit Insd sub o forma north, ce ne
aratá cà n'avem de partea noastrd numai vechimea
§i traditia ci i putinta improspätdrii §i a regene-
rdrii. Pensia In Europa e o formd de asigurare so-
ciald, produsul esential al propriei depuneri i eco-
nornii; iai la bdtrânete ce ai depus fortat la tinerete,
la care se adaugd fire§te i o contributie a statului.
Ingeniozitalea ideei tandrului nostru sfetnic a con-
stat in a-i incadra pe poeti intr'o ordine sociald §i
in a le acorda, astf el, greierilor neprevAztitori o rds-
platä la bdtranete, fàrá ca ei sd fi contribuit la dânsa,
dar §i färà sä fi recurs la visteria impärdteascd;
www.dacoromanica.ro
100 E. LOVINESCU

ware sarcini puse pe cartile venite din apus vor

putea, astfel, acoperi nevoile unei bätrâneti ce n'a
fost in stare sá agoniseasc 5. la tinerete. Ma indrept
care tine, Usbek, cu rugamintea sá cauti In legiui-
rile tarilor din care vrei sä iei lumina", spre a vedea
dacä s'a gandit vreuna din ele cu mai multä bund-
vointa la soarta bOtrdnilor cântdreti. Mi s'a pomenit
de o tara uria§5., in care poetii constitue un punct din
politica statului; dar care poeti? Acei ce se pun In
slujba lui; poetii devin astfel propagandi§ti §i sunt
rasplatiti ca atare §i nu pentru creatia lor libel*
la noi ajunge sa ante, §i uneori chiar sä scdrtie nu-
mai. Spune-mi, Usbek, unde gAse§ti In Europa ta,
o, institutie atAt de largil §i de rndrinimoasd, care
s5.4i ingdduie sa culegi ceeace n'ai semdnat §i care
s5. vadá in vers o valoare ce nu se cantOre§te numai
ci se §i. numára?
0 legislatie atat de indrOzneata nu putea sä nu pro-
dual. o explozie. Explozia n'a venil. Insä din partea
multimii necunoscOtoare de esenta divinä a poeziei,
ci din partea poetilor In§i§i, printre care a produs
numai nemultumiri §i scrOpiri. Pentru a li se pro-
portiona pensia cu meritul, a fost necesard ierarhi-
zarea de catre un divan anume orânduit. In con-
§tiinta lor, suflarea divinO nu este Insd decdt una §i
egalá: ea nu poate fi cântaritä de balantele murito-
rilor. Poetul poate rAbda de foame §i de frig, dar nu
IngOduie sa.' fie considerat cu o treapt5. mai jos decfit
altul; scufundat In propriul lui geniu, el ii dispre-
tue§te pe ceilalti oH nici nu-i vede. Iti voiu povesti,
www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 101

ca pildA, o singurA intamplare din multele prici-

nuite de legea mArinimoasA a bunului nostru sfetnic
Mirza-Chan.

II cuno§ti ca §i mine de atAtia ani pe bAtrAnul no-

stru poet Nessir. Zic bAtrAn, de§i n'a trecut de
60 de ani; era InsA Miran §i la doudzeci §i cinci;
umeri adu§i, spate incovoiat de Atlas purtand in cArca
globul; barbA mare 'Ana in brAu, albA inainte de
vreme, cu floci suri ie§iti chiar din scoica palidA a
urechilor; ochi iscoditori pe jos ca dupA ceva pierdut,
pe care-I cautà mereu de§i nu-I va gAsi probabil
niciodatA. CArturar de slove vechi, cu gAndul prins
numai intre versurile nemuritoare ale lui Abu'l
Quasim Firdausi, el a dus totu§i o viata umilä de
slujba§ al imparatiei, suspinAndu-§i In barbA cu re-
semnarea poporului nostru: Alah e mare §1 Maho-
met e profetul lui", fArl ca totu§i nevoia §i umilinta
sA-i fi Inabu§it flacAra credinteI in divinitatea inspira-
tiei lui ci, dimpotrivA, IntArindu-i-o §i dându-i o
vigoare agresivA. A scris in tinerete poezii tot atAt
de umile ca §1 dAnsul, cu stridente proletare, ver-
suri cu plumb In aripA §i cu calti In sunete; a scris
apoi destul de multe povestiri, pentru a preamAri
munca cu mAini bAtAtorite §i cu miros de sudoare; a
adunat pietroae peste pietroae, thateriale IngrAmA-
dite unele peste allele Mil cirnent, dar mai ales fArA
§tiinta selectiei, a eliminarii. 0 astfel de literaturA
nu putea avea circulatie; proletarii scApati dela truda
manualA nu citesc literaturA sau cautA In ea altceva

www.dacoromanica.ro
102 E. LOVINESCU

decat propria lor mizerie, iar ceilalti, cArturarii, um-

bld numai dui:4 elementul estetic, in adulmecarea
unei viziuni, a unei rezonante sufletesti dincolo de
materia brutd... Oricat de putina circulatie ar fi avut,
Nessir a cunoscut totusi in tinerete si binefacerea
admiratiei. Dela cele dintai versuri de calti a primit
o scrisoare dela o admiratoare necunoscutd ce iscalea
Zelima. Scrisoarea i se Om atat de neasteptata si
de minunatd, Inca dori sd-i cunoascd autoarea, o
lucrátoare cocosatä dela fabrica de tutun; din re-
cunostintd ori voind sd-si sporeascd inspiratia la cal-
dura unei admiratii famiiale, Nessir o. hid de ne-
vastd, castigandu-si astfel o sotie credincioasa, dar
pierzandu-si unica-i admiratoare, cdci admiratia nu
se pdstreazd in sdrAcia colectivä a unei cocosate si a
sapte copii cocosati, veniti unul dupd allul, la rand,
ca suretele Coranului. Lipsa de räsunet in public
a scrisului &au malos, umilinta unei vieti sdrentuite
de nevoe, munca insalubrd de al zecelea diac la masa
a zecea a unui birou nu i-au sdrobit Insd credinta
in esenta divind a inspiratiei lui ci i-a intárit-o; prin
dreapta echilibrare a fortelor comprimate, ideea de
persecutie constitue o supapd si chiar o perind de
puf a mizeriei... Eu sunt cel mai mare poet al
Orli" mi-o spune de oricateori il vdd, ce e drept
cu un glas sovditor, dar sovairea nu vine din lipsa
de convingere proprie, ci din sentimentul lipsii de
rdsunet in sufletul meu obisnuit cu altfel de artd.
Eu am creat romanul muncii manuale, adica al
unei arte cu mai multä transpiratie decal. inspiratie,

www.dacoromanica.ro
AQUAFQRTE 103

adaogh apoi, crezand el mA poate convinge Inca,

dar cand Imi Intalne§te privirea absentA din ochii
de statue, sfar§e§te injunghiat: Nu mA cite§t.i...
vdd cA nu mA urmAre§ti... v'ati Inteles cu totii sA
treceti peste mine, eu care...". Bea astfel paharul a-
mArAciunii, pe fundul cAruia e totu§i i licoarea unei
satisfactii: satisfactia de a se simti un persecutat,
ca toti marii mucenici ai inspiratiei divine. Legiuirea
bunului nostru sfetnic Mirza-Chan nu i-a tulburat
totu§i seninatatea sufleteascd; a privit-o ca ceva da-
torat anume lui.
Ca poet mi se cuvine pensia cea mai mare
doudzeci §i cinci de mii de techini. Este? mA intam-
pinA stApan pe sine.
MA uilai la umerii lui adu§i, la putinkatea fiintli
lui roase de nevoi mArunte i de cei opt coco§ati din
casA §i la credinta netulburatä in divinitatea geniului
silu; inchisei ochii §i rAspunsei cu rAsuflarea talatA:
Este.
PentrucA am cantat munca manualA in povesti-
rile mele, mi se cuvin alte douAzeci §i cinci de mii
de techini pe lunA. Este?
Din fundul putului, in care lunecasem, nu putui
deck aproba.
MA reculesei totu§i din ameteala unei aritmetici atat
de fantastice.
AdicA cum vine asta?
Vrei sd spui: cat vine? Cincizeci de mii de te-
chini pe lunà. GAse§ti cA e mult pentru eke i ce
carti am scris eu.
www.dacoromanica.ro
104 E. LOVINESCU
Nu... dar legea nu Ingddue deal doudzeci §i
cinci de mii de techini pe lunA, §i aceasta ca cea mai
mare pensie.
Stiu, rAspunse amar. E Ina una din formele de
vrA§mA§ie impotriva poetilor inspirati.

In atmosfera de persecutie, in care s'a sbAtut toata

viata, §1 cu toatA increderea in meritul lui neastimuit,
un om de bine, me§ter in §uruburi, prietenul nostru
Ibben se duse la tanarul sfetnic Mirza-Chan ca sä-i
atragd bunavointa fatA de Nessir: familie grea, opt
coco§ati in casA, el, slujba§ cu patru mii de techini
pe lunA, nevasta lucrAtoare la fabricA, bAtrAnete ne-
ajutoratA... E o faptd bunA.
Mirza- Chan l§i mangdie barba-i neagrA, (land
din cap:
A§a va fi.
In ziva cercetArii situatiei la divanul Inteleptilor,
orAnduit anume pentru a antari meritul fiecArui
poet bAtrAn, and se rosti numele lui Nessir, un In-
telept mai tanAr §i mai mucalit, So lim, dAdu din
umeri:
Nessir? n'am auzit niciodatA de numele Asta.
Falnicul Mollak Mehmet Ali, din locul dintai al
divanului, lAsA sA-i cadA cu indulgentA:
Ce InseamnA tineretea ne§tiutoarel
Nessir? se minunA Rhedi... Mai trAe§te? Care va
sA zia mai trAe§te bietul Nessirl
Tr Ae§te, cum sA nu trAiascA, i-o tAie Ibben, prie-
tenul lui Nessir.

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 105

M. bucur i eu cg e In viata, dar oare mai scrie?

Intreba Nersit.
Ce are aface? i-o scurtg. Ibben, care nici el nu
mai scrisese de dougzeci de ani. Ajunge cg a scris.
Ce a scris? 11 Intrerupse tânärul Solim.
Ce-a scris? se grabi sg-i raspundà Rhedi, färg
sg. ggseascg ceva Ia Indemâng... Auzi, ma intreaba ce
a scris?
Da, te intreb.
Asta e bung! se necáji Rhedi, fArà sg-§i aducg
aminte de titlul vreunei cArti.
Falnicul Mollak Mehmet Mi trebui sg-i impace;
recunoscu cg §i el nu-§i aducea aminte in clipa aceia
de nici un titlu, dar asta nu inseamnd nimic, de-
oarece cgrtilor .le e dat sá se pdstreze In bibliotecl,
uncle le Wasesc cei ce au nevoe de dansele, §i nu sä le
citim noi, care ne vedem de scrisul nostru.
Intelept a gait marele nostru Mollak Mehmet
Ali, interveni Ibben; dacd nu e o carte vie, prietenul
meu Nessir reprezintà o realitate doveditá de biblio-
teed §i de cataloage. In tineretea lui a avut cititori:
a avut chiar §i.o.admiratoare, pe Zelima cea coco-
§atd, pe care, din recuno§tinta a luat-o de nevastd,
dand impgratiei §apte copii coco§ati i ei; 1-a apucat
astfel bgtrânetea, färä nici un sprijin.
Atunci se schimbg lucrul, se Induio§5. Solim, cel
care nici n'auzise de numele lui Nessir. Dacg e atat
de Impovgrat de nevoi §i are o nevastá coco§atA
§apte copii coco§ati, sl-i dgm un ajutor de doug mii
de techini pe lung.

www.dacoromanica.ro
106 E. LOVINESCU
Dona mii? Se poate? Ar fi sa ne batem joc de
bietul om, isbucni Ibben.
Atunci cat?
Eu zic sa-i dam trei, se amesteca Rhedi.
Prea putin! pufni Ibben.
Alunci patru, se marinirni Nersit.
E Inca prea putin starui Ibben.
Numai vorba inteleapta a lui Mollak Mehmet Ali
isbuti sa-i potoleasca:
SA nu ne precupetirn cu un barbat vrednic, care
a scris multe carti §i a dat imparatiei §apte coco§ati,
eu propun sa-i acordam cinci mii de techini.
Cuminte ai graft, se grabi sa-i ia vorba dinJgura
Ibben, §i dupà dansul §i ceilalti incuviintara mar--
nimia §i intelepciunea lui Mollak Mehmet Ali.
Tocmai atunci intra. In sala divanului §i Mirza-
Chan, sfetnicul §ahului din Giabidan-Kiradul inte-
lepciunii eterne". Dupà ce i se ploconira cu totii, el
cuvanta mangainduli barba neagra:
Uncle ati ajuns cu chibzuiala voastra, cinstiti
intelepti ai divanului meu?
Hotariseram tocmai asupra cererii bätranului
Nessir, Ii raspunse Mollak Mehmet Ali, ca cel mai
de frunte; dar hotarirea din urma rtimane tot la in-
telepciunea Luminatiei tale.
Cat? arunca scurt Mirza-Chan.
Cinci mii de techini.
E vorba de talmacitorul cartii noastre divine
Sah-Nameh §i de cantaretul muncii manuale se

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 107

grabi sa-1 apere Ibben, in nadejdea de a mai scoate

ceva.
Dar cum Mirza-Chan tacea, adaose pe nerasuflate:
Casa grea, plina de coco§ati... batranete neaju-
torata.
Mirza-Chan tresdri din cugetarea lui ad 'Lick §i,
mangainduli barba neagra, cuvanta lini§tit:
CA.ti coco§ati zici ct sunt?
Opt: Zelima §i. §apte copii.
Cocoa§a vine din razbunarea lui Ahriman, a
graft Zarathustra In versetul LX din Vendidad Sadeh,
dar Ormuzd i-a rastalmacit razbunarea: aduce ne-
noroc celui ce o are §i noroc celui ce o atinge".
Sa implinim deci scripturile. Lui Nessir, cocoa§ele
din casä nu-i pot fi deck de folos. Opt sunt: opt mii
de techini sa-i dam. Mia i cocoa§a.
Cu toti se inchinara in fata intelepciunii lui Mirza-
Chan, talmaciul cartilor sfinte.
Opt mii? se ingalbeni gâtuit de ciuda Nessir cilnd
afla. Opt mil!
S'ar fi rostogolit pe rogojinile odaei, dar crezu cá
e mai nimerit sä se tranteasca pe divan, cu ochii
sgaiti In pod.
Opt mii! Cuvintele Ii ie§iau cu greu din falcile
Incle§tate §i din gatul Infundat. El care scrisese ver-
suri inspirate de Alah §i cantase povestea asudatä
a palmelor batatorite sa fie aruncat de la locul de
frunte ce i se cuvenia lui mai intai in Persia. Soarta
Ii persecutase intotdeauna; altii i-o luasera inainte,

www.dacoromanica.ro
108 E. LOVINESCU
11 cAlcdserd In picioare, ajunseserd in fruntea tre-
burilor. Numai el 1i inchinase viata artei MIA nici
un gand la bunurile pámantului.
Nu, nu primescl Nu se poale &á primesc o a§a
Injosire.
Se ridich deodatä in picioare, lovind vAzduhul cu
pumnii Incle§tati.
Sä nu dai rufele jos, se rästi manioasd Zelima
cea coco§atii, chci lovise, in adevdr, funia pe care
Intinsese rufele la uscat.
ACM ar trebui sà nu prime0i! Cum o sd-ti dea
mai mull cand e§ti un hodorog Miran fárd rost §i
cdpdtai?
Nessir nici n'o ascultd, De cand o luase de ne-
vastil nu numai cd-0 pierduse o admiratoare dar
10 varise §i un du§man in cash. Tranti u§a §i se
duse pra§tie la Ibben.
Asia ti-a fost prietenia? Astea ti-au fost fdgildue-
lile? Opt mii! Atata pretuesc in ochii tai versurile §i
povestirile mele, fala Persiei?
Ibben 10 0erse fruntea de sudoare. Cum sd-i sjound
cele intamplate §i cat se luplase pentru a-i obtine
cele opt miLde techini?
Poto1e0e-te, Nessir; nu e nici vina noasträ nici
lipsa ta de merit. A§a a hotárit Luminatia sa Mirza-
Chan 0 nu-i puteam ie§i din poruncd.
Lumindtia sa...? Dar ce are Lumindtia sa cu
mine?
Nu 0iu.
Uluit de cele auzite, Nessir colindä awe §i pe la

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 109

toti ceilalti 1ntelepti ai divanului, care, vazandu-1

scos din fire, cautara s5.-1 potoleasca:
Asa a voit-o Alah, Nessir, i vointa lui ne-a trans-
mis-o Luminatia sa Mirza-Chan.
Ce-i Meuse, ca sa-1 umileasca asa? Ii parsecuta,
dupa cum 11 persecutau toti. Cu hotar1rea omului des-
perat, se duse la palatul Luminatiei sale i ceru sa
fie primit. Bucuros de fapta lui buna i mangaindu-si
barba-i neagra, Mirza-Chan ii zise: vine sa-mi mul-
tumeasca" i porunci sa-1 lase sa intre.
Nessir pasi intunecat i Med s5. se ploconeasca se
opri cu bratele incrucisate pe piept:
Ce ti-am facut de ma dusmanesti asa?
Eu? se minuna Mirza-Chan.
Da, Luminatia ta; ai venit anume la divan ca
sä ma despoi de drepturile mele.
Cine esti, omule? se rdsti Mirza, crezand ca a
Inebunit poate de bucurie.
Eu sunt Nessir, poetul pe care 1-ai umilit cu po-
mana a opt mii de techini.
Pe ce te bizui sa crezi cà te am despoiat de drep-
turile tale?
Pe versurile mele, care sunt pe buzele tuturor
Persanilor.
Mirza zambi la atata incredere In sine.
i in afara de versuri, ce slujba mai ai la Im-
paratie?
Robesc ca diac pentru patru mii de techini pe
luna.
www.dacoromanica.ro
110 E. LOVINESCU
-- Si esti nemultumit daca divanul ti-a mai dat pe
deasupra opt, la care nu te-ai asteptat niciodata?
Asta e altceva, se trufi Nessir. Poezia e darul lui
Dumnezeu; oamenii pot sa n'o rasplateasca de loc,
dar daca se hotarasc sa o facd, atunci trebue sa-mi
dea rdsplata cea mai mare. Stiu insä ea divanul nu e
de villa ci numai Luminatia ta.
Eu?
Luminatia ta, 11 infruntä el incaodata.
Gine ti-a spus-o?
Toti.
Cine anume?
Si Ibben, si Solirn si Nessir, pdna I Mollak Meh-
met Ali. Am voit sa-ti dam rasplata cea mai mare
ce ti se cuvenia, dara Luminatia sa a spus: opt mii
de techini... Puteam noi iesi din porunca impara-
teasca?" Am venit acurn la Luminatia ta sà te in-
Ireb: ce ai cu mine de md dusmanesti asa?
Pricepand cum se petrecusera lucrurile, inteleptul
Mirza-Chan Isi mfingdie barba-i neagra si-i vorbi
bl And :
Ascultà, Nessir, nu nurnai cä n'am nirnic cu tine
dar nici nu te cuno§team din nume pAna ce n'a venit
la mine Ibben ca sá ma roage sa te sprijin pentruca
ai o nevastä §i §apte copii cocosati i o batranete
necajita si neajutorata. M'am dus anume la divan
când ti se discuta cererea: unul din intelepti spunea
ca n'a auzit de tine; altul ca ai murit de mult, altul
propunea sa ti se dea doul mii de techini; cu mare
greutate Mollak Mehmet Ali obtinuse cinci. Atunci eu

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 111

le-am adus aminle de vorbele lui Zarathustra: CQ-

coa§a aduce nenoroc celui ce o are §i noroc celui
ce o atinge". Nimeni nu e deci mai vrednic de rAsplata
noastrA decal tine. Opt coco§ati ai in cask opt mii de
techini sA ti se dea: -mia §i cocoa§a.

* * *

Cu ochii rataciti, absenti, Nessir ie§i ca un nebun

din palatul Lumintitiei sale. Se nAruise IntrInsul tot
ce crezuse despre sine, singurul lucru pentru care
trAise. Nu-i rAsplAtiserA versurile ci cocoa§ele Ze-
limei §i ale copiilor.
Se intoarse acasA in odaia cu rufele intinse pe
funia ce o strAbAtea dealungul. Cand intrA, Zelima
le gAsi ImprA§tiate pe jos. N'apucA insA sA ripe la
el ea deobiceiu, fAcandu-1 ,hodorog bAtrAn" cAci de
sus, din funia prinsä de belciugul lAmpii, Nessir i§i
scotea limba la dAnsa, bucuros CA scApase, in sfAr§it,
de gura ei §i de vrA§rnA§ia oamenilor.

www.dacoromanica.ro
 IV

Doulf metode.

In hallul unui minister, dupa priviri de recunoas-

tere, un domn de vreo saizeci de ani4 veni spre mine
cu prietenie.
Ce mai faci?
Ii privii lung, 11 mAsurai; figura i se desprindea
parga din cete Indepartate, fail sa pot pune totusi un
nume pe ea, nici stabili un pullet de orientare.
Bine. i dumneata? raspunsei §ovaitor, la In-
tamplare.
Tot bine.
Cum a trecut vremea, §i cat ne-am schimbat,
de cand nu ne-am mai vAzut, suspina el din nou, ca
si cum ar fi voit sA scormoneasca in cenusa stinsa
a amintirii mele.
Trece vreme si ne schimbam, ce e drept, si noi Cu
ea, ma gandii eu incurcat, dar nici chiar asa de re-
pede, §1 cu o actiune de descompunere atat de mare,
Incat sa nu ne mai recunoastem dupa un numar de
ani, cäci Imi era cu neputinta sA-mi amintesc de
domnul cu atentii prietenesti. Mi-ar fi fost lesne sa
www.dacoromanica.ro
AQTJAFORTE 113

Inddesc un crfimpei de conversatie vagà. M'ar fi In-

trebat desigur ce mai scriu §i i-a§ fi dat, la Intam-
plare, un titlu de carte; situatia s'ar fi rezolvat cel
mult cu un echivoc. Pusei tolu§i ochelarii §i-1 privii
mai stäruitor... nu, nu-mi aduceam aminte. Din ne-
cazul de a vedea cum imaginile trecutului se supra-
pun §i se confundà unele cu altele Med a reu§i sä o
desprind pe cea necesará, din sentimentul de a fi
ajuns o bibliotecà färä catalog §i bibliotecar, pierdui
supravegherea de sine §i-1 intrebai deci brutal:
Ma rog, dar d-voasträ eine sunteti?
Tavanul hallului nu s'a prabu§il, dar eu imi mu§cai
limba cu vehementa. Prea thrziu: gre§eala se mistuise;
1mi implântasem pumnalul in pieptul unui nevinovat,
ce mi se ardlase alât de prietenos. Domnul era 1de-
canul unei facultAti din provincie; nu-1 cunoscusem
personal niciodatk dar ne intalniser5m uneori acum
vreo treizeci de ani in cafenelele Bucure§tilor, schim-
baser5m Inainle de rAzboi un ziar românesc Inteo
cafenea din Viena, unde era pe atunci ata§al corner-
cial, ne incruci§aserilm chiar cu vagi aere de recu-
noa§tere acum vreo zece ani in hallul aceluia§ mi-
nister §i iatia cä chipul i-se §tersese din amintire
tocmai când se hotárise sä facá primul pas de apro-
piere. Jignil, probabil, de intrebarea mea fArà rost,
lovit poate ca de o minge de tenis s'aritä peste plask
el se Intepeni inteo atitudine preocupatk absent&
Trebue sà plec, sunt a§teptat la alt Minister.
noi provincialii, and venim la Bucure§ti, avem
rnultä alerg5.turil.
8
www.dacoromanica.ro
114 E. LOVINESCU
Imi intinse mana moale, indiferentA, ca pentru ul-
tima data.
Atunci, bund ziva.
BunA ziva.
Umilit, nu ma putui mi§ca din loc cAteva minute.
CA nu-mi adusesem aminte de chipul lui, era Inca
de iertat; timpul schimbA", vorba lui §i apoi hallu-
rile ministerelor se estompeazA intr'o penumbra In-
§elAtoare. Ce ma Meuse totu§i sä-1 intreb cum ii
chiama? Cum putusem arata o lipsA de tact atAt
de jignitoare? Ar fi fost a§a de lesne sA ma IngrA-
desc Intr'o conversatie de generalitati, din care poate,
la urmA, i-a§i Ii stabilit chiar i identitatea. Mic§orat
de situatia, In care-1 pusesem, imi lAsai Mtá trebu-
rile dela Minister §i ie§ii sd mA rAcoresc In stradA.
Din susul bulevardului, se scobora tocmai atunci
precaut, cercetator, un tanar rotofei, de vreo treizeci
si cinci de ani, bine ImbrAcat, cu un fular alb In
jurul gâtului; se uità la mine, §ovAitor la inceput, cu
priviri ce pipAe, apoi cu mai multA incordare, ca
la o veche cuno§tinta pierdutä de chtva timp din ve-
dere. MA recunoscuse, dar amintirea mi se arAt5. si
de data asta incapatanata; nu ne mai aflam totu§i
In Intunerecul unui hall, ci la lumina cruda a a-
miezii, pe un bulevard larg. SA-mi fi slabit oare me-
moria vizualä intru atett incat sA mi se amestece ima-
ginile? SA fie semnul apropierii bAtrânetii? Bätaia ei
In u§e? Nu §tiu, dar faptul cA tanarul din fata mA cu-
no§tea fArA ca eu sA-1 pot identifica, ma amputa din

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 115

nou de unul din elementele esentiale ale vietii. 0

hotarire Imi &Mu totu§i lini§tea necesara. Memoria
poate slabi pentruca a§a e destinul lucrurilor ome-
ne§ti; ea poate fi Insa ajutata §i lipsa ei mascata;
ceea ce umile§te e declinul pus sub ochii tuturor.
Experienta cu decanul ma umilise indeajuns pentru
a n'o mai repeta ; imi venia sa rad de stangdcia cu
care II intrebasem dar d-vs. cine sunteti?", ca §i
cum era nevoie sa-i subliniez cà nu-mi aminteam de
dansul. Nu, nu, aceasta nu se va mai intampla nici-
odata.
Necunoscutul desigur, un vechiu cunoscut
facu un pas direct spre mine; eu facui doi, hotarit,
dintr'un sentiment de rascumparare, de u§urare a
con§tiintei, dar §i de aparare a demnilatii mele, Ca
sa-i platesc cel putin lui ceea ce refuzasem atat de
nerod decanului. Ii Intinsei deci mana cu prietenie.
Ce mai faci?
Ce sa fac? Bine, imi raspunse el calm §i fail
nelini§tea cercetatoare, pe care i-o zdrisem la in-
ceput In privire.
Nu te-am mai vazut de mull, staruii in osten-
tatia mea cordialà.
Cum sa ma vezi, dacä am fost concentral?
Aha, care va sa zica ai fost concentrat? Atimci
se Intelege.
Ce vrei, mizerii; concentrari ne mai trebuiau
acum?
Te pornene§ti cä chiar pe zona?
Ba bine ca nu. Si ce zona! La Hotin.
www.dacoromanica.ro
116 E. LOVINESCU
Oho! tocmai acolo!
Il trasei atunci de o parte si-1 Intrebai confiden-
tial, cu priviri circulare spre trecAtorii de pe bulevard,
ca sa nu audA:
Spune-mi, te rog, cum stain cu lucrtirile de for-
tificatie de pe Nistru ? Se lucreazA serios, asa cum
scriu ziarele?
Se lucreazA, cum sA nu se lucreze! Ce treaba au,
fAcu el putin cam nepAsAtor fata de entuziasmul ce
i-a§ fi dorit... Dar sa-ti spun drept, eu n'am stat de ele.
Nu? Dar ce fAceai dumneata?
Aveam altà treaba.
Ce treabA? ma varii nepoftit in intimitatea o-
mului.
Am sustinut moralul soldatilor nostri.
MA uitai la el nedumerit; nu auzisem Inca de ocu-
patia aceasla militarA; din ce arma va fi fAcand parte?
Si cu ce ai sustinut moralul soldatilor?
Cu versuri patriotice!
Cu versuri patriotice! Iata un rAspuns neasteptat.
In orice caz, domnul cu fularul alb era un poet si
ca atare ma vizitase, desigur, imi citise poate versuri
si le apreciasern intr'un fel sau altul. Cazul era si mai
gray decal imi inchipuisem. Uitasem numele unui
scrillor, cu care ma intretinusern ; sfortandu-ma,
chipul lui incepuse totusi sà se desprindA mai deslu-
sit din umbra, fArA a-1 putea InsA localiza in spatiu
si in limp; cap ani O. fi trecul de cand mil. vizitase?
Oricat ma trudeam, Imi era cu neputintà sa. precizez.
Trebuia deci sA mA silesc sà nu par &A 1-am uilat;
www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 117

nu voiam sa patesc cu dansul ce patisem cu clecanul.

L-a§ fi cercetat mai indelung asupra fortificatiilor
dela Nistru, dar nu 'Area bucuros sä ma lurnineze.
0 A. scapam curand §i de beleaua asta, facu el
cu mana, ca §i cum §i-ar fi scuturat un fir de par
de pc haina.
De care belea?
De razboi.
Crezi?
Apoi ce, dumneata nu vezi ca vine pacea?
Pacea?
Pacea.
Ai aflat-o curnva pe zona? incercai sa glumesc.
Lasa zona.
Apoi atunci?
Poelul ma privi superior.
Se vede ca. nu urmare§ti cele ce se intamplii in
lume?
Urmaresc §i eu cat pot.
Apoi atunci, pufni el iara§i biruitor.
Tacui vinovat.
Când iti spuneam cd se face pace cu Finlanda
nu ma credeai.
Mi-ai spus mie?-
Dumitale sau altuia, n'are importanta. Dar am
spus-o §i s'a facut. Asculta-ma §i acum pe mine. Se
face pace generala. Nu vezi ca. a intervenit §i Ame-
rica? Ce inseamna alta calatoria lui Veles1) Ala, cum
1) E vorba de Sumner Welles, ministrul adjunct al afacerilor
straine din State le Unite.

www.dacoromanica.ro
118 E. LOVINESC1I

II cheamd, decat cl bate pacea In 110. $i cu America

nu-i de glumA. Nu-i o 4arA, ci un continent.
A§ fi incercat sa-i mai potolesc putin din entuziasm,
dar nu pArea bucuros sä ma asculte; se arAta grabit
§i nu tinea sA-mi cunoascl opiniunile asupra rAz-
boiului.
SA lAsAm chestiile astea §i sA-ti dau mai bine
ultima mea carte de poezii.
Ce-i §i cu poetii! Poate isa piarl lumea §i revin
tot la versurile lor, m'A. gAndii eu, recunoscându-i In
unul pe toti. MA bucuram totu§i ca-i voi afla numele;
voi scdpa §i de obsesia ,asta.
Necunoscutul scoase atunci din buzunarul palto-
nului o bro§urá de douA foi, una servind de copertA
acoperitA cu litere mari albastre:
Inchinarea eroilor
Neamului romolnesc
Versuri eroice
Din repertoriul artistului cupletist
lonel Mironescu
(Mironel)

CAscai ochii mari, uluit; nu duno§team pe d. Ionel

Mironescu-Mironel; nu-1 putusem cunoa§te; n'avu-
sese cum sA ma viziteze. II privii din nou: chipul lui
imi pArea totu§i intAlnit; sA-1 fi vAzut in vreo gr5.-
dia. de vara? intr'o societate? E cu pulintA; oarecum
venise la mine ca la un vechi cunoscut.
Deschide, m'a rog, deschide, mA, luA et grAbit.

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 110

Deschisei. Pe cele cloud pagini interioare se aflau

trei poezii tipArite tot cu cerneall albastrd.
Citeste si convinge-te; nu fii sceptic.
Nu-i nevoie, md bAlbaii...
Citeste sd vezi, cum se ridicd sufletele soldatior
prin poezii si care-i opera, pe care o implinim noi
pe zond Vara sd o cunoascd cineva.
Aruncai ochii pe prima strofd a primei poezii, inti-
tulatd 24 lanuarie:
E ziva cela mai sfdntd azi
A visului ce s'a 'mplinit,
Spre care neamul romdnesc
Atdt de mull a razuit,
Aminte sd ne-aducem tog,
S f infità sd ne fie buza,
Rostindu-i numele pios
Lui Alexandru loan Cuza
Nemuritoare peste veacuri
Sd-i fie pururi amintirea
El cel dint& a pus temeiul
lnfdpfuind pe veci Unirea.
Este? md privi el cu ochii scAnteietori de man-
drie.
Da.
Spune, unde ai gAsit rima buza-Cuza"? Asta-i
rimA, domnule!
In adevAr e o rimd rail.
N'ai sd o gdsesti nici in Radu Cosmin.
www.dacoromanica.ro
120 E. LOVINESCU
Nu uita cd Radu Cosmin a fost un precursor;
d-voastra tinerii li duceti inspiratia mai departe.
Care va sa zica 14 plac versurile mele?
Da, facui cu jumatate de gull.
Alunci dovede§te-o.
Cum? ma speriai, crezand ca-mi cere sh scriu
ceva despre dansele.
Cumpara-mi cartea...
A! alat putui exclama inabu§it.
La asta nu ma gandisem; poetul I§i vindea chute-
cele patriotice pe stradd; ambulant, sustinea astfel
§i moralul sedentarilor.
Cal? izbutii sa ingan, luat pe nea§teplate.
Cal dore§ti.
Scosei din buzunar un pumn de monede ameslecate
§i alesei o piesa de cincizeci de lei. Cand vazu banii,
multi, el li privi cu o lacomie aprinsä In ochi.
Hai, nu te mai calici, scoate sutarul, ea versu-
rile mac merita macar atat.
Ii oferii sularul"; imi MI-Anse mama. §i, (land sa
piece, se inloarse brusc spre mine.
Uitasem sä te Intreb, cum te nume§ti d-ta? Vad
di e§li iubilor de poezie.
Nu-i nevoie. Prefer sà raman admirator anonim,
ii rdspunsei bucuros cá scapasern de o obsesie §i. con-
vins, in sfar§it, ca tot metoda 1ntrebuintata cu decanul
era §i cea mai cinstita §i cea mai economica.
1940

www.dacoromanica.ro
 V

Fdn in coarne.
Pe tânarul vizitator de astazi tanar de vreo 33
de ani, Il cunosc de mult, dela posta targului meu
natal, pe cand faceam cenzura bietelor carti postale
ale soldatilor de pe front si ale fetelor IndrAgoslite
Inca de Angelo Scafarello. Cu ajutorul unui anunt la
mica publicilate, Vara rude si cunostinte in tara, dornic
de o vorba bund dela cei ramasi la caminuri, tanarul
luptdtor" deschisese zagazurile unei vaste corespon-
dente sentimentale; sute de scrisori de fernei asaltau
zilnic cenzura bucuresteana cu indemnuri si man-
craieri.
0 Un an. dupa aceea, in fundul Moldovei muti-
late, coresponclenta sentimentala continua Inca cu
fete din mahalaua chiar a targului meu, desi afla-
sem de mult di eroul nu era nici Angelo, nici Scafa-
rello ci Anghel Scafarlie; ca nu era italian, ci papu-
giu de ai nostri; ea nu era luptator pe front, ci foto-
graf, intrebuintat la serviciul folografic al arrnalei.
Ilnarul vizitator de azi era pe atunci un copil de
vreo 9 ani, mai mult decat dolofan, halucit pe toate
partile, cu precoce semne de diformitate fizica, cu
www.dacoromanica.ro
122 E. LOVINESCU
luna fetii devorata de doi ochi negri, vioi; cu mi§cari
greoae de pui de elefant baiatul domnului §ef" se
strecura cu tablita la masa noastra; alaturi de suspi-
nele sentimentale adresate de fetele targului falsului
erou italian §i de cartile po§tale impodobite naiv cu
)1 despre mine sä §tii, Marando, ca. sunt bine sanatos

§i-ti doresc §i tie la fel, Ca mult mi-e dor de tine"

Ii facea §i el lectiile silabisind in abecedar o-i=oi;
b-o-i §i scrijilindu-§i tablita. Iata-1. acum, dupa
aproape un sfert de veac, un fldcau, cam uria§, dar
fárä diformitate, proportionat pe vasta lui schell,
cu aceia§i ochii vii, negri, putin. cam bagaret, dar
pe calea simpatiei §i a unei vorbe prompte, meliflue,
cu insinuante mladieri moldovene§ti. E magistrat In
provincie de vreo zece ani, i felul cum a intrat in
magistratura 11 zugrave§te §i pe dansul §i epoca.
Ispravise Universitatea, ie§ise printre cei dintai §i
se opinlia shii capete un post undeva, ori unde ar
fi. Intr'un inceput de Iu lie plecam tocmai in targul
meu cu un tren de miezul nopii, cand 11 zarii umbra
uria§e pe peron.
Pleci §i dumneata in Moklova?, 11 Intampinai.
Nu. Am venit doar sa va salut la plecare.
Pe mine?
Da.
Dar de unde §tiai cä plec?
Mi-a spus-o azi d. X, cu care m'am intalnit pe
Ca lea Victoriei.
Pe-domnul X, un fast ministru Ii cunoscuse
la lecturile noastre literare.

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 123

Aha! mAriii eu nedumerit Ina asupra rostului

venirii lui.
Sà vedeti, se insinua el plAcut. Umblu de ateva
sAptAmani sh intru in magistraturA i m'am Wanda
cà d. X trebue s5.-1 cunoasa pe Ministrul de Justitie.
A§ IndrAsni sA vA solicit o scrisoare de recomandatie
cAtrii dAnsul.
Se putea oare refuza dorinta unui tank- concet5.-
tean, care te conducea la gall la miezul noptii? Nu.
I-o trimisei deci chiar de a doua zi.
Nu-1 mai vazusem apoi de vreo sase luni, and se
prabusi Inteo dupA amiaz5. de iarna In birou, trans-
figurat de o mare bucurie.
Am fost, InsfArsit, numit la Hanceni in Basara-
bia, i dumneavoastrA sunteti primul caruia tin sA
vA multumesc.
Mie? Aha! mi-adusesei brusc aminte de scri-
soarea de recomandatie solicitatA la miez de noapte
In gara de Nord.
MA umflai putin In pene, dar povestea numirii lui
nu era atat de simplA. Se dusese cu scrisoarea la
un liceu, unde X prezida o comisie de bacalaureat;
pe când astepta intr'o banc5. din fundul sAlii, iatA c5.
sosise In inspectie i primul ministru. Ocazia era
unicA, Ii zisese; la iesirea lui se repezise dupa dAnsul
1i-1 ajunsese tocmai cand se urca in masina; 1-ar fi
putut lua drept un atentator; figura lui rotunda si
simpaticA nu inspira insa nimanui temeri asasine;
limba lui deslegatA i dulce, stiuse, dealtfel, sa-i ex-
www.dacoromanica.ro
124 E. LOVINESCU
puna repede situatia de tandr sarac, cu studii se-
rioase, in neputinta de a-si captita un post in ma-
gistratura, din lipsa de sprijin. Castigat, Induiosa
cu un picior pe scara Lincolnului, invaluindu-1 inteo
apa de simpatie, primul ministru Ii aruncase peste
umhr:
Stii ca-mi esti simpatic, tinere; treci pe la mine
acasa.
Marea; i ;se umflase brusc in piept; isbutise dinteo-
datal... De a doua zi avea Insd sa stie ce inseamna o
invilatie acasa" la un om al zilei... In zadar incer-
case de nenumarate ori sä se strecoare cu moldove-
neasca lui insinuantit (m'a chemat, domnule"; sunt
invitat"; chiar domnul prim ministru m'a poftit");
vardistii, uierii, efii de cabinet erau granitici. Ne
aflam, de altfel, intr'o epoca de prefaceri and uli-
tele caselor parliculare ale ministrilor erau barate
de mullime de solicitatori ce as,teptau zi i noapte ca
sa poata patrunde. Tandrul intelesese, insfarsit, inuti-
litatea demersurilor i apucase alt drum; ii atinuse
calea primului ministru la Radio, la Academie, Il
urmarise inteun orasel de munte sau in altul dela
mare. Primul ministru II cunostea acum:
A, dumneata? Mi-aduc aminte.. .cum sa nu-mi
aduc aminte ? Imi esti simpatic. Adu-mi o petitie.
Data unnatoare Ii scria cateva vorbe de recoman-
dare pe dansa on ii &Idea o carte de vizita pentru
colegul dela Justitie on Ii trimitea chiar seful de ca-
bineL sa vorbeasca In numele lui.
Rezultatul ramanea acelas: nu mai erau locuri.

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 125

La prima miscare pe tara fii sigur, tinere, ea

vei fi numit. Esti atat de bine recomandat! incheia
stereotip ministrul.
Miscari nu se facusera insil de cateva luni. Despe-
rat, ramas Med mijloace pe strazile Bucurestitor,
tangrul se acatase de toate ocaziile ce i se prezintau.
Auzise de un prieten de copilarie al ministrului, co-
mandor, tip romantic, care de un sfert de veac Ii con-
ducea vasul dela prork cu parul blond revarsat in
balaia vantului i cu ochi albastri pierduti in infinitul
zarilor. Ajuns la ansul prin scrisoarea de recoman-
datie a unui prieten. al lui din provincie, Ii castigase
repede simpatia. Ii luase deci in cabinetul Ministrului.
Draga Cos lick declarnase el patetie, nu ti-am
cerul niciodala nimic de când esti Ministru; iti cer
acum pentru Mnarul acesta meritos, pe care, da-mi
voe sä ti-1 recomand.
Sh mi-1 recomanzi? Mai degraba ti 1-as reco-
manda eu tie pentru o calatorie in Orient. Eu ,11
cunosc. N'ai nici o grija; va fi cel dintâi pe primul
tablou de miscari in magistralura.
Nici nu ma asleptam la alta dela tine, draga
Costica; nu uita cà e fiul celui mai bun prielen al
meu, e licentiat magna cum laude, §i n'are mijloace.
Am inteles; s'a facut.
S'a facut" dar nu se Mcea de loc! Tabloul cu
numiri i inaintari nu mai aparea. Intr'un tramvai
tanarul reusise odata sà atraga atentia i simpatia
unui arhimandrit foarte bigàre ti deci cu multe re-
latfi.

www.dacoromanica.ro
126 E. LOVINESCU

Hai cu mine, ii zise.

Scena din cabinetul Ministrului se desfä§urase In
acelea§i conditii ca §i cea cu marinarul. Ministrul 11
va avea in vedere la prima ini§care In magistraturá.
Tabloul tot nu ap5rea.
IntinzAnduli piciorul pe scAunelul unui lustragiu
de pe o arip5. a Po§tei, bágase de seamä cá venise
duph dânsul un batran.
VA rog, domnule, dupa d-voastrà.
Se poate, tinere? Ai venit Inaintea mea.
Dar d-voasträ ati venit pe lume §i mai de mull
§i v6 datorez tot respectul.
Biltrânul 11 privise cu simpatie; t5n6ru1 gAsise, de
altfel, loc pe sannelul vecin devenit liber. Intraserà
In vorba; Ii povestise repede peripetiile lui cu nu-
mirea; banii Ii erau pe sfdr§ite; maica-sa, s'araca si
ea, 11 a§tepta in provincie ca pe un salvator.
Totul In cuvinte calde, convingAtoare, demne, si
cu dulce glas moldovenesc.
De unde e§ti d-ta, tinere?
Dela Tecuci.
Eu sunt dela Panciu.
Moldovean, a§a dar?
Moldovean.
IsprAviserA.
Stii ce? Vino cu mine la Minister.
BätrAnul era membru la Curtea de Casatie. Scena
din cabinetul Ministrului se desfá§urase 1nsä cu ri-
tualul obi§nuit.
Dacá-1 cunose? fAcu Ministrul pe jumdtate cu

www.dacoromanica.ro
AQUAFORYT 127

haz, pe jumatate iritat. Il cunoa§te tot ministerul.

I-am spus ca-1 voi avea In vedere la prima mi§care.
S'a facut vreo una pana acuma, tinere?
Nu.
Apoi atunci?
Mi§carea nu se mai facea. ranärul se instalase in
anticamere, la caldura, mereu in calea Ministrului,
doar nu-1 va uita. Slabise, dar §i racise; abia se
tinea pe picioare, cu temperatura.
Ce-i cu dumneata, tinere, de arati a§a de rail, 1.1
intampinase odata. Ministrul.
Sunt bolnav, domnule Ministru.
Du-te de te ingrije§te, domnule. Nu mai sta pe
sari §i prin anticamere.
N'am bani de drum pana la Tecuci.
Dispusese sa i se dea pe data douä. mii de lei.
Se dusese la Tecuci, unde cazuse lovit de congestie
pulmonard. Sanatos, peste trei saptamani, era in an-
ticamera Ministrului.
Iar dumneata pe aici?
M'am insanato§it, domnule Ministru, §i am venit
ca sa nu ma uitati.
Ai vazut vreo mi§care in ziare?
Nu, dar...
Apoi atunci.
Numiri individuale apareau, fire§te, multe; uneori
chiar §i in mici pachete; dar niciodata vreun tablou
de cate o pagina de ziar cu o mi§care in intreaga
tail_
A§teptarea se prelungea de saptamani prin cori-

www.dacoromanica.ro
128 E. LOVINESC1J

doare si anticamere. Il cunosteau toti si intra oriunde.

Pe cand se odihnia odatä la biroul unItia din §efi
trecut in altd camera gasise o telegramd desfacuta,
pe care o citise din intamplare. Judecatorul din Han-
ceni facea cunoscuta moartea subita a ajulorului,
Ivascu, si cerea numirea, urgenta a altuia pentru ca
lucrarile sa nu sufere"... Strafulgerat de o idee, da-
duse buzna in cabinetul Ministrului.
Domnule Ministru, a murit Ivascu, ajutorul dela
I lanceni.
Si ce ma intereseaza pe mine asta? se ferise Mi-
n istrul.
A ramas un loc liber.
Ei si? A!
Intelesese. Se incruntase.
.-- De unde stii dumneata asta?
Am vazul telegrama judechlorului.
Unde ai vazut-o?
La seful de birou Georgescu. Adica... eram acolo
and a sosit, se MIMI.
Ministrul 11 chemase pe functionar.
De ce nu-ti tii hartiile in regula? Nu stii cà sunt
confidentiale?
Functionarul voise sa dea lamuriri.
Nu-i nevoe; e prea tarziu, i-o taiase Ministrul
cu convingerea cà i se infundase, in sfarsit, ca. nu
mai putea amana numirea sub pretextul miscarii In
magistratura" cand nu se mai faceau miscari ci
numai numiri individuale si cat mai pe ascuns, fax%
publicilate.

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 129

Fa numirea dumnealui de urgenta §i sh fie cu

noroc, tinere.
Iata cum isbutise sA intre in. magistratura. Mai
stAtea acurn dot& zile in Capita la inainte de a pleca'
in Basarabia.
Vreau sd multumesc comandorului, consilierului
dela Casatie, arhimandritului, d-lui X, la vreo patru
deputati §i senatori, §i chiar primului Ministru, dacä
voi putea pAtrunde la el; daca nu, prin §eful de ca-
binet.
Si pentru ce &A le multume§ti?
Pentruca m'au numit.
Cum te-au numit, cand te-a numit numai intftm-
plarea cu telegrama? ma nedumerii eu.
Bine, asta nu face nimic, imi raspunse el cu
dulceata moldoveneasca in glas. Eu n'am sa Milian
doar la Minceni toata viata; peste cateva luni am
sa incerc o mulare in tar* apoi mai tarziu o inain-
tare. E bine ca fiecare s5. creadA c5. m'a numit el.
Trecuserà zece ani de atunci; tanArul magistrat
inaintase de mult in grad, in tribunalul unM tArg mol-
dovenesc, se insurase, avea un copil, se plangea de
leafa de mizerie §i de greulAtile vietii; ar fi paräsit
bucuros magistratura, dacii ar fi gasit o intrebuin-
tare mai fructuoasà. Multe se schimbaser5. de atunci,
dar nu §i pasiunea lui literara; imi citia odinioara
mici schile satirice din viata provinciala, apoi, de
cAnd era magistrat, epigrame cu sare §1 aluzii lo-
cale, pentru hazul colegilor in sala de chibzuire,
la o cafea, unde impricinatii 1§i inchipue deobiceiu
9
www.dacoromanica.ro
130 E. LOVINESCU

a se consultA numai codul §i se ciocnesc numai teo-

riile juridice.
Am fAcut §i trei poezii, sau, mai bine, poe-
zioare, ma luA el cu obi§nuita lui modestie insi-
nuantA.
A! Nu §tiam cA fad §1 poezii.
Nu-i mare lucru de ele. N'o sA vA plack $tiu eu
ce vA place dumneavoastrA. Sunt cam traditiona-
liste", se ru§inA el ca de o faptA uratA.
N'am nimic cu traditia; te in§eli; spune-le re-
pede.
Nu... nu... n'o sA vA placA.
Se lAsá putin rugat. I§i dAdu apoi ochii peste cap
§i recitá cele trei poezii, In adevAr poezioare", cu
stele, cu dalba lunA, floricele §i alte blande izvoare.
Sunt cam a§a cum le-ai zis dumneata, tradi-
tionaliste", mormAii eu consternat.
Dar sunt §i publicabile?
Omul a§tepta un bilet de voe".
Fire§te; trebue numai sA alegi locul potrivit;
sunt in provincie zeci de reviste bucuroase sA le
publice; poate chiar in Urgul dumitale,
A, nu; a§ voi Inteo revistA din CapitalA.
Ii datoram o despAgubire; i-o dAdui, indicându-i
câteva nume de reviste bucure§tene, potrivite pentru
specia" poeziei lui.
In clipa aceasta infra un scriitor matur de mare
autoritate literarA. Il prezentai. Pentru a ni se face
plAcut, UnArul I§i arAtA pe data intentia de a tine o
conferintA despre Stefan PeticA, pe care-1 admira ca
www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 131

poet modernist"; era vorba chiar de un bust la

Tecuci. Voia sa se puna bine macar ga cu moder-
nismul".
La pomenirea numelui lui Stefan Pella., ima-
ginea lui imi reveni Inteo scurta dar hotar1toare vi-
ziune de acum patruzeci de ani. Intr'o zi calduroasa
de Iunie intrasem din intamplare in sala, in care
Maiorescu 1si tinea examenul de sfarsit de an la
logica. Candidatii sedeau Insiruiti in banca Intaia,
In fata careia Maiorescu, surd de o ureche, 10 primbla
singur scaunul pentru a punt intrebari. In momentul
acela se oprise in fata a doi studenti mai maturi; le
lul carnetul 0 le citi numele.
Aha, d. St. 0. Iosif, bun si aha, d. tefan Petica...
care va O. zica poezia se pune In mull cu logica,
frumos...
Pe Iosif 11 cunosteam din versuri; de Pella.' au-
zisem numai. Iosif Inlemnise trist, adormit 0 plan-
gator ca o salcie. Petica avea ceva donchisotesc in
el, o barbita caprina neverosimila, pete ruginii pe
umerii obrazelor.
Buun, mormaise Maiorescu, mangaindu-si bar-
bisonul. Nu vom fi pretentiosi... nu asa? poeti, ma
rog. Asa dar, domnule Iosif, sä Incepem cu Inceputul;
spune-mi ce e o notiune?
Ca0 cum n'ar fi auzit Intrebarea, Iosif nu clintise;
salcia dinteinsul plangea deasupra apei lacului.
Atunci sa ne spuna domnul Petica.
Omuletul slab, numai oase, cu obrajii Infloriti de
I tizie, incepuse a misca brusc din mani, ca o paiata
www.dacoromanica.ro
132 E. LOVINESCU

dezarticulata, repezindu-se in vorbe mari, bAtand Vara

pudoare campii... Uluit de atAta risiph verbala, Maio-
rescu II mdsurase rece.
Aha, care va s5. zicA n'ati studiat chestiunea
asta. Se IntAmpla. SA ne spuna atunci d. Iosif ce
este o judecatà?
Iosif stAruise in acelas mutism, scuturandu-si frun-
zele pe luciul baltii; nici un cuvant, nici o miscare,
casi cum n'ar fi fost vorba de dansul, pe cand Petica
se risipise din nou Inteo frenezie de gesticulatie si
de vorbe goale fall legaturá cu chesliunea. Enervat,
Maiorescu se incruntase din nou.
Atunci, cunoasteti poate mai bine teoria silo-
gismului?
Iosif ramasese egal cu sine intr'o tAcere integralk
iar Petica intr'o vorbarie insuportabill
Doamne, exclamase Maiorescu, poezia nu prea
are nevoe de logicd, dar aici e vorba de logica si nu
de poezie. S. o lasam sA se coach* pe la toamna.
Isi mutase apoi scaunul la candidatii urmAtori. De
atunci nu pot InlAtura de la Pella. (redactor al unei
reviste sociologice si autor de articole filozofice) ima-
ginea omuletului cu cioc atat. de zadarnic agitat.
In entuziasmul lui, tanarul magistrat incepu sä
declame versuri din Petica, intrerupandu-le mereu
cu reflectii:
Cat e de modern in expresie, parca-i deacum
nu asa? in. timp ce eu mA gandeam, dimpotrivA,
la prefacerile nemiloase ale timpului. Pe cand VA-
narul recita fall intrerupere, ma chema tipetul te-
www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 133

lefonului; trecui in camera de alaturi patru-cinci mi-

nute nmnai. La intoarcere, tanarul recita Inca din
Petica
Cand ramaseram singuri, prietenul Imi spuse:
Simpatic si vioi tandr, dar versurile lui sunt
cam slabute.
Nu-s versurile lui ci ale lui Petica
Nu-i vorba de versurile lui Petita ci de cele ale lui.
Dar de unde le cunosti?
Mi le-a recitat.
Cand? ma mirai din nou.
Cand ai trecut dincolo si-a 11th-erupt declamatia
din Petica. si, gafaind ca un asasin In clipa sosirii
momentului prielnic pentru a da lovitura, m'a apos-
Irofat: Si eu fac versuri; o sà và recit trei poezii
noi. Nu-i plac dumnealui (si aratá spre camera
alaturata), dar stiti ce literatura li place dumnealui!
Ascultati-le. Pe neräsuflate mi-a recitat apoi (cu ochii
holbati spre 110 cu grija sa nu se deschidd inainte
de timp) niste versuri cu blanda luna, cu stele si
floricele. Cand a simtit cä te intorci, si-a reluat reci-
tarea din Petica.
Isbucniram in ras. Radeam insa chiar de desti-
nil nostru de scriitori, asa cum ni 1-a zugravit Ho-
ratiu acum cloud mii de ani: tuturor ar trebui sh ni
se puna fan in coarne, ca boilor Impungatori, ca sä
se fereasca oamenii de noi de a nu le citi tam-nesam
isprava noastra1).
1) Versurile au apärut in brosurä: Pompiliu Peneus, Cántec fi
spadd.

www.dacoromanica.ro
 VI

Cdmafa fericitului.
DescAlicat in CapitalA acum patruzeci de ani, prin
nu §tiu ce intamplare, pornii In cAutarea mei ca-
mere prin strada Enei, de o notorietate pe atunci
destul de proaspAtA din pricina ciocnirior din Dumi-
nica de 28 Martie 1899, care aduseserA cAderea gu-
vernului Sturdza §i venirea la putere a conservato-
rilor...
Nimerind intr'un gang §i apoi in curte, fui condus
de o boanghenA §chioapA la cucoana" in cerdacul
etajului: o namilA imobilizatA de obezitate §i poate
§i de boalA pe un divan, inconjurata de o idroaie de
cftni din toate rasele, lArmuitori §i eau mirositori.
Duph o sumarA convorbire maghiaro-romana, Intre-
ruptA de lAtrAturi §i de incercAri de agresiune, mA
trezii in singura camerA disponibill, dela parter, In
fundul curtii, mai mult pe temeiul sentimental al re-
comandatiei cA Intr'Insa locuise odinioarA §i Emi-
nescu.
Am debutal astfel in viata bucure§tean5. pro-
babil din prefiguratie literarl sub auspiciile ma-

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 135

relui poet, intr'o odae umedd §i intunecoasd in care,

Iji miezul zilei, nu puteam citi deal cu ajutorul lam-
pii. Dupd o sAptAmAnd, fortele rezistentii provenite
numai din entuziasm poetic erau sleite... Voiam sd
mA mut, dar mA intimida cucoana obezA din cerdac
si cAnii ce md hAmdiau de sus de eke oH incercam
sd ma urc pe scara pdzita. Si, pe urmA, eram din cale
afard de timid §i nu intalnisem incd nici un cunoscut
in Capita LI care sd mA poata ajuta. Cum ne aflam
Intr'un sfAr§it de Septembrie, din fuiorul vremii se
desprindeau IncA minunate zile aurii; rAtAceam, ast-
fel, la soare prin fata casei, prin Ci§migiu, pe la
$ osea, In a§teptarea initiativei ce md va scoate din
vAgduna eamerei intunecoase pline de amintirea lui
Eminescu... Pe cAnd desperasem de a isbuti sA mA
urc in cerdacul Unguroaicei obeze strdjuite de card
rdi, md IntAmpind Intr'o dimineata silueta unui vechi
cunoscut din tArgul meu, MiticA, pe nume, cu bar-
bison negm, cu o frunte bombatd, dominatd de o
coamd de pAr u§or rAuratA pe ceafA, cu o figurd
deschisA, bucuroasA de a teal, optimistA, cu un trabuc
integrat definitiv in personalitatea lui fizicA.
Ce mai faci, md? mA Intampind el cordial, ca§i
cum ne-am fi vAzut §i eH, de§i ne despArtisem de
multi ani.
Ii expusei situatia pe nerdsuflate §i destul de pa-
tetic pentru a-1 putea interesa.
Da?, fAcu el cu compAtimire de vechiu bucu-
re§tean fata de timiditatea mea de provincial. Te
pierzi cu firea numai pentru atat? Vino cu mine.

www.dacoromanica.ro
136 E. LOVINESCLY

Intraram in curte; in cateva minute ne aflaram

sus in cerdacul Unguroaicei §1, cu toata larma c5:-
nilor, in putine cuvinle, I§i exprima nemultumirea in
ton ce nu ingaduia replica. Peste o jumatate de
ceas eram cu geamantanul intr'o trasurä, iar dupä
un ceas ma aflam instalat inteo superba camera a
unei mari case de pe Sfintii Voivozi, in fund de
curte, la etaj, la un foarte cum se cade functionar,
prieten al lui.
Dupa patruzeci de ani, Mitica a r5mas a§a. cum
1-am vazut in acea dupa amiazi de toamna când mi-a
aparut atat de. tutelar. Ciocul, fire§te, i-a inflorit;
coama leonina i se revarsa tinere§te pe guler ca la
poeti; chiar pe frig iese numai in. haina cu. o floare la
cheutoare ; doar in timpul ingheturior poarta o
scurta blanita; toldeauna, fara exceptie, cu trabucul
Intre dinti, respira multumirea de a trai. Pensionar
lipsit de ocupatie, se praje§te la soarele tuturor te-
raselor cafenelelor bucure§tene.
Ce mai faci, Mitica?
Ce sa fac? Sunt fericit.
Nu era nevoe sd o spuna, deoarece, din tori porii
fiintei lui satisfAcute,i se vede fericirea. Fericire ye-
nita nu numai dintr'o stare de spirit inascuta ci ,§i
rezultat al unei vointe, al unui sistem, cad omul cu
trabuc §i-a reglementat actiunile vietii dup5. norme
ce-i apartin; lucreaza, doarme, manânca §i iube§te
pe baza anumitor principii; practica gimnastica sue-
deza, cura lui Kneipp; e vegetarian, de§i Dumineca §i

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 137

Joia se hrAne§te cu un coco§ fiert, coco§ §i nu

gaina dupa anumite cercetari personale asupra
efectelor carnii de pasare; doarme patru luni afara
pe o terasa, calendaristic, oricare ar fi temperatura;
are §edinte de pocker la zile §i ceasuri fixe; joaca,
de altfel, cu sistem §i pentru placere dar §i pentru
ca§tig; sistemul nu i-a dat gre§ niciodatd. Vara, la 1
August (§i nu la 31 Iulie sau la 2 August) pleacA la
Constanta, unde sta Oa. la 15, la acela§ hotel §i
In aceia§ odae; face bai de mare dupa metod pro-
priu §i cronometrat. Pe vremea Cazinoului, sisle-
mul" Ii permitea un beneficiu modest, dar sigur.
Pun douazeci de lei pe bandd; daca pierd, dublez
miza, plus cinci lei; daca pierd §i de data asta, o
dublez iara§i, adaugand cinci lei §i tot a§a, mereu,
la dublu plus cinci lei. Pot pierde de zece ori in §ir; la
primul ca§tig ma acopar dinteddata cu Un. beneficiu
de cativa lei, eu care incep din nou dupa acela§
sistem. In chipul asta, oridat de rau mi-ar merge,
tot culeg cloud trei sute de lei pe seara... Imi acopAr
§ederea la Constanta; un intelept nici nu poate cere
mai mult deli jocurile de noroc.
Totul este, astfel, la Mica, rânduit, sistemalizat,
mäsurat; e fericit pentruca n'are alta ambitie decat
de a se praji la soare; cu trabucul intre dinti, filozo-
feaza cu oamenii de varsta lui, pensionari, prin Ci§-
migiu sau pe terasa Cercului militar, 1§i expune sis-
temul" de viata, sau mai bine, sistemele, pentruca nu
e un gest cat de indiferent, pe care sa nu-1 fi In-
cadrat intr'o norma, dupà lungi experiente; §tie cum

www.dacoromanica.ro
138 E. LOVINESCU
sa-si aseze perina ca sä doarma bine si cum sa-si
reglementeze fiziologia ca sa. &Masa mult!... Simtin-
du-se sal:Mos, poate cocheta si cu moartea. De catva
timp arata o Ingrijorare asupra felului celui mai
nimerit de inmormantare: se cumpaneste Intre In-
gropare si incinerare; Imi expune argumentele de
ordin sentimental, traditional, religios, estetic, eco-
nomic ce-1 inclinä and Intr'o parte cand Intr'alta;
ma consulta, dar nu se hotäräste; nu si-a gasit Inca
sistemul"; in marele fisier" al vietii lui numai o
cutiuta e provizoriu goala: cea a mortii. Ii simt ne-
linistea si nemultumirea de sine: la ce bun sa cu-
nosti rostul carnii de cocos daca nu stii cum trebue
sa mori?
Ingrijorarea lui Mitica n'a tinut totusi prea mult;
fruntea lui nu e fdcuta pentru a se increti si nici op-
timismul lui vital pentru a se adumbri. -Zile le trecute
I-am regtisit luminos in amurgul plin de rugina al
Cismigiului, printre obisnuitii lui adepti peripatetici,
cu trabucul voios de odinioara in coltul gurii.
SW, m'am hotarit, imi trambita el de departe;
mi-am si luat un loc la Sf. Vineri si. Imi zidesc mor-
mantul, cad e mai bine sä vezi tu de dansul din
viata, decat sa-1 lasi pe seama altora, dui:a moarte.
Urna cu cenusa prea pare a scuipatoare!...
Isi gasise sistemul" si putea, deci, reintra In circui-
tul fiintii lui armonioase si optimiste de om fail alte
griji decat grija ca sä nu-i lunece trabucul dintre
dinti...

www.dacoromanica.ro
 VII

TimiduL
Putin inaintea plecArii in ora§elul natal, un glas
uscat la telefon:
Aq dori sa vä citesc un caet de poezii §i nu In-
drAsnesc.
IndrAsne§te.
Sunt Moldovean, ceia ce inseamnä timid.
Cu atAt mai bine. Moldovenii au. Lin. cusur: timi-
ditatea ; §i o calitate: talentul. Daca ai cusurul, te
pomene§ti ca nu-ti lipse§te nici calitatea.
- A§ avea atunci o rugaminte.
La voia dumitale.
- A§ dori sa nu asiste nimeni la lectura.
Cum ar veni asta? Daca s'ar intampla s'A. mai
fie cineva de fata, sa-1 dau afar& din pricina du-
mitale?
Nu; dar cum sunt timid..., §titi... se poticni Mol-
doveanul.
0 sa-ti infrani timiditatea.
$i, pe urma, n'am publicat nimic panä acum, a..,a
ca e mai bine sa fim singuri.

www.dacoromanica.ro
140 E. LOVINESCU
Literatura nu e o tainA. N'avem secrete de im-
partit, §i nici nu-i o ru§ine, ca sh fugi de prezenta
altora.
Bine, ingadui silnic glasul uscat. Atunci cand a§
putea veni?
Orland: timpul dumitale e mai pretios decdt
cel al meu.
Dupa arniaza ma trezii cu un tânar, de tot tânar,
cu o geanta plina subsuoara. Privi circular la cei
doi scrillori mai maturi, aflati intamplator la mine
§i rosti uscat, categoric, cu un ton de imputare con-
descendenta Inca:
Nu a§a ne-a fost vorba.
Am avut o vorba cu dumneata?
Parch'. ne-am inteles sa fim intre patru ochi §i
suntem in opt, ca sal nu zic zece, caci domnul
poarta ochelari, incerca sa fie §i spiritual.
Domnilor, ma adresai celor doi scrillori, tanarul,
dupa cum vedeti, un poet timid, ar dori sa va dau
afara ca s5-§i poata citi dumnealui versurile.
N'am vrut sa spun asta, insä..., incerch el, dar
se poticni din nou.
Nu-i nici un insa; nu-ti rarnâne decat sa-ti des-
chizi geanta §i sa porne§ti.
Tanarul nu se mai codi; in§fach hotärit §i sigur
de sine un caet §i se puse sa citeasea un ciclu de
poezii de o mare stridenta voitä.
Sunt noi" se comenta singur in fata tacerii
noastre.

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 141

0 noutale de acum zece-cincisprezece ani dela

750 H. C. sau dela Integral; noutatea, tinere, e anul
acesta mai simpla.
Gasiti? facu el superior.
Gäsesc.
Chestie de apreciere.
Dar cum te numesti dumneata? 11 hitrebal deo-
data Vara legatura aparentä.
Mlada.
Pseudonim?
Se vede.
Rau; pseudonimul nu trebue sa se vada.
Gasiti? isi repetà scepticismul.
Care ti-e numele adevarat?
Imporla?
Intrucatva.
Rozeanu, arunca nepasator.
Si ce studii faci?
$i asta importd?
Ceva mai mull.
Prepar a cincea in particular.
Bun! ne minunartim cu totii de precocitatea mo-
rala a tanarului.
Si totusi e un timid, interveni impaciuitor scrii-
torul cu ochelari, versat in psihologie. Caz de refu-
lare; se sileste sa-si ascunda tirniditatea prin arogant6.
Dar pe dumneata cine te-a poftit sa te amesteci
in vorba? isi slobozi pusca glasului sau uscat timidul,
ca O. alba ultimul cuvant.

www.dacoromanica.ro
 VIII

Vdnt de Primduard.
Un glas sublire, pitigAiat de fatA cu rAsf At Imi. ceru.
la telefon autorizatia de a veni sA-mi citeascA lite-
raturA.
IarAsi! imi zisei putin cam stingherit de atata
Imbulzire prematurA.
CAti ani ai, dudue?
Noudsprezece; mi-am trecut bacalaureatul, §i
m'am Inserts la Universitate.
DupA glas §i. dui:A rasfat mi-o inchipuisem de
14-15. NouAsprezece ani si studentia constituiau un
inceput de acoperire moralA; se afla Inteo laza pre-
literarr, ce motiva pierderea cAtorva momente. Pri.:
mii deci solicitarea.
DupA amiazA Imi intrA In bibliotecA o dudue", a
cArei infatisare Imbina varsta ce i-o presupusem cu
cea pe care o avea: un cap mare, frumos de femee
aRroape, brunA, cu o cununA de par negru, imbel-
sugat, cu ochi negri, focosi, trasaturi largi, dar cu
glas subtire alintat de, copilA; capul de femee se afla

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 143

Implantat pe un trup mic, a§ zice de fetita, daa n'ar

fi fost mai mult un trunchiu scurt, cu rotunzimile
feminitAtii destul de pronuntate cu mult peste varstA.
Avea in mina un manuscris, pe care II frAmAnta
febril ca o batistA.
0 invitai sA citeascA, dar intampinai rezistenta
alintarii, a emotiei, a apAsArii inimii cu palma.
Nu, nu pot, isbuti in sfar§it sl spunA.
De ce, dudue?
Sunt emotionatA.
Bine, inteleg emotla oricArui debutant, dar nu In
proportia asta.
Fata I§i comprimA din nou bAtaile inimii, i§i §terse"
tAmplele de nAdu§ealà, se silia vAdit sA-§i curme pa-
nica, dar nu reu§ia, toatA firea ei impetuoash §i vo-
lubil5. gata sl-§i circumstantieze cazul".
Pune caetul pe birou, dudue, §i explicA-mi de ce
e§ti atAt de emotionata?
PentrucA dela lectura asta depinde existenta mea.
Existenta dumitale? Ce legAturA e intre un ma-
nuscris §i existenta dumitale, dudue? De ce Intre-
buintezi cuvinte atAt de mari?
Voi afla dacá am talent sau nu, ramase ea la
punctul ei de vedere. $i asta e enorm.
SA zicem ct ai putea afla ceva, cu ce ti-ar ajuta?
Pastreaza-ti calmul; gAnde§te-te cl nu joci in clipa
asta nici o carte mare.
Ba Inca ce cartel insistA ea.
Cartea cea mare ai jucat-o astA var.& la baca-
laureat, cAnd succesul era important pentru viata
www.dacoromanica.ro
144 E. LOVINESCU

dumitale, pentru cariera, mai stiu eu? Acum e cu

totul aliceva. Ce ti s'ar putea Intampla mai eau?
Sa-ti spun el bucata nu e buna. Ei, si? A scrie nu-i
o obligatie pentru nimeni; nu-i nicio rusine sa n'ai
talent"; cu experienta mea iti pot spune ca nu e
nici vreo pierdere, dar asta ai s'o intelegi mai tarziu.
Nu treci un examen necesar, ci faci un act absolut
voluntar si relativ indiferent. Sa lasam lima vorba
de prisos si sa trecem la fapte. Ce fel de literatura faci
dumneata dudue: versuri sau proza?
Prozä...
A!... bun, hm...
Am scris si-o poezie, se grabi ea sa-mi abata
incruntarea, pe care i se paruse ca mi-o vazuse pe
frunte.
Lasa poezia si cileste-mi proza.
Fata intelese ca trecuse vremea alintarii si a emo-
tiei, se puse sa citeasca cu glas copilaresc, febril, dar
muzical. Era un fragment vag, de poem in proza,
descriind o stare emotionala de iubire poetica, plin
de imagini abuzive si de expresii caulat poetizante...
Ei, ce spuneti? se uita la mine, infrigurata, as-
teptand.
Ce sa spun? Ma Incurca spaima d-tale; ma pri-
ve§ti cu ochi mari, speriati, ca si cum viata dumitale
ar depinde de sentinta" mea.
Depinde, fireste depinde.
Iarasi incepi cu povestea astal
Oricum, depinde viitorul meu literar.
Nici atat.
www.dacoromanica.ro e
AQUAFORTE 145

Am talent sau nu? ma devora ea cu ochii maxi,

Tocosi si tot mai infrigurati.
Ti-a§i putea spune §i eu ca Pilat din Pont: ce-i
talentul? Dar sa admitem ea asi §ti; ai aerul ca-mi
pui sub ochi p polita §i-mi ceri sa-o girez; semn5.-
tura mea e fat% acoperire; nu deschide ghi§eul nici-
unei banci.
Da, da... bine... Isi mototoli ea manuscrisul, fe-
brit, dar chestia e, am talent ori nu?
Ideea talentului o obseda...
De§i e greu O. te pronunti dup5. o lecturá atat
de scurta, n'as putea spune ca ceia ce scrii e lipsit
de Indemanare; ai dispozitii dar se vede bine ca. nu
§tii ce e literatura.
Cum asta? Ingalbeni brusc.
Esti Inca in faza lirica de altfel potrivitä
varstei in care literatura se confunda cu efuziunea
poetica, cu betia de imagini, cu abundenta de corn-
paratii.
Asta am si cautat.
Ai cautat si ai gasit; numai ca e prima faza a
initierii.
Nu inteleg.
Unde locuesli dumneata ,domni§oara?
Eu? 15cu uluità de intrebare. Pe la arcul de
triumf.
Foarte bine; ca sä ajungi pana la mine ai schim-
bat dour' tramvae. Dac5. ai ochi" cu siguranta ca ai
vazut multe lucruri in tramvai; dacä ai si talent"
cum spui d-ta, vei sti sa le notezi ca sa interesezi §i
10
www.dacoromanica.ro
146 E. LOVINESCU
pe cititor. In orice cat, notandu-le, vei fi pe calea
literaturii adevamte.
Care va sa zick n'am talent!? facu ea cu des-
perare alintata In glas.
N'am zis asta, dudue; scrii bine si ai imagini
frumoase. Ti-am spus numai ca nu esti Inca pe dru-
mul cel bun.
Atunci O. ma las de scris? se despera -ea si mai
mult.
Nici asta nu ti-am spus; bucata dumitale nu .

putea fi in nici un caz buna; nu se scrie bine in

proza la nouasprezece ani; proza cere o foarte lunga
ucenicie ; eu nu pot decal sa-ti dau indicatii de
viitor; sa-ti spun daca ai posibilitati sau nu.
Da? facu ea cu necaz copilaresc, dar eu asi vrea
sa public acum.
Aha! Aici e aici. Toate apele tind spre mare si
toate manuscrisele spre tipar. Datoria mea e sa te
previn cä dorinta dumitale e prematura si nici re-
vistele nu sunt prea numeroase.
Apoi nici nu vreau sa. public In reviste, isbucni
ea cu oarecare dispret, mototolindu-si manuscrisul;
nu tin sa fac literatura purk inutilk ci sä intru la
vreun ziar, la Urziversul, la Curentul sau aiurea... De
ce parere sunteti?
Sunt de parere cà scrisul dumitale nu da niciun
fel de indicatie in. aceastä privinta; el sufere de lite-
raturita si e prin excelenta antiziaristic. Ar fi fost mult
mai nimerit pentru edificarea mea, daca ai fi venit
cu filmul unei calätorii In tramvai dela d-ta la mine.

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 147

Ma gandii totu§i Ca problema talentului" pima cu

atata febrilitate se rezolva poate, in fond, intr'o pro-
blema a existentei materiale, §i atunci punctul de
vedere se schimba putin i graba emotiva a fetei i§i
avea explicarea.
Dar nici ca sà intru la un ziar nu m'ar mul-
tumi se inflActira ea a§i vrea sá fac eu un ziar,
sä-I conduc eu, sa...
Da? mormaii uluit, vAza.nd cá nu e o chestie de
existenta materia1á ci de aspiratii ideale.
Da, se aprinse ea tot mai mult; sunt at:Lea de
spus in tara noastrá, de schimbat in 5eoa1a, in edu-
catie, in situatia ferneei...
De§i v'arsa foc din frumo§ii ei ochi meridionali
n'o mai vazui. Imaginea i se risipise in odae cu a-
roma unui must care fierbea.

www.dacoromanica.ro
 IX

Nodul Gordian...

In doamna aparuta in biblioteca mea inteo caldu-

roasa dupa amiaza din Julie trecut regasii o domni-
para.' cunoscuta acum vreo douazeci §i trei de ani,
de pe vremea razboiului, carid, cu suspendarea §co-
lilor publice, deschisesem un liceu particular mixt
in targul meu natal...
Prin cardul fetelor enter ora§ului, se ivise tem-
porar §i. domni§oara Dora, fata tabacarului de de-
vale", o podoaba locala: mare, gros, cu un caftan
lung pana'n pamant, cu o tichie rotunda de catifea
captu§ita cu blank cu splendizi perciuni nationali ra-
suciti pe lumanare in zulufi §i. revarsati pe umeri,
vorbind totdeauna idi§. De§i nu §tia romane§te, se
pricepuse totu§i sa-§i administreze bine avutul; trecea
drept om bogat.
Ilamasa tot domni§oara, Dora devenise acum o
femeie cu nuri biblici, cu ochi vineti. Traise, dupá
cum mi-a spus, multi ani in strainatale, mai ales la
Londra, se oprise vreo trei ani §i in Palestina, iar de
catva timp se instalase, cu ce-i mai ramasese din fa-

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 149

mine, la Cernauti. Lungia si acum silabele ultime

ale cuvintelor intr'o melopee orientald ca si cand s'ar
jeli In fata zidului plangerilor.
Schimbarhm obisnuitele curtenii.
Ce te aduce la mine, domnisoarA Dora?
Am venit ca la un concetatean sa-ti cer un ajutor.
Ajutor? fdcui prepuelnic. Ce fel de ajutor?
Literar, fireste, ma linisti.
Literar! Ei, ei, nu cumva te-ai apucat de lite-
ratura, domni§oara Dora?! glumii.
Si de ce- sa nu ma apuc? MO opre§te cineva?
Nici vorbil; nu te opreste nimeni, cautai s'o Im-
blanzesc... Si in ce limba scrii?
In ce limba? Cum, in ce limbA? se jelui din nou,
ca si cum ar fi vrut sa se bath. cu pumnii in. piept.
Nu-i spune doar cä nu stiu romane§te
Nu spun, doamne fereste. Dar cum ai trait atatia
ani prin strAindtate, credeam ca te exprimi poate
Inteo limbä mai raspandita.
Ba sä §tii dumneata ca.' am scris §i in englezeste.
Am compus §i scenarii de fame, care nu s'au realizat
pe ecran, numai din cauza razboiului. De cand sunt
In tall mi-am tradus in romaneste o piesa de teatru,
scrisl intai in englezeste.
0 piesä de teatru? maraii ostil.
Ce-i de mirat, ma rog? Au citit-o si criticii dela
Londra si ce-au spus de ea nici nu se §ede sä vg. re-
produc, isbucni ea, aplicandu-si palma admirativ pe
obraz ca In fata unei minuni. A§a o piesà! A§a un
subiect!
www.dacoromanica.ro
150 E LOVINESCII
Da, dar, vezi dumneata, subiectele nu intereseaza
pretutindeni la fel, incercai sa.-i franez antuziasmul.
Subiectele? Apoi eu am ales un subiect care se
poate reprezenta §i aici §i la Londra §i. la Buenos
Aires §i in Alasca, dacä e teatru pe acolo.
Cum se vede e un subiect universal, subliniai.
Nici nu banue§ti ce bine ai zis; e universal. L-ai
ghicit?
Nu-mi trece prin gand.
Eroul meu e Isus Christos, trambita ea cu ochii
plini de focul biruintei. Ce spui de a§a. erou"?
Ce sa spun? E, in adevdr, un erou" de actuali-
tate oH unde. Dar e la mijloc un cusur: traditia o-
pre§te punerea pe seen& a Mantuitorului.
Opre§te, pentruca nimeni n'a fäcut-o cum trebue.
Sa vezi numai cum 1-am pus eu!
Avea raspuns la toate, fiindca in loc de argumen-
tare vorbia increderea oarba in sine.
Acum, subiectul ca subiectul, domni§oara Dora,
dar limba? Limba e principalul; arta nu e subiect ci
forma, expresie, revenii la vechea obiectie...
Limba? I§i tardgana ea silabele, profund jignita
de insinuarea mea; limba? da ce eu nu §tiu roma-
ne§te?
Da, da, fire§te, mormaii, dar, vezi, ai trait atati
ani In strainatate §i sunt nuante ce se uita.
Rásfoii manuscrisul la Intamplare, in primele pa-
gini, la o scena, in care o batrana infra in casa mamei
Fecioarei Maria.
Unde e Maria? spunea batrana.
www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 151

Maria? Maria a compus aseara ni§te poezii §i

s'a dus la Zaharia, la templu, ca sa vada daca nu-i
prime§te vreuna.
0 privii uluit.
Mai bine se ducea la Revisla Fundatillor Regale,
incercai sa. glumesc.
Domni§oara Dora nu auzise Insä de revista aceasta,
dupa cum nici eu nu §tiam ca Fecioara Maria com-
punea" poezii.
Cum se vede cä nu cuno§ti in amanunte Evan-
ghelia! ma compatimi ea.
Cu Indemanare deschise apoi Sfânta scriptura la
Evanghelia lui Luca, cap. I, versetul 46, la pasa-
giul, cand, In urma indemnului arhanghelului Gavril,
Fecioara Maria se duce la Elisabeta ca sh-i faca urari
pentru apropiata na§tere a unui prune. Citi cu patos
vorbele poetice ale Fecioarei.
Daca asta nu-i poezie, izbucni biruitoare domni-
§oara Dora, atunci nu §tiu ce mai e poezie!
Ru§inat, rasfoii mai departe manuscrisul spre sfar-
§it, la scena child Isus 10 ducea din greu crucea pe
drumul Calvarului.
Doamne, ii spuse Simon din Chirene, ce se tinea
dupa. dânsuL Iti vine greu sä o duci, lasa-ma sä o
preiau eu.
Preia-o, raspunse Man.tuitorul.
Am preluat-o deacum, incheie Simon.
Prea isbucnira. in ras persoanele aflate de fat6,
pentru a nu ma simti obligat A. intervin cu cateva
rezerve de forma.
www.dacoromanica.ro
152 E. LOVINESCU
Domni§oara Dora, crucea lui Christos nu se
preia" ca tabAcAria tatalui dumitale, odihneasca-I
Domnul! Si apoi de acum4, pe care-I intrebuintezi
mereu, nu e romane§te ci evree§te.
De acum" e evree§te! sari de pe scaun fata,
clatinandu-§i capul intre palme. Ce mi-a fost dat sa
aud §i tocmai dela mata!
Autoarea imi dadu un rAgaz de o saptamana ca
sa-i citesc manuscrisul. Din discretie profesionala nu-i
voi divulga subiectul. In rästimp alte nenorociri, mai
cumplite, se revarsarä asupra tarii: ultimatul Rusiei
§i exodul populatiei din Basarabia §i nordul Buco-
vinei, Cum ne aflam in ziva a doua a exodului, o ba-
nuiam plecata la Cernauti; domni§oara Dora veni
Insà exact la intainire.
Te credeam plecatA, dudue.
N'am plecat, m'a apucat nenorocirea aici, uncle
n'am venit decat cu ce-i pe mine §i cu manuscrisul
piesei.
Mai ai Inca timp sa te intorci la familia dumi-
tale, la Cernauti.
De doua zile §i de dou5. nopti ma tot sbat in di-
lema: sà plec ori &A raman? M'am hotärit de acum""
definitiv: raman.
Si de ce ramai?
Cum, de ce ramAn? Nu mi-ai fagAduit mata cà
ai sä faci sa mi se joace piesa la National? Imi rAs-
punse cu incredere in sine domni§oara Dora, con-
cetateana mea, care rezolvase dilema, Mind nodul
gordian.

www.dacoromanica.ro
 X

To nu 1.
Acum cativa ani se introdusesera ni§te noi auto-
Mize Renault, ce inspirau incredere prin soliditatea
lor, de adevarate vagoane cauciucate, cu o galba ele-
ganta. Nedesmeticit Inca de inovatia taxarii chiar la
u§a, tocmai cand ma pregateam .sä platesc, ma vazui
brusc proectat in celalt capät al platformei, gata sa
ma prabu§esc; cu o suspensiune nefericita, cu o ple-
care §1 oprire brusca, frumoasele §i lungile autobuze
pareau unul din cele mai moderne instrumente de
tortura. inventate In apus sau vreun nou sistem de
Luna-Park, ce tine sä ofere calatorului benevol pla-
cerea violent5. de a se vedea maltratat, isbit §i prins
ca o minge la fiecare din numeroasele statii. Revenit
In fire, nu-mi mai ramanea decat vaga satisfactie
launtrica de a privi cum oricine se urca suferia ca§i
mine aceia§ brutalä proectare. La una din statii un
poet cunoscut. Imi oferi ins5. diversiunea unui bolid
intrat prin. fata, de§i regulamentul obliga urcarea
prin dos, unde se plate§te §i taxa. Poetul, trebue sa
adaug, e un om deosebit de delicat, studiat la Paris,

www.dacoromanica.ro
154 E. LOVINESCU
cu o sensibiitate §i discretie ce-i acorda dela primul
contact un aer de distinctie §I de rezervd. Abia intrat
§i vesel de a se fi vazut intr'o parte a autobuzului
cu mai putin tangaj §i rau de mare., poetul fu a-
postrofat de taxator dela celalt cepa:
Ei, domnule, intrarea nu-i pe acolo!
Nu fii obraznic! ii replica brusc §1 lapidar sua-
vul meu prieten.
Pentru ce-1 faci obraznic? i-o tale un calator a-
poplectic, indesat, cu ni§te pachete pe, genunchi, a-
devarat tip de mahalagiu bucure§tean.
Ce, n'a fost poate obraznic? ii raspunse darz
poetul, jucanduli ochelarii de indignare.
N'a fost; §i-a facut numai datoria sa-ti spuna a
nu se infra prin fall.
Dar dumneata in ce calitate te vari in vorba?
In calitate de cetatean indignat ea faci obraznic
un functionar, celi impline§te datoria, replica omul
injectat, cu o vehementa capabila §i de acte.
Urma apoi, ca de obiceiu, o discutie insufletita, cu
participarea §1 a altor calatori arbitri §i supraarbitri.
CAM vreme aglomeratia nu era mare, sustinea poe-
tul, el nu luase locul nimanui. Regulamentele nu-s
facute decat pentru caz de imbulzeala §i se gandia,
probabil, ca numai pentru pro§ti §i nu pentru poeti..
La statia urmdtoare, in momentul scoborkii, pu-
nându-i maim pe umar caci nu ma vazuse li
§optii la ureche:
N'ai avut dreptate.
Stanjenit poate de a fi fost surprins 'lute() situatie

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 155

neplacutd, poetul imi fácu o vizitä in chiar dupd a-

miaza acelei zile. Diseutaram cazul, §i, de§i recu-
no§tea la rece cd nu era In. dreptul lui sä calce regu-
larnentul, nu-§i regreta apostrofa de obraznic" arun-
catä taxatorului, pretinzand ca i-ar fi spus:
Ce, n'ai mai mers cu autobuzul de te urci prin
NA? necuviintd ce merita sd fie Infieratd. E drept
cd eu nu auzisem decal: Ei, domnule, intrarea nu-i
pe acolo dar in astfel de momente e greu de resta-
bilit adevdrul istoric.
Ori care ar fi fost Insd nuanta de expresie a ta-
xatorului, gre§ala principald cddea asupra poetului:
prins asupra unui delict, nu trebuia sd rosteascd o
vorbd ark de gravd. ca obraznic".
Grava? De ce, ma rog? Codul n'o prevede prin-
tre injurii.
Nu tot a§a credea §i vecinul dumitale, cetatea-
nul indignat, destul de congestionat §i de atletic ca
sä ti-o dovedeascd §i prin fapte.
N'avea cum; tinea pe genunchi atAtea pachete
Inca" nu se putea mi§ca... Mi-am luat mäsurile dintr'o
privire, adause el mucalit.
Ii aprobai precautia dar nu §i brutalitatea apo-
strofei.
Dar tonul? La urma urmei, nu irnportá ce-a
spus, ci tonul, nuanta, insistd el recita.ndu-mi cu-
noscutele versuri ale lui Verlaine.
Hind vorba de ton" §i de nuanta", nu mai in-
cercai sd-I conving.
Peste cateva zile din acela§ autobuz urmam s5. ma
www.dacoromanica.ro
156 E. LOVINESCU
scobor la aceias statie. Care nu-mi fu mirarea cand
vazui ca masina continua sä mearga fail oprire; nu
bagasem de seama cä statia era facultativa si ca de
data cealaltd se mai scoborlsera acolo cateva persoane
care II avertizaserä pe watman.
De ce nu s'a oprit masina? II Intrebal necajit.
N'ai ochi sa citesti pe tablita ea statia e facul-
tativa? De ce n'ai anuntat la timp, dac voiai sä te
.

opresti? ma isbi cravasa watmanului.

Nu fii obraznic! i-am raspuns si eu tot atat de
scurt, sensibil ca si poetul suav la ton.

www.dacoromanica.ro
 XI

Knock-out.
Fostul meu camarad de §coala Vlad Dumbrava-
Ro§ie care nu e nici Vlad, nici Dumbrava, nici
Ro§ie, straluce§te printr'o elocinta naturalä ornata
§i cu podoabe literare.
Sunt multe isvoarele ascunse ale fenomenului atat
de pregnant §i de invaluitor al elocintei, cu o actiune
ark de directa asupra maselor, oricare ar fi ele,
pentruca insa§i prezenta masei niveleaza; dar, de
oricate oH I1 mid pe prietenul meu, ma conving ca
elementul ei esential, pot zice generator este lndrds-
neala de a li banal. Elocinta trae§te din locul comun
§1 din sinceritatea de a te mentine intrInsul darz ca
intetin habitat firesc; oratorul plute§te in banalitate
ca pe§tele in apa; el se complace in. desvoltarea lenta
a tuturor adevarurilor primare, sustine cu argumente
nenumarate binefacerile §tiintii sau poezia lunii, ti-o
dovede§te apasat §i retoric ca§i cum te-ai indoi, ad-
mira frumusetile naturii sau infiereaza cu vehementa
starpiciunea morald, decadenta §i conruptia. Camara-
www.dacoromanica.ro
158 E. LOVINESCU
dul meu Vlad Dumbravh-Rosie este una din cele mai
tipice expresii ale acestei forte native de entuziasm
0 de indignare: vibreaza egal in fala unui apus de
soare sau a unui cane mort pe o ulitä a Capita lei.
E in continuu freamat.
Geniul banalitatii nu ajunge insä; scriitor fiind,
elocventa lui se orneaza 0 cu podoabe literare, adica
cu imagini, reminiscente 0 chiar cu citatii, din care
sunt isgonite cu Ingrijire noutatea si originalitatea;
citatul trebue sa fie de aceeasi valoare ca 0 textul
in care se Incadreath; unitatea tonului nu se cuvine
sa fie alterata prin trasaturi de alta calitate. Chiar
0 In rapoartele lui oficiale, el isbuteste sa introduca
o boare de literatura didactica; trimis In inspectie
Intr'un fund de provincie, 10 1ncepuse odata ast-
fel raportul sau oficial: Domnule Ministru, conform
Insárcinarii dumneavoastra am ajuns la Soroca In
dimineata zilei de 12 Decembrie. Ningea. Ningea ca
Inteun pastel de Vasile Alecsandri:
Ziva ninge. Noaptea ninge.
Dimineata ninge jar.

$i asa mai departe, inteo armonie de ton literar ce

defineste insasi personalitatea fostului meu camarad,
impregnata de literatura pana in Cele mai mici mani-
festäri ale lui. Virtuozitatea lui 10 ajunge insa punc-
tul extrem de realizare in citatul latinesc, la care co-
laboreaza, fireste, paginile rosii ale Laroussului, In
ce au ele mai comun; e usor, de sigur, sa memorezi
locutiile celebre din dictionare, dar e nelnchipuit mai

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 154

greu sa le folose§ti cu oportunitate tocmai la mo-

mentul potrivit, cu dezinvoltura geniului banalitalii.
$i in aceasta sta arta suprema a elocintii prietenu-
lui meu.
Vicisitudini literare ne-au despartit acum vreo zece
ani; n'a§ putea spune a ne-au §i invrajbit, 1ntrucat
nu ne-am certat niciodata; ne separau totu0 cateva
baricade; prietenul meu este un scriitor moralist §i
eu sunt, se vede, mai putin.
Ne ocoleam, a§a dar, Vara ostentatie dar destul de
sistematic; circulam- prin Capita la farl sa ne fatal-
nim, paralel, §i mai ales cu o arta de a nu ne vedea
mai desavar§ità decat cea a omului inviiibil" al lui
Wells; era poate alcatuiti §i unul i altul pentru a ne
stima din departare,fara frictiunile, care, odata por-
nite, nu fac decat sa se Inteteasca. Nu a§a a socotit, to-
tu§i, pana la urma §1 Vlad Dumbrava-Ro0e.
Ne-am 1ntalnit Intr'o dimineata prea fati§ ca sa mai
putem disparea", a§a ca nici nu §tiu cum se brodi
ca ma trezii cu mana prea fierbinte a camaradului
meu in manile mele i apoi cu un gest ,oratoric,
urmat de apasarea patetica. a pieptului:
Nu cred sa mor cad am sa mor, simt ca am
sa mor cat de curand, deoarece am inceput sä sufar
de palpitatii, nu cred sa mor, 10 relua el suflul In-
cheindu-0 paranteza cu virtuozitate oratorica, inainte
de a fi reluat legaturile noastre prietene§ti, a§a cum
au fost odinioara...
Pus In fata mortii", nu §tiui cum sa-i potolesc
ingrijorarile §i sa-1 asigur de sentimentele mele cele

www.dacoromanica.ro
160 E. LOVINESCU
mai bune, mai camarade. Ne-am reluat, astfel, rela-
tiile", care nu mai puteau avea Insd spontaneitatea
de odinioard. Iatd pentru ce, involuntar, devenirdm
iardsi invizibili", pdnd ce Inteo sear* prin fata Pre-
fecturii Politiei, tocmai cAnd eram gata sh traversez
pe partea dinspre pasagiul Villacros, imi simtii dru-
mul UAW de urmAtoarea proectie de elocinta senti-
mentald, indignatd:
Quousque tandem abutere, dragA prietene. Adicd
ce-ti Inchipui cd n'am bAgat de seamd cd erai gata sd
treci pe celdlalt trotuar? Ti-o spun dela obraz: amicus
Plato sed magis arnica veritas. MA cunosti... Apoi eu,
cdnd in dimineata aceia in fata Palatului Regal ti-am
intins mAna, mi-am zis: alea jacta estl... am aruncat
zarul... SA firn prieteni ca mai inainte, prieteni adevd-
rati dar nu de... risum teneatis, amid, cum spune,Ho-
ratiu...
MArturisese eh' niciodatd expresia francezA j'ai
perdu mon latin"... mi-am pierdut latineasca, nu mi-a
pdrut mai adevAratd. Am voit sA Migui si eu o re-
plied in felul sublim al apostrofei, dar la repezeald
riu-mi trecurà prin gdnd decdt: vox populi, vox dei,
nthil sine deo, ubi bene ibi patria, mutatis mutandis,
ab ovo, ap cd-mi dAdui iute seama de starea de infe-
rioritate in care md aflam.
Uluit, coplesit, ridicai mAna pollice verso, ca gla-
diatorul roman invins, care cere gratie publicului si
strigai: Knock-out l
Constatai, astfel, cd, dacd in anumite situatii, Imi
hrit latineasca, imi regAsesc totusi englezeasca.

www.dacoromanica.ro
 XII

MYRINA
Pe prietena mea Myrina, arbista dela Teatrul Na-
tional, am avut prilej sh o prezint de mai multe ori
cititorului, legat fiind de ea de o admiratie afectuoasä,
de care nu reusesc sa ma desfach multiplele incidenle
ale unei vieti atat de tumultoaSe ca cea prezenta, cand
evenimentele se inregistreaza confuz in constiintile
noastre turmentate. Cu glas cald, cu o flacara perpetuA,
cu elocinta muzicala, Myrina e o cutie de rezonanta
a tot ce se intampla, si nu se poate spune ca ne lip-
sesc intamplarile. Vibreazá melodic si profund, dar
are si constiinta de a ne intrece pe toti in emotivitate;
se exalta, asa dar, i asupra catastrofelor nationale,
dar i asupra sensibilitatii sale croite pe masura lor.
Are nevoia continua a singularizarii in sensul de a fi
plural:a i reprezentativa; nu se crede un ins ci ex-
presia sonora a constiintei umane; se revolta impo-
triva suferintilor, bolilor, nedreptatilor universale, Ca-
rora le transmite un mesagiu de mare solklaritate §i
de mila fraterna. Traeste din sublim cum trhim noi
din pane si apa, In chip natural; numai cei.ce n-o cu.-
ll
www.dacoromanica.ro
162 E. LOVINESCU
nose bine 1§i pot inchipui cà e intr'un continuu efort
de a parea mai mare decal natura, in intelesul pla-
stic; faptul de a o vedea mereu la baricada ii face
s'o creada impinsà de resortul ambitiei de a fi su-
blima, chiar §i In contratimp, caci nu e niciodata de
partea biruitorilor ci a Invin§ilor, pentru care ple-
death §i se prezinta la curtile martiale, oricat s'ar
fi purtat ei de ingrat cu dansa... Marea ei pasiune
e de a fi §i de a se arata dezinteresata; nu revendica
niciodata ceva pentru sine; i§i Inchina intotdeauna
elocinta nevoiei altora §i cu deosebire cauzelor pier-
dute. Se inaltä sus Mrà sä ajunga la tinta §i nu-i de
vina dac a. nimerete adese alaturi... Sublimul nu iese
din rezultate ci din intentii; sageata cazuta acurn In
noroi are Inca dreptul sà fie mandra de a .fi. spintecat
carldva vazduhul...
Firea ei indreptatá in chip natural spre sublirn §i
actava larga a elocintei sale melodioase §i Incantate
de sine o pun adese In conflict cu realitatile §i cu cei
ce se identifica cu ele. Sublimul ia aspecte literare
§i reflexe teatrale. DaunAzi, de pilda, dinaintea unor
prieteni, ne-a descris scena rebeliunii din fata Sigu-
rantei Statului, langä care locue§te, scena vazuta de
sus, dela un etaj aerian. .

Veniau In valuri, sublirniza Myrina, cu ochii pier-

duti in zare §i cu glasul scazut de emotie, In valuri
verzi de baeti §i de fete, tot ce e mai pur in natia
asta, veniau cantand Garda, capitanul!" §i umpland
.vazduhul de fiorul fervoarei lor mistice, cand deo-
data: Rrrraappp!" un latrat de mitraliera sfa§ie can-

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 163

lecul sublim ce se scutura rand pe rand... in Garda

capita... Garda cdpi... Garda ca... Garda gar... gar...
pfina ce se stinse §i. ultima silaba a cantecului ciuruit...
Moartea trecuse prin vazduh §i secerase snopi de
vieti tinere Inteo Were lugubra, cand MIA ca alte
valuri verzi de baeti §i de fete Incepura sa inainteze
in aceia§ ordine in cantecul proaspät al credintei lor,
pana ce iara§i interveni alt latrat de Rrrraapp" §i
din vazduh se scuturara alte sdrente de cantec...
Garda, cdpitanul... garda cdpi... garda cd... garda...
gar... §i cu ultima silaba se prabu§ira iara§i alti snopi
de tinerete in aceia§ tacere lugubra, cand alte va-
luri...
Si ar fi continuat sa' descrie prapadul intregei ti-
nerimi a Romaniei, In fata Sigurantei Statului, In ad-
miratia ascultatorilor, cu melodia Inaripata a glasului
ei exaltat de viziunea teatrala a unor asalturi simbo-
lice pentru o credinta politica (de§i, umanitarista §i
considerand excluzivismul national ea o ingradire;
Myrina se exalta dinaintea oricarei credinte, privind-o
in forta ei originara §i creatoare), §i-ar fi conti-
nuat, zic, patetica descriptie a acestor masacre ima-
ginare, daca n'a§ fi Intrerupt-o:
Bine, dar in fata Sigurantei Statului n'a fost nici
o lupta §i n'a murit nici un tanar...
Balonul aerian al viziunii plesni §i. sub ruini imi
gasii prietena suparata...
A§a ai fost mata totdeauna sceptic (e de prisos
sä spun ca. Myrina e Moldoveanca).

www.dacoromanica.ro
 XIII

Bronzul.
Zile le trecute primii vizita unui scriitor, adich a
unui relativ scriitor: cu o profesie precisä, omul are
ci o activitate scriitoriceascA intermitentd, cu o vointA
de putere nesatisfAcut5.; de aici un fel de lips5. de
echilibru In toat5. alcAtuirea lui morall E o forta
ce nu ci-a gAsit expresia; ar vrea ci crede cä ar putea;
nu i-a fost Insä dat sä realizeze ceia ce e in stare sd
facA; sporadicele lui poezii au trecut sub o discretà
ignorare a publicului cititor; pAnä ci prietenii 11 pri-
vesc ca pe un diletant, motiv de continua crispare;
pare a purta in gurá o zAbalA, pe care o mucca ci
o InspumeazA: ci-ar da drumul, se cabreazA, Ic i. lo-
vecte copita de pAmAnt, scapArA flacAri pe nail;
totul se rezolvA Ins5. Inteo combustiune intimd, ne-
tradusä in fapte, In actiune; neincrederea altora ii
curm5. Increderea In. sine, vizibilà totuci in pufniri,
1ntr'o ucoar5. Infoire de curcan ce ameninta fail s5.
sperie. MA viziteazA, dealtfel, foarte rar ci numai In
chestiuni literare.
Actele poate sunt prea multe dar e ImbucurAtor

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 165

ca te mai ocupi cu literatura In vremuri tulbure ca

eele de azi.
E scrisa mai de mult.
Nu e cumva piesa de acum cinci ani?
Ba da. Dar de unde ai auzit de ea?
Am auzit! E tot piesa cu subiectul luat dintr'o
cronica venetiana ce se petrece In veacul al patru-
sprezecelea la Veglia?
Extraordinar! De unde imi cunosti subiectul?
Apoi duph o clipa, lovindu-se peste frunte.
Tiii, dar uituc mai sunt!Til-am povestit chiar eu.
Povestit?... Mi-ai citit piesa.
Eu?
Dumneata, uite in fotoliul Asta, si nu dinteo-
data ci In trei sedinte...
Scriitorul se dezumfla brusc:
In adevar, e ciudat, cum de am putut uita ca
ti-am citit-o.
Ii recapata Insa repede siguranta:
Dar am schimbat-o complect. E altä piesä, n'ai
sa o mai cunosti._
Ai transformat-o poate In proza?
De unde stii? ingalbeni el.
Nu ti-am spus ca ar fi bine sä o prefaci in
proza, Intrucat versul nu se justifica decat prin lirism
§i panas, si cum piesa dumitale n'are nici una, nici
alta, e inutil sa-ti mai pui haina de sarbatoare a
versului.
Scriitorul se dezumfld, de data asta, deabinelea.

www.dacoromanica.ro
166 E. LOVINESCU
Fiindca mai veniserA insä §i alte persoane, lectura
versiunii In proza" nu mai avu loc.
Discumpanit in ceea ce-i privia dramaturgia, scrii-
torul deveni elocinte in legatura cu evenimentele.
Cele IntAmplate la sfar§itul lui Ianuarie il umplusera
de spaima; varsa pe nail vapai.
Ar fi o carte de scris, o carte care sä raman5.
posteritatii ca un document §i ca o sinteza a psihozei,
prin care a trecut §i mai trece Inca poporul nostru.
Dumneata ai fi in stare sa ne-o dai; ne-o datore§ti
noua §i ti-o datore§ti §i dumitale ca incheiere de ca-
riera.
Eu n'am facut politica niciodata §i nici n'am
scris polemici §i pamflete de caracter politic.
Nu e vorba de polemici §i .de pamflete, ei de o
lucrare de sinteza...
I se parea, Intr'im cuvant, ca a§ fi indicat sA scriu
aceasta carte, prin faptul, probabil, cA, din OM ge-
neratie §i cu structura ei sufleteascA, nu pot concepe
limitarea libertatii de cugetare §i de scris, decat doar,
ea o concesie, in caz de primejdie nationald, adicA de
razboi, cAnd toate fortele suflete§ti trebue subordo-
natp conservatiei nationale. Vizitatorul meu scotea
insa vapai pe /An §i pe gurA; stigmatiza un regim,
care plAnuia sä suprime generatiile de dupA treizeci
de ani §i se arata du§manul intelectualitatii bizuin-
du-se pe teroare. Cita fapte §i cum vorba atrage
vorba, fiecare din cei prezenti incepu sa povesteasca
cazuri de jaf §i de terorism, adevarate sau imaginare.
Nu trebui mult pentru ea biroul sä se ImpanzeascA de

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 167

cadavre mutilate, de madulare aruncate pe fotolii,

de rApAit de mitraliere, de devastAri, de jafuri, de in-
cendii. Cel mai lnfierbfintat impotriva doctrinei §i a
oamenilor, era dramaturgul cu piesa italiana din yea-
cal al XIV, dar pe chnd perora mai infocat, Imj, ta§ni
de dincolo de pragul con§tiintii ,cum ar fi spus Maio-
rescu, un amAnunt cu totul uitat: un prieten lmi des-
tainuise de mull cA antilegionarul de acuma se afla
cu dAnsul in cuib.
IartA-ma, te rog, Ii taiai vorba, dar imi aduc
brusc aminte ca mi s'a spus ca i dumneata erai
intr'un cuib.
Apoi sa vezi...
N'am ce vedea. Da sau nu?
Intr'un fel, da, trebue sà recunosc... Dar sA vezi,
eu eram numai ca sa ma initiez, sa-i studiez...
Da, da. Inteleg. Chestiunea experientei dumi-
tale e o chestiurke personala §i n'am nimic de obiectat;
dacA evoluezi, te prive§te. Nu admit lush sa exercitezi
asupra dumnealor un abuz de incredere.
Cum asta?
SA-i atragi intr'o discutie inainte de a-ti fi pre-
cizat situatia personala, pentru ca fiecare sa §tie cu
eine vorbe§te; nimeni nu discuta bucuros cu oameni
mascati.
A doua zi unul din cei prezenti imi spuse:
Stii ca aseara am ie§it cu domnul cu discutia.
Cum a ajuns pe scarh a pufnit: Dumnealui se face
eh apAra libertatea §i individualismul, dar ia sa-I
fi cap:hull legionarii, sà vezi cum se dädea cu ei!"

www.dacoromanica.ro
 XIV

Meini nemernice.

Inteo zi de Sfântul Dumitru, se revarsasera asu-

pra noastra limpezimile cerului In pAnze caldute ci
transparente ca in miezul primaverii. Când nu tragi
din el valori pozitive de viata, excesul de frumos
inutil se suporta greu; in loc sa ma intind la soare,
ca poetii §i ca haimanalele, pe o bailed in Ci§migiu,
ma gandii aca dar la feeria marii sub vapaia mola-
tica a neacteptatului soare däruit in plina toamna.
Parasind frumusetea avuta la indemâna, In cautarea
unui miragiu, ma urcai in rapidul de Constanta.
In compartiment nimerii pe vechiul men camarad
de studii la Paris, pe care, deci fost ministru, II voi
numi Pierrot, aca cum II numeam atunci. Vioi, des-
ghetat, plin de planuri mari sociale §i culturale Inca
din vremea amea, vorbind mai mult de cooperative,
sindicate agricole, de cultura rationala a pamântului,
de ridicarea taranului prin §coala ci biserica deck
de femei; in mijlocul unei febre religioase, dovedia
un spirit socotit, ordonat de gospodar. Aca e ci
acum: a realizat ceeace fagaduise. Pe Baragau, prin

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 169

dreptul unei statii depa§ite de rapid In goana, imi

arata domeniul fiului sàu ramas dela bunic: doua
mii opt sute de hectare.
Uite colo, casa aia mare e o §coall de agricul,
tura, claditä de Willi; colo co§arele, hambarele.
Uite conacul, uite parcul nostru, uite §coala, uite bi-
serica, toate ridicate de mine.
MA uitam uluit la Pierrot, la micul nostru Pierrot,
§i la mainile lui gräsute, ce au ridicat §coli, biserici,
conace, cooperative, a§a cum planuia la Paris, cand
11 credeam mai mult flecar.
S. nu-ti inchipui c. s'a facut a§a de u§or. La
moartea lui socru-meu a ramas o datorie de o sula
§aptezeci de milioane; intelegi tu: ce Inseamna o da-
torie de.o sutd §aptezeci ale milioane?
N'am incheiat niciodata acte comerciale ci n'a§
mai putea dormi de a§ avea o datorie de o suta
de lei iar Pierrot ma 1ntreba, daca Imi dddeam
seama de importanta unei datorii de o suta §aplezeci
de milioane de lei!
In ultimii ani ai vietii lui, socru-meu 1§i pier-
duse controlul de sine ci iscalia, iscalia... A trebuit
sa pornesc procese... sa reduc creantele la vreo cinci-
sprezece milioane, sà le achit, ramanand azi de plata
vreo doua. Unsprezece ani de procese nenumarate.
Intelegi tu, ce Inseamna unsprezece ani de procese?
Eu, care n'am avut niciodata procese de afaceri,
sa nu inteleg ce Inseamna. unsprezece ani de procese
nenumarate... Tot ce spunea Pierrot ma uluia §i mtt
umilia.

www.dacoromanica.ro
170 E. LOVINESCU
Uite colo, I§i intinse iari maim grasuta Pierrot,
vezi o pata cenu§ie... sunt oile mele. Trei mii de oi
§i o mie de porci. Uite am, langa vine, douazeci de
hectare de vie plantata de mine, o'ingrop chiar acum
§i dincoace alte douazeci, pe care le replantez, caci
via, draga, dupa cum §tii...
Nu §tiam nimic; nu vroiam sa §tiu nimic. Mtt uitam
la mainile lui Pierrot, ca la ni§te maini de mag, In
timp ce mi le ascundeam pe ale mele, cu ru§ine.
Trenul mergea gafaind spre Fete§ti.
Ne oprim aici, Incheie el, te iau patru ceasuri
cu ma§ina; in loc sa ajungi la Constanta la cinci,
vii cu acceleratul de zece. Aici am o proprietate in-
diviza de cincisprezece mii de hectare de pamant de
ban, din care am indiguit panä acum doul. 0 a4i
arat totul, Vino.
. Nu, ii raspunsei sugrumat de emotie, privind
fascinat spre manile care au plantat douazeci de
hectare de vie, due grija a trei mii de oi §i o mie de
porci, au oprit prapadul unei datorii de o suta §apte-
zeci de milioane, au purtat procese unsprezece ani.
Nu, ma reclama la Constanta ni§te afaceri ur-
gente.
Minteam. Ni§te afaceri urgente? N'aveam nici o ala-
cere; veneam sa ma prajesc la soare. Voiam aoar sA
raman singur. $i numai dupa ce Pierrot se coborl
la Fete§ti, incovoiat de povara ce ma Inabu§ia de
mult, Imi scosei manile din buzunar, le privii cu
dispret:
$i voi, nemernice, ce ati facut in tot timpul asta?

www.dacoromanica.ro
 XV

Lovitura prin band&

Eri pe la orele 11 jum. dimineata, pe cand vroiam
sa ies in oraq zilnica mea igire ma trezii cu vi-
zita fostului meu camarad de Universitate Vlad Dum-
brava-Ro§ie.
Treceam tocmai prin fata casei §i... incerca el
sa-§i explice vizita la o ora atat de nepotrivita pentru
dispozilivul imutabil al timpului meu, pe care 11 cu-
no§tea dealtfel §i el prea bine.
Explicatia era de prisos: nu-mi ramanea decat sä
ma resemnez de a ma lipsi de obipuita vizitä prin
librdrii. Camaradul meu e foarte volubil §i elocinte
chiar; Ii e de ajuns sä vada un bee aprinzandu-se pe
birou pentru a se revarsa intr'o patetica pleduarie a-
supra binefacerilor civilizatiei i asupra miracolului
descoperirii ce i-a dat veacului nostru privilegiul
de a fi numit veacul electricitatii"; bibelourile, ta-
blourile, cartile sunt tot atatea puncte de plecare ale
unor cuplete lirice sau incursiuni istorice.
Totul 11 excita; ia foc numai and a vazut chibritul,
Vara alta frictiune. Oricat a§ fi incercat deci sa as-

www.dacoromanica.ro
172 E. LOVINESCU
cund lucrurile de pe .birou, de teama elocintei lui,.
soarta diminetii mele era pecetluità.
Dupd un schimb obi§nuit de curtenii sentimentale:
Apropos, ce mai face X?
X e alt fost camarad al nostru, om iste i ascutit.
Ce sit faca? Bine. A trecut pe la mine chiar a-
seart.
Ce vorbe0i! Eu nu 1-am vazut de cel putin §ase
luni. Cum o mai duce?
Potrivit.
Si ce mai spune?
Amestecat.
0 lumina imi fulgert prin. gand; zambii interior
0-mi ascutii o sageata.
A venit aseara pe la 7 jum.; rasfoiam Strania
interludiu" al lui O'Neill in traducerea lui Petru Co-
marnescu.
Ce cite§ti? mit Intreba el.
0 piesa de teatru.
.Aha! Piesa lui O'Neill... N'o cunosc. CUM 0 ga-
se§ti?
Nici nu §tiu ce sa-ti spun, draga. Daca mi s'ar
cere sa scriu despre (Musa, m'a§ preface ca n'am
citit-o. Tie iti pot hist spune in toata sinceritatea
§tiu ca ramane intre noi de trei ori am Inceput-o
In rastimpuri §i n'am isbutit sa parcurg deck patru
acte din cele nout §i nici nu cred sa isbutesc sa merg
mai departe. Rar am vazut o banalitate mai prezum-
tioasa §i mai lipsitt de interes literar 0 de tiinta
teatrala.

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 173

Nu mai spune!
E purul adevar qi sunt consternat. Märturisesc
ca am afuns sa ma indoesc de judecata mea critica.
O'Neill a luat premiul Nobel iar piesa se bucurg
de o introducere a lui P. Comarnescu de nu mai
putin de 70 de pagini. Straniul irzterludiu", declara
d-sa, aduce literaturii poate cea mai monumentala
portretizare a femeii, cea mai adanca qi demonic5
oglindire a existentei omene§ti in functie de dragoste,
cea mai grandioasa Intelegere a destinului pasiunii o-
mene§ti". Intr'un cuvant,pe §aptezeci de pagini piesa
lui O'Neill e cea mai... §i cea mai... $i ,daca ar fi nu-
mai P. Comarnescu! Dar iatá ce spune §i dr. Otto
Koischwitz: din punctul de vedere al teatrului pur
e poate cea mai mare puternica lucrare a nouei poe-
zii dramatice, lucrarea cea mai bogatä §i mai rea-
lizata tehnic, poate din toata literatura universala"...
Nici mai mull., nici mai pulin! Iatà pentru ce m'am
lásat de critica. Debiteze altii pareri atat de extrava-
sante, eu prefer s5. am dreptul de a Inchide cartea
la jumatate §i de a o pune la locul ei in raft; fac
critica numai confidentiala, caci imi inchipui ea n'ai
&à ma spui nimanui.
Mai vorba!
Dar nu lipsa de valoare a Straniului interlu-
diu" ma jigne§te atat, cat pretentia noutatii tehnice.
Noutatea constä In a dedubla pe fiecare erou, in
ceia ce gande§te cu adevarat §i ceia ce spune con-
ventional. Fiecare tine un monolog interior expri-
mat totu§i In lungi tirade, urmat de un dialog:
www.dacoromanica.ro
174 E. LOVINESCU
lectura devine astfel insuportabila iar reprezentarea
irealizabilA; vai de bietii ascultatori!
Nu inteleg bine; lAmure§te-mi printr'un exem-
plu inovatia lui O'Neill.
Foärte simplu. SA jucam o mica scenA in ma-
niera lui. SA presupunem ca tu intri pe u§a (0-1 dusei
la 110) §i-mi spui din prag:
Buna seara, draga.
Eu §ed in fotoliu, ma uit la ceasul depe mas5. qi In.-
cep sd vorbesc de unul singur, Intfun aparteu" ce
tine trei randuri sau trei pagini, fara ca hi sA-1 auzi,
daca se poate una ca asta.
Sapte ceasuri §i jumatate... Ca de obiceiu, bunul
meu prieten X nu se desminte; tot tarziu... Si doar
§tie bine cA eu sunt un om plin de reguli §i de ticuri
§i cA mananc normal la ora opt seara §i numai In
cazuri exceptionale la opt jumatate; el vine totu§i
tarziu §i ramane pana la 9; imi strica rosturile §i
socotelile. E drept ca are motive; iese dela birou la
7 §i panA la mine trece jumatate de ceas. Stiu ca-i
face placere sa stain de vorbA; mArturisesc ca §1 eu
stint bucuros de conversatia lui totdeauna isteata §i
informata; -avem §i multe atitudini comune fata de
chestiunile zilei, a§a ca. ne Intelegem foarte adese.
Totu§i, de ce pana la, 9 ? Pentru ca el mananca la
noua §i nu tine seama c5. eu mananc la opt! E incon-
testabil un egoism de a-1 supune pe cineva condi-
tiilor tale de viata, In loc de a i Je respecta pe ale
lui. Cum ar putea proceda altfel? SA nu villa? Asta
nu; pl5cerea de a ne vedea e mult mai mare. Atunci?

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 175

Stiu eu? Sà caute ceva; sa.' se acomodeze; sä mai rupd

din ora biroului, sä &eased, in. sfar§it, un mijloc, ca
sä impace timpul lui cu timpul meu... macar pe ju-
mdtate.
Si a§a mai departe, pagini intregi de consideratii
mintale de forta aceasta, debitate totu§i fdrà ca tu sd
le auzi, dacd e cu putintä! Si apoi, deodatd, direct
§i in auzul tuturor, convorbitor §1 public:
A! bundseara, drag... Cat de bine imi pare cd
ai venit; mi-era dor de tine. Ia loc. Am sd-ti po-
vestesc ceva...
Iatá inventia lui O'Neill §1 nu i-o invidiez. E o
simplä naivitate...
Fostul meu camarad Vlad Dumbrava-Ro§ie se tinu
de coaste ca sd rm rAdd exagerat.
I-ai fAcut tu farsa asta lui X?
FarsA?" E prea mult zis. 0 glumä de camarad
§i poate cu oarecare talc.
Si el nu s'a supdrat?
Cum sä se supere! E doar om de§tept. A rds §i
el, a rds fire§te de naivitatea psihologicd a lui
O'Neill.
Si atat?
Ce sa. mai fie alta? E drept cd pe la opt jum5.-
late §i-a adus aminte ca-1 a§teapta nevasta acasd mai
de vreme, având musafiri la masà...
Are haz, bombdni camaradul meu Vlad Dam-
bravd-Ro§ie, intunecându-se totu§i putin ceva mai
tdrziu, ca §i cum, In definitiv, lucrul nu ar avea poate
chiar atdta haz...
www.dacoromanica.ro
176 E. LOVINESCU

Mai räsfoi o carte imbrdcatd in piele de pore, pe

care o admird cu lirismul lui obi§nuit, fArd sd-mi
facd totu§i istoricul intrebuintarii pielei de pore ca
invelitoare de carti in decursul veacurilor. Se uitA
apoi brusc la ceas.
Tii! doudsprezece; cum trece timpul cu tine,
dragd; §i eu care trebuiam sd fiu la tribunal la ora
astal... 0 §terg...
Iar la u§A:
Si a§a cu amicul X! I-o fácu§i... Stii ca are haz
povestea ta.
Wä dece la ora doudsprezece §i jiundtate eram
ca de obiceiu in turneul meu cotidian prin librdrii.
Conversatia demonstrativA cu X, e de prisos sa adaug,
era imaginarA; am isbutit totu§i sä ating bila prin
bandd, pentru a ma folosi de limba jucdtorilor de
biliard.

www.dacoromanica.ro
 XVI

Confuzie.
Cunosti pe Arnoteanca? ma Intreba Scutaru.
Arnoteanca? Pe cea din Crai de curtea veche?
Nu. Pe cea de curtea-noua.
Dadui din umeri.
Trebue sa fi auzil de ea.
Poate.
Stii ca trae§te Inca; am intalnit-o pe Academiei;
imbiltrhnitä dar Inca pe picioare; cu obrajii flescaiti
dar Inca vopsiti cu fel de fel de dresuri. Cred a a
trecut de §aptezeci §i cinci de ani.
Si ce e cu ea?
Nu cunosti, se vede, celebritatile de dinainte de
razbol; pe vremea mea o §tiau toti Bucure§tenii; fu-
sese nevasta unui colonel, mort demult. Era pe atunci
o fernee de peste cincizeci de ani, lumea spunea ca se
tine bine, semn ca nu mai era bine". Particularitatea
ce-i daduse celebritatea e ca facea trotuarul in jurul
cafenelei Capsa Impreuna cu cele doua fete ale ei.
Nu mai spune! mormaii (land din umeri, cu in-
diferenta, dar Scutaru avea pofta de vorba.
12
www.dacoromanica.ro
178 E. LOVINESCU
Asculta sa vezi cum am cunoscut-o. Era pe la
Sf Ar§itul lui Octombrie 1916, armatele noastre In-
cepeau sa se retraga din munti. Proaspat ie§it din
Facultate, ma aflam medic ajutor la un regiment In
retragere din Oltenia. Fusesem insárcinat cu evacua-
rea unui spital intr'un tren de ambulanta ce ne a§-
tepta de cloud zile in gara Craiova.
Ce facem cu dom' sublocotenent Arnoteanu? m5
intrebh sergentul Butd.
Il examinai; o bucata de schija ii sfredelise coapsa
la Jiu; doctorul crezuse cà va scapa §i nu-i amputase
piciorul la timp; se produsesera semnele gangrenei
gazoase. Statui cateva clipe la cumpänd. Sublocote-
nentul Sandu Arnoteanu, fiul raposatului colonel
Toma Arnoteanu §i al Arnotencei", Cantu- blond, cu
ochii mari visdtori, se purtase ca un viteaz; in frun,
tea resturilor companiei imbärbatate de dânsul, se
Intoarse din nou pe campul de lupta §i, atacand la
baionetà, cucerise doua tunuri. Auzisem fire§te §i de
Arnoteanca; din tulpina ei putrezità ie§ise totu§i §1
un vlastar sanatos, tanarul erou cu marl ochi al-
ba§tri. Soarta voia insä sä se piarda neamul colone-
lului. Ma gandii ca era pacat sa-1 las &à moarà la
Craiova, unde nu avea pe nimeni; ori cate §tiam de
Arnoteanca, se putea sa alba §i o inima de mama; era
bine s54 ingroape cu mainile ei.
Il luam cu noi, faspunsei scurf. sanitarului ne;
dumerit ca nu ma hotaram mai repede.
La gara incepui sa am scrupule; masura mea nu era
reglementará; n'aveam dreptul sa transportam imp-

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 179

perabili, muribunzi, in niste trenuri neIncapiitoare

nici pentru cei ce puteau fi Inca scapati.
Domnule doctor, veni inteun suflet sanitaruI,
domnul sublocotenent Arnoteanu a murit.
Ma urcai repede in tren; badatul, in adevar, se stin-
sese; il asezai pe o parte ca si cum ar dormi si sco-
borli pe peron. Lucrurile ,se incurcasera; In privinta
mortilor, dispozitiile erau formale. Nu puteam sa-mi
iau asupra-mi o raspundere atat de mare... Ma dusei
deadreptul la colonelul regimentului, &loth., ce se
plimba pe peron.
Domnule colonel, sublocotenentul Arnoteanu
trage sa. moará (nu indraznii sa.-i spun ca murise).
Ce facem cu dansul?
Colonelul ramase pe ganduri.
Sublocotenentul Arnoteanu s'a purtat ca un vi-
teaz. Eu am servit sub ordinul lui tata-sau, colone-
lul, om de isprava. Merita sa fie ingropat la Ghencea,
laugh colonel... Mai e si Arnoteanca, stiu, dar poate
cã are si ea suflet de mama. Ia-1 cloctore, pe raspun-
derea mea, se decise el.
Dupà cateva minute trenul pleca.
La Tilu, oprire mai mare; scoborand pe peron, ma
plimbam prin forfota de lurne, de soldati, infirmieri,
thrani, refugiati cu boarfele rasturnate pe ciment;
la o masa, printre alte epave ale razboiului, zarii !co
Temee, pe care mi se paru ca o recunose. Era Arno-
teanca ori nu?
Alta femee, adusa din umeri, usor scofalcità, cu
obrajii flescaiti, cu ochii storsi de nesomn si durere;

www.dacoromanica.ro
180 E, LOVINESCU
tinea in mana o mica geanta de drum si .se uita ner-
vos in susul si in josul peronului, ca §i cum ar a§-
tepta ceva. Astepta, probabil, sosirea unui tren. Inte-
lesei situatia; i se telegrafiase ca se afla gray ranit
intr'un. spital din Craiova si plecase cu ce putuse,
in graba, ca sa-si vada fiul. Era, a§a dar, mamal... Se
vedea dupd chipul stins cu febra in priviri; nu mai
semana cu Arnoteanca din coltul cafenelei Capsa.
Se trezise in suflet dragostea de copil. Prima mea
mi§care fu sa ma duc spre dansa ca sg-i .spun sa
nu mai plece In zadar la Craiova; drumurile erau
cumplite. Pe urma ma retinui; a§ fi trebuit sa-i mar-
turisesc moartea lui Sandu; nu indrazneam sa-i co-
munic o veste atat de napraznica. Nervos, ne§tlind
ce sa fac, 1ncepui sa ma invart prin fata mesei, tra-
gaud cu ochiul la femeie, cautand momentul potrivit
ca sa-mi iau inima In. dinti. Ma hotarisem j iar ma
razgandeam. Dela un timp insistenta mea 1i atrase
atentia. Arnoteanca ma privi cu coada ochiului; and
Isi dadu seama ca, in adevar, ma uitam la (lama,
se 1nalta parca din umeri; dadu la o parte suvitele
de par cazute pe frunte, Isi scoase din poseta puful
trecandu-§i-1 pe fata obosita, nu uitä sa-§i improspa-
teze buzele cu ruj". Se trezise in ea femeia. Inte-
lesei eroarea; nu-i mai puteam comunica prezenta
fiului mort in vagonul jdin fata. Poate cä nici n'ar fi
interesat-o. 6utat sa ma strecor in. lumea ce forfotia
pe peron; cand ma intorsei brusc, ma lovii de dansa;
se ridicase dela masa §i se luase, se vede, dupa
mine. Ma privi zambind ademenitor. Noroc ea ne

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 181

despärti un camion de bagaje venind in goal.* ma

strecurai prin multime; din cand in cand, dela dis-
tanta, o mai aril totu§i, dibuindu-mä cu ochii cu a-
cela§ zambet proftsional... Jignit, imi venia sd-i spun
ca bhiatul era alaturi, mort; nu isbuteam; se produ-
sese in femee o confuzie de sentimente, pe care n'o
mai puteam ris.ipi. Ma' simteam chiar vinovat de a
o fi provocat Vara sà vreau.
Trenul sanitar, din fericire, era gala de plecare;
cu necazul de a o lása sa se dna. la Craiova, de§i
§tiam ca ora§ul va cddea inainte de sosirea ei, ma
urcai in vagon. Intrai, grabit, in compartimentul unde
ii izolasem pe Sandu; dadui cear§aful putin la o
parte §i privii la chipul palid, fin, cu fruntea arcuitd,
cu parul culcat pe spate; deschizând apoi fereastra,
privii pe peronul prins in convulsiunea plecarii. In
multhne o zàrii pe Arnoteanca goninduli privirile
in toate partile; vagoanele incepura sà huruiasca din
fierariile lor. Dupa multa cercetare ma descoperi, In
sfar§it, la fereastra §i, cand trenul se puse in mi§care,
imi trimise cu varful degetelor o sdrutare de drum
bun §i de revedere la Bucuresti... Rusinat, invelii fata
mortului, pe care o uitasem descoperità.

www.dacoromanica.ro
 XVII

Substituirea.
Pe la sfar§itul lui Septembrie reaparu la o §edinta
duminicala o doamnä, pe care n'o vazusem de foarte
multi aifi. De§i imi reaminti cu expansiune lirica e-
motiil e §edintelor de pdinioara, ea nu venia totu§i cu
scopuri literare ci pentru el se interesa de soarta
unui candidat la bacalaureat.
Trebue sà se fi implinit cincisprezece ani de când
inleo dupà amiaza de toamna, ca acum, primisem
vizita a doua eleve de conservator. Una subtirica, fru-
mu§icá, cu profil fin, blonda, elegant imbracata, nu-
mai volane §i panglicute, papu§ica gratioasä in mi--
cari, §i, pentru a parea i de§teapta, Vara. altä nevoe
decat de a zambi §i de a-§i arata dintii mici §i bine
infipti in gingii. Cealalta, doamna ce se interesa
acum de candidatul de bacalaureat nu-i samana
prielenei sale: destul de mica ,bondoaca, chiar gra-
sulk cu ochi mici turanici adanciti in fundul capului,
aproape invizibili, cu parul valvoi §i cu 0 dezordine
www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 183

boema in toata infatisarea ei. Desi pretinde acum cA

era timida si .se simtia foarte emotionata de oricate
oH urca la mine, nu mi se paruse: mi-a lasat, dimpo-
triva, amintirea unei fete volubile cu o frenezie gesti-
culata a contradictiei; avea opinii si nu se lasa usor
convinsa in discutie.
Oricat de paradoxal ,ar parea, dintre dansele dorn-
nisoara cu gratii de pastorall era scriitoare, pe cand
cealalld venise numai ca sa-i sustina moralul cu pre-
zenta ei. Dupa. ,o conversatie preliminara de caracter
autobiografic, necesara oamenilor ce nu se cunosc,
fata cu panglicute ,Isi deschisese, in adevar, poseta
eleganta, din care scosese un manuscris, adica un
caet scolaresc, cu un scris mare, repede, vehement,
si mai ales neingrijit, plin de pete de cerneala. Intre
porurnbita cu panglicute si caetul dezordonat nu era
nici o legatura. Aproape o iarna intreaga din poseta
elegantä iesisera apoi manuscrise la fel de sumare
ca prezentare dar nu fail interes literar, ale caror
subiecte se desfasurau intr'o lume vulgara si pro-
miscua: de camere mobilate saracácioase, de mizere
turnee teatrale, de moase practicand avorturi.
Ai cunoscul, dudue, lumea, pe care o descrii? o
intrebarn mereu, mirat de discordanta dintre scrii-
toare si literatura ei.
Fata cu panglicute dadea nepasatoare din cap:
Nu; mi s'a povestit.
As fi voit sa-i iscodesc motivul preferintii pentru
astfel de subiecte nepotrivite, dar ea ramanea, ab-
senta spiritualiceste, ca o mioara. Zambia opac.
www.dacoromanica.ro
184 E. LOVINESCU
N'avea nici o aderenta cu ceia ce citia, cum n'are
paunita cu mormanul de gunoi, pe care din intam-
plare s'a urcat. In schimb, fata cu ochii in fundul
capului era numai vorba; explica, apara opera prie-
tenei cu o staruinta agresiva, §i, dupdce plecau, se
Intorcea singura pentru a insista in felul ei obi§nuil
cu gesturi:
Am venit ca sa-mi spuneti numai mie daca nu-
vela ce v'a call Zozo e Mina; poate c fata de dansa
n'ati voit sa va exprimati parerea adevarata. SA mai
scrie? sa nu se lase mai degraba de literatura? Spu-
neti-mi drept are talent? N'am sa i-o comUnic, va jur,
zoria ea, procedand cu mine ea familia bolnavului
fata de doctor, child 11 prinde singur. Voia sá §tie
tot adevarul, atat de nuantat in materie literara.
Ce mai face prietena dumitale? o intrebai acum,
dupa cincisprezece ani.
Care prietena?
Fata blondd cu panglicute albastre, care scria
o literaturA cu subiecte atat de crude.
Zozo? rase doamna. S'a maritat, are §i copii;
s'a schimbat de n'ati mai recunoa§te-o.
Se puse apoi .sa rAda cu sgomot ca la amintirea
unui lucru de haz.
De ce rAzi, doamna?
Doamna continua sa rada din toga inirna.
Chestia e: avea sau n'avea talent?
Avea; dar n'are nici o insemnatate, din moment
ce nu §i 1-a cultivat. Talent fara vocatie nu ajunge.

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 185

Doamna nu contenia cu rasul.

N'am inteles niciodata cum mioara aceia cu pan-
glicute putea face o literatura atat de realista, Imi
reluai vechea nedumerire.
Doamna radea mereu ,§i, fiindca rasul incepea sa
devina putin cam nelalocul lui in asistenta, se hotari.
In sfar§it.
Mull nfam mirat cum v'ati putut inchipui ca,
Zozo era autoarea nuvelelor ce va citea? Ele erau
ale mele; ne-am schimbat doar rolurile.
A! facui luminat.
Era destul sa privesc la doamna cu ochii in fundul
capului, plina de verva gesticulatk pentru ca sa nu
ma indoesc o CEO. de adevarul situatiei. Ma in§ela-
sera o iarna intreaga.
Explica-mi, te rog, motivul psichologic al a-
cestei substituiri.
Doamna dadu din umeri razand:
A§al...
Nu, a§a! E un teatru, pe care mi 1-ati jucal
prea mult pentru a fi fost o simplä intampIare.
Doamna rase din nou.
Explica-1, caci altfel picerc sa-I explic eu.
Doamna se codi putin, apoi conveni:
Duminica viitoare am tsä vä povestesc totul.
I-am acordat ragazul cerut, dar cum Ora atunci
tanärul sau candidat reu§ise la bacalaureat, §edin-
tele noastre literare n'o mai interesau. A ramas, a§a-
dar... pe.seama cititorului sa caute cheia unei atitudini
numai in aparenta ciudata.

www.dacoromanica.ro
 XVIII

Diplomafie.
Acum vreo cincilase ani primii vizita unui liceau,
strans in tunica lui reglementara si incurcat de pre-
zenta chipiului in mana.
Cum te numesti d-ta? 11 intrebai.
Winter.
Ai venit probabil cu poezii?
Nu, facu el acoperindu-si buzunarele cu manile
si cu chipiul, ca si cum s'ar fi temut sa nu, i le sco-
tocesc, cu o spaima, pe care am cunoscut-o si eu
acum vreo patruzeci si cinci de ani.
Debarcasem de curand in internatul unui liceu dela
Iasi si, auzind intr'o dimineata orchestra scolii in
sala de muzica, ma furisasem inauntru facandu-mi
treaba la un dulap de carti, trägand in realitate cu
urechea la repetitia serbarii scolare, ce urma sa
aiba loc la Craciun.
Domnul e diletant? ma surprinsese deoclata pe
la spate dirijorul, un om cu o frumoasa barba canita
cafeniu si duhnind a vopsca.

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 187

Nu, fAcusem eu speriat, scapand cartea din

mand, §i sbughind-o pe u§5. afara.
In vremurile acele fericite nu §tiam Inca ce in-
seamnä un diletant" §i ma temeam cd dirijorul sit
nu ma puna la vreun instrument, cAci aveam pe con-
§tiinta vreo trei-patru ani de leqii de piano cu o ba-
traria guvernanta elvetiana, dela care nu invätasem
aproape nimic.
Nu, fAcu la fel §i. tandrul Winter, speriat cA-i
scot cu sila versurile din buzunare.
Apoi atunci ce te aduce la mine?
Am citit foiletonul d-voastra de ieri...
ApAruse tocmai un articol al meu despre prozatorul
Bogdan Amaru, ce se stangea in Valcea de tubereu-
lozd §i de mizerie, prin care vream sd. trezesc bunA-
vointa ctiitorilor pentru a-I putea transporta intr'un
sanatoriu din Capita ld.
Am citit apelul d-voastra, relua tandrul, §i v'am
adus clou'a sute de lei din micile mele economii.
Liceanul Winter rAspundea cel dintai la chernarea
ziarului. Banuii in el un poet.
Acum caleva zile primii vizita unui tartar.
Pared dupa Infati§are te-a§ cunoa§te, II intarn-
pinai.
Se poate, cdci am mai fost odatd la d-voastra.
Aha, nu cumva d-ta e§ti liceanul Winter, care
a venit acum cinci-§ase ani cu ni§te bani pentru
Bogdan Amaru?
Chiar eu, dar ce memorie! filcu el curtanitor.
www.dacoromanica.ro
188 E. LOVINESCU
Cand scrii mernorir trebue sa ai si putina me-
morie, glumii.
Liceanul era acum student In chimie: un Omar
subtirel, fin, delicat, discret, ceea ce-i cu totul rar
pentru rasa lui. Nu se Imbulzeste.
Si ce te aduce la mine? Te_pornenesti ca ai venit
iaräsi cu bani.
Nu. Acum am venit cu poezii.
Care va sit zica nu MI inselasern: era poet.
Spune drept, (tacit acmn sase ani nu aveai si
poezii In buzunar lane' cele douà sute de lei?
Aveam, fireste ca aveam, zambi el fin.
i de ce nu mi le-ai citit atunci?
N'am indraznit. Dupà ce ma aratasem filan-
trop", as fi phrut indiscret, daca v'as fi citit si. poezit.
M'ati litudat ca tanar de inima" si. nu vroiam sa
constatati ca sunt si un poet farà talent, ori poale sa
va simtiti obligat la cilteva aprecieri de politete. 0-
bolul meu trebuia sa para cu totul dezinteresat.
Delicateta dumitale Iti face cinste.
Tanarul rosi de placere, dar in ochi ii licari si-o
usoarti ironie amuzatil.
Ce ati spune insa, dacil v'as marturisi ca n'avearn
poezii, pentruca pe vremea aceia nu scriam si. ca
v'am spus ca n'am, exagerand spaima, tocmai pentru
ca sa credeti dv. ca am?...
Ce sa spun? As spune ca localizezi anecdota atat
de cunoscuta a celor doi voiajori comerciali.
Ce anecdota? Eu n'o cunosc.
Goldenberg si milovici, agenti In aceiasi bransk

www.dacoromanica.ro
AQUAtORTE 189

se Intalnesc in tren.
Unde te duci, $milovici?
La Racal'.
De ce minti?
Nu mint. Ma duc la Bacau.
tiu eu cä te duci la Bacau, dar imi spui ca te
dud la Bacau, ca eu sa cred cd. te duci la Roman §i
A. ma scobor acolo. A§a ca ai mintit ca te duci la
Baal'.
De fall se afla §i Myrina, artistd dela Teatrul Na-
tional. A§ zice o tanara §i frumoasa artista, dar
n'o spun, pentruca toate. artistele sunt... tinere §i fru-
moase, §i apoi, pentruca prietena mea s'ar supara.
De cativa ani s'a scuturat de de§ertaciunea lineretii
§1 a frumusetii, a§ putea afirma chiar §i a femini-
tatii. De§i e ant de carnala in rustica §i blonda ei
Infati§are de fileä a stepei, nu mai acceptá sa fie
decat spirit, spirit pur, pentru a accentua pleo-
nastic o situatie, din care nu vrea sa lasä de cativa
ani. A parasit toate vanitatile sexului §i ale artei sale;
s'a spiritualizat cu desavar§ire. E drept cd. nu invarte
deocamdata mesele §i nu crede In reincarnari; In-
tr'un cuvant, nu e teozoafl dar e Kri§namurthista.
Crede in valoarea absoluta a sufletului universal a-
cela§ in intreaga scarà a existentii umane, anirnale,
care trebue eliberat de toate cdtu§ele, ale familiei, ale
societdtii, ale natiunii, ale religiei, ale prejudec4ilor
de tot felul ce inabu§e personalitatea orneneasca, li-
bera, egala §i infratita cu tot ce e viata; ea nu iu-
www.dacoromanica.ro
190 E. LOVINESCU
beste un om, ci omenirea intreagd si mai ales ome-
nirea care are nevoie de asistentd; mana ei care te
strange, cu jumätate de ceas Inainte a strans maim
sau a inchis pleoapele unui canceros oH tuberculos
din spitalele pe care le frecventeazd; e vegetariand si,
dacd ar bilnui cd intr'un fel de mancare e unturd in
loc de unt, s'ar scula ingrozitd dela masa' ca de o
crimil, ceiace la mine nd i se intarnpld niciodatd, in-
trucat sunt si eu de pdrere cä untul e... mai gustos
decat untura. Foarte inteligentd, bund dialecticiand si
cazuistd chiar, biblioteca mea se simte adesea umilitá
de a nu-i putea oferi hrana de care are nevoe; vrea
numai carp de filozofie, in oHce caz de cugetare inaltä
si de contemplatie; desi a scris piese de teatru si
poezii cu talent, dispretueste arta pentru arta" ca
o frivolitate a spiritului; vrea numai cdrti, in care
sà se exalte umanitatea, spiritualitatea, morala al-
truistd, viata, animismul universal, desrobirea de ma-
terie, e setoasd de o solidaritate cu suferinta, intr'o
egalitate si dreptate implacabile; desi a interpretat
cu talent si realistic perversiunea carnald a multor
eroine, acum, de cativa ani, le spiritualizeazd si pe
(Muscle, Mcandu-le sd ciripeascd de pe varful bu-
zelor cu ochii indreptati in sus spre spectacolul pur,
descdrnat al vietii universale, fdrá nervi si Rill sange.
Tandrul Winter ne citi cateva poezii bdtule la ma-
sind dinteun sul mai mare: poezii din acele, pe care
obi§nuesc sd le numdr posibile" sau inteligente:
mici constructii verbale si imagistice, cu fel de fel de

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 191

echivocuri §i cu simulacre de trape, la marginea cA-

rora te tii cu teamA sä nu cazi in eine §tie ce ad'an-
cimi, de§i obscuritatea e numai o aparenta de addn-
cime; poezii din acele, despre care n'ai nimic de spus,
in dubiu fiind asupra amestecului de inspiratie"...
de aplicatie"... §i chiar de farsà. MA cumpanearn toc-
mai sh-i formulez cateva aprecieri potrivite cazului
nelimpezit Inca, dar fui chemat la telefon...
Telefon prelung... Cand ma intorsei peste un sfert
de ceas din camera de alAturi, gAsii pe tânarul Winter
in picioare, gata de plecare, cu un morman de har-
tiute in patera de bronz din fata lui de pe birou.
Dar ce s'a intamplat? Ce-i cu poeziile dumitale?
11 1ntrebai mirat.
Ce sä fie? Le-am rupt. M'am lAsat de poezie.
Cum a§a?
Apoi sA vezi, interveni cu nevinovAtie prietena
mea, i-am spus tanArului cA acum, când toate conti-
nentele s'au IncAerat inleun macel universal, chid
toatA omenirea a in convulsiuni sismice pentru a crea
o nouA ordine, o nouA spiritualitate, alt rost al vietii,
cand rasa lui nu te superi, tinere...? se sbate in
cumplite amenintAri de moarte pe tot spatiul Europei,
ce haz are ca dumnealui sA se tinA de mici nimicuri
poetice, sA cânte mici dureri, mici neplAceri, a iu-
bita 11 in§ealà, sad i se pare numai, in care nu res-
pied preocukpririle tragice ale intregei omeniri, in care
nu, bate...
Abia imi putui reline un zambet.
Si d-ta ce ai rAspuns, tinere?

www.dacoromanica.ro
192 E. LOVINESCU

flaspunsul meu e in talent! asta. Doamna m'a

convins. M'am lasat de poezie... Imi dati voe acum
sa ma retrag, adaose el cul o atitudine modesta, sim-
patick amuzata, fin luminatá de un suras indesci-
frabil.
Cand 11 condusei in vestibul, cautai sa-1 incurajez
putin, explicându-i cazul doamnei.
Ei asta-i! Nu trebuiai, tinere, s5.-ti distrugi poe-
ziile...
Apoi le-am distrus ca sa-i fac placere; am doar
acash alta copie, imi raspunse el cu acela§. zambet
discret de tartar bine crescut.

www.dacoromanica.ro
 XIX.

Consilierul.
Vara trecutd, In primele zile ale lui Iu lie, pe o
cdldurd caniculard, m5. vdzui oprit in fata ministe-
rului de justitie, de un domn desprins dintr'un grup.
Un orn Malt, chipes, cu frumoase trdsdturi fine, in-
vadate totusi de o obezitate placatd, trecut, desigur,
de cincizeci de ani; capul gol, nddusit, desvelia o
frunte largd, inteligentä.
Sa. ma iertati eà vd opresc in stradd, mi se a-
dresd, deschis, cu usurinta curtenitoare de expresii,
eu sunt consilierul X si as dori sä stiu elacd v'a ajuns
cartea mea apdrutd acum trei ani.
De bunk credintd, li rdspunsei cd n'o primisem,
desi, dupd cum am controlat in urmd, o primisem ca
aidtea altele, fard x5. o fi citit. Aflasem, de altfel, de
ea si stiam cd avusese un relativ succes inteo epoca
fdrd interes literar. Consilierul Isi propuse sd mi-o
ofere din nou §i tinea sä mi-o aduca singur. A doua
zi, pe seard, li primii vizita; trupului lui urias li era
anexat5. o servietd proportionatä, din care scoase o
13
www.dacoromanica.ro
194 E. LOVINESCU
adevAratA bibliotecA de cArti legate, pe care mi le
in§irA pe birou...
Tin sA vA dovedesc cA nu v'am oprit in bulevard
din intamplare §i cA vA cunosc.
Si, in adevAr, pe dinaintea ochilor defilarA vreo
zece volume de ale mele, legate albastru-azuriu. MA
rugA sA i le iscAlesc. Omagiul mA mAgulia dar mA
§i nelini§tea putin. Imi prezintA §i volumul lui de a-
mintiri de pe timpul debutului in rnagistraturA, acum
vreo treizeci de ani, insotit in editia a doua, sub
forma de prefatA, de o serie de recenzii adunate din
ziare, de scriitori divers calificati, dar din acei ce
nu fac criticA profesionalA, de§i unii cu mare situatie
literarit La oarecare insinuAri piezi§e, consilierul imi.
afirmii dezinteresarea criticelor; nici nu-i cuno§tea
personal pe semnatari... Era, de altfel, un vorbitor
foarte plAcut; un povestitor, mai de grabA, de in-
tdmplAri revolute, cu farmec; in §iroae de nAdu-
§ealA, cu care umpluse douA batiste puse pe marginea
bibliotecii, imi evocA timpurile lui A. BAdArgu, T.
Maiorescu, Toma Stelian cu anecdote expresive... Abia
dupA vreo douA ceasuri plecA, dandu-ne intalnire
pentru sAptAmâna urmAtoare.

FArA sA ImplineascA conditiile unui scris literar

propriu zis, cartea era, totu§i, opera vioae a povesti-
torului, pe care 11 auzisem, doud ceasuri, cu un dar
natural de a istorisi, de a InlAntui lucrurile, de a
crea o ambiantd. Micile peripetii ale unui tanAr bu-
cure§tean debarcat ca ajutor de judecAtor de pace

www.dacoromanica.ro
AQ 1JAFORTE 195

intr'un mizer sat din fundul Moldovei, in timpul unei

cumplite ierni, cu felurite tipuri de auxiliari ai jus-
titiei, erau prinse cu umor intr'un in§ira-te margarite
de scene. Cartea 10 merita succesul, dar §i consilie-
rul dupà informatii luate in rästimp, 11 ajutase cu
multe colindäri prin redactii.
In clipa când consilierul Ii anunta la telefon vi-
zita, stiptämâna urmAtoare, se afla intampldtor la
mine un prieten, cdruia Ii comunicai de ce era yorba,
exprimându-mi §i teama eh autorul mi-ar putea cere
un articol identic celor adunate in prefata editiei a
doua a cartii. Nimic nu ma jigne§te mai mult decal
faptul de a mi se cere un articol.
Acum e acum, spusei prietenului, când auzii so-
neria. Ii refuz scurt.
Consilierul sosi tot atat de protocolar §i de nádu§it.
Ii amanuntii toate obseryatiile ce ayeam de facut,
asupra cartii, de care se arata incântat. Cu acela§ dar
al povestirii, ne ldsaram apoi in prada amintirilor
unei epoci, pe care o trdisem amandoi in limp ce
batistele pline de nadu§eala lacrimau molcom pe
marginea bibliotecii mele. La plecare, in pasta unor
fraze foarte mdgulitoare §i alambicate, i§i exprimä
dorinta §1 rugamintea de a-mi a§terne pe hartie pa-
rerile ce-mi exprimasem despre carte. Nu gre§isem:
acesta era scopul. Primii, bray, loyitura in piept, §i
Med sä-1 privesc in ochi raspunsei:
Domnule Consilier, dumneayoastra ca magistrat
trebue sä titi ca opinia criticd §i expresia ei este
un act de con§tiinta strict personal...
www.dacoromanica.ro
195 E. LOVINESCU
Mid ma uitai Insa la dânsul, omul mare, uria§,
nadu§it, mi se paru ca se prabu§e§te; imi pieri bra-
vura dela inceput i ma indulcii:
Nu Arad, de altfel, oportunitatea unui articol
in plin Iu lie §i despre o carte aparuta acum trei ani.
Consilierul se repezi asupra vorbelor mele:
Negre§it, negre§it; aveti toata dreptatea. N'ar
avea nici un rost acum, dar la toamnä scot editia a
treia, a§a ca articolul d-voastra ar fi atunci foarte
bine venit.
A! imi mu§cai eu buzele.
Apoi ca sa ma arat impaciuitor.
Bine, domnule consilier ; mai vorbim noi la
toamna...

Prietenul, care pdruse ca ascultase cu interes a-

mintirile noastre, dadu din cap:
Mi-a pläcut rezistenta dumitale dela Inceput, dar
am vazut apoi ca e§ti slab. Ai amânat totul... pe la
toamnä!
Imi recunoscui slabiciunea partiala §i-i povestii a-
tunci o istorioarh orientalä, cunoscuta desigur, dar
oportunh in astfel de imprejurari.
Condamnat la moarte, Ali. se arunca la picioa-
rele sultanului, implorandu-1 sa-i lase viata timp de
un an, pana ce-§i va Invata magarul sä citeasca In
abecedar. Inminunat, Sultanul acorda rägazul cerut.
Bine, bre Ali, se repezi prietenul lui, Selim, e§ti
nebun? Cum ai sa-ti faci mägarul sa citeasca In
abecedar?

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 197

Mare prost mai e§ti, bre Selim. Ce nu se poale

Intknpla intr'un an? Poate mor eu, poate moare sul-
tanul, poate moare mAgarul, poate de uncle mai
§tii? invata sA citeascd.
A§a §i acum, pând la toamnA poate mor eu, poate
moare consilierul, dar, mai probabil, poate nu a-
pare editia a treia a cArtii.
Prietenul dAdu din umeri, neconvins de filozofia
istorioarelor orientale.
In Septembrie, un telefon al consiierului imi a-
nunta apropiata lui vizitä §i apropiata aparitie a edi-
tiei a treia a cartii. Prietenul avusese dreptate; toamna
nu confirmase InvatAtura istorioarei orientale.
Ii a§teptam deci vizita cu vaga teamd a unor noui
explicatii, cand, Intr'o dimineatA, acum câteva sAp-
tamâni, auzii glasul prietenului la telefon.
Ai cilit ziarele?
Nu.
A murit consilierul, a§a cA prevestirea dumitale...
A, nu; a, nu! tipai, scurt, cuprins de panicA.
N'am prevestit nimic...
Isbii telefonul, hotArit sA nu mai povestesc nicio-
datA, in ImprejurAri la fel, sinistra istorioard orientalA.

Intamplarea n'avea sA se opreascA aici chiar

dupA moarte. Pentru aceasta e nevoe de prezentarea
altui personagiu.
www.dacoromanica.ro
198 E. LOVINESCU
Acum cativa ani primii vizita unui fost dregator,
destul de insemnat ierarhic, un om legat la trup !si
deslegat la limba, cald, insinuant i persuasiv, cu
ochi visatori de artist. Cum se agita pe vremea aceia
programul de dupa amiazi in scoli, el voia sä orga-
nizeze o mare discutie contradictorie in sala Ateneu-
lui, cu reprezentanti din diferitele categorii ale celor
interesati: ai autoritatilor puMice, ai profesorilor,
ai parintilor i chiar ai elevilor. Ar fi dorit sà iau
§i eu parte in numele nu stiu cui, ceea ce nu
puteam primi. Ochii melancolici, orientali i glasul
cald, voalat, indicau, totusi, nu numai un parinte de
familie cAci in calitatea aceasta se prezentase
ci i dispozitii artistice i intentia organizarii unei
astfel de complicate manifestarPpublice aptiludini
spectaculare. Era, in adevar, un scriitor, autor de
piese de teatru, zadArnicite de a iesi la lumina de
incompetenta" i spiritul de gasch"' al celor dela
teatru, autor de poezii varii, flautist si organizator
eminent de productii publice, domeniu in care îi
dovedise, pare-se, de mult insusirile i inventivitatea.
Am organizat cateva spectacole pe o formula
noud, de care trebue sa fi auzit, se recomanda singur
cu simplicitate i firesc.
Unde?
In diferite sAli din Bucuresti i provincie §i
chiar in Sala Fundatiei Carol.
Din fericire, nu auzisem Inca.
Formula mea pleca dela constatarea psihologica
a necesitatii de a sustine atentia ascultatorului prin
www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 199

schimbare. 0 conferintk o lecturk o auditie muzi-

calt dinleun singur instrument timp de un ceas, un
ceas jumAtate obosesc. Atentia nu se intretine deck
prin variatie. Oul lui Columb, nu a§a? lath deci cum
procedam. Ma prezentam in fata publicului §i tineam
un speech" de cinci minute, nu mai mult, ca intro-
ducere. Citeam apoi, dupA aceea§i lege psihologicA,
o poezie, dour'. iarA§i cinci minute. Bun. Cum ter-
minam, scoteam flautul §i incepeam sh cant zece
minute; muzica rezistá mai mult, intelegi? Dupà o
arie din Mozart, venea randul unei schite, vesele,
dacA se poate; publicul are nevoie de destindere, ne
recomandA psihologia; apoi iar o poezie, un speech"
§i iarA§i putinA muzicA, §i tot a§a mai departe, schita,
poezie, speech", muzicA, schitk, poezie... Ce s5. ATA mai
spun? Nici nu se bAga de seamA cand trecea un ceas
jumAtate. Bun. Dar vezi cá nu ajunge numai atat:
trebue sä faci §i pe public sa participe inteo oare-
care mAsurA la spectacol. De aceea, la sfar§it ii
spuneam: Domnilor, bucatile de versuri §i de prozä
pe care le-ap ascultat, am de gand sA le adun in
volum; a§ doH sii aflu dela dumneavoastrA, dacA
ar fi bine sA le public la un loc, oH proza de o parte
§i versurile de alta. Voi face deci un plebiscit. Le im-
pArteam apoi buletine de vot ca sA-mi rdspundA:
1. SA le public separat sau la un loc?
2. DacA le public la un loc, ce titlu sà-i dau volu-
mului? §i le propuneam trei litluri de unde sA. aleagA.
3. DacA le public separat, ce titluri s5.-i dau fie-
cArui volum? §i le propuneam iarh§i alte trei.
www.dacoromanica.ro
200 E. LOVINESCU

Nu vá puteti inchipui ce succes aveau aceste ple-

biscite, ce insufletire produceau in tinerimea din sald.
Ba imi Inchipui foarte bine. Se poate!
Pdcat ca nu le-am mai putut continua la Fun-
datie...
De ce?
De ce! zâmbi fin, melancolic. Noutatea formulei?
Succesul ei? Nu §tiu nici eu ce sa mai cred; la al
treilea spectacol mi s'au fdcut Insa dificultati cu sala.
Si dupd o scurtd tdcere, cu resemnare:
.43.-i la noi; invidia, probabil, impotriva origi-
nalitdtii.
Mai e vorbd. Asta trebue O. fie.
L-am mai revdzut apoi pe organizatorul specta-
colului complect" pe principiul §llintific al atentiei
prin variatie", in febra unei organizdri §i mai inge-
nioase, a teatrului celui mai mic din. lume". Afi§ele
lipite pe stradd explicau punctele esentiale ale ino-
vatiei. Era vorba nu numai de teatrul cel mai mic"
ci §i de un teatru Mil scend, Vara actori, Mil su-
fleur, fitra decoruri, ce-§i propunea sd joace numai
piese refuzate de Teatrul National, probabil ale or-
ganizatorului, intr'o sald injghebatd din doud oddi
ale propriei lui case, cu preturi dupd topica scau-
nelor, adicä: locuri cu vizibilitate" §i auzibilitate
complectä, sa zicem, patruzeci de lei; locuri cu auzi-
bilitate" complectd §1 Mil vizibilitate", doudzeci; lo-
curi cu auzibilitate" §i vizibilitate" partiald... §,i a§a
mai departe; pe o scard descreschndä.
www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 201

Intelegeti inovatia, imi explica cu gale§i ochi o-

rientali §i glas cald §i persuasiv. La ce bun decoruri
proaste, actori care nu-§i cunosc rolul, sidleur care
zbiara mai tare decat actorul... Eu procedez mult
mai sirnplu. Apar in fata publicului §i intr'un mic
speech" li lamuresc subiectul; partile secundare, ne-
cesare, dar de un interes limitat, le expun apoi ver-
bal, pe cand scenele mari, puternice le citesc cu pa-
tosul cuvenit, §i iara§i. speech", §i iara§i rezumat §i
iaril§i lectura... §i iara§i... Atentia e retinuta prin va-
riatie; printre acte le cant nitel §i. din flaut. Spec la-
colul e astfel complect, fara. decoruri, Vara rampa,
actori §i sufleur. Faptul cà piesele au fost refuzate la
National e o dovada mai mult ca sunt bune. Cad
§titi d-voastra cum e la noi, mai ales la teatru?
Cunosc cabala Impotriva talentului.
Pesle catva limp, bagai de seama di afi§ele aveau
indicatia intrarea gratuita".
Ne-am democratizat, 11 complirnentai, cu gandul
Irish ca publicul nu prea se imbulzia la casa.
Ei, a§. Chestie de fisc. Unde nu-§i vara Statul
coada, cand e vorba sa persecute arta? Are pretentia
sa perceapa impozite pe biletele de intrare... Dar
i-am thiat §i. eu ghiarele hräparete: intrarea e gra-
tuita, garderoba e Irma obligatorie, cu acela§i tarif
gradat dupa vizibilitate §i. auzibilitate. Intelegi?...
Am inteles, mai ales ca organizatorul spectaco-
lului complect" §i al celui mai mic teatru" fara scena,
fara decoruri, fart actori, Mra sufleur, avea §i inge-
niozitati fiscale apreciabile.
www.dacoromanica.ro
202 E. LOVINESCU
Pierdusem cu totul din vedere intreprinderile spec-
taculare ale organizatorului meu, cand 11 intalnii

Inteo zi abatut.
Ei, cum mai merge teatrul cel mai mic din lume?
Ii intampin, sigur ca o sá aflu numai ve§ti bune.
L-am inchis, 1§i las& brusc capul sub secera lunii
de otel a infrangerii.
Gine 1-a inchis? ma speriai. Fiscul poate?
Ei a§! Politia, domnule... Politia...
Cum politia? Ce legatura poate fi intre politie
teatrul cel mai mic din lume", fära scenk Vara de-
coruri, Vara actori, färä sufleur dar, desigur, cu
public...
Apoi de aici mi se trag poate toate, se resemna
el cu filozofie: dela succes.
E desigur o consolatie, dar tot nu-mi explic,
cum de a putut interveni politia?
Foarte simplu. Mi-a postat vardi§ti la poarta
a impra§tiat publicul, sub cuvant cä odaile mele nu
intrunesc conditiile impuse de Consiliul Sanitar sa-
lilor de spectacole... Inchipuiti-va, 'Ana unde merge...
Persecutia... A§a e la noi.
Dar nici eu nu ma las, curma el, amenintator, o
situatie care 1-ar fi doborit pe altul.
Uitasem de omul ingenios §i nedoborit de hotarlrea
politiei de a-i inchide teatrul din propria-i cask sub
cuvant el localul nu intrunea conditiile cerute de
serviciul sanitar salilor de spectacol. Ne despartisem
pe cuvintele:
www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 203

Dar nici eu nu ma las!

CAteva luni dupa aceea, pe o apriga vrerne de iarna,
ma trezii citat ca inculpat" in fata tribunalului co-
rectional. Necunoasterea trebilor judiciare imi pre-
facu slovele citatiei in limbi de foc si in. sabii trase",
fara sä pot banui, totusi, pricina nenorocirii. Cu
inima stansa de inchipuiri, ma prezentai, asa dar,
la parchet, unde ghsii in scoartele unui dosar portre-
tul meu facut consilierului" i o petitie a organi-
zatorului de spectacole complecte", prin care imi
cerea condamnarea pentru defilimarea" rudei sale.
CAteva zile dui:4 aparitia foiletonului, redactia zia-
rului primise o intampinare din partea organizato-
rului spectacolului complect", prin care prolesta §i-mi
punea fel de fel de intrebari de ordin general; in-
tâmpinarea aparuse cu adaosul meu: nu recunosc
nimanui dreptul de a-mi pune intrebari in public".
IntAmpinarea ce urmase, mai Inver-sung:A §i mai
circumstantiatil, aparuse si ea cu apostila: mare e
grAdina lui Dumnezeu!" Peste ateva zile, sosise insd
un nou raspuns de cateva coli batute la masina si
cu o somatie prin portarei. Socotind, se vede, a spec-
tacolul avusese destula auzibilitate", redactia cre-
zuse de cuviin'ta sA nu-i mai publice scrisoarea.
Uitasem de intamplare, and citatia parchetului ma
aduse la realitate. Este oare cu putinta un astfel de
abuz procedural? Este; fara nici un control prealabil,
prin procedura actiunii directe, oricine te poate tart
in fata justitiei corectionale, pentru motive fie si ima-
ginare. Dupa ce voise sä organizeze cu mine o {Us-
www.dacoromanica.ro
204 E LOVINESCU
cutie contradictorie la Ateneul Roman asupra unor
chestiuni didactice; dupa ce näscocise ingenioasa for-
mula a spectacolului complect" cu speech", proza,
poezie, flaut §1 plebiscit; dui:a ce realizase teatrul
eel mai mic din lume", fall scena, fara rampa, decor,
actori, sufleur, galesul meu vizitator pusese acum la
cale un spectacol §i mai ingenios pe scena tribunalului
corectional, pe tema defaimarii postume a unei rude.
Panä la soroc, se si grabise sá organizeze, ca simpld
antrenare, §i un proces literar" pe aceea§i ten* in-
tr'un Ateneu instalat in domiciliul sail particular, cu
al:al-are, acuzare, martori, juriu §i, poate, §1 cu
un concert de flaut intre acte si cu un plebiscit la
urma, printre ascultatori.
Nu m'am prezentat in. instantd, dar doi avocati au
trebuit sa-mi sustina totu§i puritatea intentiilor; spec-
tacolul s'a desfa§urat, astfel, cu magistrati autentici
In roba si cu avocati tot atat de autentici, pe o seen&
uncle se aude de obiceu vajaind in vazduh sabia
vindictei publice. Acuzatorul cu vishlori ochi orien-
tali §i-a aparat singur pricina. Null mai putea gasi
odihna noptilor, se jeluia el, de cand defaimasern a-
mintirea rudei lui, a carei umbra cerea razbunare.
Organizatorul spectacolului complect" pe baza susti-
nerii atentiei prin variatie si al .teatrului celui ma,i
mic din lume" cu piese refuzate, a izbutit, asa dar,
un spectacol mult mai important. I-a lipsit doar un
singur element, dar esential: auzibilitatea. Respinsa,
actiunea lui judiciara nu s'a bucurat de nici un ecou
In presä.
www.dacoromanica.ro
 XX

Noi, artiftii.
Ina lt, voinic, umflat, cauciuc ,,bibendum", cu chipul
luminat de un foc interior, uria§. Cam mAlAet, dar
cu glas bubuitor.
Murim de foame, maestre, Ii furA primele cu-
vinte; geamurile se cutremurd, ca de uruitul unui
camion IncArcat.
Privind la namila cu coardele vocale sonore, re-
cunoscui Intr'insa un fost Actor al Teatrului National,
pe care 1-am vAzut acum un sfert de veac in rolul
unui voevod rAzimat intr'un buzdugan ca Hercule
Farnese.
Ii mAsurai cu o privire inveselitä de contrastul
dintre volumul omului §i-aI glasului i de pretentia Iui
de a muri de foame".
Exagerezi putin, glumii.
SA nu credeti cA exagerez, bubui el. De§i sunt
RUM de voinic, dar sä vedeti...
VAzui: arta mergea rAu, muriau de foame bietii
actori fArA angajament; mizerie cumplitä. Totul se
mai putea Inca remedia cu ajutorul a doul bilete

www.dacoromanica.ro
206 E. LOVINESCU
pentru o reprezentatie in beneficiu la un Ateneu
popular din periferia Capita lei.
Dar de ce nu mai e§ti la National, cad te-am
vdzut la debutul dumitale când ai apdrut cu buzdu-
ganul in mana? II intrebai ca sd-i ardt ca-1 cuno§-
team.
Dar eine mai poate trdi la National de intrigA §i
persecutie.
Te-a persecutat cineva?
Directorul. Nu-i pldceau ochii mei.
Directorul? Se poate?
Apoi sd vedeti. Jucam un servitor in costum;
nu §tiu cum ma sucii de-mi plesnird chilotii in scend
§i publicul se puse sd radd. Ce eram eu de vind?
ZAmbii, cdci viziunea chilotilor plesniti mi se pdrea
mai pe proportia vizitatorului meu decht pretentia
de a muri de foame".
Peste cateva zile altã nenorocire. Cum eram
Intr'o seard prin culise, la Instinctul, ma prinde Ian-
covicd: Ascultd, md Buzdugane, (cdci a§a-mi spun
toti de cdnd am jucat in piesa lui Eftimiu) bine ca.'
te gdsesc; avem nevoe de tine. Lipse§te actorul care
face pe servitorul; ai sá duci o scrisoare. Bulfu are
sd dea un rdspuns. Tu sd nu iei numai plicul ci masa
intreaga. El o sA tipe: Ce faci, nebunule?" Tu sd
nu-i rdspunzi ci sd porne§ti cu masa in spate. Nici
o vorbA, auzi, ma? A§a-i in piesa. De aceia te-am
§1 ales pe tine, cd e§ti voinic". A§a §i fAcui. Cu toate
protestdrile lui Bulfu umflai masa §i ie§ii cu ea pe

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 207

u§A, in hohotele sAlii. A doua zi directorul m5. dAdu

afarA.

Arta n'a mers insii mai bine, ci lioate, dimpotrivA,

deoarece la cateva luni primeam regulat vizita acto-
rului, care nu mai muria de foame" dar o ducea tot
rau. Alte douä bilete pentru vreo reprezentatie in
beneficiu nu puteau rezolva deal momentan o crizA
artisticA mai gravA; vizitele luAnd o cadentA ritmicA,
creaserA chiar o atmosferA de obligatie §i de inti-
mitate.
Mai lunile trecute ma trezii din nou cu omul mare,
voinic §i luminat de o pail lAuntricA.
Rar ne mai vedem! ma intAmpinA el cordial.
11 privii zâmbind u§or.
Crezi?
El se ro§i pe cat ii mai era cu putinta...
El §i dumneata! Dar la eine vrei sA yin, daca
nu la oameni cu inima largA?
Ce pAcat c5. oamenii cu inima largA n'au §i punga
largA, suspinai cu intelesuri.
Arta mergea tot rail; se prapadiau arti§tii de mi-
zerie; trebuia sil-i sar in ajutor. Cerui un bilet.
tCum un bilet? fAcu el uluit. Uite doua; le-am §i
desprins din cotor.
Numai unul, cAci sunt singur.
Dar de ce e§ti singur? imi aruncA mustrAtor in
obraz.
A§a s'a IntAmplat, plecai ochii vinovat.
Rau, bombAnt nemultumit.

www.dacoromanica.ro
208 E. LOVINESCU

Primi totu§i suta de lei. Il condusei pang. la 110..

Peste cateva minute ma trezii cu dansul din now
In birou.
Uitasem; mai trebue doi lei, pentru timbru.
Ma scotocii in toate buzunarele fara sa clan de cei
doi Iei; a§ fi ramas foarte incurcat, daca n'ar fi in-
tervenit tot el cu un gest larg, marinimos, indulgent.
Daca n'ai, las'o pe altadatä, nene, caci intre noi
arti§tii, trebuie sä ne mai trecem cu vederea unul
altuia.

www.dacoromanica.ro
 XXI

Un personagiu in cdutarea autorului.

Evocasem odinioard1) silueta unei foarte tinere fete
venitd sä-mi ceard concursul pentru organizarea unui
proces-literar" in sala Danes", unde primul pre-'
§edinte ale Curtii de Casatie, pre§edintele Academiei
Române, decanul Baroului, pre§edintele S. S. R.-ului
§i alte persoane consulare cu exceptia Patriarhu-
lui §i a Sefului Statului Major aveau sa discute in
public Cazul Dorei Moraru". adicd problema avor-
tului studiatà intr'un roman pe care voia sa. §i-1 Ian-
seze in chip cu totul original. Procesul literar" n'a
avut, fire§te, loc, dar, mai pe urmd, autoarea Imi
prezintase pe cativa tineri, cu care, dqi nu pdreau
a fi Pre§alintele Curtii de Casatie sau Pre§edintele
Academiei, se putea discuta, negre§it, mai normal pro-
blema avorlului.
Dupd. aparitia foiletonului, n'o mai väzusem de a-
proape un an pe autoarea Cazului Dorei Moraru, and
inteo dimineard dklui peste dânsa In fata Cercului
1) Memorit, vol. III, p. 164.
14
www.dacoromanica.ro
210 E. LOVINESCU

Militar: tot micuta, subtirica, cu ochi visatori §i ab-

senti, cu glas pueril §i taräganat, dar cu un ghiozdan
greu subsuoara ce Insemna poate o luare de con-
tact cu realitatile vietii.
Vai, maestre, mi-i §i. ru§ine când va Arad. Am citit
portretul §i m'ati lecuit definitiv. Ce zapacitä eram
ca sa va necajesc cu lecturile mele. Imi facusem atalea
iluzii cu romanul meu! Imi Inchipuiam ca o sa rastorn
tot Bucure§tiul cu problema avortului. Ce bine ati
facut cä mi-ati deschis ochii la timp!
Sunt incântat, dudue, sa intalnesc, in sfAr§it, un
personagiu" al scenelor mele multumit de felul cum
1-am tratat.
Ba, Inca foarte multumitä, §i, ca dovadd, O. §titi
ca m'am lásat definitiv de literatura. M'am convins
§i eu ca n'am Inca experienta vietii pentru roman.
Bravo, dudue; asta imi face pläcere. \Tad Insa
ca duci un ghiozdan; ai capatat, probabil, un ser-
viciu. E mai sal-Mos.
Serviciu? fäcu ea oarecum vexata. Imi pare rau.
Am deschis un birou de import-export.
Dumneata?
Eu; ce credeti? Vin tocmai dela Primar; am In-
cheiat doua noi contracte cu Primal-la. Mergea greu,
ce-i dreptul, la Inceput, dar acum, slava domnului, au
venit vremuri mai bune. V'am urmat sfatul; ce be-
neficii putea sa-mi aduca literatura?
Si ai deschis dumneata biroul, dumneata sin-
gura? ma tot miram eu neIncrezator, privind la flea-
cul de fata cu ochi gale§i §1 absenti.

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 211

Fire§te; mi-ati face chiar mare cinste de ati

veni cu mine sa-mi vedeti instalatia; nu-i departe,
aici in Smart:Ian. Am mai multi functionari §i func-
tionare, ba am §i un technician, un inginer.
Dar pe Pre§edintele Curtii de Casatie §i pe Pre-
§edintele Academiei nu-i ai? glumii.
Vai, ma luati peste picior. Aveti dreptate. Eram
atunci atat de nebuna A. cred cá tot ce sboara se ma-
nancgt; acum am devenit fata serioasa; lucrez numai
in cifre §1 realitati. Viata iti deschide mintea.
tii ce, dudue de§i nu mai e vorba de litera-
turd §i ma var poate unde nu ma pricep, dar tot
ti-a§ da un sfat. Trece biroul pe seama inginerului.
Vremurile sunt grele §i aste-s treburi de bhrbati, din
care n'ai, sa te poti descurca lesne; dumneata, mai
bine, intrd ca functional* ca dactilografa la inginer;
leafà mai mica, dar sigura; o incasezi, ori ea nierg
treburile oH ea nu.
Vai, se poate, sa-mi meniti a§a de urat? Eu
functionara? eu dactilografa? Imi pare eau, se sburli
fata luandu-§i rdmas bun.
Din ordinea literal* mitomania ei trecuse, a§adar,
In ordinea afacerilor.
Dupd vreo doi ani, ma trezii din nou cu persona-
giul" venit in cdutarea autorului.
Unde ti-e ghiozdanul, dudue?
Care ghiozdan?
Ghiozdanul cu contractele Primarului, cu har-
tiile biroului de import-export.
www.dacoromanica.ro
212 E. LOVINESCII
Vai, aveati dreptate; nu erau treburi de femee;
criza economica e Ingrozitoare; mi-am Inchis de mult
biroul.
Era de prevazut; §i acum ce fad?
Scriu.
Iara§i vreun roman?
0, nu. M'ati lecuit de romane. Ce experienta de
viata pot avea eu ca sà scriu romane?
Atunci? -
Redactez cronica externd la ziarul X. Uite viam
adus chiar cateva numere din ziar ea sa le cititi
§i dumneavoasträ,
Cronica externa, dudue? i crezi ca ai mai multà
experienta in politica externä. decal in roman? ma
uitai uluit la fata cu ochi gale§i §i absenti §1 cu glas
táraganat.
Acum m'am facut serioasä; nu mai sunt cu capul
In nori; ma documentez cand scriu.
N'apucai sa-i raspund, deoarece infra in birou un
prieten, un avocat, care, (land cu ochii de domni§oara,
scoase un:
A!
Domni§oara ro§i putin §i exclama 5i ea:
A!
Nu §tiam de unde te cuno§team, dudue, dar se
vede ca tot aici te-am intalnit.
Nici eu nu-mi aduceam aminte, unde te-am cu-
noscut.
Facui prezentarile; se intalnisera, in adevar, odata
la o §edinta literara acum trei-patru ani... Se privirà
www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 213

apoi cu hiteles §i complicitate pana ce prietenul imi

explica situatia. Cu cateva zile inainte, aflandu-se
inteun local de noapte, cu douä doamne, In spre zori,
sogise §i dornni§oara insotita. de patru tineri, printre
care §i un ofiter. Se a§ezasera la o masa; zarindu-1,
domni§oara venise direct la dansul §i-1 rugase, con-
fidential, la ureche, sa-i trimita la masa ei un. buchet
de flori §i apoi sa o invite la dans.
I-am trimis florile §i am dansat cu duduia, de§i
n'am inteles bine ce voia anume.
Lucrul e foarte simplu; veneam dela alt bar cu
domnii aceia, §i eram indignata ca nici unul nu-mi
oferise flori; am voit sa-i fac gelo§L
Bravo, dudue, rasei eu. Si ti-ai ajuns scopul?
Mai vorba; de atunci ofiterul imi trimite in fie-
care zi flori acasä.
La plecare, domni§oara Imi intinse cateva ziare
V'am adus patru articole asupra hitlerismului.
Eu a§ crede, dudue, o intrerupsei, ea nu e treaba
femeilor sa se ocupe cu chestii de politic5. externa...
Bine; m'ati sf5tuit sa nu scriu romane §i v'am
ascultat; m'ati sfatuit sa nu ma lansez in afaceri de
import-export §i v'am ascultat; acum ma sfatuiti sh
nu ma ocup nici cu politica externa. Atunci ce-i r5.-
mane unei fete sa Lea cu diploma ei de bacalaureat?
Statui putin pe ganduri. Privind apoi visator pe fe-
reastra, ca §i 'cum nu i-a§ fi auzit intrebarea:
5th cá mi-a placut istoria aia cu florile... Ii in-
varti§i bine pe oflterl A§a istetime, Inte leg §i eul

www.dacoromanica.ro
 XXII

NOTRE GRAND ARGHIROPOULOS"

Vdzut din perspectiva curgerii timpului, Un sfert
de veac e o fardmd neinchipuit de mica; raportat la
varsta noastrd, este o build parte a vietii, i, tinand
seamd de epoch', cea mai bunt..
S'a implinit si a trecut chiar sfertul de veac de
când, impreund cu cativa prieteni, am plecat in Sep-
tembrie 1914 dela Paris, Parisul rdzboiului, pentru a
ne face loc spre tara, prin Marsiia, Roma, Brindisi,
Pireu, Constantinopol, intr'o calatorie de trei sdptd-
mani plind de peripetii.
La Brindisi ne-am imbarcat pe un vaporas gre-
cesc, care, dupd un IncântAtor popas la Corfu, ne-a
dus prin golful Corintului spre Pireu; pe vapor am
fAcut cunostinta unui tandr grec, cam de vreo treizeci
de ani, simpatic i dornic de a ne fi de ajutor in
scurtul popas ce aveam sd.-1 facem la Atena. Se numia
Focion si era proprietarul sau coproprietarul u.nui
mare otel unde am si tras... Prietenos, volubil, cu acea
inflatie verbald specific greceascd, i chiar elenicd,
autentificatti printr'o ant de ilustrd ascendentil, au-

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 215

rind totul in pulberea fina a poeziei. Intr'o sears, pe la

miezul noptii, ma aflam cu prietenul meu X, poet bu-
cure§tean, §i cu Focion pe terasa unei cafenele de pe
plaja Falerului, la vreo zece-cincisprezece kiometri de
Atena. Insufletit, el lncepu sä faca deodatá semne de
chemare spre un domn celi taia. Mc printre mese;
cand necunoscutul se apropie:
Permettez, rosti el cu solemnitate §i emfatic, que
je vous présente noire grand Arghiropoulos...
Notre grand Arghiropoulos" nu era nici Pericle,
nici Sofocle, nici Demostene ci un adevarat Arghiro-
poulos, adica un tanar másliniu, spanatic, volubil
fire§te, cu o prietenie putin cam protectoare fata
de tovara§ul nostru, otelierul... Era muzicant §i poate
compozitor; nu canta din nai sau din sirinx ca strä-
bunii sail Pan ; nu avea glasul lui Caruso §i nici
nu compusese cele nouà simfordi sau Tetralogia;
debita cantonete" fäcute de dansul sau de alii i se
acompania la pian sau la acordeon, nu §tiu; era, ceia
ce am spune azi, un diseur" mai mult sau mai putin
monden".
Rostit in acea noapte minunat5. de Septembrie, in
fata calmei marl egeice pline de amintiri milenare,
cuvantul lui Focion plesni in aerul liber, sosit din
strafundurile rasei §i ale istoriei. Notre grand Ar-
ghiropoulos" marele miragiu, marele fond de ilu-
zie, din care isvorasc, egal, minciuna i aria. Mi-
ragiu care a prefacut, prin me§te§ugul poetilor §i
al arti§tilor, incaerarile modeste in lupte homerice,
ramase in amintirea imultiseculara a popoarelor,
www.dacoromanica.ro
216 E. LOVINESCU

care a prefacut soldatii lui Xerxes in arniia de

cinci milioane a lui Herodot, cu neputintd de numd-
rat, ingraditd doar in. tarcuri ca turmele de vite,
care a prefkut sdrAcdcioasa panglica a Ilisului, pier-
dutd pe alocuri sub pAmânt, In rAu ndvalnic, pe ale
cdrui valuri spumegoase le-au auzit totusi Sofocle
Socrate, plimbdndu-se cu scolarii sal pe sub laurii
platanii thrmurilor, care a prefacut cismeaua ce-si
aruncd astázi firicelul de al:ä pe limba fumegAncld
a mdgdrusilor insetati, in. vestita fantând Eneacru-
nos", fântanA cu noud guH, proslAvità de atatia
poe-ti ai antichitdtii, care a prefácut bundvointa lui
Cimon de a läsa publicul sà se preumble prin gra-
dina lui inteo mdrinimie silabisitá i astdzi dupd
cloud mii de ani de copii la scoalä in greceste
in latineste si care Meuse cu cateva zile inainte
pe un grec de pe vapor sd-mi afirme ca in Zappion"
(adicd la Oneful lor) se puteau addposti trei sute de
mu de oameni!...
Notre grand Arghiropoulos" imi dispdru astfel din..
ochi ca individ si se incadrà in insdsi rasa grandi-
locventd sau numai fanfarona, potrivit imprejurA-
rilor i punctului de vedere, dupà cum rdmâne In
cadrul relatiilor zilnice, uncle se cere preciziune, oH
se imbracd in välurile diafane, vaporoase ale artei.
Dacd Focion ar fi fost un aed inspirat, notre grand
Arghiropoulos" ar fi putut deveni cu adevdrat o mare
personalitate muzicald; ffind numai un otelier, el s'a
strâns In gdoacea micului sAu personagiu, adie In

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 217

unul din mine de diseurs mondains" ce se acompa-

niaza singun la piano sau la acordeon.
Amintirea marelui nostril Arghiropoulos" ar fi
trebuit sa dispará ca un fir de praf in vartejul atator
ani §i al atator evenimente; el a ramas totusi ca un
semn al rasei. De nenumarate ori in decursul sfertu-
lui de veac am evocat cu prietenul meu scena de pe
terasa cafenelei de pe plaja bailor Falerului, a apa-
ritiei marelui nostru Arghiropoulos", identificandu-1
nu numai cu rasa ci si cu breasla noaslra fanfaroana.
§i emfaticil, plina de feluriti Arghiropoli impuntitori;
de cate ori intalneam un poet infoiat in importanta
lui persoana, ne faceam cu ochiul zambind:
Notre grand Arghiropoulos...
Gaud acum o luna prietenul rneu a plecat intr'o cà-
lütorie in Grecia,. i-am spus In gluma:
Transmite-i din parte-mi complimente si ma-
relui nostru ArghiropOulos.
Contopeam Intr'insul intreaga boemd ateniana, in-
tregul miragiu meridional, care .poleeste pietrele §i
suna din trambitele faimei peste realitatea Inizera;
nu ma gandeam la persoana fizicl a cantaretalui
monden intalnit acum un sfert de veac la min de
noapte pe ó plaja egeica, de mult descdrnat si trecut
In -eternitatea simbolului sau: tel qu'en lui inesme, cum
ar fi spus Mallarmé. Peste douà saptamani prietenul
meu ma Instiinta pe 0 ilustratä:
t.ii ca sunt pe urmele lui Arghiropoulos...
I-am interpretat cuvintele In sensul lor figurat:
www.dacoromanica.ro
218 E. LOVINESCU
dupa cum pamantul Aticei vueste de tarlitul greierilor,
cafenelele Atenei sunt pline de svonul Arghiropou-
lilor. Acum cateva zile, primii insä o ilustrata cu fo-
tografia prietenului meu in. továrasia unui necunoscut
cu urmatoarele randuri in frantuzeste: Dupa 25 de
ani m'am intalnit cu d. Arghiropoulos si-ti trimitem
amintirea noastra cordialä". Iar mai jos: Sunt fe-
ricit de a va putea trimite salutarile mele sincere".
Iscalit manu propria: V. Arghiropoulos!
Notre grand Arghiropoulos" n'a devenit, asa dar,
o fictiune i un. simbol, ci e Inca o realitate vie: dupà
un sfert de veac, in care s'au intamplat atatea tra-
gedii, in care Grecia a trait cateva rdzboaie t i cateva
revolutii, a rasturnat cativa regi i cativa dictatori,
s'a umflat ca dobitocul din fabula, i s'a straw apoi
ca o piele argäsita, ducandu-si o viata precara cu
sufletul la gull, in amenintare i panica, s'ar fi putut
crede Ca s'au petrecut schimbari si in. destinele indi-
viduale. Dimpotriva, dupa acest sfert de veac de con-
vulsiuni mondiale, prietenul meu 1-a regasit intact pe
marele nostru Arghiropoulos" plimbandu-se linistit
la umbra... micei Acropole...

www.dacoromanica.ro
 XX"
Instinetul de conservare.
SfarOlul acesta de August nu ne-a revArsat numai
aurul de totdeauna, palit de incendiile verii, aurul me-
lancolic al bucuriilor in declin, ci §i IngrijorAri 0
spaime neprevAzute; muria anotimpul 1 cu dAnsul
soarele pogora in zari ro0i apropiate; fulguiau ve0i
sumbre prin volbura norilor negri ridicati la capatul
tuturor vAzduhurilor. Toamna se lAsa sangerie peste
rugina grAdinilor, in care nu mai puteai gäsi 1ini0ea
toamnelor de odinioarA, somptuoase §i grele de vi-
suri; din Insu0 adapostul Ci§migiului picura ploaia
sonor5. a undelor aruncate de difuzorul debarcade-
rului; sprijinit de un copac, inteun grup de fantome
stranse in jurul buturugii" aveam sh Arad mai tarziu
sosind porumbelul alb al neutralitatii lialiei, in lina
lui cadere de balerinA.
Nu eram, deocamdatd, in faza hotaritoare a fapte-
lor, ci numai in cea a arnenintarilor; viata ramAsese
atarnata de svonul undelor venite de pretutindeni,
in toate limbile pAmantului, la ore 0iute, a0eptate
cu infrigurare; se ciocneau, se contraziceau, trezeau
www.dacoromanica.ro
220 E. LOVINESCU
o speranta. repede sugrurnatä §i ne explodau in su-
fletele nimicite in lucrul lor zilnic, in echilibrul ne-
cesar activitatii intelectuale sustinute; la orice zbar-
naitura stridentä a micului aparat, cklea tocul din
mana In fata dementei colective ce cuprindea uni-
versul.
Istovit de nopti fárà somn §i de dimineti MIA alt
rol decat cel al invartirii unui comutator in cautarea
undei mangaieloare, ie§ind la amiaza pe bulevardul
cu platanii plini de aurul sacerdotal al toamnei ex-
pirdnde, Intalneam zilnic, la acela§i ceas, un cunoscut
din timpul celuilalt razboi; un om de vreo §aizeci de
ani, trecut prim studii universitare, dar lunecat demult
in intreprinderi: o ferma in jurul Bucure§tilor, o
exploatare forestiera pe laugh' Cluj, participari in afa-
ceri petrolifere ramase de pe urma unei mo§teniri
incurcate. Pe firul unei astfel de intreprinderi, raz-
boiul II aruncase in refugiul ora§elului meu natal.
Doi ani, Intr'un grup de generali pensionari, al unor
magistrati refugiati din Muntenia, al catorva local-
nici cu greutate, am facut, astfel, pe sub teii Ulitei
mari sau pe bancile grädinitii comunale, inalta stra-
tegie §i politick am comentat firavele §tiri ale comu-
nicatelor noastre, pe o vrenae când undele nu ne
puteau invada cu lumina venita din toate partile pa-
mantului; uneori primeam §i vizita vreunui aeroplan
cezaro-craesc fara ca sà ne turbure din. discutiile
noastre infrigurate. Satul de painea integrall a refu-
giului, omul nostru nu doria deck sa se intoarca la
caminul lui, in lini§tea pácii, oricare ar fi ca.

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 221

Dui:4 aproape un sfert de veac, iara cA intamplarea

mi-1 scotea in cale aproape zilnic, la o orA anumitk
'In ImprejurAri ce ne aminteau pe cele de odinioark
pentru a discuta cateva minute intre doul rAscruci,
§tiri tot atat de uluitoare §i spaime tot atat de pa-
tetice. Omul Imi pArea atins de varstA, mai mult decal
trebuia, mistuit de o boalA interioark ce-i inmuia
glasul §i-i Imbujora obrazul sleit, Inteo lancezealA de
priviri obosite. Nu credea in rAzboi; aceea§i generatie,
sustinea el, nu-i poate suporta de doted ori grozAviile.
Avea dreptate; dar undele i§i Inteteau amenintArile
pretutindeni peste prevederi §i. cumintenie.
SA nu le crezi, cA mint. IntimidAri doar or ie§i
foloase din simple discursuri §i note diplomatice, a-
firma el categoric.
Aducea, firqte, exemple recente, destul de inte-
meiate; situatia trecuse insk din nefericire, de lhnita
manifestArilor verbale §i evenimentele inchiseserà po-
sibilitatea retractärilor. El n'o credea totu§i, ci izbia
dispretuitor cu unghia degetului arAtAtor foaia Intinsä
a ziarului proclamat mincinos. Ii ImpArtrt§eam unele
informatii inedite dupà comunicatele strhine, pe care
le Intampina cu neincredere. Se obi§nuise chiar sA
mi-o ia inainte cu ton superior:
Ei, ce mai spun undele dumitale?
Undele deveniserá ale mele"; Nemtii erau ai mei";
Polonezii erau §i. ei ai mei"; numai bunul simt era
al lui: nu avea sä se prApAdeascA civiizatia lumii
pentru ni§te lucruri de mult mai mica valoare. Imi
inghiteam, a§a dar, tundele, cu ru§ine.
www.dacoromanica.ro
22 E. LOVINESCU

De ce le mai asculti? mil Infrunta.

Cand in ziare rapaia mitraliera §tirilor alarmante:
De ce le mai cite§ti, domnule? Tot nu intelegi cä
e opera de atatare §i de speculare a naivitatii citito-
rilor?
Credea in pacea lumii §i avea, de altfel, solide argu-
mente ideologice, urnanitare, economice, strategice.
Norii se strangeau din toate partile Vara sa-1 clatine.
Dupd discursuri §i note, veneau acum faptele; aero-
planele Incepusera sa se arate pe cerul Poloniei, dar
el ramdsese tot neclintit.
Ei, §i? dadu din umeri; ai vazut vreo declaratie
de razboiu? Se poate razboi far% declaratie? Nun.
Apoi atunci? pufnia peremptoriu.
Recunoa§leri de aeroplane, §i una, alta, reveni el
a doua zi; cel mult o incdierare in vazduh, dar numai
in Po Ionia; o chestie locald; in apus se sta Inca de
vorba §i judecata dreapta va invinge.
Trupele germane intrara in Po Ionia §i ora§ele por-
nira a arde §i armatele a se destrama.
Simpla rectificare de front, In.cuviinta el; nu se
pot apara mii de kilometri §i una, alta, fail fortifi-
catii. Intelegi?
Intelegeam; mai Intelegeam Insä ca in ochii lui in-
cepeam sa ma identific cu ve§tile rele ce veneau zil-
nic; Germanii erau pe Vistula; dar pentru dansul raz-
boiul nu exista Inca_ El i§i inchipuia ca-mi dadeam
aere de invingalor pentruca mi se Implineau temerile.
Neconvenindu-mi rolul, cautam sa. schimb conver-
satia, interesandu-ma de fiu-sau, despre care imi vor-

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 223

bise odinioara de pe cand era elev de liceu, student

In filozofie, apoi licentiat, tanar distins, serios, stu-
dios dar §i poet.
Inchipuie§te-ti, imi spusese el odata, ca am dat
peste ni§te caete de poezii ascunse. 0 sa ti-1 aduc ca
sa-1 desco§i §i sä vezi ce-i cu versurile lui.
Tandrul filozof §i poet nu venia Insa. Era timid.
Las' ca-1 conving eu §i una, alta, ma asigurase el
mai tarziu.
Nu-1 convinsese hash', se vede.
Ii e ru§ine §i vrea sä villa cu ceva bun.
A rämas tot ru§inos ori nu scrisese Inca ceva bun?
Nu §tiu. Nu 1-am vdzut nici pan/ azi. Ma caznii sa
prind totu§i firul poetului fantoma. Subiectul ne scapa
Insd ca §i poetul. Jumatate din Po Ionia era invadata §i
cazul tanarului care nu se decidea nici acum sa-§i
arate poeziile nu prezinta prea mult interes. Incercai
atunci sa ne intretinem despre sandtate.
Cum mai stai cu analizele? II intrebai cu gandul
ascuns cd e mistuit de o boall läuntrica, de diabet
poate.
Hm, a§a §i a§a. Ceva glucoza. Regim §i una, alta.
Dar dumneata? Nu-mi place ca.' slabe§ti §i te tragi la
fata, ma rnasura el banuitor §i cu ganduri, poate,
identice.
Lunecaram pe planul marturisirilor intime; discu-
taram diverse regimuri alimentare pentru diabet, al-
bumind, ficat, rinichi. Dar §i interesul pentru aceste
preocupári se destrama repede in fata obsesiei unice
a razboiului.
www.dacoromanica.ro
224 E. LOVINESCU
A doua zi, 11 vAzui de departe Insufletit; nu mai
dispretuia ziarele, deoarece imi fAcea semne cu unul
din ele transformat in steag de biruinta.
Ei, ai vdzut? CAnd iti spuneam eu!
Ce sA vAd?
Plouà la Var§ovia.
Cu bombe?
DAdu din umeri nervos:
Ei §i dumneata! Cu apà; e o adevAratá inundatie.
Si dacA plouä?
Cum dadi plouA? Credeau adicA domnii áia cA
au sA inainteze mereu a§a pe timp uscat §i frumos;
pan! pan! cu aeroplanele inainte §i apoi paradA de
infanterie cu steagul regimentului in frunte. SA te ii
acurn prApád cAnd s'or pune ploile §i una, alta.
Poate ca au venit §i cu umbrele, glumii.
Ma privi compAtimitor de sus pang. jos.
Cum se vede cA ti-e teamA!
Mie?
De ce-i fi atAt de fricos, domnule? insistA In
iceea mt. Urezi in toate svonurile, in toate undele,
numai in rezistenta moralà §i una, alta, nu.
Fusesem alarmist" §i devenisem acurn fricos"; si-
tuatia de continua inferioritate nu-mi convenia.
Peste doua zile, nu mai ploua; Var§ovia era In fla-
6_6; rezistenta ei trezi totu§i in prietenul meu entu-
ziasm §i nAdejde.
Eu intotdeauna i-am iubit pe Polonezi, apasa
el cu sensul unei Invinuiri personale; in familia mea
am §i o strAbunicA polonea

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 225

Imi fAcu apoi un curs de istorie asupra patriotis-

mului polonez in trecut, asupra eroismului revolutii-
lor lor; nu uitA fireste nici pe Kosciusko, nici pe Pil-
sudski. MA privea injectat ca si cum m'as Indoi de
cele ce-mi spunea, ca si cum a§ fi fost un du§man al
Polonezilor.
Si, la urmA, rectificArile de front sunt necesare; §i
noi ne-am retras §i una, alta, pe linia Siretului; pen-
tru ca apoi din samburele Moldovei sA iasA copacul
Romaniei MaH; purgatoriul nu e numai in cer, ci si
pe pAmant, conveni el inglduitor.
Bucuros cA pomenise de refugiul din Moldova,
cantai sA abat discutia intr'acolo §i sA scap de pH-
virea lui bAnuitoare prin evocarea unei IntamplAri.
Pe and grupul nostru de strategi", in care se afla
si el, se plimba pe Ulita mare, comentand ultimul
comunicat si completându-1 cu alte vesti din izvor
sigur", adicA dela vreun soldat picat proaspAt de
pe front sau dela cine stie ce persoanA oficialA din
Iasi, ne intAmpinA unul dintre membrii grupului",
un general pensionar, refugiat din pArtile Olteniei, cu
figura palidd si IngrijoratA, lAsatA mort pe clapele
mill ale mantalei. Sosise chiar in dimineata aceea
dela Iasi si Isi gAsise in cAmasA... un pAduche. OHce
calAtorie cu drumul de fier era pe atunci plinA de
riscuri mortale. Cu o lunA Inainte 11 intalnisem la
fel pe medicul primar al judetului abAtut pentrucA
luase si el un paduche din tren; peste trei sAptamâni
exantematicul 11 rApusese. Ingrijorarea generalului
era deci IndreptAtitA.
15
www.dacoromanica.ro
226 E. LOVINESCU
E foarte u§or, domnule general, sä §tii daca-i
vreo primejdie, glumi un magistrat din Iasi, mobi-
lizat capitan la gall.
Cum? se grabi generalul palid.
Simplu: examineaza päduchele cu lupa; daca
e octopod, adica, daca are opt picioare, e de-ai no§tri,
autocton, fàrA pic de rautate inteinsul, moldovean,
ce mai vorba, caci Oltenii sunt mai iuti §i mai Ili;
dar, daca e èxapod, adica cu §ase picioare, atunci
se schimba socoteala; e paduche muscalesc, cu exan-
tematicul IntrInsul.
$i ca sä ingroa§e gluma:
Eu cfind ii vad ca sunt de ai no§tri, Ii pun, sa-
racii, la loc, ca sit ma apere de cei muscale§ti. Lupta
pentru existenta, nit rog! $i vad ca-mi merge bine;
nu s'a prins boala de mine.
Zambiram cu totii la ideea unui paduche specializat
§i nu a unui simplu transmitator §i ne cautaram de
drum spre bancuta", primblarea noastra zilnica, fara
sa bagam de seama ea generalul dispäruse dintre noi.
La intoarcere, ne a§tepta prin dreptul Primariei alt
mu, vesel, cu degetele rasfirate de departe.
Octo! octo! ne striga el pasare§te, facandu-ne
semne.
Uitaseram de gluma capitanului.
Inchipuiti-va, II pastrasem pentru orice Intâm-
plare; 1-am examinat la lupa; e de cei cu opt picioare;
e ma rog de ai no§tri, incheie el, fara sa ne inteleaga
hohotele de rAs fata de calitatea moldoveneasca a
paduchelui.

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 227

Raseram atunci cu totii de Intarnplare, dar priete-

nul meu nu mai voia sa rada acum, dupA un sfert de
veae, cum Meuse odinioard. Se scutura, trecandu-si
degetul prin vesta, ca si cum ar fi cautat ceva.
Brr..: si dumneata ai vrea sä reIneepi povestea
paduchilor muscAle§ti?
Eu?
Nu-1 putusem descreti; ma despArtii deci in graba la
primul colt de strada.
Peste eateva zile Varsovia cAzuse, armata priete-
nilor nostri fusese risipitä; vecinii din rasarit nava-
liserà si ei. Polonia fusese ocupata in Intregime.
L-am ocolit cu multä bAgare de seama, ca sä nu par
ca. ma bucur" de lipsa lui de prevedere. Intr'una din
zile imi atinea totusi calea prin. Piata Kogalniceanu.
Il credeam abatut, distrus. Era dimpotriva, vesel, usu-
rat de o povarA.
Bine ca s'a ispravit odata si cu astia! izbucni el
ca o goarnA dela pompierii apropiati.
Care Astia? IngAlbenii.
Cu Polonezii.
Cu Polonezii? Para..
Incercai sa.-i amintesc de patriotismul, de eroismul,
de vitejia de care dadusera dovada in cursul veacu-
rilor, de dragostea lui pentru dansii, de strabunica
lui poloneza, de forta lor, de armament, de avioane,
de eroica rezistenta a Varsoviei si a peninsulei Hella...
Zadarnic; nu ma asculta.
Daca nu stiu O. se lupte, de ce s'au varlt, dom-
nule, In rAzboi? mi-o tale categoric.
www.dacoromanica.ro
228 E. LOVINESCU
Dar...
Nici un dar...
In oHce caz, nu vAd de ce te bucuri de dezastrul
aliatilor nostri?
N'ai Inteles Inca?
Nu.
MA privi superior si se revärsa Intr'o lungA expli-
catie politick din care reiesea ca, odatA Polonia dis-
pArutA, incetase orice motiv de razboi In Orient.
DacA vor sA se lupte dumnealor In Apus, sA se
lupte; slobod, cat vor pofti; In RAsArit nu mai au
de ce; au pus mana si pe Danzig si pe Coridor si pe
cArbunii din Silezia, ba pe deasupra si pe Vaqovia.
Dar imi vei spune: vor petrol, poftim petrol"; vor
pane, poftim pane"; vor sunck poftim suncA".
Unde mai pui CA plAtesc 0 una, alta.
Ar fi trebuit poate sl-1 las in optimismul lui, dar mi
rezistai ispitei de a-i az-Ma In cAteva cuvinte primejdia
sporitA ce se IngrAmAdise In jurul nostru prin dis-
paritia Poloniei.
Incercase el la inceput sA ma IntrerupA:
$i astea tot pe undele dumitale" au venit?
dar lama Indoiglii i se Implantase In sufletul atat de
rezistent pAnA acum. Se clAtinA o clipA ca o vitA In-
junghiatA.
N--- Bine, nene, mi se acata de nasturele hainei,
cu ochi sleiti, cu glas sfarsit, prAbusit, bine, dar
de ce vrei dumneata, domnule, sA fie numaidecAt
rAzboi?
Eu? mA speriai,. Eu?

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 229

Nu vezi ce buna-i pacea? Fiu-meu, poetul, uce-

nicul dumitale, 10 face stagiul; de ce vrei, domnule,
sa-1 arunci In präpAd? De ce sa nu ne catam mai bine
de trebu§oarele noastre; abia s'a pornit ferma sa-mi
renteze; abia a razbit o sonda la Bu§tenari, la care
am 0 eu cateva puncte 0 una, alta, dar dumneata tii
morti§ sä mergem la razboi 0 sä ne lntoarcem la
pAduchii din Moldova izbucni el, scuturandu-se
de insectele nevazute 0 implorandu-ml, ca 0 cum
pacea 0 rázboiul ar fi depins de mine.
Apoi, daca e aca, dece nu mi-ai spus-o dela In-
ceput, ca sa nu ne mai pierdem vremea cu strategia?
1i raspunsei.

www.dacoromanica.ro
 XXIV

Cornandorul.
Putin dupa rázboi, pe vremea editurii Ancora",
rasfoiam o carte la un colt al biroului lui BenvenIsti,
cand infra un ofiter de marina, mort acum, pe care
11 voi numi Comandorul. Nu reprezenta, de sigur,
tipul clasic al lupului de mare, cu ochi alba§tri, cu
un colier de barba pe dedesubtul unei barbii altfel
rasa, §i cu o pipa in coltul gurii, ci avea o aratare
debonara, u§or ventripotenta. §i apoplectica, cu uni-
forma destul de accidentat lasata pe trup, cu un rebel
par carunt §i cu o musteata bleaga cazuta pe oala;
nici Infati§area, nici glasul nu porunceau valurior
§1. furtunilor. Nu mi 1-a§i fi putut inchipui la prora
unui vas, cu chica valvoi, cu gest imperios, sfidand
cleslantuirea fortelor naturii. Daca nu-1 otelise, viata
de mare ii dase totu§i ragazuri literare, caci Coman-
dorul venise in biroul editurii ca poet. Cu glas astma-
tic §i scancit, in. orice caz, stanjenit de Imprejurarea
in care se afla, cerea sgt i se publice un volum de
poezii §i, in fata rezervei fire§ti a editorului, se

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 231

pierdu inteun interminabil elogiu al propriilor sale

versuri, care erau a§a. §i mai puteau fi §i a§a.
La urma, ce sa vá mai spun, le-a citit §i Lovi-
nescu §i le-a gasit admirabile.
Editorul se uitä discret la mine; auzindu-mi rostit
numele, ma uitai §i eu la dansul zambind. Cum
nu ma cuno§tea nici din vedere, Comandorul putu,
astfel, Vara remu§care, sa-mi reproduca elogiile in-
chipuite, cu care ii incarcasem versurile...
Cuno§tinta i-am facut-o mai tarziu, peste mai multe
luni, cand ma trezii inteo dupa amiaza in biroul
rneu, tot a§a de rigid, pe ni§te picioare prea subtiri
pentru pantecele proeminent, copt de congestie, cu
respiratia astrnatich Mata de cele 57 de trepte ale
casei mele de atunci, pe care el prefera s'o explice
altfel intrucat pretindea ca urcase in trei randuri
pand la mine dar eh de emotie nu indrasnise sa sane.
Pentru un lup de mare era prea mult; e drept ca ye-
Rise ca poet §i nu ca marinar. Imi adusese ma-
nuscrisul zarit la editur5.... Ma ruga s5. i-1 citesc, la-
sandu-mi toatit libertatea de -a-i indrepta gramatica,
.rimele, ritmul, imaginile, pe ici pe colo, de ai disci-
plina versificatia,. din credinta cá la un critic se vine
ca la un atelier de reparatie. Ii fagaduii moale §i-i
fixai o zi. Cum imi aruncai insa ochii prin manuscris,
Im dadui seama de ce era vorba §i nu mai stricai
nimic din ordinea rimelor §i a imaginilor.
La ziva hotarita, Comandorul nu veni, ci-mi tri-
Mise doar o scrisoare printr'un om, cu rugamintea
www.dacoromanica.ro
232 E. LOVINESCU

sA4 restitui manuscrisul Insemnandu4 pe o hArtie

observatiile ce aveam de fAcut. MA scuzai la repe-
zeal/ cu creionul de a nu4 fi fAcut IndreptAri deoarece
rimele erau valide, ritmul normal, imaginele la locul
lor i ca, Inteun cuvant, toate regulele prozodice si
gramaticale erau scrupulos respectate...
...Peste cAteva luni, primii din provincie un volu-
mas de versuri cu o prefatA de mine. Poeziile erau
ale Comandorului; drept prefatA serveau rAndurile
mele cu creionul asupra pAzirii regulelor prozodice
si gramaticale.

Peste un an-doi, inteo dimineatA de Iu lie, pe vre-

mea bacalaureatului, pe cand rAnduiam lucrarile
scrise de limba latinA, pentru a merge la adunarea
comisiei, ma trezii cam pe la sapte i jumAtate Cu
Comandorul, gelatinos pe picioarele lui subtiri, cu
respiratia si mai tAiatA de astma i emotie, descom-
pus la fata, leoarcä de apA I incapabil de a lega
doui cuvinte dare, clemne. Atât putea doar ingaima:
Domnule profesor, domnule profesor...
Dupl apelativ Intelesei a nu mai venise ca poet ei
ca tatA.
Luati loc, domnule Comandor.
Nu, nu, nu §ed. Stint prea emotionat... Vin la
d-voastri ca un parinte la alt parinte... Viata mea e Iii
mina d-voastrA... VA rog, vA implor...
Patetismul rugAciunii ma un aspect penibil, in dez-
armonie cu realitatea... Examenul unui fiu nu poate
fi chiar o chestie de viati pentru un pArinte. n rugal

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 233

sa se lini§teasca; In zadar. Ii fagaduii tot sprijinul

cu putinta; nu se multumia numai cu vorbe... Gica
s'ar sinucide, daca. ar cadea. Totul depindea de re-
zultatul dela tea, care e eliminatorie. Ii aratai lucra-
rile ce-§i pastrau strict secretul anonimatului dar
cu ochii rama§i fascinati pe tezele impra§tiate pe
birou, Comandorul nu ma mai asculta.
Acolo e viata lui Gica §i a mea, intelegeti d-voa-
stra, domnule profesor.
$i fàrä sa mai tina seama de mine, se repezi Ia
vraful de pe birou; voia sá afle cu orice pret rezul-
tatul. Febril., gAfAind, se puse sä le foileteze in pre-
zenta mea, paralizat de extraordinara lui emotie...
Una... doua... trei... cincizeci... o suta. Teza lut Gica.,
nicaeri! Incercai s. i le iau, el le acoperi cu trupul
ca o comoara, pe care n'ar fi läsat-o pentru nimic
in lume din mand. Le foileta din nou... una... doua...
douazeci... Sudorile Ii curgeau pe intreaga lui figura
congestionata... Douazeci §1 cinci... Nimic... Teza lui
Gica, nicleri... Treizeci... Treizeci §i cinci... Patruzeci...
Si atunci, de incordare, buzele incepura a-i merge,
in ne§tire, frenetic, odata cu foile intoarse.
Copil nemernic care scrii aa ca tatal tau nu-ti
poate recunoa§te scrisul... Patruzeci i cinci... Cinci-
zeci... Cincizeci §"i cinci... $aizeci:
Tata denaturat, care nu recuno§ti scrisul fiu-
lui tau.
$aizeci i cinci.,. optzeci...
-- Tata denaturat... copil nemernic... tata denatu-
rat... optzeci i cinci... copil nemernic... nouazeci... tatA
www.dacoromanica.ro
234 E. LOVINESCU
denaturat.. .nouazeci si cinci... copil nemernic... o
Null.. tata denaturatI
Se isprävise. Nimic. Comandorul se razima de birou
ea sa nu call.. Il sprijinii si. incercai din nou sa-i
iau tezele, fiind asteptat de altfel la comisie.
Trebue sa fie, domnule profesor, trebue. Nu se
poate sa se fi ratacit. A facut-o buna.; mi-a spus el
a gresit numai intr'un singur loc... a luat pe aequus
drept equus §i a tradus cal in loc de drept.
Atunei e foarte simplu; gresala asta am notat-o
pe lucrarea unui candidat.
Ii luai teancul de foi din man& ea sa. le cereetez;
cercetarea nu. fu lunga, deoarece lucrarea lui Gica
era deasupra.
Asta e, se repezi pe ea, mai mult lesinat...
Emotia mea nu fu mai mica deal a lui, cand vazui
cà avea nota de trecere...

www.dacoromanica.ro
 XXV

Poetul absolut"
Pe poetul absolut" 11 cunosc de cativa ani. Un
barbat Inall, .bine legat, elegant, cu Tigura brazdata
de farurile marl ale ochelarior; oriental in toala in-
fatisarea, in privirea languroasa a unor ochi de un
verde vegetal, in glasul moale, taraganat, efeminat,
incleiat, de convalescent. Cad poetul absolut" e ves-
nicul convalescent al unei grele boli ce nu iarta:
literaturita. De ori unde ai porni, dela constatarea
vremii de afara, dela evenimentele zilei, dela Hiller
sau dela Berila i Brandabura, dela o gripa ce te
chinue sau dela razboinl din Abisinia, pe cal nesim-
lite dar implacabile, in mai putin de cinci minute
conversatia cu dansul luneca la arta, la arta lui,
fireste, la ce a scris, scrie, sau va scrie, la lortura
cu care compune, la inaltele lui conceptii asupra fru-
mosului, la eternitatea artei fata de micimile zilei si
asa mai departe. Oricat ai cauta sa te scuturi, lianele
ochilor vegetali te tin strans i te trag la fund, in
obsesia omului inveninat de propria lui. literaturä.
Cad pentru acest vlajgan, sportiv de altfel, ce nu se
www.dacoromanica.ro
236 E. LOVINESCU
sfieste sä apara In costum de skieur i pe ulitele
Capita lei, nu exista alta realitate decal cea a artei,
si, In primul rand, fireste, a artei lui. Scriitorul
e, In adevar, un artist, temutul artist al unei litera-
turi obsedate de erotism si de cautarea noutatii de
situatii si de expresie; de aici o stridenta a lipsei de
gust fixata Insa cu o penita subtire §1 cu o acura-
teta" stilistica i chiar cu un finit" ce meritau o
soarta mai buna. Disproportia Intre truda lui artis-
tica i, mai ales, dintre constiinta lui despre valoarea
ei i lipsa ei de recunoastere public& i-a produs un
dezechilibru sufletesc ce i-a efeminat glasul, dandu-i
acel aer de etern convalescent, ce-ti explica, la orice
oil a zilei te-ar prinde, boala cumplita prin care a
trecut i leacurile pe care le-a luat fara sä. uite
a te tine In curent i cu mecanica intestinelor lui.
Cu acest suflet bolind de lehuza a unei capodopere de
extractie dificila, 0-a facut i prieteni, eu care Isi
intretin reciproc febra literara. Unul dintre dansii
era si bietul men nepot, Anton Holban, care, de ori-
cateori ma vedea Isi exprima admiratia pentra ta-
lentul lui i ma sonda sa vada, daca nu cuimra as
fi dispus sa scriu i eu despre dansul; la fel, dupa ce
se admira pe sine, poetul absolut" nu ispravea en
laudele aduse talentului lui Holban. Cand bietul Mat
s'a pierdut in conditii aril de dureroase, zile Intregi
sAlle sanatoriului au vuit de durerea patetica a
prietenului desperat ; iar la crematoriu, dupa dis-
cursurile celorlalti, glasul lui de lehuza a acoperit
jalea noastra a tuturor Intr'o eruptie impresionanta,

www.dacoromanica.ro
A QUAFOR TE 237

In clipa cAnd cosciugul se scobora In incinta focului

Te§nic, in suspendarea rAsuflArii obste§ti, n'au rAsu-
nat cleat tipetele convulsive ale prietenului ce voia
sA se arunce i eL
Aici sunt, Holban! Aici sunt, Holban! Nu te las!
Nu te uit! Voi scrie despre tine!
Si, In adevar, dupä vreo lund, moartea prietenului
s'a prefacut in literatura., adica intr'un fragment de
roman, publicat Inteo revistä. Sub forma unei scri-
soH trimise In vemicie, Holban deveni scumpul meu
bidon de griC caruia ii amintia cal vAzuse cAnd
la autopsie i se scosese potroacele". Iata ravagiile,
pe care le poate face cautarea fara gust a noutatii
de expresie; ca sa para. moderna, sensibilitatea cea
mai pateticA 10 dä aere de cinism.
AcTiunea impotriva imoralitatii in artä a dat, in
sfAr0t, o notorietate de mult dorit5. i poetului ab-
solur. Dupa arestarea unuia dintre scriitori §1 o
eclipsare de mai multe zile la Balcic, cAnd lucrurile
se mai potolird, reaparu §i el In Capitala 0 se pre-
zenta judecAtorului de instructie. Ii va.zui a doua zi in-
tr'un grup la Alcalay" povestinduli intAmplarea, cu
glasul lui leganat, 1e0nat, de lehuzà sentimentala,
rasfirand boabele de chihlimbar ale unor metanii, pc
care 0 le trecea clinteo mana In alta.
Mi-a dat drumul, fire§te... Cum sa nu-mi dea
drumul, cAnd i-am explicat totul... ca doar i-am spus:
domnule judecAtor, viata mea e arta, sAngele meu e
arta, prin arta traesc... prin toti porii mei nu respir
www.dacoromanica.ro
238 E. LOVINESCU
decal arta... $1 §titi durnneavoasträ, domnule jude-
cator, ce e arta? Arta e o planta, o floare cu MA-
cinile in baligar §i cu corola luminoasä in azur... arta,
domnule judecator, e nufarul cu cotorul Implantat
In malul lacului 1 cu candoarea imaculata a peta-
lelor Intoarsä spre razele soarelui... Cunoa§teti, de-
sigur, domnule judecator, parabola lui Oscar Wilde
Privigheloarea i trandafirii", In care, induio§andu-se
de dragostea unui student pentru o fata ce-i cerea s5.4
aduta un trandafir ro§, o privighetoare, ca sa faca
sa rodeasca o tufa stearpa, 10 apasa pieptul pe spinii
ei §i canta la luna pana ce, cu ultimul tril, spinul Ii
strapunge inima §i inro§e§te, insfar§it, trandafirul...
Privighetoarea, domnule judecator, e poetul, e ar-
tistul, sunt eu, care imi dau sangele pentru opera
de arta_
Omul 'Area a recita un discurs Invatat pe de rost.
II oprii dela un loc:
Le-ai spus toate astea judecatorului?
Dar de ce sä nu i le spun?
$i el ce a raspuns?
L-am convins; mi-a dat drumul...
Eu, daca eram ca dansul, nu te trirniteam la
pu§carie, ci la balamuc, glumii. Nu ti-a dat drumul
privighetoarea lui Oscar Wilde, ci spiritul de conl-
prehensiune revenit, Instar§it, in drepturile lui.
Poetul absolut" paru la inceput a conveni. Crezu
totu§i ea trebue sa se mai Incapataneze asupra succe-
sului sau.
Lucrul n'a fost insä .a§a de simplu. Judecatorul

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 239

s'a dus apoi la procurorul general, cu care a discutat

trei ceasuri jumiltate" cazul meu...
Cazul dumitale? Mai degraba rezultatul matchu-
lui de foot-ball cu Cehoslovacia.
0 saptarnana de lini§te... Intr'o dupa amiazi un te-
lefon...
Da... eu sunt... poetul absolut"... Mi-a dat din
nou mandat de aducere... Am venit cu avionul dela
Balcic... maine trebue sä ma prezint... Ce ma fac eu?
ce ma fac? §i in glasul lui de lehuza se sbatea
imensa panica a unei inimi sarite brusc din locul ei.
Ce sa faci? Sá te prezinti.
Si daca ma aresteaza? §i daca ma duce cu duba
la Vacdre§ti? §i daca...?
Dar de cand ai ajuns a§a de sperios? Spune-i
§i d-ta cd arta e o floare care... e nufarul cu cotorul
in mal §i cu corola in azur... Nu uita sa-i mai istori-
se§ti odata parabola Privighetorii fi a trandafirului
a lui Oscar Wilde...
Cum Il chemase numai pentru indeplinirea forma-
litatii de deschidere a actiunii publice, a doua zi avui
placerea sa-1 aud povestind unui grup la Alcalay",
cu glasul lui moale §i plangator de lehuza a unei
capodopere:
Apoi cum sa nu-mi dea drumul... ea doar eu i-am
spus judecatorului: domnule judecator, arta e san-
gele vietii mele... arta e floarea care... cunoa§teti, de-
sigur, domnule judecator, parabola Privighetorii f i a
trandafirului, ei bine, domnule judecator, privighe-
toarea sunt eu, care...
www.dacoromanica.ro
 XXVI

Biruinfa Occidentului.
La isbucnirea rasboiului mondial, ca atati Romani,
ma aflam la Paris, in cautarea, cu alti prieteni, a
posibilitätii de a ne Intoarce cat mai repede in tara;
ne adunam, astfel, seara la o cafenea, expunand fie-
care rezultatul demersurilor sale de peste zi; dimi-
neata constatam, uimiti, plecarea eke unuia din cei
ce, In ajun, participaser5. cu noi la stabiirea mijloa-
celor de plecare colectiva.
Pe langa demersurile cunoscute, acesti prieteni, in
genere, dupa cum s'a dovedit pe urma, viitori oameni
politici, jucau, asadar, si pe alte tablouri, cu rezultate
ne prezentate la masa comuna. Numai dupa vreo
cincisprezece zile de truda, reusiram, insfarsit, sä In-
jghebam un grup de vreo sapte, obtinand permisele
necesare. Nu voi povesti aici peripetiile unui drum
de trei sdptamani dealungul Frantei, Italiei si Gre-
ciei, prin vagoane de clasa treia, In nopti de nesomn;
ma voi opri numai asupra unei scene petrecute la
Constantinopole, unde furAm primiti de un june
turc", fiul ministrului de instructie, prieten al nostru

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 241

dela Paris.
Inteo seara, pe cand ne intorceam cu vaporul dela
Terapia spre Cornul de aur, ne surprinse deodat5
discutia isbucnita in spatele nostru, unde, pe o
banca, se afla un prieten din grup cu sotia lui, de
curand casatoriti. Un turc mai in varsta le aruncase
caleva vorbe in limba lui; fiindca, desi oriental, prie-
tenul nu le intelesese, interveni conducalorul nostru.
Intre batran §i tânar se incinse atunci o polernica
insufletità, cu gesturi largi, §i cu intorsatura bizar5
a lucrurilor, pc care mt le intelegi; in discutie se a-
mestecar5. apoi si alti tineri si batrani, facand cerc
in jurul prietenului si al soliei lui, perorand, certan-
du-se... Oricat ne rugardm de conducatorul nostru
sa ne explice motivul discutiei, nu obtinuram nimic.
Nu voia sa ne spuna sau poate era silit sh tin5 piept
la prea multi. Mobilul ei parea, totusi, prietenul si
sotia lui, fail sh ne putem dumeri prin ce putuser5
atata o controversh capabila s5. transforme intr'un
sfert de ceas vaporul in doua partizi ce se apostrofau,
se arnenintau cu gestul, §i in care s'ar fi putut preciza
eosebirile de pareri dupä varstd: deoparte tineril §i
de cealalta bätranii. Cu toate insistentele noastre con-
ducatorul continua sa peroreze, sa se agile frenetic,
fara sa ne dea vreo explicare.
Discutia dura, astfel, pana la debarcare, unde cativa
agenti de politic aflati pe vapor, li invilará pe prieten
si pe nevasta-sa sa-i urmeze la agie" adica la Pre-
fectura. Neputandu-i lasa in ghiarele politiei turcesti,
li intovara§iram, fireste, §i noi in grup, urmati si de
16
www.dacoromanica.ro
242 E. LOVINESCU
un alai de tineri 0 de bdtrani, ce se apostrofau Inca
intre damii pe drUmul abrupt al Perei... Furdm asifel
introdu0 cu totii, intr'o camera mare, unde, in fata
Prefectului, controversa porni din nou intre cele cloud
tabere tot atk de invrAjbite. Bdtranii erau foarle a-
prigi, dar nici tandrul nostru conducAtor nu se ldsa
mai pre jos. La un moment dat, situatia nu ni se
pdru, totu0, destul de favorabild deoarece, ne mai
putand rdzbi cu argumentele, incoltit de ckiva §i
chiar de privirea incruntatd. a Prefectului
tandrul nu gAsi altd replica deck sd-0 scoatd. cartea
de vizit t. t sä i-o prezinte omului autoritatii, dupd
care urmard imediat un salut pand in Omani., cum
se cuvenia unui fiu de ministru, scuze poate, intovd-
r4indu-ne pand la u§A, cu fel de fel de temenele
orientale.
Abia in curtea Agiei, ru0nat Inca, conducdtorul no-
stru ne explicd intreaga Intamplare. In lund de miere,
prielenul 10 trecuse bratul pe dupd mijlocul tinerli
lui sotii, iar ea I0 lAsase probabil capul pe umdrul
lui. Indignat de cdlcarea vechilor moravuri ce nu
Ingddue producerea in public a unui gest de afectie
sau de intimitate MA de o femee, bdtrdnul protestase;
cu studiile fAcute la Paris, mai mult poate in grddina
Luxemburgului, unde, pe toate bancile se adApostesc
perechi imbräti§ate, tAndrul se ridicase impotriva pre-
tentiei bdtrdnului, care, dupd. cum sustinea el, avea
acasa zece cadâne ce-i dansau numai lui din buric,
dar nu voia sa aclmità in public o mand barbdteascA
trecuta dupd mijlocul unei sotii de curAnd luate. In_

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 243

thteva minute intregul vapor se impartise apoi Intre

junii turci" si bAtrânii turci", partizani ai mora-
vurilor occidentale sau ai ipocriziei orientale, rAz-
boi civil ce ne adusese pe toti la Agie, unde civilizatia
apuseand ar fi iesit poate InfrantA, dath n'ar fi in-
tervenit cartea de vizitä a conducAtorului nostru, In-
tAmplAtor fiu de ministru. Numai astfel, adicA tot
prin procedee orientale, biruise occidentul.

www.dacoromanica.ro
 XXVII

Strigoiul.
In drum spre Falticeni, asta vara, la Buzau, infra
In compartimentul unde ma aflam, un necunoscut,
cam rotund, cam chel, figura blanda §i. moale,.moldo-
veneasca; de cum se a§eza, ma invalui in plasa unor
priviri de recunoa§tere, ca intr'un lat ce se strange
progresiv pana la captura definitiva.
De§i nu v'am vazut de vreo treizeci §i opt de
ani, va recunosc totu§i, imi spuse inteun tarziu. Nu
sunteti d. X?
Negre§it.
Pe cand cram prin clasele ultime ale liceului In-
ternat din Iasi, necunoscutul, azi doctor la Galati,
se afla in primele lui clase. Era, a§adar, firesc sa
nu-mi amintesc nici de figura, nici de numele lui,
dupa cum era la fel de firesc ca el O. ma recunoasca
chiar §i la o distanta atat de mare de timp, mai ales
cA-1 ajutasera poate §i fotografiile de prin ziare. Cu
totul rara, uluitoare, imi paru Insa puterea lui de
aducere aminte §i de evocare a celor mai neinsem-
nate amanunte ale vietii noastre §colare de odinioara,

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 246

nu ale claselor mici, pe care nu le cuno§team, ci ale

noastre, celor mari.
Dela Buzdu §i pAnd la Pa§cani, adicd destule cea-
suri de drum, necunoscutul Imi trecu, astfel, pe di-
naintea ochior modestul dar viul film al vietii de
internat, cu fel de fel de precizari, In parte uitate
de mine §i trezite acum la bagheta lui magicd. Cu
mult mai mic deck noi, ochii lui privisera In ,sus,
spre cei marl" §i ne surprinseserd In variate atitu-
dini, in curtea §coalei, In sufrageria lui rno§ Alecu,
prin interminabilele coridoare ale dormitoarelor, pe
unde se ardta, de dupä colturi, figura severd a unui
director cu mari aptitudini administrative §i poli-
tiste. El Imi cuno§tea succesele §i nepldcerile §co-
lare, ale mele ca §i ale tuturor camarazior, fie chiar
§i mai man l. decdt mine, incidentele petrecute Intre
patru pereti, ce nu-mi Inchipuiam cd putuserd sd se
strecoare §i prin slile vaste pentru a se propaga la
umanitatea märuntd a mormolocior anonimi ai pri-
melor clase. Ochii §i utechile lui Inregistraserd §i
retinuserd uimitor; priveam Imndrmurit §i ma ve-
deam circuland astfel, pe ecranul povestirii lui In
mi§cdri, recunoscute exacte §i ma gdndeam cu oare-
care ingrijorare la indiscretia memoriei contempora-
nilor ce te poate fixa in momente trecdtoare §i ne-
pldcute §i nu uitá ce ai uitat §i ce ar merita de mult
sä fie.
La Pa§cani, doctorul trebuia sd ia autobuzul pentru
MAndstirea Neamt, iar eu s. schimb trenul pentru

www.dacoromanica.ro
296 E. LOVINESCU

targul meu natal: mai aveam de petrecut un ceas im-

preund pe peronul garii, in fata unei slide cu bere
caldd. Filmul vietii scolare continua. sd se depene. a-
bundent si nu stiu cum se Mei' cd doctoral se opri
luminat:
Dar de Sgabercea 14 aduci aminte?
Fireste ca. mi-1 aminteam. Sgabercea era porecla
absurdd a unui camarad din clasa a cincea, baiat de
bund familie locala, care, eliminat din scoala. pentru
nu stiu ce motive pe vreo zece zile, se introdusese
intr'o noapte prin repetitoare, spArsese lacdtele pu-
pitrelor cdtorva camarazi si 10 insusise cdteva mo-
deste obiecte. Faptul produsese printre noi o legitima
senzatie, iar lui ii adusese eliminarea pe totdeauna din
liceu. Desi nu se afla decal in clasa intaia, doctoral
imi reinvie dinaintea ochilor toate amánuntele is-
právii memorabile. Nimic nu se sterge, nimic nu se
uitil: o gresald sdvdrsita acum patruzeci de ani trdia,
astfel, materializatä pe peronul Orli din Pascani,
ca si cum s'ar fi intamplat eri...
$i ce a devenit Sgabercea? ma mai intrebh doc-
toral.
Aflasem ca plecase la New York si cà ajunsese
acolo un onorabil cetdtean american, fa.cdnd chiar o
cariera administrativä destul de importanta.
Da? da? dadea din cap mereu doctoral, pri-
vind din ce in ce mai atent peste mine, cu ochii tot
mai iscoditori, tot mai mari, tot mai fixi, phna ce
devenird halucinanti.
Uite-1! explodd el dinteodatti.

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 247

Speriat, intorsei capul. De pe una dintre handle

peronului se ridicase un. domn, u§or adus de umeri
facuti parca anume pentru povara, care, cu o mica
valiza in mama, se indrepta domol spre un tren in-
trat tocmai atunci in statie.
Era, Inteadevar, camaradul meu de clasa Sgaber-
cea, pe care, dupa patruzeci de ani, evocarea magica
a doctorului 11 adusese din New York pe peronul
garb. Pa§cani, dupa cum vrajitoarele aduc mortii prin
vazduh calare pe matura...

www.dacoromanica.ro
 XXVIII

Strategie.
Razboiul mondial din 1914, cum am mai spus-o,
m'a prins la Paris, de unde numai dupa. cateva sap-
tamâni am putut pleca cu mare greutate; dupa alte
trei saptamani, prin Italia, Corfu, Atena, Constanti-
nopol, ajunsei in tArgu§orul meu natal din fundul
Moldovei...
Din intaia zi a sosirii mele, pe când treceam prin
fata gradinitii publice de lânga Primal-le, ma auzii
apostrofat dinauntru:
Ehei! musteciosule, fh-te incoace pe la noi...
In gradinitä, generalul Virtosu inconjurat de mai
multe notabilitati ale ora§ului, pe band sau in pi-
cioare, perora asupra ultimelor §tiri de pe fronturile
razboiului, le comenta §i-§i exprima parerile lui com-
petente ; dupà cum am Inteles indatä, generalul
Virtosu devenise, dupa isbucnirea razboiului, ma-
rele strateg al ora§ului, agitat §i. impartit, ca toate
ora§ele române§ti, in doua ampuri intransigente.
Om de peste 70 de ani, generalul era una din figu-
rile cele mai pitore§ti ale targului. Nalt, spatos, tuciu-

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 249

riu peste cat e ingáduit, adicd pAn5. In adâncul ochior

vineti, indo-european, mai mult insd din India decal
din Europa, cu o privire tAioas5. sub niste sprancene
stufoase, albe, adevärat m5.ralcinis, din care ochii Ii
aruncau spinii ascutiti, mare iubitor de culori lipa-
toare, cu clapele rosii ale mantalei albastre totdeauna
bAtAioase, generalul era totusi bun de inimd, mucalit
slobod la limbd; varsta i firea lui deschis5. ji
cordialà ii d5.deau putinta de a tutui.pe tori, cunoscuti
mai demult sau numai de curand, inteun fel de fa-
miliaritate primitä ca ceva firesc. Nu-i spunea ni-
mdnui pe nume ci dela prima cunostinta Ii lipia fie-
cäruia o poreclá ca o etichetà pe un preparat farma-
ceutic, poreclä scoas5.' din amilnunte fizice. Mie
imi spunea musteciosul" pentrucä Imi r6sesem toc-
mai atunci mustetile, altuia Ii spunea uratul"; unui
judecator de instructie care avusese värsat ciupitul";
primarului urechiatun. altuia bubosul"; doctorului
orasului, clApdugul" i asa mai departe, färá sup5.-
rare, Intru atat tonul era de natural i de mucalit.
De când iesise la pensie, era senator; campania lui
electoralá läsase amintiri in judet; la o intrunire a
partidului intr'un targusor, pe cand seful" Ii ea-
punea meritele fata de oräsel pentru tot ce Meuse si
avea de gAnd sá mai facA, perorând: Votati pe ge-
neralul Virtosu l i o sà vedeti ce o sà obtinem pentru
d-voastrà... Sà NIA spunA numai d. general de Cate ori
am fost cu dumnealui pe la minister ca sá stdruirn
pentru aducerea unui regiment de cavalerie In tar-

www.dacoromanica.ro
250 E. LOVINESCU
gul d-voastra." se auzi deodatd, chiar de pe estrada,
vocea baritonata §i plina de haz a generalului:
Ei, asta-i, poftim; uite ce-i mai lipsia targului:
regiment de cavalerie!
Rase §eful", rase intreg partidul de pe estrada,
rase sala; nimeni nu se supard; iar Pd§canenii votard
pe general pentru sinceritatea lui.
Ehei! musteciosule, fd-te incoace pe la noi! ma
auzii, a§a dar, apostrofat in acea amiaza de Septem-
brie.
Intrai in gradina; generalul sustinuse ca Nemtii vor
fi Infranti §i. discutase 'Jana la sleire cu cativa filo-
germani. Mita acum o diversiune.
Vii dela Bucure§ti ;musteciosule?
Nu, direct dela Paris.
Dela Paris?!
Vestea cazu ca o bombá printre cei prezenti. Un
concetatean, care sosia dela Paris in OM razboi,
era un eveniment senzational. Fui cercetat cu dea-
manuntul asupra impresiilor mele; nu mai pridideam
cu raspunsurile.
Dar Englezi ai vazut, ma? ma apostrofa din nou
generalul.
Dupa cum intelesei mai pe urma, toate teoriile stra-
tegice ale generalului se razimau pe invincibilitatea
Englezilor, pentru care manifesta o admiratie neli-
mitata. Vazusern, fire§te, Englezi. Povestii atunci cum
In fata Dardanelelor, in dreptul insulei Tenedos, in-
daratul chreia se ascunsesera acum trei mii de ani
Grecii, pentru a se intoarce apoi ca sä dea ultima
www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 251

loviturd Troei, vasul nostru de transport, francez

de altfel, stopase in timpul noptii §1 numai a doua zi
dimineata intelesesem rostul opririi, cand, din pei-
sagiul morilor de vant ale insulei, se desprinsese un
cruciptor englez, care nu ne ldsase A. plecám pang
ce nu fAcuserd o perchezitie amdnuntita a vasului
nostru.
Bravo, ma musteciosule, uite ca le-ai umplut
gura nemtofililor. De ce taceti, domnilor? Hai, nu
vd convine. A§a sunt Englezii, ma! Ce mai spui,
uratule? Te fad cd n'ai auzit, hai! Sd ti-o mai repete
atunci musteciosul... Mergi pe mare, §i deodatá te
opre§te cruci§átorul englezesc: halt! actele, domni-
bor... Car, mar, actele! Control riguros... domnia ma-
rilor asta inseamnd a fi stapan pe apd!... Contro-
lezi lumea Intreagd... Ascultati-md pe mine; eine e
stapan pe apd ca§tigd razboiul. Hai, nu mai zici ni-
mic, ciupitule, ti-a luat apa dela moard musteciosul...
Si a§a, ma, care va sd zied, li vdzu§i pe Englezi,
cum opereazd la fata locului. la mai spune-o §1 dum-
nealor (mai veniserd tocmai atunci Inca doi stra-
tegi" ai ora§ului) ca sd le piard pofta de a deveni
§i ei nemtofili.
Fui obligat sd mai poveslesc odatd intamplarea cu
cruci§ittorul englez din fata insulei Tenedos, in ex-
clamilrile peremptorii ale generalului: Asta-i popor,
ma, 6.5tia-i vor infometa pe Nemti! Mai addogai ca
la Constantinopol vdzusem §i cruci§dtoarele germane
Goeben §i Breslau, care, surprinse in Mediterana,
dui:a ce bombardaserd Oranul, se strecuraserd prin-

www.dacoromanica.ro
252 E. LOVINESCLI

Ire vasele engleze §i se refugiasera in .Rosfor, trecand

de partea Turcilor, ce aveau sa intre §i ei curand
in rázboiu... Povestirea atrase doar constatarea dis-
pretuitoare a generalului:
Fug Nemtii de rup pamantul, cancl vad un vas
englezesc I
Nu-mi putusem inchipui nepläcerile, pe care avea
sä mi le aduca povestirea mea; devenisem, MIA sa
vreau, un fel de arbitru de partea Aliatilor al con-
troverselor notabiitatilor orgului Impartite In doug.
tabere. Pe la colturi de strada, in grädinita comunala,
in fata Primariei, pe terasa cofetariei sau Inteo far-
made, pe vreme rea, generalul perora Impotriva Nem-
ior, i, de cate on ma zaria, ma apostrofa de de-
parte sau chiar de pe celalt trotuar:
Hel, musteciosule, fa-te Incoace de le poveste§te
dumnealor ce ai vazut in fata Dardanelelor.
Oricat a§ fi dorit sa scap, trebuiam sk ma cxecut,
Incepand istorisirea din nou, in comentarul biruitor
al generalului.
A§tia-s, ma, oamenil Ascultati-ma pe mine, ge-
neral batran: cine stapane§te marea, ca§tiga §1 raz-
boiul. 'Bravo, ma musteciosule, uite cum i-ai pus
cu botul pe labe!
Situatia de arbitru partial nu-mi convenia; deve-
nisem un fel de numar de balciu: omul §arpe sau
Romanul care-i vazuse pe Englezi operand In fata
Dardanelelor. N'aveam alt mijloc de aparare deal
sa-1 ocolesc pe general, de cum 11 zaream de de-
parte perorand Inteun grup. Mai trecura astfel eft-

www.dacoromanica.ro
AQUAFOR.TE 253

teva saptamani fail sa.-1 mai \Tad; rázboiul si-a mers

si el drumul implacabil.
Intr'o zi cand imi inchipuiam totul uitat, intrai in
eofetarie; generalul perora ca de obiceiu intr'un grup;
cautai sa ma retrag dar el ma si. apostrofa:
Ehei, musteciosule, vrei s'o stergi; nu-ti con-
vine sa-ti mai scoti capul in lume dupa ce-ai Impuiat
targul cu povestea cu crucisatorul englezesc dela
Dardanele... Povestea o fi ea adevarata, nu te con-
trazic, dar cum de au trecut Goebenul si Breslau pe
sub nasul flotei engleze pana in Dardanele? La asta
nu te-ai gandit, hai? Ce fel de stapani pe mare sunt
Eglezii tali daca Nemtii pot strabate toata Medite-
rana nesuparati de nimeni? Hai? Raspunde! i mai
zici cà vii dela Paris si cá esti mintos!
Generalul devenise in rastimp filogerman.
Credeam, totusi, cä cu aceasta ocazie scdpasem de
rolul de arbitru al conflictului european, cand peste
ateva zile ma vazui din nou apostrofat:
Ehei, musteciosule, ia pofteste aici si povestes-
te-le si. dumnealor (din spirit de contradictie, nemto-
filii dela inceput devenisera de catva timp filo englezi)
spune-le, cum ai vazut la Constantinopol crucisatoa-
rele Goeben si Breslau, dupà ce au trecut nevatarnate
prin mijlocul flotei englezesti. Nemtii sunt oameni,
ma; invincibili pe uscat; incomparabili si pe mare
prin spiritul lor de initiativa! initiativa e totul.
Destinul meu era, asa dar, O. raman pAna la urma
arbitrul razboiului mondial, dar de data aceasta de
partea Germanilor.
www.dacoromanica.ro
 XXIX

Colaboratoarele.
N'a trecut anul de cand o Canard scriitoare imi
aduse un roman proaspat aparut, din partea auto-
rului impiedicat sa vina la sedinta". Scriitoarea e
miniaturalä, numai gratie i alint, cu taraganari o-
rientale in vorba; irità, daca nu place. Desteapta,
vioaie, dar cu o minte Inca infantild in tot ce e lo-
gica, argumentatie, viziune clara a evenimentelor suc-
cedate in timpul din. urna atat de imbulzit. Pentru
mine, Inca demult, talentul literar al acestei fete ra-
mane un fenomen inexplicabil. Am fost invinuit adese
oH de a trage polite in alb asupra talentelor tineri-
lor; de a miza pe ei ca pe niste cai de curse, care a-
jungand la potou", mi-ar creia un merit sau mi-ar
aduce un spor de prestigiu. Mai isteti, altii au sus-
tinut ca-mi prelungesc cu dibdcie postumitatea prin-
teo bunavointa fata de tineri care, oricum, ne vor
supravietui biologic...
Cum scriitoarea miniaturalä nu va mai publica
poate niciodata, nu ma Wept dela ea la nici o re-
ciprocitate. Actul meu este prin urmare gratuit; simt
www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 255

o sincera admiratie fag de talentul ei stilistic, fata

de iruptia multicolora a imaginilor, de variatia ver-
balk de cadentele muzicale ale propozitiilor, de jocul
neobosit de lumini gratioase, de puterea descriptiva
a peisagiilor vaporoase, de suspensiunea interioara
a stärilor de con§tiinta in sufletul femeii §i uneori
cum a fost la lectura ultima de o putere de
evocare apocaliptica a unor scene prinse Intr'un
mediu realist dar proectat In proportii halucinante...
De unde scoate atata forta stilistica §i virtuozilate
femeiu§ca asta miniaturala, care se alinta ca un copil
in tot ce spune, ramane pentru mine o problema, a-
runcand talentul dincolo de notiune §i prevederi.
Iau romanul adus §i incep sa-i tai foile.
D-ta 1-ai citit? o intreb de forma.
Vai! se rasfata fata cu ml glas taraganat, dar
totodata nernultumit, jignit chiar.
Te Intreb: 1-ai citit?
Vai! facu ea din nou ofensata... Se poate... sa
ma 'ntrebati a§a ceva?
De ce sa nu se poata! Nu §tiu, daca ai avut
timpul sa-1 cite§ti; ce e de mirat?
Cum sä nu-1 citesc? consimti ea in sfar§it sa-mi
raspunda, uitand ultragiul ce-i facusem... Cum sa nu-1
citesc cand eu... cum sa va spun? Inganä §1 se In-
&ma ea... Cand II cunosc fraza cu fraza, cuvant cu
cuvant, cu puncte §i cu virgule cu tot... cand eu 1-am
copiat... 1-am batut la maOna.... cand eu i-am facut
corectura...
Bine, bine... bine... Ii curmai vorba ca sa nu a-
www.dacoromanica.ro
256 E. LOVINESCU
jungA cu explicatiile prea deparle. Nu §tiam, dudue.
IartA-mA, te rog, de indiscretie.
MA uitai la pApu§ica cu rumegu§ in cap §i cu viers
de privighetoare in gAtlej, §i ma gandii §i la autorul
romanului un scriitor de talent, un tartar rural pornit
spre maturitate, inalt, voinic, urs care calca greoi,
dar se vede CA e §i bine infipt solid in parnant, cu
un frumos cap taranesc, brun, cu ochi vineti, cu ceva
viril intr'insul, timid panà n'apucA sá fie violent.
Dupil vreo dourt-trei sAptrimAni la o ora nepotri-
vita, mi se anuntA ca o doamnri dore§te sd-mi vor-
beascil din partea autorului romanului. In cAteva mi-
nute avui in fata o foarte tAnAr5. §i draguta doarnnA,
copil aproape, de§i avea ea un copil.
I se intamplase scriilorului o nenorocire. Ne .aflam
intr'o vreme cAnd cetatenii pa§nici erau vizitati acash
de elemente autorizate sau nu, inchi§i sau deportati
pentru motive nu indeajuns de limpezite. Scriitorul
fusese ridicat din zori pentru scopuri necunoscute.
Tot sufletul alarmat, sbuciumat al tinerii doamne se
afla botit, viu pe fata ei imbujoratti, mobilA in ex-
presie, in ochii ei acum plini de lacrirni, acum lumi-
no§i de sperantà. Era inteinsa o agitatie sentimen-
talà atAt de fragedá incat fAcea plAcere prin nobleta ei.
I-ai citit romanul ultim? o intrebai inteun mo-
ment de rAgaz, dupä ce-i aflai povestea.
Romanul era chiar pe masä.
Vai! Se poate? se alintA ea cu un aer mirat,
confuz, jignit chiar.
Te intreb dacá i-ai citit romanul?
www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 257

Se poate sä ma intrebati asa ceva? staruia ea

in suparare.
De ce sa nu te intreb?
Cum sa nu-1 citesc, daca am colaborat la el?
Abia atunci am inteles, dece, de oricate oH citeste
prietenul nostru vreo nuveld, intr'un cerc sobru
in laude se aud totdeauna suspinand doua-trei
aoamne:
Val, ce genial e!
Biblia a fixat situatia scriilorului intr'o imagine,
pe care o dam in latineste:
Tantum se ostendit, et mulieres hinniverunt.
Adica: i-a fost de ajuns sa se arate si femeile au si
lnceput O. necheze!

17
www.dacoromanica.ro
 XXX

Oh vous &lee"
De§i e tot atat de aproape de mine, Ci§rnigiul mi
se pare ea se indeparteaza din ce in ce; a trecut vara
§i n'am fost decat doar de cateva ori in el.
Ploile repetate §i amenintarea de alarma la ora
meridiana, fard vecindtatea unui addpost, ma fac
sa-1 ocolesc. Duminica mi-am luat totu§i vechiul obi-
ceiu de a §edea o jumdtate de ora pe un scaun al
aleei laterale a Monte Carlului, citind un ziar. VA-
zusem pe afi§ul Glumei" doua schite ale lui Braescu
§i voiam sa aflu cum se mai deapana firul umorului
scriitorului, ce ne-a inveselit zece ani §i pentru pa-
trunderea caruia in mijlocul indiferentei publice fata
de literatura ne-am straduit atat.
Abia imi incepusem lectura, cand la vreo patru
scaune departe de mine se a§eza o doamnä, de§i ar
fi mai aproape de adevär daca a§ numi-o o femeie".
Cincizeci de ahi, probabil, infati§are de mahala,
mai mult rotunda, fard forma, cu un coc sarac §i
sumar urcat dupd ceafa, dar cu o figura trandafirie
de suliman proaspat, §i cu ochii mid., mobili, scapa-

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 259

rand de incercdri continui de grape, de intentii de a

pldcea. Putin cam agitatd, coana moa§d! imi zisei, a-
cordandu-i o identitate.
VA' rog, domnule, ce ord e?
Doudsprezece.
Multumesc; atunci mai am un. ceas.
..
La soru-mea nu trebue sà fiu deck la unu ju-
mdtate.

- Am tot timpul sä ajung.

Std cam departe, in oseaua
$1iti unde vine?
tefan cel Mare.
Da...
Am calculat cà nu fac mai mult deck jurndtate
de ceas, cu corespondentd.
...Dejunez la ea In fiecare Marti, Joi §i Duminica.
Ce vreti, e mdritatd, are bdrbat, copil, gospoddrie.
Eu trdesc singurd; uneori nici nu-mi vine sd-mi
mai bat capul ca sá fac mancare; mai mare munca
deck pofta...
0 vdzui deodatd mai agitatd; privind la capdtul
IndepArtat al §irului de scaune libere, de unde se
zdrea taxatoarea.
Ma rog, domnule, se mai ia taxa pentru scaune?
Probabil.

www.dacoromanica.ro
260 E. LOVINESCU
Cuprinsä alunci de partied, la apropierea taxatoarei,
cu ochii febrili dar i gratiosi i promitätori:
VA rog, domnule, eu credeam cd nu se mai pld-
teste, si nu mi-am luat deal bani de trarnvai, nu
sunteti bun sd-mi dati trei lei...
Poftim, Ii oferii eu cei trei lei, pe care ii pre-
gatisem pentru mine.
Multumesc; uite, fetito, banii. Dar ce ce-i inca-
sati cdnd acus poate sun/ alarma?
Taxatoarea dhdu din umeri si plecd.
Tdcere mai lungd; eu urmaream mai departe schi-
tele lui Brdescu; simteam totusi, cum coana moasd"
Ii primbla ochii sfredelitori dar gratiosi pe mine,
evaludndu-mh probabil, când intamplátor imi ridi-
cam privirile la intdmpinarea zdmbetului ademenitor.
Se Meuse dealfel comodii, nu mai era agitatà ca adi-
neauri; cu locul pratit, nu se mai temea.
Dar de ce n'o fi cantand fanfara la Monte
Carlo?"
Poate cá e pe front.
Ce belea I cu rázboiul Asta, nu poti asculta
tu o muzicti, colea, in zi de Duminicd.
Ma afundai in lecturd. Ea Ii rasuci g.tul, ulna-
du-se la ziarul meu.
Cititi Veselia?
Nu. Gluma.
Am inteles dupd. poze ca e un ziar umoristic.
R Aposatului b Arb atu-meu Ii plAcea Veselia... Mai ap are ?
Nu stiu.
www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE . 261

Acum sunt altele... Mai capät din cdnd in cand

dela vecini cate un numär din Gluma, din Miticd, din
Peicald. Ce vreti, chnd esti singurd (si îi muie ochii
privindu-md melancolic), dacà n'are cine sd-ti tind
de urat, Iti mai ucizi timpul cu cdte un caraghioadc
de astea.
Trecuse o jumátate de .ceas. IsprIvisem- cele doud
schite, imi implinisem misiunea; puteam pleca. Im-
pdturii ziarul cu ingrijire si 1mi fAceam pregAtirile
de plecare. Vecina ma urmária cu ingrijorare. Ar
fi fost oare cu putintä sd plec? Mai bine si-ar fi
aruncat in balta Ci.migiu1ui strategia si gratiile iro-
site numai pentru trei lei. Nu, nu. Nu se putea. Se
iiliä pofticios la ziarul umoristic din mana mea.
Dacd 1-ati citit, dati-mi-1 mie. Mai am o juma.-
tate de ceas. De ce o fi mancand i soru-mea aia asa
de tdrziu?
Cu plAcere.
Sunt i panseurile lui Grâcd?"
Probabil.
Mai spera Inca; dar cdnd md sculai, In loc de zam-
bete si gratii vdzui o figura deceptionatd, descompusä,
funebrd. Printr'o mare sfortare intelectuald, coana
moasd" ii adund atunci toate cunostintele de limba
francezd (ii pärusem, se vede, un domn bine") *i
lmi dAdu acest ultim asalt eroic:
oa vous allez?

www.dacoromanica.ro
 XXXI

Efecte neafteptate.
In momentul cand voiam sà ma duc la un doctor
ma intampinard pe scarl doi tineri scriitori ce
mai fusesera la mine. Era pe vremea miscarilor na-
tionaliste studentesti. Cu atitudini cuviincioase de alt-
fel, cu laude plenare, aduserd vorba de colaboratia
mea la unele foi democralice"... Nu ca-si permiteau
sa-mi dea sfaturi, se prefaceau ei mieros, dar indraz-
neau totusi sa-mi atragl atentia ca vremurile nu
mai ingaduiau astfel de colabordri primejdioase...
pentru un scriitor roman care... pentru un om care...
Tinerimea universitara se agita si multe din palatele
ziarelor ce se inaltd azi trufase se vor preface in
ruine...
Pe ce va bizuiti? ii intrebai.
Pe ce ne bizuim? Pe asta, imi replica darz unul
dintre dansii, intinzandu-si mana spre dreapta
Pe bulevardul Elisabeta treceau palcuri-palcuri de
studenti, mai ales medicinisti, canland cantece pa-
trio Lice.
Doctorul meu, un evreu, imi facea in acea vreme
www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 263

injectii zilnice intravenoase de naiodina. Il gasii putin

cam palid.
Ce mai faci, doctore?
Ce sa fac? Ma uit pe geam de dimineatd. Nu se
mai ispravesc miscarile astea antisemite.
Multi?
la priviti-i.
Daca-i lasä guvernul!
Ce sa-i lase, domnule, ca-i si organizeaza.
Crezi?
De ce sa nu cred?
Ii povestii si eu Intamplarea cu cei doi tineri veniti
In misiune, oarecum, de intimidare.
Ne mai pomenit! mormai doctorul. Au indraznit?
Ba bine ca.' nu.
Ce vorbiti!...
Chiar asa; ei, si acum iata bratul si fa-ti. dato-
ria, Ode, glumii.
Doctorul meu are o mare Indemanare: niciodata
nu mi-a gresit punctiunea vanei dela prima incercare...
Asa, bun; imediat.
Intorsei capul in altà parte, ca de obiceiu.
Tac!
Uiu! De ce m'a durut, doctore?
Doctorul I§i §terse fruntea de naduseall
Vi s'a ascuns vana si n'am nimerit-o... Dati, NI
rog, celalt brat, unde vinele sunt mai vizibile.
Iata-1 si pe asta.
Pregatiti-vd... Si asa, care va sà zica, au indraz-
nit sa vd. ameninte? nu-si mai revenia in fire.
www.dacoromanica.ro
264 E. LOVINESCU
In formd, nu era chiar o amenintam; in fond,
cred lnsd cd. era... Dar ce se aude afard, doctore?
Ce sd se audd?... Trec. Ei, acum sunteti gata?
Gata.
Tac!
Uiu! §i de data asta m'a durut. Ce s'a mai in-
tAmplat, doctore?
Ce sd se intample? S'a ascuns §i vana asta;
n'am nimerit-o.
Auleu, ma strambai cu necaz prefdcut.
Mai incercdm odatä?
De ce nu?
$i d-voastrd ce le-ati rdspuns?
Ce sd le rdspund? Nhnic. Cu fanaticii nu se poate
discuta. I-am lAsat sd vorbeascA.
Ce indräzneald! Sunteti gata?
Gata.
Tad
Uiu! scra§nii din nou.
Nici acum n'am nimerit-o, bat-o pustia de valid,
se balbai doctorul, ru§inat, leoarcd de apd.
VAzandu-i emotia, md ridicai zambind.
Stii ce, doctore, &à o lasam pe mane, cd tot
vorbind de rivolutie", au lnceput sd se ascundA 0
vinele de fried.

www.dacoromanica.ro
 XXXII

D. Evolceanu, critic literar 1).

Acum patruzeci §i unu de ani (land o lucrare
scrisA pentru intrare in Facultatea de litere dela
Bucure§ti, imi prezintai foaia de hârtie decanului
cu vorbele:
Am gAtit lucrarea.
Decanul, I. Bogdan, cu un zâmbet infundat in fi-
gura lui infloritá, cu ochii alba§tri, tAiati in orbite
adAnci, imi rAspunse:
Numai mAncarea se gate§te, tinere.
Un exarninator de lAngA dAnsul, §i el cu ochii alba-
§tri-verzui, cu bArbuta §1 cu InfAti§are aducând cu
cea a lui Sienkievicz, ma batu prietene§te pe umAr:
-Trebuie sti fie un Moldovan" de-al meu.
De la u§ier aflai cri tAnarul profesor era D. Evol-
ceanu, ale cdrui cronice, cum Imi fAcusem initierea
literarA in paginile Convorbirilor, Imi erau cunoscute
mai demult.
D. Evolceanu mi-a fost apoi profesor 4 ani §i prie-
1) Conferinta cititä la Radio la 1 Oct. 1941.

www.dacoromanica.ro
266 E. LOVINESCU
ten foarte multa vreme dupd aceea. Nu puteam banui
eh, patruzeci §i unu de ani dela intamplarea din sala
vechii universitati, voi avea prilejul de a evoca amin-
tirea activitatii literare a celui care, batandu-ma pe
umeri, a recunoscut in mine Un Moldovan" de-al
lui, intr'un moment cand ma simtiam atat de In-
strainat printre Bucure§teni. In el imi gasisem 0
patrie.

Pentru generatiile mai tinere, D. Evolceanu rd-

mane fostul profesor de limba latina dela Universita-
tea din Bucure§ti, disparut acum cativa ani: pentru
noi, mai batrani, el mai reprezinta §i prornisiunea
nerealizata a unui critic literar.
Deoarece activitatea i se rezuma la vreo douhzeci
de scurte recenzii f Ara continuitate §i Vara merite care
sa depa§easch cronica, pentru fixarea amintirii lui e
necesard incadrarea in timp.
Pe la sfar§itul veacului trecut, dupa marea epoca
de creatie a Jurzirnii, literatura intrase intr'o fath de
intelenire; pamantului ostenit li trebuia o pauza de
10-15 ani pentru a rázbi, odata cu mi§carea sama-
natorista, intr'o noua perioada de creatie, aceea din
prima decadd a veacului nostru.
Convorbirile literare, in deosebi, se aflau intr'o
criza de anemiere, de sleire, rolul lor istoric fiind, de
fapt, sfar§it; generatia convorbirista daduse tot ce
pulea da din samburele ei, caci formele culturale au
acela§ destin ca §i formele biologice: al expansiunii
§i al decrepituclinii. Fata de mi§carea noua socia-

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 267

listá, a materialismului istoric, a artei cu tendentd,

a artei proletare, Convorbirile literare nu puteau
opune decAt autoritatea lui Maiorescu, manifestatá
sporadic prin scurte polemici dispretuitoare, de ca-
racter mai mult logic §i formal. Rezerva lui tot mai
pronuntatá fata de literaturä impunea, a§a dar, o
primenire la directia Convorbirilor; prima generatie
junimistá hot5r1 s. facd loc celei de a doua generatii;
pregAtirea de transmitere a puterii incepu Inca din
1893 iar predarea steagului §i-a comandamentului se
fAcu Iii nr. 1 Ianuarie 1895 al revistei adica 28
ani dela aparitia ei printeun articol al lui Ne-
gruzzi; directia trecu asupra unui comitet compus din
Teohari Antonescu, I. Al. Brätescu-Voine§ti, Mihail
Dragomirescu, D. Evolceanu, I. S. Floru, P. P. Ne-
gulescu, C. R. Motru, I. A. 115.dulescu (pe atunci Inca
nu Pogoneanu), Francois Robin, mai toti destinati
carierei universitare, in afar5. de I. Al. Biltescu-Voi-
ne§ti, in care se perpetua vechea inspiratie literarà
junimistà.
D. Evolceanu §i-a fäcut, a§a dar, apar4ia in publi-
cistich in aceastä nouä echipà a celei de a doua gene-
ratii junimiste, mai mult de comentatori ai primei
faze creatoare; ea urma sá apere pozitia esteticd idea-
listà a vechii Junimi", adica a lui Maiorescu, im-
potriva criticei materialiste a lui Gherea, pe atunci in
floare. Despre felul cum au fost apreciate debuturile
lui Evolceanu chiar de Maiorescu, avem dovezi scrise.
Iata ce spunea criticul intr'o scrisoare din 7/19 Fe-
bruarie 1894, cdtre Duiliu Zamfirescu: Mi§carea noa-

www.dacoromanica.ro
268 E. LOVINESCLi

strá literará, infiripatä cu fo§tii mei §colari univer-

sitari cre§te. Remarcd in Convorbiri dela Februarie
finul articol de Evolceanu (un cap excelent) de§i ex-
plicarea lui Fulger ,e prea lung6... Floru e aci, dar
acest Antonescu §i acel Evolceanu au fost (Evolceanu
este Inca') Impreunä cu Dragomirescu §i Negulescu
primävara aceasta la Berlin §i au format acolo Ju-
nimea" generatie a douà, prin entuziasmul lor de
bunà credintä pentru tot ce este aspiratie curatd, ne-
materialistd (In deosebire de Vlahuta, I. Slavici, Ca-
rageale, care asupra acestei note caracteristice s'au
desbinat de noi) in cgutarea §1 iubirea adevArului
frumosului". Iar peste cAteva luni (17/29 Iunie 1894)
Ii scria tot lui Duiliu Zamfirescu: Mi§carea noastril
literarä se intáre§te. La Septembrie se vor fi in-
tors definitiv in tará Dragomirescu, Negulescu, finul
Evolceanu, arheologul Teohari Antonescu din Atena,
solidul Floru. Ace§tia consolidati In pozitia lor mate-
rialà si fixati la Bucure§ti §i Ia§i, vor spori avântul"...
Duiliu Zamfirescu, care in atfttea aprecieri (asupra
lui Caragiale, Slavici, Vlahutä, etc.), era in opozitie cu
Maiorescu, e de acorcl cu dânsul in ceea ce-1 prive§te
pe Evolceanu: Un exemplu de aceasta indreptare, Ii
scria el din Bruxelles la 22/6 Martie 1894), sunt criti-
cele din urma. ale tinerilor, scrise cu seninAtate, cu
moderare in expresie, cele mai multe färä persona-
litati, in care se oglinde§te lucrarea, iar nu autorul.
Evolceanu scuturd putin pe Lazu, dar cu sfialá i
parcA numai fiinda acesta a fost prea brutal cu
Co§buc. Nu cunosc pe niciunut din trei, dar pAnA.

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 269

acum Lazu e cel mai putin simpatic; Cosbuc e imo-

bilizat de dou5. forte contrarii, iar Evolceanu e cel
simpatic. Ce frumos lucru e sà iesi din umbra necu-
noscutului, sä te infiripezi pe acute i sd spui lumii
cu modestie ceea ce ai s5.-i spui!"
Aprecierile converg, asa dar, pentru a-i recunoaste
lui Evolceanu, chiar dela inceput, finetea i tactul;
nu se putea insd prevedea c5. lipsa de vocatie criticd
avea sá Ix-161)w aceste calitdti reale Mil a le da pu-
tinta unei desvoltdri normale. Urmeazd ca prin ca-
teva exemple sà aratam in ce constà finetea" cri-
ticei lui Evolceanu dar si pricinile ce 1-au redus la o
foarte sumard activitate.
In lupta Intreprinsd Impotriva asa zisei critice tiin-
tifice de noua echipd convorbiristä, Evolceanu n'a
jucat un rol pe plan principial; discutia polemicd a
cdzut asupra d-lor Mihail Dragomirescu si P. P. Ne-
gulescu filozofii" echipei. Evolceanu nu era un cap
teoretic i nici n'avea o doctrind; el se manifesta nu-
mai pe teren, in. evaluarea practicd, condus de bun
simt si de finetea perceptiei estetice. Asa s'a ardtat
chiar dela inceput in articolul asupra brosurii lui
Grigori N. Lazu Adevdrul asupra poeziilor lui GIL
Cofbuc", apárutd cu mult sgomot in 1893. Ciudald
figura.' i acest poet si publicist provincial, care, pen-
dulând Intre enciclopedism si imposturd, practica o
franca grafomanie poeticd i o acerbd urd Impo-
triva scriitorilor de talent. Scopul criticei mele, pre-
ciza el in brosura sa, fiind de a pune bete In roate

www.dacoromanica.ro
270 E. LOVINESCU
plagiatorilor, prin urmare mediocritatilor, proleta-
rilor literari, cred ca se vor imputina poetii in Ro-
mania §i In acelaqi timp se vor inmurti cismarii,
croitorii romani §i alte de asemenea bresle utile §i
onorabile; cu tot talentul sau poetic, mai bine 1-ar
prinde pe Co§buc, sá ne fach ghete de Paris, deaf
sa ne creada pe noi Românii boi incaltati, ca nu
§tim, nu citim nimic!"
Ca prima victima el i§i alese, a§adar, pe Co§buc,
ale carui Balade fi idile constituiau evenimentul li-
terar al momentului. Operatia ar fi fost, desigur, mai
fructuoasä, daca 1-ar fi scos din circulatie pe Emi-
nescu; dar, dupa ce aminte§te ca nici Eminescu nu e
fara path' sub raportul plagiatului", sustinand, de
pada, ca visul Sultanului din scrisoarea a treia e
plagiat"dupa visul Rheei Silvia a lui Ovidiu, cu deo-
sebirea ca vestala viseaza ca-i cre§te din trup doi
arbori, da motivele pentru care-1 cruta pe Eminescu:
caci aceste lucruri, scrie el, se numesc a§a cum nu
va voi spune, din simpatie pentru Eminescu, pentru
colegul men ca practicant la tribunalul de Boto§ani,
la masa §efului de birou de pe atunci Hristache Pilat,
fost pre§edinte al aceluia§i tribunal acum patru sau
cinci ani in urma §i cunoscutul antisemit". A§a ca.,
dacà n'ar fi fost impreund colegi la masa §efului de
birou Christache Pilat, e u§or de inteles ce-ar fi
devenit opera lui Eminescu sub pana tenebrosului
detectiv literar, care se multumi atunci sä caute is-
voarele poeziilor lui Co§buc in tot felul de modele

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 271

dalmate, rutene, sanscrite, persane, in dialectele ger-

mane etc....
I-a fost usor unui om de gust, de tact, ponderat,
s'a.' reducä extravagantele acerbului detectiv la pro-
portia lor adev'aratA, din nefericire existentä. Darea
de seamh asupra Baladelor si Idilelor constitue sin-
gurul studiu al lui Evolceanu, organizat oarecum in
criticd, pgsind la analiza unora din poezii cu finete
de gust dar §i cu un usor caracter didactic; la el se
refer5. aprecierea lui Maiorescu. In cel de al doilea
articol despre Fire de tort gásim mai multe rezerve,
constatând de pild5., manierismul formei", Intre-
buintarea multor intorsdturi de fraze familiare, mer-
sul incet al cugetärii", §1 (land ca motive ale acestor
defecte: putin bogatul fond de idei si sentimente, si
imposibilitatea exploatArii acestui fond la infinit...
lipsa de spirit critic, lipsa de disciplinV. Adicá re-
zervele ce incepuse sà se schiteze in. cercul Conuorbi-
rilor §i aveau sá fie formulate de Insusi Maiorescu in
1898:
Relativ format, zicea el, cAci la deplina formare,
la acea Idaltime a manifestArii artistice, la care se ur-
case Eminescu, nu a ajuns Cosbuc, si nu credem c5
va putea ajunge vreodatà. Cosbuc are prea putinà
culturà generalà, nu cunoaste destul nici istoria veche,
nici societatea modernà si citirea pe apucate a tra-
ducerilor germane din limbi aziatice nu-i pot implini
lacuna: de aceia, adeseori diformitäti, lungimi si re-
petitii chiar in pretuita Moartea lui Fulger. De aceia
si pericolul cliseului. Se vede ca-i lipseste varietatea

www.dacoromanica.ro
272 E. LOVINESCIT

cuno§tintelor §i acea neobosita §i nemiloasa cizelare,

care transfigureaza pe cei patrun§i de sfintenia for-
mei, precum a transfigurat pe Eminescu in epoca
sa de maturitate".
La acest studiu asupra lui Co§buc s'ar mai putea
adauga un articol din 1895 asupra volumului lubire
al lui V1ahuta, in care am fi dispu§i sa vedem o re-
actiune a Convorbirilor Impotriva poetului ce-le pa-
rasise §i trecuse de partea literaturii proletare a lui
Gherea, daca n'am gasi articolul judicios, precursor
al actiunii altor critici mai noi, care au dovedit 1ca-
racterul mai malt didactic al poeziei lui Vlahuta, de
davoltari retorice §i de analize psihologice, Inlr'o
forma echilibrata, clasicizata oarecum, dar Cara ori-
ginalitate.
In colo, ie§ind din sAnul unei epoci de mare medio-
critate,- articolele lui Evolceanu nu ne fixeaza inte-
resul prin obiect: literatura lui Ciru Oeconomu, Virgil
Onitiu, Ion Bacalba§a, Ursachi, V. Prasin, Sofia Na-
dejde §i chiar Haralamb Lecca nu mai are azi nicio
circulatie; la Inlaturarea ei va fi contribuit §i ironia
recenziior lui Evolceanu, care insa, razbunare ima-
nentä, s'au prabu§it sub ruina victimelor lor... Care
e atitudinea acestor recenzii a unei literaturi evident
mediocre? Indignarea? Vehementa? Tonul superior?
Respingerea categorica? Nu. Moldovean blajin, Evol-
ceanu a intrebuintat fata de victimele lui cea mai
eficace armd de distrugere: ironia; nu insa o ironic
mu§catoare, energica, ci o ironic u§oara, domoald,
rand mai mult a consimti decat a refuza: de ad ca-

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 273

racterul de finete nu numai in judecata critica ci si

in expresie, imprastiind o atmosfera de umor conci-
liant, vechea si esentiala calitate moldoveneasca. Ca
model poate servi cu deosebire articolul asupra roma-
nului De várizare" al lui Constantin Nottara, pe ale
cdrui elucubratii crilicul le studiaza cu falsa serio-
zitate si aplicatie. Misticul erou al romanului traia,
dupa spusa autorului, adâncit in lectura sfintilor pa-
rinti ai bisericii: a sfantului Augustin, a sfantului
Toma din Aquino si a... lui Petroniu, de unde vedem
ca aulorul credea ca cel mai realist §i sensual roman-
cier latin era un scriitor bisericesc. Unui astfel de
erou, incheia Evolceanu, cu greu i s'ar putea gasi
pereche nu numai in celelalte literaturi dar nici chiar
intr'a noastra". 0 fraza ca.: Nu numai in celelalte li-
teraturi, dar nici chiar inlea noastra", da másura
finetii ironiei acestui om, care, din lipsa de vocatie,
si-a parasit dupa cativa ani pretioasele scule ale bu-
nului gust, ale mdsurii si umorului pentru a se dedica
excluziv unei cariere didactice fail postumitate.

18

www.dacoromanica.ro
 XXXIII

G. Cdlinescu.
Cu prilejul celui de al patrulea portret, pe care mi-1
face d. Calinescu in eursul a §apte ani, In ultirnul
numar al Viefii Romdnegi (1937), ma voi margini de
a reproduce din fiecare ale un scurt fragment.
Amintesc doar cititorului cã nu e vorba de ni§te
articole critice despre carti diferite, care pot fi in
adevdr de tendinte contrare, ci de aprecieri globale
asupra intregei mele activitati.
PORTRETUL No. 1
...D. E. Lovinescu e un spirit minor...
D. E. L. e un critic cu receptivitate tardivä §i MA
simtul proportiei. Poate lamuri foarte bine condi-
tale externe ale unei arte, fara ca insu§i sa o guste.
Simuleaza cu gestul intelectual sensibilitatea absenta.
...D. E. L. are pasiunea literara, dar n'are pasiu-
nea literaturii. In scrisul altuia se iube§te pe sine cu
posibilitatile de valorificare ale mijloacelor sale. Este
indiferent §i nu e obiectiv, e rece fail sa fie drept, etc.
(Gandirea, VII, 12)

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 275

PORTRETUL No. 2
...Dupä cincizeci de ani de largá respiratie, d. E. L.
1§i incheie un ciclu de activitate cu publicarea Memo-
riilor. Desi cei care li datoreaza initierea in cultul li-
terelor ar fi putut s',:i. ridice mai multe si mull mai
calde glasuri omagiale, d-lui E. L. nu-i va lipsi in
cele din urma recunoasterea dreaptä a celor des-
legati de orice recunostinta sau dusmanie.
E pentru intaia oard cand in literatura româng
apare o putere de munca si inventie artistica', de asa
proportii, unite cu o pasiune literard si o dezintere-
sare de viatä practicd de neInchipuit. Ideolog, critic,
§ef de cenaclu, d. E. L. a creat un sistem ce se
poate discuta, dar nu se poate tagädui, a privit cu
ochiul cel mai intelegiltor pand acum intreaga lite-
raturà rorn'ana §i a Intarit primii pasi celor mai multi
scriitori de dupa razboi. Ajutat de un talent literar
pAnd acum refuzat oricdrui alt critic, d. E. L. stapa-
neste inteasa chip arena criticei 'Meat se poate spune
ea are dusmani nu si adversari. i cum Titu Maio-
rescu a avut o actiune criticä aproape excluziv cultu-
ralä, d. E. L. ramane cel mai mare critic, dacd nu
unicul, pe care, pand in prezent, 1-a avut literatura
romdnd.

PORTRETUL No. 3
Cultura romana contemporand se rezuma la trei
másti: aceea de arama' vicleana cu ha'rbi asiriene a

www.dacoromanica.ro
276 E. LOVINESCU
d-lui N. Iorga, masca vânala, de meduzà a lui Vasile
Parvan §i efigia candida a d-lui E. Lovinescu. A-
ceste doua din urma alcatuesc o forma a lini§tei In
douà potente opuse, ce explica ostilitatea congenitath
a oamenilor. Lini§tea lui NI-van era sumbrä, de
Istru inghetat. Masca s'a incruntat incetul cu incetul
child a atins limita incizivitatii sufletul a sburat in
Hades. D. E. Lovinescu a venit cu masca facula, idea-
lizatä dela Inceput §i de sub care nu va ie§i niciodata.
(Vremea, 1930)
PORTRETUL No. 4
...Lipsa oricarei idei, a oricarei capacitati de specu-
latie, a oricarui element de cugetare din opera sa,
confruntata cu repulsia sa oralà invincibilà pentru
orice disputa, fac indiscutabil acest adevar...
Strain de mice preocupari istorice, departe a-
proape de orice disciplina exacta, criticul s'a marginit,
numai la miltivarea literaturii române contemporane
In legatura cu cea franceza, citind cu o läudabild lipsa
de repulsie cele mai neinsemnate lucruri, cunoscand
pe cel mai marunt scriitor, prinand din aer orice
schimbare, adaptandu-se cu u§urinta §i grape ori-
arta mod de expresie a superficialului. Insä Intro
vasta eruditie a lui Maiorescu §i curiozitatea extra-
ordinar de competenta a multor tineri, d. E. L. rei-
mane in ciuda aparenfelor, unul dintre cei mai pufini
cultivafi scriitori, cu care nu pofi discuta decdt ches-
tiuni de strictd actualitate literard, etc.
(Viafa Romdneascei, Julie 1937)

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 277

* * *

In patru portrete literare succesive in cursul a

§apte ani sunt:
I) CAnd un spirit minor; cu o receptivitate tar-
diva ,5i fail simtul proportiei"; un simulant intelec-
tual al sensibilitatii absente".
2) Cand cel mai mare critic, dacA nu pnicul pe
care, 'Ana in prezent, 1-a avut literatura romAna.";
un ideolog", un creator de sistem ce se poate discuta
dar nu tagadui".
3) Cand un om strain de orice idei; unul din cel
mai putini cultivati scriitori"; lipsit de orice element
de cugetare".
4) Cand, alaturi de N. Iorga §i 'de V. Pârvan, sunt
una din cele trei personalitati dominante ale Intregei
culturi romane; singurul §i cel dintAi critic al lite-
raturii romane §i este de prevazut ea' orice vegetatie
viitoare de acest fel va apare in I.arana trunchiului
sau"; inteun cuvant cea mai larga con§tiinta a li-
teraturii noastre".
5) Cand sunt strain de orice preocupare istorica,
departe aproape de mice disciplina exacta".
6) Cand nu sunt un simplu colectionar ci un con-
structor. De aceia cand a fost sa creeze un sistem
ideologic, el a inventat de fapt o filozofie a istoriei".
Spirit istoric sintetic, d. E L. s'a aflat in proces
))
continuu de descontemporanizare".
7) Cand sunt un scriitor izbutit numai pe juma-
tate" pornit pe ura. impotriva celor care au isbutit
-
www.dacoromanica.ro
278 E. LOVINESCU
In intregime cu o multime de obsesii care agaseazil
§i care vadesc o vanitate enormd, disproportionata
cu mijloacele §i lipsa lor de tact; cu o insensibili-
tate, sub care se ascunde o mare statornicie a du§-
maniei, o implacabilitate arnara".
8) Când acesL om plamadit din urd, obsesii §i va-
nitate, e studial in §ase-§apte articole din Vremea
sub titlul general de Masai apoloniand a d-lui E.
Lovinescu", ca un model de severitate, impartialitate,
obiectivitate. Istoria literaturii romdne contempo-
rane", scrie undeva d. Cdlinescu, a ie§it tocrnai din
aceastä insensibilitate la contemporan, dinteo su-
blimd indiferenta istorica §i este o opera ascetica,
intru cat este o goana febrila in jurul unui paradis
terestru circular pentru a ajunge sus, de unde nu se
vede decat conturul indepartat al unei furnicari ne-
mi§cate... Critica d-lui E. L. e in continua ascensiune
obiectiva. Simpatia pentru oameni, prejudecatile, anti-
patia sunt inghitite §i armonizate de indiferenta isto-
rica, in fond ea insa§i simpatie pe un cadran mai
larg".
9) Cand opera mea se reduce in realitate la un
singur volum, la ultimul, caci cele zece volume de
Critice (mai degrabd bro§uri) sporite prin introdu-
cerea lucrarilor de doctorat §1 a felurite prefete au
fost toate trase in Istoria literaturii romdne contem-
porane §i in a§a zisele Memorii §i apoi totul anulat
prin ultimul volum".
10) Cand de odata opera mea a imbrati§at tot seri-
sul romanesc de treizeci de ani incoace §i toate vo-

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 279

lumele de critica ale tuturor celorlalti critici nu a-

jung sa egaleze un edificiu de asa proportii".
11) CA.nd Memoriile mele reprezint a. o simpla ciu-
datenie", intrucat eu nu sunt factorul de seama al
unor -evenimente importante.
12) Când intr'insele: Toate aceste patru aspecte asa
de contrare se topesc in chipul cel mai firesc intr'o
nobild atmosfera de demnitate personala si de ras-
pundere istorica. Talentul a ajutat si el la aceastd
imbinare si ne afldm, astfel, in fata unei opere so-
lide, durabile, care e un fel de roman scris la per-
soana intdi, subiectiv si obiectiv totdeodath. 0 apro-
piere de Saint-Simon nu ni se pare nepotrivita".
13) Când criticul trebue sä fie poet", dar d. E. L.
nu e de loc poet si nu putea intrevedea in pieptul
lui greu nici o simtire" incapabil fiind, deci, s5
1ntre in. creatia" scriitorilor.
14) and, ca sa dea o ultima dovada a extraordi-
narului talent al d-lui E. L. de a exprima stari in-
telectuale adic5. refractia de halo lunar al ideei in
subconstient", face lungi citatii din Evolufia prozei
liferare, pentru a incheea apoi:
Aceste fraze cu galop ideologic, dar rascolind in
alergarea lor un nour de sugestii poetice, n'au in-
lhuntrul lor nici un element care sä fie strain unei
stricte caracterizari. Fictiunea suprapusa care altà
data estetiza nucleul abstract, este aci absent. Cu
toate acestea, printr'o abild sinteza, organismul ab-
stract da o rezultanta fictiva si fail sä inceteze de a
fi de completà significatie critica, studiul devine o

www.dacoromanica.ro
280 E. LOVINESCU
capod'opera de creatie. Fath de cumularea de refe-
rinte §i de mici tablouri decorative de altadata, aceste
pagini strabatute de 1111 patos direct, nelivresc, de
mare limpiditate a conceptiei, reprezinta o formula
a§a de inaintata, incht va fi greu criticei noui sa se
intoarch peste ea".
$i citatiile ar putea merge la nesfar§it pe linii pa-
ralele, pand a dovali, de pildd, ea acela§ fapt po-
vestit in Mernorii, III e comentat la o distanth numai
de o luna in douh chipuri diametral opuse (bucata
Comisia medicald interpretata favorabil in Adeveirul
liferar i defavorabil in Via fa romdneascei).
lath' ce spunea d. G. Calinescu in Adevärul literar"
din 23 Mai despre acel capitol al Memoriilor:
Ne oprim la fragmental Comisia rnedicald, care
pane cu toald sinceritafea i bratalitatea problema in-
sei fi a existenfei morale a scriitorului in mijlocul so-
noastre. Simpatia noastrei este intreagd pentru
d. E. Lovinescu fi scene ca acelea pe care le relateazd
sunt cu total penibile. Silit de starea sdneitegii, scrillo-
rul s'a dus la Institutia de care depinde spre a abline
un concediu medical. Defi persoanei cunoscutei i de
Melte decenii stimald in lumea intelectualilor, a fost
supus cu suspiciune examenului medical. Dar sei ddm
cuvdnful chiar d-lui E. Lovinescu
Urmeaza un lung citat din .articolul rneu
lath acum §i comentariul diametral opus sugerat
de aceia§ scenä In No. din Iulie al Vietii Române§ti":
Critical care ironizeazei pe d. lorga de a lipa peste

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 281

tot: Eu sun! Neculae lorga" strigd la randu-i, cu

penibila circumstanfd agravantd de a nu fi cunoscut.,
Eu sunt E. Lovinescu, scriitorul notoriu..." Bolnav,
avdnd nevoe de un concediu, criticul merse la coral-
sia medicald.
Desbrdcafi-vd! zise doctorul cu un ton profesio-
nal f i absent.
Criticul fu mirat de aceastei preten(ie la eare se
supun f i regii. Eu sunt E. Lovinescu... Eu sunt E.
Lovinescu scriitorul... eu sunt un om notoriu f i de-o
constiin(d tot alai de notorie...
Indiferenra medicului dovedi scriitorului care nu
avea filozofia Mehl cd nu era notoriu. D. E. Loui-
nescu ie$i cu lacrimi in ochi (?), un altul pldnse fi
el fi pleinsul spori f i mai mull sentimental de gran-
dioasei singurellate a criticului..."
Elementele ce intrà In compozitia acestor patru
Incercári de portret sunt at'at de contradictorii incat
nu se pot raporta la acelas model. Dar, daca." nu
mi-a reusit portretul, d. G. Cälinescu i 1-a isbutil
pe al siM. Caci nu cred sà fi cilit cineva aceste ca-
racterizäri fára sá nu-si fi fácut o idee definilivä des-,
pre incoerenta judecAtilor critice ale portretistului.
In fata acestei demonstratii prin simple citate, d.
Citlinescu a recurs la ceia ce crede cä e o abllitate.
Pretinzând cá portretul No. 4 nu era isprAvit a con-
tinuat al 5-lea portret in numerele August-Septembrie
si Octombrie ale Vigil romdrzefti, amalgamând In
dozagii naive laudele cu critica din portretele mai

www.dacoromanica.ro
282 E. LOVINESCU
vechi pentru a-§i da aere de impartialitate; e casi
cum, prins asupra afirmatiei ea hartia e neagra, ti-ai
apara-o prin constatarea unei pete de c.rnealá. In
Istoria literaturii romdne, d. CAlinescu imi zugra-
veste al 6-lea portret din fragmentele celui al cincilea,
cu eliminarea unor consideratii de ordin personal
ce i s'au pärut poate cá nu cadreaza cu demnitatea
istoriei literare. Nu e in intentia mea de a analiza
interpretarile fanteziste de care e plin si acest por-
tret. Voi da un singur exemplu:
D. E. Lovinescu, afirma d. Calinescu la pag. 839 a
Istoriei sale, constata ca Vieala lui Eminescu a ob-
tinut aprobarea tuturor", insa: prefer cele vreo sase-
sapte articole scrise tot de d. Cdlinescu despre mine
acum vreo cativa ani, foarle frumoase, literar vor-
bind, si intr'un adevarat plan de creatie estetica".
Push' sub semnul citatiei, legatura e atat de extra-
vaganta in cat ar echivala cu o propozitie de felul
acesteia: Multora le place branza cu smantana, eu
prefer Simfonia a V-a a lui Beethoven".
Citatul adevarat e:
D. Calinescu face o incursie navalnica in toga
activitatea mea literard §i chiar in domeniul atat de
gingas al psihologicului, ceia ce ar dovedi iarasi o o-
biectivitate prea excesiva. In aceastd privinta nu va
parea exagerat, daca voi afirma ca prefer cele vreo sase
sau sapte articole scrise tot de d. Calinescu despre
mine in Vremea, acum cativa ani, etc., etc.". Cu alte
cuvinte, intre cele 5-6 portrete ce mi-a facut d. Ca-
linescu am dreptul sd prefer unul dintr'insele, Vara

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 283

sä mA refer la volumele asupra lui Eminescu in nici

o legaturA cu portretul meu.
Pasagiul citat este din articolul meu Oif tea in gard
a abilitdlii critice din volumul III de Memorii, in
care md ocupam de specia aceasta de abiitate", pe
care d. Calinescu viea sA o ridice la demnitatea cri-
ticei. Cilitorul nu se va mira, deci, cAnd va gäsi in
Istoria literaturii romdne: Cele mai bune pagini li-
terare ale d-lui E. Lovinescu sunt in Memorii I, II
(volumul III trebue inlAturat ca Mild sub orice ni-
vel)". Cu alte cuvinte, de IndatA ce mA ocup de d.
CAlinescu, cad sub orice nivel.
. Pentru a-st scuza variatiile, d. Calinescu a dat ex-

plicatii in mai multe rAnduri. Reproducem cea mai

scurtA i cea din urmA, luatA din prefata Istoriei li-
teraturii romdne. Un foarte distins critic, mai mult,
un mare critic, ne-a InvinovAtit cd am dat asupra-i
cateva versiuni contrazicAtoare. II rugAm sA nu creadA
acest lucru. Fiecare articol se ocupa cu o altA laturA
suferia de o partiala compresiune exterioarA. De
altfel critica cere o lungA perioadA de experientA, in
care cultul care exagereazA i malitia care disociazA
sunt etape necesare spre a ajunge la o judecatA ma-
turA i definitivA". In imprejurAri identice, Maiorescu
a rostit o vorbA memorabilA: slabA scuzà, tristA
scuza".

Deoarece in jurut Istoriei literaturii romdne S'au ri-

dicat mari discutii de un caracter vehement negativ,
voi exprima chteva pAreri in lumina celor spuse mai

www.dacoromanica.ro
284 E. LOVINESCU
sus. Nu se poate sa nu recunoastem in aceasta lu-
erare un caracter de monumentalitate nu numai tee-
nica, iconografica, informativa, inteun cuvant, nu nu-
mai de munca conjugata ci si de talent literar, in fata
caruia nu poate rdmane neimpresionat ori eine are
cat de putina stapanire de sine pentru a-si uita re-
pulsiunile ideologice i, ceia ce e mai greu, pentru
a-si infrAna nemultumirile personale fata de autor
In genere sau din pricina situatiei ce i s'a facut In
cartea lui. Pentru intaiasi data considerabilul material
al intregii literaturi romane privit in valoarea lui
estetica si nu cullurald, cum au facut altii ne este
prezentat ca un tot viu articulat, printeun mare dar
de insufletire ce strabate pulberea amanuntelor In-
volburand-o, organizând-o lute() alcatuire vasta, ae-
rata, fara cotloane i painjenisuri. Un spirit latin
de o mare claritate prezideaza aceasta organizare,
In care oameni cu mai multe cunostinti istorice de
cat dansul s'au pierdut in inextricabile maracinisuri
ale eruditiei pentru eruditie, filra a le fi pulut in-
sufleti. Nici una din nuantele talentului literar nu-i
lipseste d-lui G. Calinescu: facilitatea gratioasä a unui
stil fära sfortare, In care se Imbina modul liric cu
modul stiintific "inteo fuziune perfecta, (land rnereu
impresia calitatii, a sunetului p1M si nu gaunos, re-
marcabilul dar de observatie, In ordinea moralá si
ce-1 inclina spre o portretistica coloratd, plina
de injustitii, dar vie, pitoreascd, odihnitoare inteo
compozitie prin natura ei abstractä, puterea de am-
plexiune a unei perceptii estetice foarte fine and nu

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 285

e impiedecata de demonii interiori, a unei capacitati

de speculatie, de asociatie, de mobilitate de ideatie,
pentru care nu ne putern ardta de cat admiratia
totul redat inteo fluentä de expresie ce In Mull orice
element de constrangere intelectuala oH de pedan-
tism doctoral.
Cu toate aceste mari insusiri de expresie artis-
tica, de receptivitate esteticd, de amplexiune a inteli-
gentii, de putere de munch', de adulator de uriase
maleriale si de animator al lor prin simplul presligiu
al talentului, d. Calinescu nu era indicat pentru a
scrie o Istorie a literaturii, din lipsa unei calitati
mai esentiale de cat toate celelalte, eel putin in a-
ceasta categorie de activitate: obiectivitatea. Desi o-
biectivitatea inseamna deobiceiu a fj de aceias pa-
rere cu noi, i e, prin urmare, o notiune foarte varia-
bila, existà totusi un minimum peste care nu se
poate trece, fail a cadea in subiectivism frenetic,
pamfletar.
OHce istorie literara e vulnerabila sub raportul
obiectivitatii, mai ales cand trateaza materii vii, ne-
fixate prin critica succesiva a catorva decenii ce lirn-
pezesc valorile. Plecand dela o conceptie ideologica
sau dela o perceptie estetica deterrninata, e dela sine
Inteles cá istoricul va distribui, fatal, o lumina inegala
asupra literaturii, lasand nemotivat multe in umbra
i exaltand valori contestabile, numai pentruca iese
sau intra in unghiul viziunii lui estetice. Lipsa aCeasta
de obiectivitate este insa organica; ea afirma insasi
originalitatea istoricului, felul lui de a concepe si

www.dacoromanica.ro
286 E. LOVINESCU
simti exprimat nu numai teoretic. 0 istorie conceputa
estetic" ori cultural" prin insusi punctul bor di-
ferit de plecare constitue un lung sir de injustitii.
Plecand dela o conceptie esteticd, d. Calinescu se
incadreaza in intreaga noasträ critica contemporana,
pe care n'a desrddacinat-o 'Inca nimic; urmeazd dela
sine ca, pe baza acestui punct de vedere si in cadrele
unei sensibilitati limitate, istoria sa va avea anumite
preferinti si va savarsi anumite nedreptati. Nu e
vorba insa de aceastd margine de basculare natu-
ralti, ci de deformarile judecdtilor sale din pricina
unui temperament excesiv de mobil, In nici o legit-
tura cu estetica. D. Calinescu este un anxios, un sus-
ceptibil, stapanit de mari ambitiuni,un spirit banuitor,
tenebros si extrem de combinativ, cu o lamentabila
instabilitate de caracter, ceia ce ar fi numai o che-
stiune personala, dar si de judecata estetica, ceia
ce-1 instraineaza dela conditia esentiala a istoriei"
literare. De aici, acel aer de parti-pris, de romantare,
de paradoxald injustitie, de omisiuni voluntare, de
trape si de perfidii consecutive al multora din pa-
ginile acestei istorii, mai ales in partile vii, sange-
rande, dand mai mult impresia unei foi de tempera-
tura, buletin al schimbacioaselor relatii personale
ale autorului, decat a unei incercari de finpartiala
supunere la object. D. Calinescu are un remarcabil
talent de polemist, de portretist, de pamfletar, in-
susiri literare valabile intr'o critica vie, militanta,
primejdioase insa intr'o istorie, oricata vivacitate sti-
listicd i-ar da.

www.dacoromanica.ro
 XXXIV

/. A. Reidulescu-Pogoneanu.

N'am uitat Inca glasul parintesc al lui T. Maiorescu,

cu care, acum vreo patruzeci i cativa de ani, ne-a vor-
bit Intaias data la curs de un eminent" fost student, ce
se afla la studii in strainatate i debutase in Omagiul"
srtu, publicand O scrisoare din Germania" in chestia
neologismelor. Era pe vremea cand marele critic
Ii lansa discipolii prin mici citatii binevoitoare la
cursuri, adica pe vremea cand toate apele curgeau
la vale dupà cum o dovedeste eminentul nostru geo-
graf d. S. Mehedinti". Tanarul cu neologismele se
numia d. I. A. Radulescu-Pogoneanu, avand pre-
tentia de a-si impune atentiei publice patru nume
deodata cand e atat de greu sà retii dourt. Prin con-
trast, prietenii sai junimisti i insusi Maiorescu Ii
spuneau pur i simplu Ionia', in nici o legatura cu
povestea.
Dupa vreo sapte ani de studii" in strainatate, e-
minentul fost student" s'a intors, apoi, fara alte opere,
dupà stiinta mea, decat doar scrisoarea cu neologis-
mele, dar i lard sa-si fi pierdut afectia marelui critic,

www.dacoromanica.ro
298 E. LOVINESCU

eu care facea, se pare, interminabile partide de sah.

Alte merite n'am auzit sa-i fi atribuit nici chiar prie-
tenii. 0 singurà data a intrat in lumina notorietätii si
anume cand, publicand o brosura asupra chestiunii
evreesti la noi, el a dovedit printeun articol in Epoca,
pe calea clasica a celor doua coloane, ca brosura lui
Ion Lahovary aparuta dupd a lui asupra ace1eias
thestiuni continea pasagii si multe din elementele
documentallei luate textual dupa lucrarea sa. Cum
lupta intre cele doua rarnuri conservatoare era in
miezul ei, mare fu satisfactia in lagarul junimist, si
parca-1 aud si acum pe Maiorescu frecandu-si manile:
Bravo, Ionica! Ei, Doamne, de mult am prevazut
eu ce se ascunde inteinsul...
Facandu-si cu ochiul, junimistii mai marunti se
uimiau si ei admirativ:
Al naibei, Ionical
Satisfactia n'a durat 'MO. mult, caci spirit prolix
dar onest, Ion Lahovary a dovedit ca brosura lui nu era
decat reproducerea unor articole publicate cu cativa ani
Inainte sub pseudonhn in l'Indépendance roumaiae,
§i di, prin urmare, d. Pogoneanu era plagiatorul lui
Lahovary, pe care nu-1 stiuse identifica sub pseudo-
nim. Dezolarea, ce a urmat in lagarul junimist, nu I-a
Impiedecat totusi pe d. Pogoneanu sa-si continue
partidele de sah cu Maiorescu iar, cand s'au deschis
perspectivele unei cariere universitare, am avut pri-
lejul sa-1 aud pe critic subliniind cu afectie impor-
tanta:
Ionica se pregateste; va publica o noua lucrare.

www.dacoromanica.ro
AQUAFOR TE 289

Lucrarea se dovedia a fi traducerea vreunui capi-

tol din Elica lui Wundt publicat in fruntea Convor-
birilor literare, sub semndtura celor patru nume ale
sale, pe când Wundt se multumia cu unul singur.
Iar când mai tarziu, Maiorescu fund prim-ministru,
concursul a avut loc, mi-a fost dat sà asist la cea
mai penibila sfortare fizich ce am vazul vreodatà
in a traduce o absoluta insuficient5. intelectuald prin-
leo F.i. mai absoluta daca se poate insuficienta
de expresie.

De aproape un sfert. de veac nu i-am mai zarit

dupa aceia impatrita semnalura pe vreo carte origi-
lialä, iar din vagi svonuri am aflat doar ca la Uni-
versilate se ocupa, sever, cu eliminarea neologisme-
lor din lucrarile candidatilor §i cu combaterea ru-
jului", a decolteului §i a ondulatiei permanente la
studente, &And iata c5. anul acesta a apärut volurnul I
al Insemndrilor zilnice ale lui T. Maiorescu, publicale
cu o introducere, note, facsimile §i portrete de I. A.
Badulescu-Pogoneanu.
Care va sa zica Maiorescu avea dreptate. Ionic5
lucreaza, mi-am spus.
Inainte de a-mi publica studiul asupra psihologiei
rnarelui critic pe baza aceslor Insemndri in coloanele
unui ziar, i-am cerut editorului autorizatia de a re-
produce ilustratiile cartii, acordata bucuros, cu re-
zerva aprobarii §i a d-lui Pogoneanu, caruia Ii apar-
tineau fotografiile. Obtinând-o §i pe aceasla, ziarul
incepu publicarea celor 16 articole, cli§eele având
19

www.dacoromanica.ro
990 E. LOVINESCU
bine inteles indicatia locului de unde fusesera luale.
Dupa cateva zile, editorul imi spuse totusi:
Ciudat, nu stiu ce are d. Pogoneanu... E nemul-
tumit ca: i se publica cliseele... Se terne O. nu-i strice
vanzarii carpi, si doar i-am aratat ca aparitia artico-
lelor din ziar constitue, dimpotriva, o mare re-
clama, dupa cum o dovedeste vanzarea in Capita la si
chiar in provincie, dar nu pare convins.
Zilnic imi venia apoi ecoul nemultumi,rilor d-lui Po-
goneanu... Ca el nuli aduce aminte sa fi dat vreo
autorizatie... cá el n'a inteles ca... Ca se fac prea multe
citatii de pasagii intregi... Si, ca sh nu mai lungesc
vorba, acum admitea, acum revenia la telefon ca
sä spuna ca nu-i convine sa i se reproduca cliseele.
Catava vreme ramiisei nedumerit in fata acestei psi-
hologii, fall altà explicare posibila decat cea a unui
interes material al cartii, care, totus, dui:a cum ma
asigura editorul, in masura sa aprecieze, nu numai
ea nu iesia stirbit ci sporia. Ca sä incerc adancurile
sufletesti si poate si putin in glurna li spusei edito-
rului:
Fdgadueste-i ca la fiecare cliseu voi adaoga: Re-
producere dupd Insemnärile zilnice ale lui T. Maio-
rescu publicale de I. A. Radulescu-Pogoneanu".
Nimerisem punctul nevralgic. Din acru, omul se
inviora dinteodata:
Apoi, negresit! isbucni el. Dar ce, Insemndrile
s'au publicat singure? Ce, Maiorescu le-a publicat?
N'a trebuit sä ma caznesc eu sa-i descifrez scrisul, ba
in mare parte O. traduc textul redactat in nemteste?

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 291

Se Meuse, in sfarsit, lumina! Omul care iscalise

documentatia lui Ion Lahovary asupra chestiunii e-
vreesti, acuzandu-1 totusi de plagiat, si Isi punea cele
patru nume ale sale sub Inca un capitol din Elica
lui Wundt", tinea sa-si citeasca impatritul nume si
sub fiecare cliseu luat din cartea lui Maiorescu. Cand
nu ti 1-ai vazut tiparit de un sfert de veac, oricat ar
putea trezi zambetul, dorinta era tolusi, omeneste,
explicabill
Martora rni-e redactia ziarului de straduinta de a-i
satisface aspiratia; de fiecare data ma lovii Irish de
vointa secretarului, care nu gasia estetic si 12gitim sä
lungeasca textul cliseelor si cu cele patru nume ale
d-lui I. A. Radulescu-Pogoneanu. Numai odata, prin
IIU §liu ce intdmplare, au aparut: e singura noapte, in
care am dormit linistit si poate si d. Pogoneanu.
Uitasem de mult de aceasta Ihuitoare inlâmplare,
cand gasii pe .masä urmatoarea notificare prin por-
tarei :
Publicdnd in cursul lunii Aprilie 1937 in ziarul
Adevarul o serie de articole asupra Insemnarilor zil-
nice ale pdrintelui meu Titu Maiorescu, lipeirite sub
ingriiirea d-lui I. A. Reidulescu-Pogoneanu, afi gdsit
cu cale sei reproducefi pasagii intregi din aceste In-
semndri precum fi mai toate facsimilele f i portretele
cuprinse in volumul editat de librdria Socec la fn-
ceputul anului 1937.
Dupd prevederile legii asupra proprieteifii literate
;ii artistice din 28 lunie 1923, publicarea ce afi Neuf

www.dacoromanica.ro
292 E. LOVINESCU
ph-6 autorizatia mea aduce o gravei atingere a drep-
tului meu de proprietate asupra scrierilor peirinte-
lui rneu i asupra ilustratiilor cuprinse in volum.
Rezervándu-mi dreptul a cere aplicarea sanc(iuni-
lor acestei legi, IA notific cd in temeiul dreptului ce-mi
garanteazá legea vei interzic sei publicali in volurn i
sd punefi in vánzare articolele d-voastra cuprinzeind
reproducerea pasagiilor f i gravurilor a ceiror pro-
prietate imi apar(ine f i vci atrag aten(ia asupra pc-
depselor inscrise in art. 48 f i urmeitorii din lege.
Primifi, vá rog, asigurarea consideratiei mele.
LIVIA DE DYMSZA
nascutà Maiorescu
Cu domiciliul ales la d. I. A. Reidulescu-Pogoneanu,
Bucurefti, str. General Lahovary 1.
Scotand din cauza pe d-na Livia de Dymsza, care,
träind de 30-40 de ani departe de tar5., e -pe atat
de venerabilá, pe cat de ne§tiuloare de imprejurarile
vietii noa.stre culturale §i chiar de interesele morale ale
memoriei ilustrului säu phrinte, Notificarea ramane
opera personald a d-lui I. A. liklulescu-Pogoneanu.
Nemangaiat de a nu-i fi putut reproduce numele
sub fotografiile articolelor mele, ii dau azi o satis-
factie mai mare: alAturi de scrisoarea asupra neolo-
gismelor, de bro§ura asupra chestiei evree§ti cu do-
cumentatia luata din Ion Lahovary §i de... inc5. un
capitol din Etica lui Wundt", publicandu-i-o, a-

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 293

ceastä Notificare se adaugd la opera lui complecta l .

Nu vá spuneam eu cd Ionicá lucreazd?! ar fi

rostit pdrinte§te Maiorescu, dacd ar fi trait sd-i vacia
isprava.

1) D. I. A. Radulescu-Pogoneanu, raspunzand prinleo seri-

soare publica in Adevdrul ca autorul notificarii e d. avocat M.
Antoniadi (uncle duce meserial), ma vad silit sa-o sterg din
lista operelor sale complecte. Articolele publicate mai tail lIn
ziar au fost integrate in cele doua tomuri ale mele asupra lui
T. Maiorescu, aparute in Editura Fundatiilor Regale", 1940.
PAna astazi nu mi s'a deschis nici o actitule publica.

www.dacoromanica.ro
 Nichifor Crainic.
N'am mai urmdrit de foarte multi ani poezia d-lui
Nichifor Crainic pentru cuvântul ci nici poezia nu
1-a mai urmarit pe d-sa. Românul se naste poate poet
dar devine, cu sigurantá, om politic. In materie de
ideologic literará i cultural& primul i ultirnul contact
cu d. Crainic 1-am avut acmn vreo cinsprezece ani cu
ocazia aparitiei Istoriei civilizafiei romdne moderne
cu urme i in Sburdtorul din 1925; din acest contact
am rAmas cu convingerea, exprirnatä In mai multe
note, a. d. Crainic nu numai &à nu are o culturii
general& necesarà unei discutii tiintifice dar nici ati-
tudinea sufleteascá, ce i-ar face-o cu putintd. Dupá
cAteva mici Incercàri de caracter metaforic pentru
au teroriza traditionalismul in schematisme groso-
lane si a-si da o aparentil de disciplinA stiintificd,
omul Ii revenia repede la propria-i naturd; teorlile,
exemplifichrile istorice nu erau decal poze" dictate
de legea imitatiei ab exterioribus pentru a da impresia
unei pasiuni ideologice, Intrucat, dela cea dintAi cioc-
nire, intorcându-se la metodele sale ortodoxe i autoc-

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 295

tone, se integra in admirabila conlinuitate a adevAra-

tului traditionalism romanesc pamfletar, ce nu vine
atat dela rasa, uneori prea oachesd, iar alteori sus-
pect semitich, ci dela lipsa de culturA, care, penti-u a
'Area doctorald, incepe cu citatii din diferiti cugetd-
tori occiclentali i sfarseste prin a te trAsni cu ineptii
bastinase... Intr'un cuvant, incd de pe atunci se pre-
simtia in d. Nichifor Crainic predestinarea unei ca-
riere polilice, uncle vulgaritatea cugetdrii se poate ex-
prima in forme cat mai categorice. In aceastd directie
nu 1-am mai urmdrit InsL, asa cd razele cugetdrii sale
etnocratice au putut lumina haosul", fArd sà fi be-
neficiat si eu de ele. Abia dupd atatia ani, iau din
nou contact cu ideologia lui literard, gdsindu-1 exact
la punctul in care 11 lAsasem. Cum voi face o citatie
mai mare, reproducandu-i in intregime un articolas
si cum citatiile prea lungi nu se urmdresc, 1-as ruga
pe cititor sd o parcurgd totusi in intregime.
Gogomdniile d-lui B. Lovinescu

De multd vrerne nu ne-am mai ocupat de critica

d-lui E. Lovinescu. Nu ne-a interesat si nu ne intere-
seazd. Pdrerile sale despre altii sau despre noi n'au
altd valoare deck acel sec cata-cata" al cotofenelor
ce sboard, din copac in copac, lAsand i ele in urmA
ceca ce pot. Asemenea secretii cerebrate nu meritd
atentie. Dar d. E. L. nu este numai un critic neputin-
cios, care schimbd zece pdreri contrare despre acelas
scriitor, nu e numai un biet scriitor ratat, care re-

www.dacoromanica.ro
296 E. LOVINESCU
curge la mAscdri pentru a fi luat in searat fie §i
numai prin meritate injurii, d. E. L. e, pe limgd toate
acestea §i un publicist neonest, fiindcA Ii lipse§te sina-
tul responsabilitAtii.
Inteun foileton din Adevärul unde vrea sa apere
Impotriva d-lui N. Iorga, pe d. T. Arghezi cel mai
mare poet contemporan", care panà mai deunAzi nu
avea absolut niciun talent pentru acela§ d. E. L. -- a
scris-o doar sub semndturä in clefunctul situ Sbu-
reitorl) criticul face afirmatia cá poetul in che-
stiune a schimbat fata poeziei române§ti" §i sub
inraurirea lui s'a desvoltat toatà lirica noastrà, in-
fluentându-i §i ferlilizandu-i pe toti poetii, fie ei §i
traditionali§ti (Nichifor Crainic, I. Pillat, V. Voicu-
lescu, etc.)".
Intâia oard iese o asernenea afirmatie din condeiul
unui gogoman! Chiar d. T. Arghezi, pentru care lo-
vinescq insemna panil mai deunäzi baligä §i mai räu
decal atht, se va fi schrpinând in ceaf'd citind aseme-
nea názbâtii. Ce-are aface poezia unui I. Pillat cu a
d-lui T. Arghezi? Ce-are aface poezia d-lui V. Voicu-
lescu? i ce-au aface versurile mele? Mi s'a spus cá
in dirtile d-lui Lovinescu acelea§i versuri ale mele
sunt vlahutiene. Acum iatá-le argheziene! SArrnanul
criticut!
Nu e in obiceiul nostru sá ne apAram singuri pro-
ductiile literare. Odatä date la lumin6, fiecare le ju-

1) SA citeze textul.

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 297

deca dupa cum poate. Iar noi nu suntem stapani pe

judecata nimanui.
Dar pentru respectul adevarului, un critic onest ar
fi putut observa urmatoarele:
D. T. Arghezi ne-a fost o vreme colaborator. Cu
lucruri foarte decente. $i mai mult decal atat: cu lu-
cruri modelate dupa crezul artistic, atat de definit,
al revistei Gandirea". Altfel, n'ar fi putut colabora.
Faima poetului dateazä numai de cativa ani. Crezul
Gandirii" dateazil insa dinainte de fundarea revistei
§i anume: dela $esurile Natale", apdrute in 1916,
§i unde se gasesc toate elementele acestui crez!
Un alt critic, d. G. Chlinescu, recenzand la aparitie
Cuvintele potrivite" ale d-lui Arghezi, gäsia in ele
ecouri §i influente succesive din varialele faze §i cu-
rente literare afirmate de peste 30 de ani incoace. $i
i§i documenta afirmatiile cu ciLate paralele. D. '1'. Ar-
ghezi e un talent care se acomodeaza. Liber de mice
crez, el le adoptil pe rand. $i un capitol foarte in-
teresant de studiat e influenta spiritului gandirist
asupra productiei sale poetice. Ce-a dat mai bun d.
T. Arghezi e scris in acest spirit §i nu seamana cu
ceea ce scrisese mai inainte, cum rni seamana cu
ceea ce scrie de cativa ani incoace, de cand compune
modernist, adoptand tehnica versurilor libere. Racititi
psalmii" sal, recititi frumoasa prefata a Cuvintelor
potrivite", pentru a vedea cat de puternica a fost
influenta gandirismului asupra sal
Acesta e adevärul istoric.
$i n'am fi avut niciun interes sa-1 spunem noi chiar;

www.dacoromanica.ro
298 E. LOVINESCU

1-am fi tacut cum 1-am thcut §i pana acum, daca

nu ne-ar fi scos din rezerva obi§nuita gogomania a-
firmatiilor d-lui E. Lovinescu. E inutil sa intrebam
daca särmanul criticut poate sa-§i sustina .macar cu
o iota documentara gogomaniile!"
Dad' am reprodus un arlicol atal de lung, cititorul
nu-§i va inchipui, de sigur, ca am facut-o pentru a
porni la o discutie estetica sau macar de istorie li-
terara cu un orn, al carui nivel de cultura §.1 de ex-
presie se precizeaza din primele cuvinte, ci pentru
a-i da spectacolul, in adevar rar, al unei inflatii, care
linpresioneaza intr'un domeniu, unde inflatia este
obi§nuild. Iata-1 pe d. T. Arghezi, poet de faima re-
tenth" inspirandu-se din venerabilul abecedar poetic
al .'esurilor natale, din 1916, wide se gasesc toate
elementele" crezului gandirist, afara doar de talent!
Nu e de mirat cà, dupa aceasta isprava, d. Crainic
anunta pe coperta revistei un premiu de zece mii de
lei pentru cel mai bun studiu asupra gandirismului"
continut in biblia Aesurilor sale, pe atat de mediocre
pe cat de natale.
In spaima ce-1 va cuprinde, cititorul se va refugia
§i potoli in calmul unui peisagiu de basin autocton
caci din dosul acestei 1audaro§ii se proecteaza o fran-
tura de legenda. Langa scaunul domnesc al Impa-
ratului, pe un divan, cocotat pe §apte perini sta. bu-
chlarul. Nu e bucatarul vremurior noastre, cu scufita
§i halat alb, ci o narnila tuciurie, buzata §i cu pärul
cret, umflath de grasime §i de trufie, labartata §i

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 299

unsuroasa, paroasa si slinoasa, revarsata de nu-I

cuprinde intregul divan. Ii povesteste cu ifos Impa-
ratului isprava uciderii balaurului cu §apte capete:
$i unde sa vezi, slavite imparate, manca-ti-as, ea
scoate un cap din lantaná da' eu i-1 retez cu palo§ul
de-i sburd cat colo, c'asa m'a facut mama viteaz.
Da' nici el nu se lasd ci mai scoate unul si eu harsti!
i-1 i retez, i pe asta; da' el mai scoate unul si eu
i-1 tai si pc ala; ce sa ma mai laud? ca mi-i silä.
I le-am retezat, slavite imparate, manca-ti-as, pe toate
§apte... sa-mi sara ochii, daca mint... si sa-ti spuna
si al de Calinescu, ca s'a nimerit si el de fata... i ce
atata vorba, uite si satarul dela bucatarie uns cu &Inge
de balaur si uite in curte si cele sapte capete ale lui...
$i amu, barosane, dupa ce te-am.scapat de primejdie,
pune vreun gramatic imparalesc dau si eu din
toata saracia mea zece mii de lei sá scrie si pentru
äia de-o veni povestea ispravii mele vitejesti i, ca
vorba sa fie vorba, sa-mi dai de nevasta pe fata Ma-
riei tale..."
Cumpänit, intre haz i indignare, Imparatul nu se
putu opri de a nu-i striga:
Huo, cioara!

www.dacoromanica.ro
 XXXVI

Marcu Aureliu Melencouici - Polsk...

Nu-mi aduc arninte cand 1-am cunoscut Intaiu pe

Marcu Aureliu Melencoviei - Polsk. Trunchios, lata-
ret, mic, cu un cap mare mistuit de o frunte vasta, cu
un par ca matasa porumbului, cazand in bucle rare
lipite de craniu, cu ochi albastri, cu o figura blond-
roscovana, spuzita de o acnee tenace, gull mare, dinti
lati implantati in gingii solide, umflate. Nu-i cunosc
originea: rutearl din Bucovina sau roman din cheii
Brasovului? Orieum, tip exotic; aparent, nordic. La
bizarul lui nume, omul a mai gasit potrivit sl adauge
anexa de Polsk adica Polonezul. Cunoslea lirn-
bile slave §1 cele scandinave, p cum träise catva timp
in Polonia i ii semnase articolele de acolo cu a-
daosul de Polsk, i se paruse Ca trebuia sä-1 adopte.
Petrecand mai tarziu mai multi ani la Londra si
specializandu-se chiar In studiul limbii engleze, a
stat mult timp pe ganduri, daca sa nu-si schimbe nu-
mele in Marcu Aureliu Melencovici -English. Numai
dupa lungi desbateri cu sine, a ramas tat la adaosul
de Polsk, sub care se credea mai cunoscut. Avusese

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 301

o oarecare activitate si dinainte de razboiu in mici

foi culturale prin notite, dari de seama si mai ales
cronici muzicale. Poliglot, putea fi mediocru in mai
multe limbi.
Cum in Anglia se specializase in fonetick studiind
excluziv, cu ajutorul a tel de tel de aparate, vibratiile
sonore ale fiecarei vocale in parte, ne avand alta pri-
cepere literarrt, la sedintele Sburatorului se insera
din cand in când printre lecturile poetice cu experi-
mentari facute asupra adeväratei rostiri a cuvantului
Shakespeare, duprt legile invatate in. laboralor.
Scoborându-ma odatrt prin Cismigiu, .11 vrtzui brusc
adulmecand nelinistit vazduhul ca inleo aslep tare,
pana ce se hotiiri, in sffirsit, sà-si exprime ingrijo-
rarea:
Ce ar fi dad' am trece pe altà alee?
De ce nu? ii raspunsei crezAnd ea se fereste de
vreun inoportun.
i de aici ma atrase pe altä alee si apoi pe alta,
pana ce-1 intrebai de cine fuge atat de speriat.
SA va spun drept mi-e frich de curente.
In plin zrtduf de Julie, onml se temea de inchi-
puite adieri de vant si se pitia dupa copaci, ca sil
nu... raceasca.

Biciuite de nevoia unei cariere universilare, sfor-

tarHe lui intelectuale s'au tradus pe incetul si in o-
pere literare adica intr'o serie de brosuri de opt,
de zece, de saisprezece pagini, desbatand probleme
vaste ca: Importanfa studiului limbii engleze" sau ea:

www.dacoromanica.ro
302 E. LOVINESCU

O priuire asupra literaturii engleze" (In doudspre-

zece pagini!) Traducând apoi un numär de poezii ale
lui Eminescu in englezeste (el td1mAcindu-le in prozd,
§i o englezoaicä punandu-le in versuri), care nu-mi
fu mirarea când citii peste cdtva timp pe cartea lui
de vizita trimisd de sdrbätori:

Marcu Aureliu Melencovici-Polsk

Doctor dda University of London".
Traducdtor al lui Eminescu in englezeste.

§i. oricht am incercat s6.-1 conving cd astfel de calitAti

de ordin moral nu se indicd pe cartea de vizitA,, a
fost de prisos; peste cliteva luni pe aceia§ carte ornul
mai addugd §i:
Menzbru al ligii contra sgornolului".

li mai rdinânea doar sd mai adauge §i:

Mernbrn al ligii impotriva curentelor din Cismigiu".

Pe unele din bro§uri observai dela un timp cd

dedicatiile ma botezau Ion". Intr'o Sambath. a
Pa§telor Imi FAA.' din nou acasd o bro§urà cu aceia§
eroare de nume, a§a cd hotarii sä-1 scutur in glumd
putin. A doua zi chiar, In drum spre Salonul de pri-
mdvard, intamplarea fdcu sd-1 intalnesc prin dreptul
palatului Cantaeuzino, inarmat cu eftteva carticele de
ale lui, in cdutarea casei lui Ramiro Ortiz (A§a se pre-

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 303

gatesc carierele universitare). Cum imi era in. cale, ma

oferii sa i-o arat eu. In asteptarea momentului priel-
nic, facuram cativa pasi, tacuti. In piata Victoriei o
luaram deadreptul, thud, la ivirea indepartata a unei
trasuri, 11 vdzui, deodata, palid, cu fruntea imbrobo-
nata de sudoare, tremurând din toate incheieturile si
tragandu-mil de brat inddrat. Ajunsi pe trotuar ma
smucii din mânile lui.
Ma iertati, se balbal el urnil, dar eu nu pot tra-
versa o piata. Sufár de agorafobie.
Aha! care va sa zica suferi §1 de agorafobie! is-
bucnii eu, in sfar§it. Si de ce mai suferi dumneata,
domnule? De zece ani ma târasti prin toate aleele
pentruca suferi de curentofobie! Mai su-
feri §i sgornotofobie, si o mai pui si pe cartea de
vizita, si mai mult decal orice, suferi de amnezie. De
zece ani iti dau revista, articolek, cartile mele, de
zece ani ma obligi sa-ti retin cele patru nume i d-ta
n'ai nici delicateta sd stii cum ma cheama!
Inmarmurit de apostrofa neasteptata, omul se cid-
Lind:
Nu inteleg, se bfilbdi.
Da, da. Afirm ca dumneata nu stii nici cum ma
cheama, insistai eu cu o figura prefacut ameninta-
toare.
Stacojiu, cu piaci maladive de roseata, leoarca de
apa, cu privirea ratacita, sub stäpanirea panicei, fa-.
and sfortari mari de memorie, el isbuti, in sfarsit,
sa-mi dibue numele adevarat.
Bine c'a dat Dumnezeu! rasei. Ei, acum cá ti-ai

www.dacoromanica.ro
304 E. LOVINESCU
adus aminte cum ma chiama, apuci pe aici pe dreapta
§i dai numaidecat de casa lui Ramiro Ortiz; ceva mai
departe locuiesc i G. Murnu §i. S. Mandrescu, caci
drumul la Universitate duce §i pe la dan§ii.
De ce mi-au revenil in aminlire aceste scene? Mai
siiptri.mana trecuta, citii in darea de seama a unui
ziar asupra congresului tinut la Geneva al Ligii im-
potriva pornografiei literare", raportul delegalului
sectiei romane§11, d. Marcu Aureliu Melencovici-Polsk,
in care infiera §i expunea razbunilrii legli §i oprobiu-
lui mondial multi dintre scriitori ascultati cu faIsi
devotiune la mine; pe lângà litlurile de doctor Of
University of London"; traducator al lui Eminescu
in engleze§te"; pre§edinte al ligii impotriva sgornolu-
lui"; membru al ligii impotriva curentelor din Ci§ini-
giu"; membru al ligii agorafobior" Marcu Aure-
liu Melencovici- Polsk va putea sa-§i adauge, in. fine,
cu legitimd mandrie §i tillul de membru al ligii im-
potriva pornografiei"...

www.dacoromanica.ro
 XXXvIl

Din carnetul unui autor de Istorie a literaturii

ronidne contemporane"

Convingerea u§urintii ei e semnul sub care se im-

pline§te destinul crilicei in con§liinta publica, de§i,
ca sä fie bine, orice lucru e greu. Cand m'am gos-
podarit intaia oara, d. Fritz, balranul valuator de
ma§ini de gdtit, m'a asigural di in tot Bucure§tiul
nu existau decat trei co§ari fire§te tigani cunos-
catori ai meseriei: unul era insa mai totdeauna beat;
al doilea trebuia supraveghiat, caci avea obiceiul sit
fure; al treilea era greu de gasit, deoarece se bateau
pe dansul toti bucure§tenii.
Crilica nu poate fi mai u§oara decat curatatul co-
§urilor.

Nu despre greutatea ei va fi vorba aici ci de

greutatile vietii criticului de pe urma exercitarii pro-
fesiunii lui, privite, de altfel, doar lateral. Cu exceptia
cazului cand nu devine ea insa§i parghia unei ascen-
siuni sociale, a unei cariere §i atunci uzurpa un
nume nemeritat, critica implica un fel de asceza;
20

www.dacoromanica.ro
306 E. LOVINESCU
independenta morald, elementul ei esential nu se do-
bandeste deck in urma unei renuntari la niste bu-
nuri accesibile doar dependentii si cornplezentei. Daca
in gradina lui Academos nu se pulea intra deck ca
geometru, pe poarta criticei nu poti patrunde decal
cu toiagul si desagii pelerinului spiritual, mancator de
lAcuste präjite.

Ranclurile de fata n'au scopul de a desfasura filmul

unor peregrinari prin Tebaidele literaturii nationale,
in fapte si in consideratiuni generale, ci de a pune
inaintea ochior cititorului doar cateva modeste e-
xemple recente, pentru a-si schita singur icoana
sum ail a pa timirii criticului roman...
Pub Hand o Istorie a literaturit romdne contempo-
rane cu o anumità atitudine, e dela sine inteles ca au-
torul trebuia sa se astepte la infruntari ideologice
u§or deviate in contestäri si chestiuni personale. Nu
e, prin urmare, vorba de aceste polemici naturale, ci
de nemultumirile latente sau fatise, ce tac si se con-
suma uneort in simple mahniri, sau fierb tnocnit in
veninuri tari in asteptarea momentului prielnic pen-
tru a se infiltra in straturi nebanuite, impotriva inten-
tiilor celor mai categorice, spre a dizolva cu acidul
lor legdturi vechi si gingase, iar alteori, clevenind
publice, se transformd in doleante, in vehemente sti-
listice, dupa temperament, in insulte anonirne, in re-
clamatii, niciodata pentru sine ci totdeauna... pentru
alti nedreplatiti sau, daca au la indemana o tribuna,
in atacuri publicistice foarte variate, pe departe, cu

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 307

ocoluri greu de dibuit, ori direct §i fgril nici o team5.

de a se ardta sub propria-i infati§are.
Ocupându-se de productia a peste trei sule de scrii-
tori, dintre care multi tineri neconsolidati Ina., s'ar
crede cà o istorie literará a dovedit o largd genero-
zitate pe calea satisfactiilor. premature. Nu se poate
totu§i §ti dach le-a pricinuit cu adevArat, deoarece
satisfactia de obicei tace sau chiar se ascunde. Dup5.'
ce a Inghitit vitelul, §arpele nu dore§te deat s'a-1
digere in lini§te, departe de ochiul indiscret; numai
and e flämând, sArind la trecdtor sau la imblânzitor,
afli de starea lui de spirit. A extinde lirnitele bunei
vointi §i ale intelegerii nu este insa' o politicd a cri-
ticei; pentru un tanAr multumit" care, de altfel, n'o
mgrturise§te ca sà pará cà i se cuvine sunt,trei altii
nemultumiti pe nedrept sau chiar §i pe drept, intru-
at, la valoare poate egalà, ei pretind justitiar, o a-
tentie egal5. fárä sä admitä c5. In infinitezimal orni-
siunile sunt ingäduite §i, In orice caz, omene§ti. 0
metodà mai riguroasà, mai intransigentà cu varsta,
cu valoarea, cu activitatea, punându-i pe toti, strict,
in fata neantului ori a incertitudinii, e mult mai bine
venità; treze§te §i mai putine nemultumiri §i Inläturà
§i invinuirea spiritului partizan, deoarece, In infi-
nitezimal, cunoa§terea criticului e fatal limilatà la
cercul experientei sale.
Din acest carnet voi desprinde trei cazuri:

www.dacoromanica.ro
306 E. LOVINESCU
1. Corneliu Moldovanu

Intr'o seara, pe terasa unei cafenele, pe un zaduf

cumplit, ma abatui din fata gradinii Ateneului. La
masa se mai aflau un prieten avocat, un doctor §i un
tânàr romancier evreu. Pe cand comentam suflul
saharian abatut brusc asupra Capita lei, deodatd, se
a§eza langa noi Corneliu Moldovanu... Camarad de
liceu, doar cu vreo trei ani in urma; poet cu debuturi
samanatoriste, pus totu§i in lumina de Convorbiri
critice ; daca nu scrie de vreo 15-20 de ani, In
schimb administreazh societati literare §i distribue
premii nationale. Carierele noastre literare evoluand
In planuri deosebite, intre noi n'a ramas decal o
camaraderie limitata la un traditional schimb de cu-
vinte:
Ce mai faci, coane Evghenie?
Bine, domnu' Corneliu.
De data asta, cu masca subtiatd, dar §i franiântata
de cine §tie ce sguduire sismica, prietenul Corneliu
nu ma mai intarnpina cu obi§nuita intrebare asupra
sanatatii, ci, exploziv, agresiv aproape, crispat, ma
Infrunta cu aceste vorbe fara introducere:
Uf! In sfar§it, am reu§it sh-i dau premiul national
de critica lui Mihalache Dragomirescu! Ce zici, coane
Evghenie?
Daca discutia ar fi mers normal §i intamplator spre
premiul national de critica, poate cA a§ fi avut ceva
de zis". In conditii atat de bruscate §i de ostentative
nu aveam insa nimic de obiectat.

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 309

Pai ce s5. zic? Ma bucur cA 1-a luat el; putea sa

se distribue §i mai rail.
Eu i 1-am dat. In trei zile de manevra, am iz-
butit sa-I conving pe Rebreanu, pe Minulescu §i pe
altii. Ce zici de asta, coane Evghenie?
Ce sl zic! Zic cA ai fAcut foarte bine. Ai scris
la Conporbiri critice §i al fost totdeauna aparat de
.

pana isteata a lui Mihalache", a§a cA i-o §i datorai.

Ai lucrat din cel mai frumos sentiment de recuno§-
tinta, cum se §i cuvenea, de altfel, ca i Rebreanu §i
I. Minulescu. Vechea gardA, ma rog!
Te cred. Apoi pe Rebreanu 1-a §i InvAtat sa
scrie, cad la venirea lui din Ardeal nici nu §tia ro-
mAne§te.
Vxagerezi putin, incercai eu sa-i rezist de forma.
Rebreanu a publicat literaturA i inainte.
Crezi? Cum? Cand anume? se Incrunt5. el cate-
goric, intolerant.
Freimdritdri.
Eroare! Ha! imi implânta brusc pumnalul in
inima. Dumneata faci istoria literaturii §i nu cuno§ti
evolutia cronologica a scriitorior! Afla ca primul
volum al lui Rebreanu e Golanii, unde se and capo-
doperele Coasa, Dintele, pe care le-a pus in lumina
Mihalache...
Golanii au aparut in 1916, pe cand Freimdnteirile se
publicasera din 1912, dar gestul hotarit, definitiv,
tonul dictatorial al prietenului meu Imi aratarl za-
darnicia rectificArii. Ca critic, ma simtii totu§i dator
sa afirm valoarea destul de relativA a Golanilor.

www.dacoromanica.ro
310 E. LOVINE5C121

Stiu! stiu! izbucni cu vehementd Corneliu, stiu!

Pentru dumneata Rebreanu incepe cu Me Strut, de-
zertor. Nu-i asa? Vezi cd am ghicit? Pentrucd 1-ai pu-
blicat in Sbureitorull Asta e. Publicat de Mihalache,
Dintele e mediocru. Stiu. Egocentrism, coane Evghe-
nie. Poveste veche... Sburätorul... Campineanu 40...
Cincizeci de trepte pand sus la dumneata... Sunt pline
ziarele de mofturile astea... Nimic nu-i bun, dacä mt
s'a citit la Sbureitorul... Da... da... Nu protesta...
Nu protestam de loc. Tot Corneliu se intoarse spre
succesul campaniei lui in favoarea premiului lui Mi-
hal ache.
A voit, ce-i dreptul, X. sd mi se pund in cal;
spunand: Eu nu votez pe nerodul dsta", dar m'am
uitat odald urat la dansul si. nu stiu cum m'am retinut,
de a nu-i rdspunde: Mai bine far/ votul dumitale..
Nici nu se sade un premiu nalional iesit cu concursul
Sdrindarului". Nu i-am spus-o dar mi-a citit-o in
ochi. A rosit. 0 sd distrugem noi Sdrinclarul si pe toti
jidanii, tipd el agresiv apucand de nasture, inslinctiv
si prieteneste, dealtfel, pe tandrul romancier evreu.
Apoi induiosat:
Stii cd. 1-am sarbdtorit pe Mihalache la Luzana...
Tot scriitori unul si unul: Rebreanu, Minulescu, Sor-
bul... A.stia, da zic si eu stalpi ai literaturii nu ca
Baltazar ori Voronca. Nici nu poti sd-ti inchipui cat
de frumos a vorbit Mihalache. Iar cand a ardtat cA
a lucrat patruzeci de ani la sistemul lui, fdrà A.-0
fi dat seamd cd in integralism" pusese bazele filo-
zofice ale legionarismului, ne-a podidit lacrimile.

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 311

Apoi tot mai admirativ:

Om si Mihalache asta! De sapte ori ii citia
Rebreanu cate o nuvela pana ce-1 multumia, refd-
cand-o mereu... Nu mg vorbesc de Gregorian; el
venia la Mihalache cu un bleslem impotriva lui Dum-
nezeu si iesia cu mi imn de slava. Asa actiune a
criticului asupra scriitorilor, inteleg si eu. Si, pe urrna,
el i-a invatat sa scrie.
Mihalache? incercai eu sa ma indoesc.
Mihalache! Da, Mihalache. Pe vremea lui nu
indráznia Baltazar sa scrie m'am ingerit". Auzi
dumneata, domnul Baltazar s'a ingerit!" Bine face
Pizani..: Asta e româneste ori jidoveste? se adresa el
din nou prietenos romancierului evreu.
Dela rázboi, nu mai stie nimeni scrie romaneste,
conveni celalt, resemnat ori, poate, spiritual.
Asi fi avut sa spun si eu ceva dar mi se paru de
prisos; prietenul meu nici nu mi-ar fi ingaduit-o de-
altfel, cu imperiosul lui flux verbal de om care se
pregateste sä ia posturile de comanda ale literaturii
romane, sä acorde premii nationale si permise de
calea ferata, sa imparta burse, sä decreteze talentele
si legile gramaticale, sa deschida puscariile, cu gestul
scurt, deciziv, definitiv.
Se Meuse ora unu din noapte. Ma ridicai cu senti-
mentul marii mele nevrednicii si inutilithti, dar nu
ma departai pftnà nu prirnii si ultima lovitura din par-
tea nemilosului meu prieten:
Stii, coane Evghenie, cà ti-am citit cartea aia a
dumilale, Istoria aia..., cum li zice?

www.dacoromanica.ro
312 E. LOVINESCU

$tiu.
De unde §tii?
Din felul cum mi-ai vorbit. Cum credeal CA te
suportam altfel? Ti-am inteles suferinta. Psiholog §1
eu, cu voia dumitale, drag' Corneliu.
2. Boeria na obligd.
Din intaia saptamând a aparitiei Istoriei literaturii
romdne contemporane (1937) primii o carte po§tala
dela un semnatar necunoscut personal, destul de cu-
noscut altfel, d. Th. Ra§canu, boer de tara, mo§ier
moldovean, publicist harnic, documentar §i beletri-
stic, cu diverse titluri de respectabilitate. La o vArstA
§i cu o slructura sociald care impun urbanitatea prin
definitie, mai ales fata de necunoscuti, boerul nostru
crezu totu§i de cuviinta sa-mi trirnita printr'o scri-
soare deschisa parerea lui putin magulitoare, expri-
mata in termeni familiari, prin nimic autorizati, des-
pre cartea mea, incheind lapidar:
Ubi omnes, non ego!
Adica: uncle au incaput atatia, sunt bucuros de a
nu ma gasi §i eu!
Intelepciunea vorbei latine§ti e minunata; ea lzo-
leaza pe scriitorul nedreptatit In cercul de foc al
propriei lui con§ainti. Daca o ai, la ce bun Irish mani-
festatiile epistolare, ce-i contrazic sensul orgolios?
Morbul literar pustie§te §i deformeaza, In realitate,
nu numai varsta ci §i arhondologia. Boeria nu mai
obliga,

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 313

3. Amnia romdneascd.

De profesiune doctor, 91 I. Biberi e de cativa aSni

(1937) cronicarul literal- al unui ziar redactat in
limba franceza. Scriitor §i de literatura de imagina-
tie, nu e locul sa-mi exprim vreo parere dcspre ansa;
prefer sd-i raman justitiabil prin literatura mea. Din
cele cateva dati ale venirii sale pe la mine, am ramas
cu impresia unui om de cultura generala, cu o mare
mobilitate asociativa in idei; volubil peste necesitate
§i agrement, dar de o curtenie de raporturi cu ade-
varat placuta, ce-i indreptatia preferinta de a-§i pu-
blica literatura In frantuze§te.
Nevazandu-se Irecut printre scriitorii de care ma
ocupam in Istoria literaturii romdne contemporane,
d. Biberi nu mi-a trimis vreo orgolioasa carte po§talá
din ora§ul de provinyie undeli practica medicina, ci
§i-a ascutit pana in foiletonul critic al ziarului salt
monden pentru a-mi recenza volumul III al Memoriilor
aparut tocmai atunci. Tata tonul cu care imi lune-
reaza pornirea de a ma opri asupra unora din de-
fectele fizice" ale eroilor mei" (sa spunem: surzenia
unuia, microfobia sau agorafobia altora, etc.):
17A amesleca Inteo discutie publica persoana fizica
a adversarului, §i, denuntandu-i mizeriile fizice, de care
la urma urmei nu este responsabil, aceasta nu e ati-
tudinea unui om civilizat, pentru a nu zice mai mult.
Am scris acest articol in speranta ca d. L. ne va cruta
pe viitor de penibila lectura a diagnosticelor sale cli-

www.dacoromanica.ro
314 E. LOVINESCU
nice. In acela§ limp dam §i un sfat d-lui L., eaci
intr'o zi s'ar putea foarte bine ca un publicist in-
discret §i de aceia§i delicatetà rnoralla sa-i puna, dupä
singura lectura a articolelor sale, un alt diagnostic".
Nu voi incerca sa-rni apar portretistica; ea rdmane
la discretia de apreciere a d-lui Biberi; con§tiinta imi
spune totu§i ea niciodata nu m'am oprit asupra de-
fectelor fizice" ale unui model, deck pe rnasura re-
percusiunilor de ordin psihologic, singurul lucru va-
labil. Nu memorialistica mea e, a§a dar, in discutie
ci resorturile suflete§ti ale criticului; de sub Ur-
tiuta poleita a volubilei sale curtenii frantuze§ti, a-
pare brusc elernentul autocton: (la sfaturi, sperä, ca
orice publicist national, ca-1 voi cruta pe viitor de
penibila lectura a diagnosticelor" mele §i, aducan-
du-§i aminte ea e doctor, ma arneninta cu unul al
sau, care, de vreme cc m'a crutat, trebue sa fie cu
deosebire crud.
Adunandu-§i apoi cronicele intr'un volum le-a in-
sotil cu o prefata de idei generale asupra evolutiei
literaturii noastre contemporane. In viziunea lui ca-
leidoscopica situatia mea in critica nu putea fi deck
neinsernnata, mediocra; se intelege dela sine §i poate
caa§a §i e; intrucat e vorba de timpuri revolute,
sentinta ramane definitiva, fàrà posibilitati de indrep-
tare. Cum activitatea mea se leagá totu§i de o epoca
determinata §i de ma moment in evolutia literaturii
noastre moderniste, locul de exponent critic al acelui
moment trebuia ocupat de altul. Domnul Biberi I-a
§i gash:

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 315

Adevgratul stäpAn al epocii, scrie domnia-sa in

prefata cronicelor adunate, unind prestigiul personal
cu indltimea gAndirii, a fost ins.1 Zarifopol care a do-
minat aceastà epocá de transitie".
Zarifopol? Probabil Paul Zarifopol, adicá: un om
de culturä i distinctie, un moralist si un analist fin,
dar paradoxal in domeniul ideilor generale, färä
nici o legáturA cu literatura noastrà, pe care n'a.
cunoscut-o pentru ea' a dispretuit-o, iar and, din in-
tfunplare, a fácut in ea dou'd-trei incursiuni fugitive
a dovedit cd a avea preferenti nu inseamna a avea
orientäri i, ceeace e mai de regretat, gust... Un astfel
de om nu putea fi nici stgpan", nici nu avea cum
domina o epoch.' 1iterar5, pentru faptul c n'o cu-
nostea si nu s'a integrat intr'insa sub nici o formA
activd.
De unde scoatem incheierea &à, dupli cum nu o-
blig6 boeria, nu obligd nici curtenia poleitä de sle-
fulalä frantuzeasca.
Singura realitate e arama româneascA.

www.dacoromanica.ro
 XXXVIII

Siluete feminine: 1. loana Postelnicu.

Domnul meu, mh sgárie la telefon o voce de fe-

meie, putin cam rhgu§ith, domnul meu, când §i cum
a§i putea sh te vhd cu literatura?
Domnul meu? adich domnul domniei voastre
nu am cinstea de a fi, rhspunsei iritat §i de ex-
presia nefireasch §i de familiaritatea nea§teptatä.
Glasul din telefon protestá; credea c5. se exprimase
nimerit.
A§ prefera sh binevoiti a-mi spune simplu §i farA
posesive, pe care limba noastrà nu le Intrebuin-
teazd. Cat despre literatura, vh sunt la dispozitie, cum
sunt oricui, duph amiaza.
Dar eu nu te cunosc...
0 sh ma cunoa§teti.
Cum o sh intru la dumneata?
Punând mana pe ivärul u§ii...
Dar dach e §i alth lurne necunoscuth?
0 sh Ira prezint.
Vreau sd riiman necunoscutA...

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 317

Atunci n'o sä va prezint; sau, daca credeti de

cuviinta, puneti-va si o masca.
Necunoscula se arata dificilä, pretentioasa si mai
ales familiara.
0 sa-mi gasesti literatura build? se alinta din
nou, ragusit.
Nu pot §ti.
Atunci nu vin.
Poate ca ar fi mai bine. Dar de ce trebue sa o
cred bunk?
Pentruca asa o cred si eu si simt nevoia de a
fi intaritä in convingerea mea. Literatura pentru mine
e un imperativ al existentei.
Sa-mi dati voie sà ma indoiesc. Literatura nu e
in genere o vocatie feminina ci barbaleasca. La noi
nu cunosc cleat putine cazuri de vocatie feminina
dincolo de relatii sentimentale. Deobiceiu e un sim-
plu popas intre douã aventuri, o forta neintrebuin-
tata momentan in preocupari mai esentiale.
$i totusi pentru mine asa e. Scriu in mijlocul
impotrivirilor celor din jur si mi-as da bucuros exis-
tenta ca sa pot face ceva bun.
Vorbe, ma gandii. Era insa de prisos sa mai tin-
sist, cand, deodala, in glasul ragusit si familiar, re-
cunoscui glasul unei doamne in bune relatii cu mine
dar pierduta din vedere de multi ani.
Ia asculta, svaphiato, isbucnii eu de data aceasta
§i mai familiar decal se aratase necunoscuta, mult
ai de gand sa ma fierbi la telefon cu inventiile astea?
Crezi cà nu te-am recunoscut?
www.dacoromanica.ro
318 E. LOVINESCU
Cum de m'ai recunoscut? rase ea zgomotos.
Cum asi fi putut sl nu te recunosc dupd glas si
familiaritatea cu care mi te-ai adresat ca unui van-
zdtor din Lipscani: Ascultd, Mete, dd-mi trei metri
de voile Georgette". Lasd. farsa, literatura i vocatia,
pentru care ai fi in stare sa-ti dai existenta, i spu-
ne-mi ce-ti face bdiatul?
Glasul rase din nou in palnie.
Fetita, vrei sá spui.
Bdiatul.
Apoi eu nu-s svdpdiata, cu care m'ai confundat.
-- Lasá gluma i spune-mi ce doresti dela mine?
Doresc sa-ti citesc un roman.
Nu te cred capabild nici de o scrisoare.
V'am spus cd ma confundati, schimbd ea tonul;
en nu-s svilpdiata" dumneavoasträ, dupti cum nici
dumneavoasträ nu sunteti domnul rneu".
Bine, doamnd, convenii färà convingere, dar,
dacd nu sunteti sväpdiata", nu-mi pare eau cà v'am
confundat. V'am putut exprima cateva apreciert, pe
care n'as fi IndrAznit altfel sà vi le comunic. Iar, dacd
stdruiti a yd.' crate scriitoare, binevoiti a veni mane
pe la cinci, curmai o conversatie ce incepea sd ma
Incurce prin indoiala asupra identitätii persoanei dela
celdlalt capdt al firului de telefon.
Eram sigur cd fusese sväpdiata" obinuitá cu astfel
de farse i cd, prin urmare, nu va veni. La cinci, ma
trezii totusi in birou cu o tanard doamnd, frumoasä,
cu linia sveltà a lujerului trupului, cu par ruginiu.
www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 319

Urechea nu-i mai simti asp.rimea guturalA a glasului,

iar familiaritatea volubild imi Om un dar pe care
mi 1-ar fi fAcut dintr'o atentie personalA. PrimAvara
frumusetii ei nu-mi dAdea totusi nici o presimtire priel-
nicA in privinta literaturii celor cateva caete cu care
venise. DimpotrivA... FArd emotie, imi citi apoi, bine,
inteligent, vreo treizeci de pagini ale inceputului unui
roman: notatii precise, ferme, fArd sentimentalism;
viziunea Bucure§tilor dela haltithea unei terase sus-
pendate ; scurt dialog tratând disonantele suflete§ti
ale celor doi eroi probabili: pregnantd materiali-
zare a unor stAri de con§tiintA produse de o bucala
de muzicd; intr'un cuvânt, siguranta prezentei mini
scriitor de talent.
DoamnA, o intrerupsei, ajunge; opinia mea e
fAculA §i nu mai e nevoie deocamdatA sil continuati.
Romanul in sine, pentru moment, nu mA intereseazA;
poate nu e bun, dar n'are importantA. MA intere-
seazA numai faptul cert cA sunteti o scriitoare, care,
dacti n'a scris o carte bunA, o va scrie. Am uitat tot,
§i impresiile turburi dela telefon, §i md regAsesc cu
bucuria, de oricând, pe care o simt in clipa descope-
ririi unui talent.
In timpul micului meu discurs, chipul femeii parea
a se nelini§ti sub paiul canotierului... Era adevArat ori
mi se pArea numai? Rdrindu-mi cuvintele, privii in-
cordat. 0 lacrimA, cloud... §i apoi o ploaie de lacrimi,
spasmodice...
Doamnd! Ce faceti, doamnA? mA grAbii spre ea.
Ce s'a IntAmplat?
www.dacoromanica.ro
320 E. LOVINESCU
Ce sa se intample? raspunse ea, cand se potoli
putin. Plang de bucurie. Am trecut prin toate emo-
tile de fata, de sotie, de mama, dar niciodata n'am
trecut printeo emotie atat de puternica. Clipa aceasta
reprezinta o mare bucurie a vietii mele.
Vocatia" §i viata jucata pe cartea literaturii nu
erau, a§a dar, ni§te vorbe uwratice, aruncate In pal-
nia telefonului printre atatea allele zadarnice.
Cum raniane atunci, o intrebai, cu increderea in
literalura dumitale, pc care mi-o proclamai cu atata
convingere?
Incredere? Ma biciuiam eu Insà.ini cu vorbe ne-
socotite ca sa Infrunt o lecturä ce ma inspilimanta §i
imi dadea insomnii.
In timpul acesta biroul se umpluse de tineri. prie-
teni §i de cativa scriitori mai maturi §i bowie gravi.
Ma intorsei catre dan§ii:
Citesc de mult in ochii unora dintre d-voastra
Invinuirea ca-mi pierd vremea de douazeci de ani
ascultand incercarile tuturor debutantilor. Poate; dar,
daca, in atata mediocritate, mi se intampla la dislante
cat de mari sa asist, ca acum, la momentul in adevar
rar al deschiderii la viata a unui talent, imi ajunge.
Lacrima de bucurie cazutd din ochii cloamnei ma
despagube§te de toata trucla. E un destin §i acesta...
Doamna se nume§te astazi in literatura Ioana
Postelnicu §i a devenit auloarea romanului Bogdana,
de o maturitate de expresie artistica destul de rara,
intr'un domeniu de exaltare a simturilor. Substanta

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 321

epica a romanului e minima; nemultumita in sanul ea-

minului, desi nu lipsita de realitati sensuale impinse la
violente plastice ce-i revoltau pudicitia,Bogdana cautä
evadari felurile panä ce-si inchipue a le fi gasit inteun
necunoscut, cu care intamplarea o pusese in legatura
la telefon. Exaltarea acestei dragoste prelungite ab-
stract o aduce dupa mari desbateri in casa necunos-
cutului; dar si. de data aceasta pudoarea ei inascuta
se revoltà. Se reintoarce acasa. in. zorii zilei, bucuroasa
de a se regasi neatinsa in cearsafurile curate ale pa-
tului ei, dar si cu vaga speranta cd,daca necunos-
culul ar fi fost altfel, poate eh s'ar fi implinit marea
izbavire a fatalitatii ei organice, s'ar fi putut elibera
din catusele trupului steriizat de comandamente mo-
rale venite de dincolo de (lama, spre a se putea rea-
liza Inteo dragoste, ce o chinueste cu atat mai mult
cu cat o simte mai inaccesibila si poate chiar nerea-
lizabila. Atat: un fir subtire Intre doi stalpi bine in-
fipti de o liniaritate matematica, fard nici o abatere
pe altituri, in ambianta casei, in social. Nu exista
nimic decat tragica-i obsesie erotica. Pe un cablu
izolat de toate presiunile din afar* se scurge un cu-
rent de mare frecventa; cablul rezista voltajului pu--
ternic al unei sentimentalitati ce creste din propriile-i
abstinente. Romanul e de o puritate desavarsitä; el
e tocmai romanul puritatii, ce ar voi sa. se elibereze
din falalitati venile din fiziologie sau psihologie, nu
se stie bine, din acel tulbure necunoscut freudian,
unde se arnalgameazd forte ce scaph examenului con-
stiintei ce vegheaza asupra ei insasi, fara sa poata pa-
21
www.dacoromanica.ro
322 E. LOVINESCU

trunde dincolo, in obscuritate. Pe o atat de mica

substanta epica, scriitoarea a creat drama unei femei,
nu prin analize abstracte sau prin acumulare de
fapte, de amanunte, de experiente erotice, ci limi-
tandu-si materia la una singura: la dragostea absurda
cu un necunoscut la telefon, gradata, progresand pana
la exaltare, in care micul aparat de ebonit capata o
personalitate apocaliptica, cu o gura, din care se
revarsa si in care intra o valvhtae pasionala cu atat
mai mare cu cat sporeste din propria-i substanta in-
combustibila. Romanul nu procedeaza prin succe-
siune de amanunte, ci prin largi scene izolate, prin
puncte culminante, tratate fiecare aparte, in de sine;
momente putine dar esentiale descrise larg, precis,
cu insistenta analitica a unor degete ce ar cauta febril
intr'un morman de jdratec notatia, sensatia, cuvantul
indispensabil. Scena trecatorului ce i se pare Bogda-
nei cá o urmareste, scena dansului cu Alexandru
Priboianu i scena ultima a intalnirii cu Val, iubitul
ei dela telefon, sunt momente atat de puternic de-
mise, incat raman in amintire in conturul lor deli-
nitiv; tehnica e acea a scenelor discontinui dar carac-
teristice, nu a fluentelor succesive de situatii.
Ceea ce irnpresioneazd in acest roman nu e atat
tensiunea, febra, cu care ne-au deprins i alte scrii-.
toare; nici capacitatea de expresie proaspata si de
figuratie imagistica, prezente i aiurea, ci maturita-
tea, gravitatea unei forme, care imbracá cu o rigidi-
tate destul de supra' o sensibilitate usor inflamabila,
flacara ce circula fárá sa-si mistuie cablul rezistent,

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 323

fàrä lirism de cuvinte, desi vehiculeaza insusi li-

rismul. Febra acestui roman trebue sa-1 fadi unic, ca
si Tirierefe a Luciei Demetrius, in sensul ca sa nu
se mai repete, ca tot ce e exceptional. Stapanirea sti-
lului, stiinta tehnica, cu care sunt izolate momentele
esentiale, i apoi descrise cu o putere analitica, im-
pinsa Ora la virtuozitate luata aproape ca scop in
sine, calmul, demnitatea expresiei cu care sunt cap-
tate efluviile lirice constitue calitatile pozitive ale
romanului de acum i chezasiile celor viitoare, in
care, dupà cum Bogdana cauta sä se descatuseze din
fatalitatile ei psihologice, scriitoarea trebue sa se eli-
bereze din conditiile sexului ei, ce ar condamna-o alt-
fel perpetuu la lirism i confesiune.

2. Lucia Demetrius°.
Romanul Tinere(e al Luciei Demetrius a fost reve-
latia unui talent de esenta excluziv feminina. Prospe-
timea talentului scriitoarei a fost recunoscuta atunci
de aproape unanimitatea criticei. Carte de Ina lta febra,
de un erotism aproape Vara obiect, difuz si universal,
adevarata mizerie a sufletului, visare romantica, sen-
timentalism, animism, avand i desperare mocnitä,
tragicd aproape, i, mai presus de orice, exaltare
biciuità de nerealizare; scris feminin, impresionist,
de notatii usor descusute, dar prinse in copcile aurite
1) Despre aceastä scriitoare, vezi: Memorii, III, p. 88 si 1st.
lit. rom. contemp., Some, p. 314.
www.dacoromanica.ro
324 E. LOVINESCU
ale unor imagini pregnante, poetice, originale, licurici
sclipind prin verdele vegetal al prozei nuantate. Carte
de debut, ce trebuia sá ràmânà unicd, prin sinceritatea
accentului, prin febra eroinei panerotice, prin incan-
descenta sti1uhi, i a ramas. Lucia Demetrius ne-a
mai dat apoi alte cloud' cOrti. De§i reprezintä un pas
de evolutie in productia scriitoarei, Marea fugli si
Destine n'au mai fost primite cu unanimitatea debu-
tului. Nu mai e vorba de un Opal impresionant, ca tot
ce e adanc, scurt §i unic, ci de un inceput de organi-
zare. In Marea fugd organizarea e totu§i mai mult
aparentd; scriitoarea nu cautà Inca, ci se cautà In
altii; nu se mai exprima direct, ci-§i sfarmd oglinda
sufletului in cioburi, pe care le strange apoi de pe
jos; crezand c. adunä lucruri ce nu-i apartin, ea l§i
culege §i reconstitue propriu-i suflet aruncat In bu-
cdti. Eroina din Tinerefe a devenit zece alte frag-
mente de eroind, de varste §i situatii sociale diferite,
bdtrane sau tinete, bogate sau boeme, cabotine sau
fete oneste, cu vitii numite sau fOrá nume, dar Itoate
roase de aceea§i obsesie erotica, imaginard. §i senti-
mentalà, iar uneori trecutá in simturi, cu eruptiuni
impinse 'Ana la crimA. Procesul ie§irii din sine c
modest, dar individualizarea aceleia§i psihologii In
fiinte diferite cere Inca o sfortare de obiectivare, de
stabilire a unor conditii sociale felurite, a unor cli-
mate de coexistenta ce presupun un ochi treaz §i o
observatie dezinteresatd. Lipsità de strälucirea in-
tensil a primului roman, Marea fugd conslitue totu§i
o etapa. spre epicizare, iar volumul de nuvele al

www.dacoromanica.ro
AQIJAFORTE 325

Destinelor se inscrie si mai accentuat in aceeasi di-

rectie de maturizare. Fara sa frangd cu totul linia fe-
minina a scriitoarei, Ultimele zile ale loanei Lazdr;
0 zi plind, Destine reprezinta si momente de evadare
din sine, prin creare de ambiante straine si de mo-
duH de existenta dincolo de obsesia erotica.

3. Cella Serghi.

Talentul Cellei Serghi s'a afirmat odata cu apa-

ritia romanului Pdnzei de paianjen. Talent numai par-
tial §i chiar aparent feminin prin studiul Dianei, o
feà de excesivä feminitate printeun amestec de fri-
volitate si de sensibilitate. Caracterul ei este insd prea
complex pentru a fi limitat in laturea lui erotica; ne-
voia de a straluci, de a-si cultiva micile ei succese
scolare si sociale se complied' chiar dela inceput cu
ipocrizia jocului dublu al unei vieti duse pe cele
dou'd planuri, al realitatii si al aparentei. Erotismul
ei se largeste la experiente de nuante mai variate,
dela frivolitate si instinct, la simtul adânc al unei
stabilitati, al unei asezari in confortul social; peste
capriciile sensualitatii domind nevoia casniciei cu tot
ce cuprinde ea ca subordonare, ca fidelitate si res-
pect al caminului si traditiei. Exista In Diana un simt
al familiei, al ordinei, un simt moral, dui:a cum e-
xistä si In scriitoare posibilitäti de a reda si crea prin
amanunte o ambianta burghezd de resemnare si de
sfortare leala de incadrare in ordinea sociald exis-
www.dacoromanica.ro
326 E. LOVINESCU
tentä. Incidentele vietii nu se marginesc numai la ero-
tism, oricat ar fi el de adanc simtit si de izbutit rea-
lizat; Diana are o familie prinsh in drama unor de-
veniri materiale si a unei decaderi, din care se izo-
leaza figura limpede fixata a tatälui, a optimismului
ramas intact in mijlocul ruinilor, a dragostei lui de
baiatul, cu a carui fotografie in uniforma de ofiter
moare pe un pat de spital; pagini de un realism vi-
guros, strans pe firul de miltase al duiosiei si al ome-
niei. Diana intra apoi intr'o casnicie, si se incadreaza
astfel in an famine, ai carei membri sunt surprinsi
in toate particularitatile lor pitoresti, cu un ochi
obiectiv de observator la rece; in ea e apoi un simt
moral si -traditional ce-i cumpaneste instinctele in
actiunea lor si le dä importanta atitudinilor iesite
din conflictul fortelor contradictorii. Stilul, el insusi,
nu mai este stralucitor, cu sclipirile de aur ale imagi-
nilor poetice; cartea nu e scrisa cu febra si nici n'o
comunica; nu e brick nu exalta, ci procedeaza prin
acumulare de notatii márunte. Stil dens, cenusiu, din
care se cladesc lucrari fail stralucire dar durabile,
cu aspect de timpurie maturitate.

www.dacoromanica.ro
 XXXIX

Dan Petrafincu
Dupd aparitia Omului gol, asupra valorii caruia se
schitase un concurs aproape unanim de pretuire, ar
fi fost de dorit ca Monstrut sd-si clescrie singur de-
stinul i sa-i fixeze autorului o sitqatie, care sa-i poatà
ingadui criticului i cititorului orice nuanta in jude-
catá, afará de una singura: tagaduirea talentului, a-
dicà a unei forte necontestabilel).
Destinul scriitorului roman, tartar sau batran, este
insa altul: vesnic debutant, el lucreaza in provizorat
deci, in amaraciunea instabilitatii sufletesti, e la-
pidat in piata publica nu numai de publicisti, fárá
simt estetic i raspundere morala, ci contestat chiar
de criticii profesionisti, de talent si de gust. Pe langd
saracia, pe care nu stiu ce ursita o leaga de talent, pe
langa dezordinea vietii cu adaosul inevitabil al bolii,
iesit poate logic din talent, pe langa umilinta de a
alerga, de a cere, de a astepta dela oameni imbuibati
Vezi Memorii, III, p. 98.

www.dacoromanica.ro
328 E. LOVINESCIT

§i nepasatori, in care se macina fortele demnitatii o-

mene§ti, and nu se otelesc ca intr'o apa tare, pe
langa nenorocirea de a crea intr'o tara bra nevoia
reala a literaturii §i in sanul unor paiuni deslAn-
tuite excluziv spre politica, in care i se mistue In-
treaga-i spiritualitate", dela pragul portii raiului
literar II a§teapta suspiciunea, cercetarea biletului de
voe, indiferenta, neincrederea, repetenta pana la car-
tea viitoare".
Nu este in intentia mea de a ma ocupa de Monstrul,
in sensul unei analize critice. Se Intelege Insa dela
sine ea am rezerve §i asupra metodei, §i asupra pro-
lixitatii prin lipsa de control al epizoadelor de ine-
gala valoare §i asupra stilului §i asupra limbii, re-
zerve ce se pot amdnunti de orice cititor normal de
literatura. Intentia mea este numai de a procetla la
afirmarea categorica a existentei in scriitor, nu nu-
mai a unui talent, ci §i a unei forte creatoare, de care
literatura românä trebue sä tuna seamd, i dela care
poale sa a§tepte. Talentul e de multe ori o tecnica, o
geolnetrie, o arhitectura, un me§te§ug; el lucreaza a-
desea in material u§or de macMat, in gradinärie de
stil frantuzesc, in comprimate elegante. Nu-i vorba
sa-1 dispretuim, intruck intr'o naval 5. de vulgaritate,
el reprezinta Inca o floare de civiizatie.
Dincolo de tecnica scrisului i masura compozillei
§i, mult mai presus, e insa forta de creatie, pe care o
are §i voi incerca sa i-o caracterizez. La baza ei st5,
oricât de paradoxal ar 'Area la un tartar, o bogata ex-
perienta de viata sociala §u sufleteasca: nascut §i
www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 329

trait in Rusia tarista, pana la varsta de zece ani,

dinteun tata italian §i o mama romanca, transplantat
in lard, in medii foarte felurite, dar mai mult pro-
vinciale §i periferice, fall cultura prin §coli, dar cu
o mare dorinta de a se cultiva, cititor pasionat de
literatura streina, §i chiar de carti filozofice, cu toate
meritele §1 defectele autodidacticismului, scriitorul se
prezinta dela inceput cu un amestec de sange, de in-
fluente, de culturi, cu marea experienta a mizeriei, §i
cu unealta eficace a vocatiei precise. Din generatia
noud scrillorul a dovedit chemarea cea mai sigura
de sine, dacil punem alaturi punctul ei de plecare cu
totul defavorabil lipsa §coalei, lipsa de orien-
tare, nestdpanirea limbii §i ascensiunea, prin toate
mizeriile §i piedicile, prin singura arma a vointii, a
incorddrii, a muncii, a pasiunii literare §i a unei cre-
dinte in propriul sau destin artistic, nesdruncinate
de nimic, §i care, In mai putin de zece ani, a dat li-
teraturii romane o raril valoare pozitiva.
Plecand dela o experientä de viata cu ligamente
implicate adanc in realitate, impresioneazd la tanarul
scriitor chiar daca nu isbute§te intotdeauna, ne-
lini§tea sufleteasca ce-1 proecteaza peste materie in
problerne de con§tiintd, in aura de spiritualitate din
jurul ei, atractia lui fireasca spre tot ce e.dincolo de
normal, In morbiditatea trupeasch §i psihica, spre
echivocul, spre tulburele din om, spre board pur §i
simplu §i moarte, §i tot ce o depd§e§te. E, desigur, o
profundil influenta ruseasca. §i, in deosebi, dostoiev-
skiana In aceasta viziune a vietii §i obsesie a patolo-
www.dacoromanica.ro
330 E. LOVINESCU
gicului, precum e si in insasi constructia fluviald a
opereilui, debordate de fapte si. de analiza lor ama-
nuntitil, fdrà claritate latink prin galerii mai com-
plicate, mai intortochiate ce sapà insä mult mai
adânc in om si in soarta lui, in realitatea si in pro-
iectia ei simbolic5.. Vigoarea viziunii, bazatà pe capa-
citate de analiza, originalitatea constructiei acumula-
live si mai mult subterane, in sdnul unei literaturi
gospoditrile geometric si luminos, vointa de creatie
marcalii in popasuri sigure de sine sunt elementele
unui destin literar ce se va impune curand evidentei,
monolit ic 1).
1937.

1) S'au impus, d. Dan Petrasincu fiind astäzi expresia oea

mai matura a prozei romAnesti a generatiei scriitorilor din jurul
vrirstei de treizeci de ani (1941).

www.dacoromanica.ro
 XL

Virgil Gheorghiu

Primind vizita unui tandr, fui alat de isbit de con-

trastul dintre chipul violent smead, oriental, cu mari
ochi negri, si un par ros de flacari crete, Incat,
inainte de a-I fi intrebat cine era si ce doria, 11 in-
terpelai dela usä:
Ce e cu parul dumilale, tinere?
Asezandu-se linistit pe scaun, cu o candoare straba-
tuta totusi si de scapararea cinismului, tândrul imi
rdspunse:
Ce sa fie? Sunt si eu... la lunä si mi s'a rosli
parul.
Necuviinta ma' lovi atal de brusc, incal negasind,
asupra momentului, nici o replica, imi inghitii in mine,
ca de atatea ori,rusinea slabiciunii de a nu fi procedat
la fel de brutal. Tandrul nu Om insa a-mi intelege
dilema, deoarece starui in aceias nealterata candoare:
Il vapsisem intai in verde dar nu ma prindea;
vreau sh vad cum imi vine in ros.
Cilitorul va crede, poate, cà aveam in fata mea un
zapacit. Mai rail: un poet, si Inca un poet de talent,
www.dacoromanica.ro
332 E. LOVINESCU

Virgil Gheorghiu, din care cunosteam unele versuri

aparute in Una §i in Bilete de papagal, §i, poate si mai
mult, poetul" in sine, privit in latura lui cea mai
carateristica, a irealitatii.
Ca indrasneala e una din armele timiditatii este
un fenomen psihologic cunoscut; dar ca ea poate lua
asifel de proportii pentru a o masca, nu-mi puteam
inchipui. Pregatita de mult in vederea unor intrebari
banuite, replica nu raspunclea, de f apt, firii poetului,
care recita o lectie i atdt, caci, dupd câteva minute,
Ii infra in realitatea lui sufleteasca a unei totale, ab-
solute tirniditati, rar intAlriite. Nu numai eh n'aveam,
asa dar, motive de a-mi regreta slabiciunea, dar as
fi savArsit chiar o eroare de discernamânt psiholo-
gic, daca a fi procedat sumar cum voiam. Intrat re-
pede pe malca lui retractata, tandrul imi aparu asa
cum era: osos, aproape numai oase, cu o figura
lunguiata, bruna-maslinie, orientalà, cu un par usor
cret, ce avea sd revina, mai tarziu la negrul lui na-
tural, cu carbuncle ochilor adâncit in fundul orbi-
telor, cu un aer de suava candoare, de sfiiciune, de
delicatetd raspdndite pe intregul lui chip descarnat.
Nu ma voi ocupa aici de talentul dovedit in cele cloud.
volume Febre §i Marea vandloare §i nici chiar de
excesul metaforic, spre care luneca in noua serie de
poeme citite pe urma ci de o plamacla sufleteasca
atat de caracteristica pentru o specie de poeti i poate
pentru poetul" in sine, in care viata interioard si
sfiiciunea, ce o traduce in contact cu lumea, iau pro-

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 333

portiile unei spaime, a unei panice. In marii lui ochi

trec tot felul de naluci gonite; in fata unor chestiuni
mai stricte, ficUe i se Inclesteaza, ne mai lasand sA
treaca sunetele. Intr'o sear* 11 intrebai dach a scris
sonete. Raspunzandu-rni afirmativ, 1i cerui sa-mi
transcrie unul. Trebuind sa plec, 11 rugai apoi sa
ma .astepte in birou pentru masa. Peste un ceas, 11
gasii, in adevar, cu vreo trei doamne venite in lipsä.
1i comunicai atunci ca fusesem la intrunirea comisiei
premiilor Societatii Scriitorilor Romani, ce-i acor-
dase o mie de lei pentru sonetul transcris cu un ceas
inainte. Muschii fetch i se contractara brusc inleo
rigiditate de stricnina, gatlejul i se sugruma. Ramase,
astfel, cateva minate lemnos, cu ochi halucinati de
flacari in valvatae, 'Ana ce, la urrna, rnuschii i se
destinserA, i se muiara, i lacrimi abundente IncepurA
a-i stinge flacArile. Omul plangea, acum, tacut, bland,
invins, copil lipsit de apArare. Un ceas se trudirA
doamnele sa-1 imbarbateze, sa-1 readuca la realitate,
sa-1 cerceteze. Zadarnic. Poetul continua sa plangA
Vara Intrerupere, usurat, molcom, satisfacut. Mull mai
tarziu Ii putui afla motivul ernotiei. Oricat de extra-
ordinar ar parea, 11 dau cu scopul de a-i lumina firea:
pentruca i se intampla Intaia oara In viata ca cineva
sa-i faca un bine fail sa i-1 fi cerut"...
Wä psihologia tanarului ce ma infrunlase atat de
necuviincios in debutul prezentarii lui. Ii urrnarii
apoi, de departe, fireste, in traectoria unei vieti a-
proape ireale, ascetice, spiritualizale, cu desavarsire
In marginea oranduirii sociale. Pianist dela Schola

www.dacoromanica.ro
334 E. LOVINESCU
Cantonun, stä saptamani in casa §i canta cate zece
ceasuri pe zi, traind (Elite() \raga lectie-doua, pe bani
putini sau pe hrand, intr'un fund de mansarda, cu
spaima portarului neachitat, pe langa care se stre-
coard ca o umbra pe ziduri, pentru a aparea apoi
spectral prin redactii de ziar, unde publicá articole
muzicale pline de competentä §i chiar de verva el,
care te prive§te, cu smoala fierbinte a ochilor, multe
minute, inainte de a fi in stare sá scoata o vorba,
§i ramane incremenit, absent, tot timpul cat i se
discuta poeziile, dupa ce le-a citit sau le-a recitat atat
de frumos. Ambrozia §i. nectarul sunt fictiuni poe-
lice, dar din prezenta pe lume a unor astfel de fap-
luri ireale, fantomale, fara trebuinte trupe§ti, simple
fascicule de nervi in continua vibratie, trebue sd fi
fost nascocite de fantezia antica, a carei viziune a
poetului era totu§i alta.

www.dacoromanica.ro
 XLI

Sorana Gurian
Mata esti la aparal? Chiar mata? Aici e o falä
care scrie... ihi... Scriu. Dar nu stiu cum scriu... As
dori sd-ti arat matale dar nu indrdznesc...
Crampee de propozitii dezarticulate in cleiul unei
insuportabile familiaritati moldovenesti, cu prelun-
girea cantata a ultimelor silabe, trase in praful dru-
mului, si cu alintari, dincolo de rasfatul obisnuit al
fetelor.
Mai intai, dudue, ce varstä ai dunmeata si cum
te numesti?
Dougzeci si doi de ani si ma numesc Sorana
Gurian.
Asa da, rasuflai. Nu-mi plac farsele telefonice
ale vorbitorilor Vara identitate. Dupa glas si felul
cum te exprimi ai Irish' cochetaria de a nu-ti arata
varsta. Te crecleam de cel mutt treisprezece-paispre-
zece ani si in cazul acesta nu te puteam primi.
Vai! Sunt licentiata in litere dela Iasi si am stu-
diat la Sorbona.
Nu mai spune, colego! Ascunzi bine ceiace ai;

www.dacoromanica.ro
336 E. LOVINESCU
sper ca nu ti-ai ascuns si literatura si ca au mai v5.-
zut-o si altii.
Da, a vdzut-o un fost profesor al meu.
i ce-a spus de ea?
HI, hi, se alintá ea din nou cu icniri puerile. 0
spus c5. e pornografica.
Ce vorbesti! Dar altcineva nu te-a mai citit?
Ba, da. M'a citit si. Arghezi.
i ce-a spus?
Nu, hi... Nu-ti spun, mi-i rusine.
Te rog, dudue, nu prelungi conversatia telefo-
nica mai mult decat e necesar.
Sä vezi mata, o zis, dar mi-i rusine... o zis ca am
un talent real".
Numai sä te fi citit, scurtai conversatia, scep-
tic, invitand fata pentru a doua zi la sedinta.
A doua zi, duduia dela telefon, se prezinta in asa
chip Inca, uluit ma vazui silit, drept bun venit, sa
o intreb dela usa:
Cat cantaresti, dudue?
' Ea imi dadu o cifra usor exagerata, care nu putea
insa depäsi prea mult treizeci de kiograme. Insist
poate prea mull asupra unor amanunte fizice In pre-
zentarea eroilor mei. N'o fac din rea vointa ci numai
din necesitate psihologica. Cand e insa nevoe, trec
peste orice consideratii, ca in cazul de fala cu ris-
cul de a-mi mahni vizitatoarea. Un apendice de fata
drapatia intr'o lunga rochie ca sh-i acopere scurtimea
unui picior ce-i dadea un mers scandat; figura, de

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 337

altfel, fiat, umbrita de o palarie lasata pe dreapta

pentru a masca o pleoapd adormita. Totul ramas in-
fantil: membre gracile, gesturi de pilpusa japoneza,
glas de copil, aproape neartictilat, cu alintari si pre-
lungiri de silabe insuportabile.
Si uite asa! mormaii eu instaland-o in fotoliu,
discurnpanit, stanjenit, ca omul cazut inteo cursa.
Asa mica cum o vedeti, duduia e licentiata, doctord
voiam sa-i dau oarecare autoritate) si scrie. Da, scrie.
Cum? 0 sa avem rabdare sa o aflam cu totii.
Ascult5torii tusira putin, nelncrezatori dar resem-
nati. Fata avea un roman de vaste proportii, pe care
II Inlàlurai i vreo Ysatru-cinci nuvele mai mari, din
care o invitai sa ne citeasca de incercare.
Invoc mat-Luria celor de fata, ce au stat incordati
doua ceasuri jurnatate, ascultand lectura, de altfel
destul de rau articulata, a aceslui apendice de fata,
fara nici o umbra de oboseala, cu continua bucurie
a revelatiei unui talent literar, categoric, indiscuta-
bil, a bucuriei de a putea pune mana pe ceva afir-
mand: asta e i nimic nu poate fi altceva. Evklenta...
Finete stilisticit, horbota de fraze pline insa de sensul
unei intelectualitati mature si al unei lecturi literare
solide, vioiciune de dialog spiritual si hrtinit, cu tae-
tura artistica, in felul lui Huxley, precizie, sobrie-
tate, cromatica bogata in fixarea peisagiului, inde-
manarea analizei psihologice exprimate mai mult prin
fapte si dialog, pornità, dealtfel, dela un punct de
plecare arbitrar: al facilitatii de abandon al ferneii
22
www.dacoromanica.ro
338 E. LOVINESCU

in fata oricdrei ispite. Desi Ii iubeste sotul i copilul,

o tanard doamna dela clasa a treia nu ofera nici un fel
de rezistenta morala propunerii unui dilator dela
wagon-lits, de a intra in cabina lui si de a se lasa
posedata; calatorul se scoboara la statia urmatoare
iar ea Ii continua drumul in cabind, in dialectica pur
formald a unei psihologii ce o arunca, in sfarsit, in
hotarirea nesincerd a sinuciderii. Sbuciumul acesta
relativ este remarcabil analizat; se va läsa sub rotile
trenului si nu va fi recunoscuta dealt dura medalion.
N'are insa curajul, viata e mai tare in ea, si emotia
revederii bdrbatului si a copilului o readuce la rea-
Mate. Incercarea de sinucidere 11 servia doar ca sim-
pla rascumparare a usurintii cu care se daruise. A-
junsa la destinatie, e chiar atat de grabità salt sa-
rule sotul i brtiatul, luck, din nebagare de searna,
luneca sub roti si nu mai e identificata, in adevar,
decal dupd medalionul dela gat asa cum presimtise.
Totul notat cu o mana sigurd de scriitor matur1).
A doua zi ma repezii asupra rornanului compact,
unde sub cuvantul de a ne prezenta filmul unui ti-
neret condamnabil, dar care se face respectal prin
curajul i sinceritatea lui" dadui peste fresca fi-
xald, de altfel, cu talent si cu vigoare stilistica, a unei
galerii de linen i tinere cu unica preocupare a arno-
rului. Lipsa de rezistenta morala a femeii in fata is-

1) A publicat Intre altele in Revista Fundatiilor Regale" doua

adinirabile nuvele: Medalionul i Narcoza.

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 339

pitei, IntrezArith inch din nuvele, devine o normA

absolutA, totald; simpla femelA, ea cedeazA oricui
dintr'o reactiune pur fiziologicA. Pansexualism *fre-
netic al unei intregi genergii axate numai pe instinc-
tul genezic. Pretudindeni bachantismul femeii ca sin-
gura psihologie posibilA §i obsesia unui erotism zu-
grAvit cu un naturalism crud, färit crutare pentru
pudoare, dar cu o tecnicA stApAnitd, cu o §tiintA a
sensatiei §i un talent literar ce m'au clAtinat tot
timpul intre uluire, indignare §1 admiratie fireascA
fata de ceeace e scris bine.
CAnd o vAzui, birui mai mull indignarea... Nu-i
crutai nici o vorbA asprd copilului pliipand plin de
o experientd ark de nea§teptatA, trAit inteo lume atAt
de promiscuA, cu un cinism atilt de nefiresc miniatu-
ralei ei fiinte. Fata imi primi morala copilAre§te, Fara
indignare ci bAlbdindu-se docil: crezuse cA a§a trebue,
cA a§a e bine, di a§a se cere. MA mitam, uluit, la micul
ei trup mutilat, la loatil gingA§ia fApturii ei de libe-
lulA, §i nu-mi puteam inchipui cum de a trecut atAta
luxurA peste atAla fragilitate. Nu voiam sdli pun in-
trebAri indiscrete dar contrastul mA sAngera. Pro-
blerna moralA imi pArea inexplicabilA.

Mi-a plilcut articolul matale" de azi, se alintA

fala intr'un tArziu, ca sa schimbe vorba dela rechi-
zitoriul vehement ce-i fAcusem.
Care articol?
Epilogul intitulat Geneza artei".
A! fAcui, plin de o luminA nea§teptatA.

www.dacoromanica.ro
340 E. LOVINESCU

Trasei saltarul, scosei numarul din ziar si citii:

Pentru. ca un sentiment sa devina obsesie, e ne-
cesar ca el s5. nu fie satisfacut, realizat in chip nor-
mal, adich tradus in acte, in descarcari firesti, in po-
sesiune, cand e vorba de dragoste. Negäsinchr-si o
exteriorizare legitima, el se retine si invadeath toate
incaperile sufletului, rascolind, exaltand, inveninancl;
devenit astfel, incetul cu incetul, o obsesie, ajunge
s5. paralizeze [pate fortele sufletesti prin intretinerea
unei febre continui, de care omul de rand nu poate
scapa decat doar prin crima pasionalä" iar artistul
prin transfertul ei in fictiune poeticd, procesul cel
mai obisnuit al creatiei artistice".
Problema literaturii fetitei plapande pulea avea,
astfel, o solutie; ne fiind in stare sa se libereze de ob-
sesie prin crima pasionala", ea o isgonise in fictiunc
poetica si, avand si talent, in arta

www.dacoromanica.ro
 XLII

Bebs Delavrancea
Bebs e Margareta Delavrancea. Din clipa cuvantarii
Ia eripataiul catafalcului inalt, din care ii iesia chipul
dintre flori, usor fardat pentru prima oara, senin,
de papuse de portelan transfigurata de nu stiu ce im-
pheare, posturna, cu salbaticii ei chrlionti, insfarsit
potoliti de atingerea mortii izbavitoare, nu i-am mai
evocat amintirea, lasand pe altii sà o faca, ei, care
simtiau In ce adancuri m'a rascolit moartea fetei in-
crustate in maduva vietii mele spirituale. Prezenta
ei materializata azi doar prin marea fotografie din
dreapta cu o privire atat de ciudata de jos in sus
spre cununa de zulufi infiorati i prinleo lampa de
mash americana, mobihi in toate sensurile, ce-si
proecteaza i acum dunga de argint pe pagina har-
tiei, a luat insa de catva timp un caracter atat de ve-
hement incat ma vad silit sh caut in evocarea prie-
tenei mele un mijloc de impticare si de eliberare din
obsesie. Inca de asta vara, mai in fiecare seara, pe
lerasa seal-nor, sau pe banca de sub brazii gradinii,
faptura ei mi se desprindea, material, asa cum 0 va-
www.dacoromanica.ro
342 E. LOVINESCU

zusem anul trecut, debarcând din cloud masini, cu tot

neamul delavrancesc.
Sedeam, pe inserate, pe o bancä sub brazi, cu octo-
genara mea mama si cu Anton Holban, când imi
aparu deodata fárama vie a fetei cu ochii luminati
de afectie sub valul straveziu al pudorii. Ca si tufa
uriasa de tuia de alaturi crescuta din solul natal,
i-am cuprins in.teo singura privire afectuoasa pe cei
lrei, fara sa banuesc ch.' in chteva luni vor fi cu totii
morti. Nici nu apucai, de altfel,s5.-i simt pulsul mânii
leale, camarade, ca Bebs §1 disparuse cu Monica prin
fundurile depärlate si povarnite ale marii si batrânii
gradini cu terase paraginite si banci putrezite.
Odata cu Septembrie ce a venit §i s'a dus, obsesia
arnintirii ei mi se implânta si mai mult; in istoria re-
latiilor noastre luna aceasta reprezinta punctul critic
al reludrii legaturilor intr'un ritm strâns, ineluctabil
de colaboratie ajunsa aproape o servitute.
Septembrie era pentru Bebs poate o incercare de
eliberare, de rezistenta in fata uzinei pregatite sä o
apuce sub curelele ei de transmisiune; instinctiv fe-
minin, se refuza Cava timp. Desi sedintele noastre
erau pornite, sub cuvântul unor excursiuni dumini-
cale, ea nu se al-Ma deck spre sfarsitul lunii si,pentru
a nu-mi infrunta vehementa in public, isi preceda
sosirea oficiala printr'o vizita prealabila, in care su-
porta cu resemnare descarcarea afectiei mele iritate
si nesatioase de absolut. Dupa aceasta prima cioc-
nire, supusa destinului, prezenta ei devenia o datina

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 343

nimic nu incepea, i nimic nu se discuta panä ce

din fundul divanului cu doamne, nu se scuturau zu-
lufii papusii cu fata prematur istovità, dar cu o pri-
vire atat de agerd, si cu o claritate de expresie atat
de adaptata bunului ei simt viguros i disponibilitAtii
dialeclice neintimidate de nici un fel de presligiu.
Mostenise puterea de a expune, färà patos insa, si
avea o rezerva de lecturi felurite ce puteau umili pe
oricine; dar mai presus, se simtia IntrInsa o simpli-
citate de moravuri si de atitudini i o lealitate ce
strhlucia din toata mica ei faptura prea repede ofi-
litg. Cu dansa a luat in mormant misterul unei vieti
inlime, pe care Dan Petrasincu a incercat sd-1 des-
lege sau sá i-1 inchipue in nuvela Ornul gol, citità
in leo sedintà chiar in fata ei, cu o fictiune alai. de
stravezie, incat dela un timp, ingrijorati, incepusertim
sà privhn spre fundul divanului, de unde, netulburata
de convergenta privirilor, Bebs o analiza la sfarsit,
cu luciditatea obisnuita, cu tact si fail umbra unei
supgrari fata de echivocul siluatiei. Peste misterul
trupului si al sufletului, ea a plecat i cu misterul ne-
realizarii prin scris a atator Insusiri de discerna-
inant critic, de gust estetic si de limpiditate de elo-
cutie. Rezistand panà la urma i contagiunii mediu-
lui familial si al mediului nostru ca i tuturor insis-
tentelor mele, a murit DIM sa fi lasat un semn ma-
terial al existentei ei.
In vechea asezare a Sbureitorului, timp de aproape
douazeci de ani, Bebs si-a avut locul neschimbat In
fundul divanului.
www.dacoromanica.ro
344 E. LOVINESCU

Odata cu exproprierea casei, in Octombrie trecut,

mutandu-ma, dispozitivul apartamentului nou nu mai
Ingaduia tinerea sedintelor Intr'o singura camera,
biroul fiind intr'una iar divanul in cealaltd, in fundul
caruia, sub coltarul bibliotecei din zid, Bebs Ii re-
luase locul fara a ne mai vedea, asa ea' nu ne mai
puteam Incrucisa spadele decal cand, dupa lectura,
trecea pe un scaun iar eu intorceam fotoliul printeo
miscare de rotatie spre dreapta operatie complicata
ce stanjenia rilmul vechiu si normal al sedintelor.
OH cat incercasem sa o conving ca sà treaca in birou
pe un fotoliu din faya, fusese zadarnic. Sase luni se-
dintele se desfasurara, asifel, intr'o atmosfera de pro-
vizorat enervant cu neplacerea de a ne vorbi fara
sa ne vedem din fata. Cu toga discretia fiintei ei mo-
deste, Bebs imi sugera schimbari radicale, ramase
Inca in proect, pana ce intr'o Duminica, pc cand o
asteptam ca de oliiceiu, ne sosi doar vestea mortii.
Parasit de animatoarea lui ce nu-si gäsise locul ma-
terial In noua asezare, divanul a iesit, astfel, defini-
tiv din viata Sburäforului. Spirit numai, fata s'a refu-
giat sub forma impalpabilei flacarui albastre, pe care
o simtim in fiecare Durninica printre noi, prezenta
in fata mea, HMO lector, prezenta in mine1).
1) In Intentia parnfletara a d-lui G. Calinescu, din Istoria li-
teraturii ronidne de a ma discredita, se pot gasi aceste randuri,
cu care se incheie eel de al saptelea portret al men... Nu de mutt
muri Bebs (Margareta) una din fetele lui Delavrancea i o gra-
tioasa experta orala a cenaclului. Sicriud era tocmai coborit In
groapa i cei de MO aruncau tarana deasupra, and o izbitura

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 345

cu tlinbru inedit fAcu p,! toti sA tresarg 1i sA intoarcg privirile.

E. Lovinescu aruncase in groapg propriul sAu volum de Memorii".
Pentru a incadra faptul in ambianta lui, reproduc prima frazg
ultimul pasagiu al cuvAntArii mele, publicate intr'o foaie a
timpulai: Tocmai in clipa and scriam pe prima paging al ul-
timului meu volum de Memorii: Min(ii laminate a lui Bebs cu
sufletal intunecal ii ofer aceasta carte" mi se comunicA moartea
Margaretei Delavrancea, brusc rapusa de o congestie cerebralg".
Sufletul irni era intunecat din pricina prigoanei pornite impo-
lava scriitorilor sub cuvialul el ar fi imorali.
CAM Dumineca trecutg cineva cilise un articol dintr'un ziar
specializat de mult in prigoana i ura fatA de tot ce e talent,
ce se termina cu invectiva:
SA se isprAveascA odatä cu tori Arghezii Astia
M'am intors atunci care fata din fundul divanului:
Ei, oe zici, Bebs, de isprava asta?
ScuturAndu-si cgrliontii usor argintii, ea si-a ridical expre-
sivii ochii
Toti Argbezii '1 Ciudat. Eu stiam cd nu existh doedt un
singur Tudor Arghezi!
Era punctut definiliv pus uaei carnpanii do urd. In fata ra-
mgsitelor pAinftnlesti ale acestei prieten,-;, ale acestei Egerii cri-
lice a actiunii de dezimbecilizare a literaturii romAne, ne in-
chingin dar, cu sufletul si mai intunecat decdt cel pe rare ni
1-au cernit aceste triste zile, pentru literatura noastrg trimisg
la puscArie. Ger ingAduinta farniliei de a mA Itisft sA ammo
printre bulgArii de pAmant ce vor cAdea peste mintea lurninatA
a prietenei i exemplarul acesta de Memorii, ce-i era dedicat, cu
sfAsierea intimg de a n'o putea intreba, pentru prima data in
acesti douAzeci de ani din urmg:
Ce zici, Bebs?"
$i pentru a da i o notg vesell intr'o imprejurare algt de
tristg, vom reproduce urmAtoarele rAnduri dintr'un arliool al
d-lui T. Pisani inchinat lui Bebs Delavrancea:
Fine de artist, de o blandefe si bunatate WI seaman, cu
minter! vesnic iscoditoare, armarind pared in loate frumosul, nu

www.dacoromanica.ro
346 E. LOVINESCU
pricepeam ce cdula ea, cu aceste ale ei insusiri, la cenaclul d-lui
E. Lovinescu.
Am intrebal-o de matte ori. Am intrebat-o si in cea din
urnid oard, cand am udzut-o:
Cum se poate ca o fatei inteligentd, fata lui Delaurancea,
cresculd inteun media de aleasd simtire, sà meargd la cenaclul
din strada Campineanu?
A ras. .57 a ras cu poftd. Dar nici de data asta nu mi-a
rdspuns. A inceput sa uorbeascd iar despre uerbe. Cored e:
ei suferd, nu ei sufär.
Mi-a feigdduit cd-mi vu scrie despre asta.
Nu s'a limit de cuvant. N'a aunt timp" .
Cred ca faptul ca 0 fata cu mintea vesnic iscoditoare", rklea
cu pond" cand o intreba ce cauta la cenaclal d-lui E. Lovi-
nescu" constitue un raspuns i Inca unul foarte categoric.
Cu d. Pisani, Bebs prefera sa discute daca e corect ei suferd
sau ei sufdr" §.i nu chestiuni de literatura.
Intamplarea a Mut ca In momentul asteptarii scoaterii cos-
ciugului din capela a admirabilei mete prietene sa fiu alaturi
de d. 'I'. Pisani, ce statea de vorba cu un foarte cunoscut scrii-
tor; in MO, de cealalta parte, se aflau in public doua doamne.
Cine-i aia? Intrebd cu glasul profund d. T. Pisani.
Rana (ii schimb fireste, numele , raspunse scriitorul.
Care Jeana?
Nevastä-mea.
Al $i ailaltd?
Puica.
Care Puica?
Fata Jeanei.
A! Care va sä zicd Jeana e fata Puicdi...
Nu. Puica e fata Jeanei.
A! $i cu colaboratia cui a facut Jeana pe Puica?
Scriitorul a rds asa cum trebue sd fi rAs i admirabila Bebs,
când o intreba ce auta la cenaclul Sbureilorului.

www.dacoromanica.ro
 FAUNA IDE1LOR: DISOCIATII

Artistul fi ziaristul.
Intre artist si ziarist e o deosebire esentialà: arlislul
trece pe langa gràdina imprejmuitii a ziaristicei, se
opreste, ii pdseste pragul portii, o strithate numai de-
alungul gardului, láturalnic, i mereu cu ochiul spre
iestrile, prin care ar putea-o pAräsi la cea dintâi
nostalgic a câmpului deschis, i, in ()rice caz, farà a
se afunda in desi§uri, ca sä nu se piardà. Alitudinea
nu e personalà, datoritá unei aversiuni speciale, ci se
integreazit In insil§i esenta artei in antagonism prin-
cipial cu ziaristica. Printre disociatiile de notiuni
ce-mi propun sf.1 fac in aceste pagini, e natural stt
incep cu disociatia dintre ziaristictt §i arta, oriat s'ar
contopi adesea in acela§ om sub o forma egalà.
In contradictie cu §tiinta ce se ocupd cu generalul
§i tinde spre stabilire de legi, adicá de insumarea
a cAtor mai multe fapte sub norma unor principii
rectoare, obiectul artei e particularul, individualul;
printr'o exemplificare elementard, pe can& §tiinta se
ocuptt cu omul" in sine, arta are in vedere numai un
www.dacoromanica.ro
348 E. LOVINESCU
om anumil; pe când stiinta stucliazd elementele co-
mune ce-i reuneste pe toti intr'o notiune unificaloare,
arta nu se opreste decat asupra elementelor ce-i dile-
rentiazd si-i individualizeaza... Ramâne acum de vazui
raportul dintre arta si ziaristica.
Desi trateaza individualul, scopul artei este totusi
de a-I ridica la general; in unda mobila a vremelni-
cului, ea scoboarà reflexul vesnicului; individualul
tinde sa-1 transforme in tipic, asa cum facea, mai ales,
arta clasica. Diferenta specifica, de care se preocupa
in deosebire de stiintä reuseste, astfel, sa se fi-
xeze la randul ei ca un element statornic, ca un model,
object de comparatie sit de clasificare. Societatea e
plina de galeria eroilor balzacieni, molieresti, stend-
halieni, proustieni, gidieni, grupati in jurul unor mo-
dele literare, foarte individuale la inceput, i devenite
cu timpul tipice, puncte de plecare ale unei intregi
genealogii uniane.

Fara a mai prelungi discutia in ordinea abstracta

fi teoretica, oricat ar fi de putin luminat asupra ten-
dintelor artei sale, instinctiv, artistul are intuitia de a
lucra cu materiale fragile pentru scopuri eterne, de
a-li transcende instrumentele umile de care se ser-
ve§te. De§i de cele mai multe ori se iluzioneazA nu-
mai, rilmânând, de fapt, in mAzga cuvintelor, peste
care nu isbule§te sit sufle aura inspiratiei, ce trans-
forma §i eternizeaza, sau in lutul inert al atator statui
ce dezonoreaza pietele publice, noi nu ne ocupiim de
cazuri ci de lucrul in sine. La baza con§tiintei ori-

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 349

carui artist sta ca o pialra unghiulara convingerea

de a apleca vesnicia pe jghiabul fluxului sdu verbal,
si ca intr'o simpla insiruire de cuvinte se indeplinesc
rituri marete si fatale in felul riturilor micrii armo-
nice a aslrelor prin vAzduh. Pricina a mizeriei de a
rtimAne fascinat pe obiectul uneori steril al viziunii
lui launtrice, ea ii acorda insä si nobleta unei ineniri
demiurgice.
Daca in artist traeste aceastä constiinta de a trans-
forma materia, cotidianul, individualul in esente, in
modele, adica de a suprapune realitatii o lurne ideala,
obiect de contemplatie senind, impinsd, prin emotia
esteticA, dincolo de bine si de rau, ziarislul se fo-
losesle de aceeas materie si rarnâne, conslient, vo-
luntar, in ea. El n'o framanta pentru a o prelucra
in forme ideale, poleile in. jur de un nimb iluzoriu de
elernitate, ci o inregistreazd, o analizeazd, se scu-
funda in ea, fie din necesitAti informative, fie din ne-
voia utilului, ctici la baza ziaristicei se aflä elementul
didactic. Cand nu reproduce numai faptul in sine
pentru valoarea lui documentar5, el scoate dinleinsul
cel mull o Inv Atatura.
Desi se folosesc, deci, de aceleasi malerialuri si
trdesc din individual, intre artist si ziarist e o deo-
sebire de scopuri, §i, fatal, un antagonism: tolul pri-
vit, fireste, in planuri inalle, de pe crestete, in esente,
Iatá pentru ce artislul sau cel ce se crede artist
trece pe langa imprejmuirea ziaristicei sau, daca in-
tl.* nu se ralticeste in afundurile meseriei, de
(Rama sà nu-si piarda libertalea creatici.
www.dacoromanica.ro
 Ii
Emofia estelied.

Pub licul, speclatorul sau cititorul, judecd in ge-

nere o opera de arta prin intensitatea i nu prin ca-
litatea emotiei trezite, pe care nu le poate disocia.
Faptul de a se vedea miscat, räscolit, in profunzimile
lui sufletesti, in sentimente fárà legatura cu arta si,
inai cu seama, in a-si traduce emotia prin elernentul
material, peremptoriu, al lacrimilor, constitue pentru
dansul rnasura valorii estetice. M'a zguduit. Am
plans", iala formulele obisnuite ale criticei populare.
Dach emotia i lacrimile ar fi adevaratul criteriu al
perceptiei estetice, alunci femeile i copiii s'ar dovedi
mai sensibili dealt noi fata de arta, intrucat sable
de teatru si de cinematograf rasunä de plansul lor
indbusit. Suspensiunea subita. a circulatiei sangelui,
stropul salciu aparut in coltul ochiului i chiar ba-
lista uda. n'au insa, de fapt, nici o legatura cu arta.
Melodrarnele celebre Cele cloud orfeline (cum se spu-
nea in limba tirnpului) sau Curierul din Lyon, la care
au lticramaL generatii intregi de speclatori i plang
si astazi la nenumaratele lor reluari, nu sunt ultima

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 351

expresie a artei drarnatice, dincolo de Hamlet sau

Berenice. Valoarea spectacolelor nu trebue, asa dar,
judecatd dupà manifestdrile emotive ale publicului,
de ordin pur uman, izvorite din prezentarea directd
a unor situatii miscdtoare prin sine, filrà ajutorul
art.& gilsirea unui copil pierdut dupd zeci de ani e
un moment zguduitor ce n'are nevoie de o expresie
artistica' pentru a misca. E, de pita, situatia din
ZaTre §i din mune alte piese. Pe astfel de situatii, ca
sd le zicenr asa, elementare, neprelucrale, deslul de
felurite, ca jertfa unei mame pentru copilul ei, re-
paratia unei erori judiciare, reslabilirea nevinovd-
tiei unui condamnat la moarte, cazuri de devotament
ale inferiorului fatà de superior i, in genere, reinte-
grarea in drepturi, in sentirnente, restabilirea adevd-
rului, dernascarea rninciunii sau pedepsirea crimei,
pe astfel de situatii generoase, cu solutii cc rdspund
sentimentului nostru intim de dreptate, de omenie,
au fost i sunt construite toate melodramele i toate
comediile asa zise lacrimoase, ca § i toate filmele mo-
derne de mare actiune emotivd asupra publicului,
oricare ar fi, dincolo de nationalitate si de limp. Poate
Ii consideratä aceastä actiune tradusd tangibil prin
lacrimi ca un element esential al ernotiei estelice si
pot fi privite acesle rnelodrame populare ca expresia
supremd a artei? Exemple se pot da si din alte do-
menii. Vasile Alecsandri, de pita, mdrturisia im-
presia puternicit pe care i-o destepta un regiment in
mars : bdtrân, Ii potrivia Incut pasul dupd soldatii
ce scoborau câmpiile Elizee, in sunetul fanfarelor. Un
www.dacoromanica.ro
352 E. LOVINESCU
drapel ciurui i glorios, falfAind in bataia varitului,
un tropot viguros si cadentat de soldati tineri §1 mar-
tian, o muzica militara sau niste simple goarne des-
teapta, in fiecare dintre noi, adânci räsunete emotive,
fara ca, prin aceasta, muzica marsurilor militare,
desfasurate in ritmul de glorie al trupelor intoarse
dela lupta sau pornind intr'acolo sau evoctmdu-ne
numai posibilitatea, sä poata fi push' alaturi de mu-
zica lui Beethoven sau a lui Bach. Putin inainte de
razboiul mondial s'a jucat si la noi cu mare succes
o drama a lui Henri Lavedan, Pour la Patrie, in care
nurnai izbucnirea Marseillezei intonate de trupele ce
tree prin piata Scorn Militare sau aparitia fâiei tri-
colorului, la care se limiteaza ideea despre viata a
colonelului Eulin sau conflictul dintre tata si fiu in
privinta datoriei catre patrie si rezolvarea lui in sin-
gurul sens cu putinta, .atunci and e pusa in joc
Insài existenta patriei, prin decretarea mobilizarii,
ajung sa lrezeasca in noi emotii violente prin simpla
lor infiltisare. La fel si in piesa engleza Cavalcada,
jucatil nu de mult la Teatrul National, in mijlocul
unor scene mai mult cinematice, fall mare interes,
avântul cu care pornese oamenii la razboi, cultul re-
ligios al tarii, al Regelui, al nearnului, al unor orbi
dintr'un azil de mutilati de rázboi, cult trecut peste
suferinta lor spre idealuri imateriale, infiorau in-
treaga salà.
Reiese, asa dar, cu destula claritate cá emotia, tra-
dusa chiar sub forma vizibila a lacrimilor, nu con-

www.dacoromanica.ro
AQUAFOR TE 353

stitue un criteriu de judecata', cand nu este efectul

operei de arta luate in categoria sa estetica, ci al
unei serii intregi de elemente intrale in compozitia
ei intima pe cale pur asociativa si laturalnica privi-
toare la umanitale, la patrie, la afectiuni de ordin
social sau personal, rascoiind intimilatea vietii su-
fletesti. Prezenta lacrimii nu exclude, fireste, valoarca
estetica, dar nu o conditioneaza.' ; ea pornesle din
aliajul ohisnuil al artei, in functiunea ei umana si
sociala si nu dintr'o puritate, de altfel greu de izolat
§i de delerminat. Nimeni n'a plans in fata unui apus
de soare sau a facut-o numai din evocarea unor sen-
timente redesteptate cu duiosia, de care se impreg-
neaza tot ce a dispäruL Fara reversibilitate. Intru cal
arta smulge sufletul omenesc din propriile lui catuse,
ale egoismului deci, ridicandu-1 la inaltimea contem-
platiei, nalura emotiei estelice este mai mult de ordin
abstract si inteleclual si, desi in elementul ei prim e
efectul unei intuitii, nu poate fi sporilii decal prin
cultura si posesiunea tecnicei arlistice. Privila in
sine, nu se traduce in lacrimi si, cu atat mai putin,
in actiune a chrei negatie, dimpolriva, e.
Ca si melalul pretios, arta nu se prezinta insa a-
proape niciodata genuind, ci intr'o compozitie de
elemente straine, profund omenesti, ce-i imprima duc-
tilitatea necesard pentru a-i da .o circulatie sociala,
asa cit se explica de ce, din incapacitalea disociatiei,
Iii ochii mullora, emotia estelica a ajuns sa fie ju-
decata prin intensitate si nu prin calitate.
23
www.dacoromanica.ro
 III
Avarul si risipitorul
Am ardtat aiurea Ca puricele, unul din cei mai
crunti paraziti ai trupului omenesc, este privit cu
destula bunavointa i chiar, intr'un fel, cu simpatie,
in price caz, e un dusman ce se rnärturiseste, si nu
ca plosnita sau ca paduchele, despre care nu putem
vorbi decat prin aluzie sau chiar de loc. Partinirea
in favoarea acestui dusman diurn i nocturn cu mult
mai suparator din pricina ubiquitatii lui se explica
prin transfertul unei, calitati de ordin fizic in ordinea
morala. Sprinteneala lui extraordinarA, capacita tea
de a sari, asa CA, daca avand dimensiunile omului,
si-ar 'Astra o elasticitate proportionatA, ar putea sari
in lung, se bucura mai intaiu de o simpatie acordata
totdeauna agilitatii sportive, atletismului, desi, Iii ca-
zul de fata, ea este daunatoare omului; posibilitátile
lui de manevra ne reduc mijloacele de aparare.
Judecata noastra Mta de purice nu este, prin ur-

1) Cfiteva din aceste temre au lost tratate si in Critice, III,

ed. definitiv5. Aici au fost reluate i scrise din non.

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 355

mare, nici interesata, nici utilitara ci numai esletica;

11 privim aproape cu placerea cu care am privi un
cal de curse sarind peste bariere sau un caine de
vanatoare in volutele salturilor lui. In afara de a-
ceasta, in simpatia noastra relativä, intra, instinctiv
un transfert de valori, asirniland agilitatea fizica
cu agilitatea intelectuala.
Sprinteneala, dinamismul, sunt considerate drept
expresia inteligentei, pe cand imobilitatea, placidita-
tea, grásimea sunt privite ca expresia prostiei; de
aci partinirea fatà de purice, in dauna paduchelui,
a plosnitei, insecte odioase, imbecile, adevärati para-
ziti", despre care nici nu se poate vorbi fära oarecare
stanjenire.
Astfel de judecali de ordin estetic, in conlradictie
cu interesul nostru strict si cu ideile morale, mo-
tivate uneori i prin transferlari de valori dintr'o ca-
tegorie in alta, nu se gäsesc, fireste, numai in felul
cum apreciem unele dobiloace ci i in felul cum pri-
vim diferitele tipuri sociale. Vom lua un exemplu:
avarul §i risipitorul.
Intreaga literatura universala a consacrat tipul ava-
rului ca odios, inleo galerie de exemplare devenite
clasice; si nu e vorba numai de literatura (desi ea
da rnasura spiritului public), ci si de opinia curenta.
Avarul e al-Mat cu degetul, ocolit, rkliculizat; pe soco-
leala lui se pun tot felul de intamplari legendare;
copiii Romani bateau cu un cui In podea o moneda
de arama numai pentru placerea de a-I vedea aple-
candu-se sà o ridice.
www.dacoromanica.ro
356 E. LOVINESCU
In realitate, in cele mai multe cazuri, avarul e un
om onest; cu simtul propriethtii foarte desvollat,
pentru ceia ce agoniseste el aceasta fiind unica lui
pasiune e natural sh-1 admith §1 la altii. In prin-
cipiu un avar nu ravneste la bunul alluia, afarà de
cazul and 11 poate lua pe chi legale; el este, prin
urmare, un legalist, un päzitor al ordinei sociale,
in cadrul chreia pasiunea lui se poate desvolta.
Prin contrast, risipitorul e privit cu bunavointit si
chiar cu simpalie, desi, in realitate, incepand prin a
nu-si respecta bunul 1shu, ajunge repede a nu-1 res-
pecta nici pe cel al altuia. Pe când avarul nu-si
face rhu deal sie-si, risipitorul face rhu tuluror
celor ce au incredere Inteinsul: se ruineaza si rui-
neazà, insealà, ischleste fals, si poate merge panh la
crirnd. Impotriva evidentei, opinia publich nu-1 in-
fiereazà; in intreaga literaturá el este privit cu sim-
patie; felul cum isi bate joc de creditori in Moliere
sau in Alecsandri arath o preferinth. PArtinirea este,
a§a dar, neindoiosh: risipitorul este puricele regnului
uman; cu toate eh in urmh nu searnAnh deat de-
zastru, mizerie si crima (o singurà banch falimentarh
din cauza datoriilor lui neplhtite arunch in ruinh si
desperare un mare numAr de oarneni shraci), risipi-
torul e räsfatatul scriitorilor si al publicului.
Pentru explicarea acestei inegalitati de tratament,
trebue sh recurgern tot la un transfert de valoare.
Risipitorul e privit prin functia generozitAtii, a inimii
bune, de care, aparent, face dovadh, imprhstiind bani
In dreapta si in stânga, ajutAnd la nevoe.

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 357

Nimeni nu se intreabd insä de unde-i yin si ale

nenorociri a putut provoca procurarea lor fraudu-
loasà; intrebuintarea numai a unei minime parti in
scopuri altruiste aruncd valul uitdrii peste rest. Prin
faptul cd, desi nu face nimAnui nici un räu, in afard
de lui insusi, nu face insd nici un bine, avarul este
odios; primeazd astfel simpatia pentru generozitatea
exterioard, fdrd nici un discerndmant pentru latura
morald ascunsd in dosul aparentelor. E drept cd s'ar
mai putea da o interpretare acestei inegalitdti de ju-
decatd: instinctul social Inc lila spre risipitor, vdzInd
in el un distribuitor de bunuri, pe cdnd in avar, un
stävilar al_circulatiei lor.

www.dacoromanica.ro
 IV

Auaritia, pasiune abstractd.

Dintre pasiuni, avaritia este cea mai usor de de-
finit i cea mai greu de inteles si de acceptat. Defi-
nitia e simplà: confuzia scopului cu mijlocul. A fi
avar inseamnà a lua banul drepi scop in loc de
mijloc. Pentru fiecare din noi insemnatatea banului
sta" in posibilitatea procurarii pl5.cerilor. El da tot:
femeie, lux, calatorii, situatii sociale; nu (la doar ta-
lent si ceia ce se leagá de cele eterne, gloria de pilda.
In colo, aproape nimic nu-i rezistà; si dacä nu dä
sántitatea, o poate ajuta... Pentru ornul normal el
este, asa dar, un vehicul, pe când scopul e plAcerea
provocatoare de pasiuni: pasiunea pentru femei, pen-
tru jocul de carp, pentru vin, fard a mai numi altele
de un ordin mai inalt, muzica, literatura, cAlätoriile,
asa zisele pasiuni intelectuale. Oricare le-ar fi devia-
tine si dezastrele, intrucal rAvnesc la bunuri nein-
doioase, iubite i dorite de toti, celelalte pasiuni sunt
intelese, dach nu si aprobate chiar i in elementul lor
de dezechilibru al fortelor sufletesti.

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 359

Dach admitem pasiunile existente embrionar si in

noi, deoarece pleachdela bunuri si plhceri precise, in-
contestabile, nu admitem ins5. avaritia, intrucht ea nu
pare a rezida in abuzul unei placeri ci in lipsa ei.
Lipsa, fireste, este un fenomen foarte general; trei
sferturi din omenire sunt lipsite de cele mai elemen-
tare plikeri, cu exceptia poate a celor sexuale, la in-
demhna oricui. Paradoxul avaritiei stä In chutarea,
agonisirea prin orice chi a mijlocului, prin care se
procurd plAcerea si apoi din abtinerea dela ea. La
avar banul nu duce la nimic: din mijloc a devenit
scop. Desi ar putea deschide toale portile bunurilor
omenesti, avaritia se opreste in pragul lor, de uncle si
aversiunea cu care este privith ca o deviatie mon-
struoash si o confuziune de valori.
Intrucht avaritia e lipsilä de elementul plAcerii,
asa cum o intelegern noi, materializath in ceva precis,
femeie, yin, muzich, am pulea-o numi o pasiune purd,
o pasiune färh object, un fel de arta pentru arth. Ori-
cat 1-am vedea pe avar reprezentat in literalurà ca
fascinat. de obiectul material al pasiunii lui, banul,
caraclerul avaritiei rhmâne, mai ales azi, indiscutabil
abstract.
IIarpagon isi poarlä, in adevar, 15.dita cu aur sub-
suoarä si multi alti avari literari isi vhrh inânile
phnh'n coate in grarnada de bani a casei de fier,
ca si cum voluptatea lui ar fi de ordin sensorial', cum
ar fi voluplatea unui colectionar de tablouri sau de
culii de chibrituri ce se bucurh prin ochi ori prin.
piphit. Aceastil forma de voluptate era posibilh odi-
www.dacoromanica.ro
360 E. LOVINESCU
nioard, and bogatia avea o expresie materiald, aurul,
o grdmadd de aur, care sà imbete privirea i sä in-
cdnte urechea prin sonorilatea lui muzicald.
Bogätia este astdzi o absiractie, o simplil chitantä
a unui depozit la o bailed din strdindtate, ce scapd
vederii sau n'o satisface, o coloand de cifre, hartii,
fictiuni, calculc i atdt; avarul clasic cu rndnile va-
rite Oran coate in gramezile de aur ale unei hrube,
a devenit, deci, un anacronism. Pasiunea lui nu mai
poate fi privitä ca o pasiune sensoriald, legald de un
object precis, ca toate celelalte pasiuni materializate.
Obiectul dragostel lui a ajuns o abstractie, o fictiune.
Categoria e atdt de neasteptatil, incal pare absurdil;
land rdspdnditd, trebue sd corespundd totusi unei
pldceri reale, profunde, identica plAcerii rece a ma-
tematicianului de a lucra cu abstractia cifrelor. As
compara-o cu desfdtarea omului ce s'ar multumi cu
simfonia aromelor unor mancdruri neatinse, dar
aroma este Inca o plAcere sensoriald. PlAcerea ava-
rului e de calitate pur abstracta si se satisface, pro-
babil, intelectual, prin excesul mintal al reprezen-
tdrii placerilor devenite accesibile. Nevoind sä treacd
la acte avarul se abtine In posesiunea lor abstracta.
Conchidem, asa dar, ca, pe cdnd toate pasiunile au
obiecte materiale, precise, dorite, inteo masura, de
fiecare din noi, avaritia constil in renuntarea volun-
tara la dansele si la inlocuirea lor prin simple repre-,
zentäri; ea este, prin urmare, un fel de betie rece,
abstracta ce se satisface intr'o orgie de imaginatie.
Cheia unei Iasi de fer sau eifra unei sume depuse la
www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 361

o banca au puterea de a-i trezi in gand, abstract, pla-

cerile dupd care noi alergam, spre a le gusta senso-
rial. Inobilandu-1, 1-am putea proecta pe avar in Ca-
tegoria marilor contemplativi, a marilor poeti, ce se
Imbath de armonia miscarilor astrale sau din frumu-
setile abstracte ale cifrelor, ale algebrei, fail sens
pentru noi.
Totul ramane insa in ordinea speculativa si poetica,
Intrucat nu se poate patrunde in psihologia avaritiei,
deck cunoscand-o singur si poate, chiar nici atunci,
deoarece, ca toate pasiunile, avaritia nu se recunoaste
pe sine. Avarul nu stie ca e avar. Pasiunea lui e o
stare normalii, organica, topita intim cu fiinta lui, pe
care n'o condamnä, pentruca, n'o poate judeca. In
ordinea psihologica, ea este ceiace in ordinea fiziolo-
gica e respiratia sau secretiile trupului. In tinerete am
patruns in. intimitatea unui Wean, de neam mare, cu
nume istoric, si cu foarte multe milioane, care träia
ca un poet sarac, intr'o singura odaie a unei mari
case parasite, cu cearsafuri sau ziare intinse drept
storuri cu un simplu lighean de tinichea, si cu 0
sanie, atarnatil vara de tavanul odaei, pentru ca sinele
de fer sa nu se uzeze frecandu-se de podea. Era un
om crescut in strainatate si cu rost la vorba; judeca
totul sanatos si nici nu-i dadea prin gand ca ar putea
trece drept avar, deoarece pentru fiecare avaritia in-
cepe exact cu un grad mai jos. Daca, de pilda, chel-
tueste zece lei pe zi pentru intretinerea lui, avaritia
nu incepe de cat la nouä lei saptezeci si'cinci de bani.
Zece lei i se pare o sumA norma15, ce-i (IA o absoluta

www.dacoromanica.ro
362 E. LOVINESCU
libertate de spirit de a critica sever pe altii. Asistand
la reprezentarea piesei lui Moliere, avarul rade sin-
cer, deoarece nu se recunoasle in erou. Chiar daca
e si mai räu, cazul Mit i se pare totusi altul. Ne avfind
nici un servitor, de pildá, se crede superior lui 'Har-
pagon, care4 transformä pe Maitre Jacques din bu-
cdtar in vizitiu. Privit de multi ca o scoala a. vietii,
teatrul nu vindecd pe nimeni de vitii.
Dovada cd e o pasiune purd, abstractd, ce se satis-
face prin sine, in imaginatie, prin simple reprezentari
si nu devierea unei virtuti reale a spiritului de econo-
mie si de prevedere, sta.' si in faptul cá avaritia spo-
reste cu varsta.
Dacä ar fi numai deformarea spiritului de economie
si de prevedere, avaritia s'ar ardta cu deosebire in
tinerete, cdnd, in plind capacitate de muncd, ar fi
natural ca. omul sà se gandeascá si la biltrdnete i sa
striingd, cum se spune, bani albi pentru. zile negre.
Desi la bátrânete, in apropierea mortii, agonisirea,
din prevedere, nu mai are nici un fel de molivare,
avaritia se deslantue totusi pAnd la proportii tragice,
tocmai atunci, in pragul neantului, când banul devine
cu desdvarsire inutil. Ea nu este, asa dar, deformarea
spiritului de economie, ci o pasiune purà, dezintere-
sath, abstractd, nevalabild prin pläcerile materiale
ce le procurd sau prin eventualele lipsuri ale bdtrd-
netii, pe care le evitd, ci numai prin betia rece a re-
prezentdrii pläcerior, care, cu varsta, prin. exercitiul
unei vieti intregi, creste nelimitat ca idropisia.

www.dacoromanica.ro
 V

Sofa! i amantul.
Optica piirtinitoare cu care e privit in societate
si in literaturà risipitorul fattl de avar, desi risipitorul
c un ferment de descompunere moralA, pe and ava-
rul nu-si face rhu decal lui insusi nu se limiteazA,
cum e si firesc, numai la acest caz special ci se gii-
seste si in allele din felurite domenii.
ExaminAnd, de pada*, felul cum e privil clasicul
triunghiu conjugal, al sotului, sotiei i amantului, de
literaturA si mai ales de leatru, constatArn cA simpalia
scriitorilor si a publicului merge spre amant in timp
ce bArbatul e ridicol, cand Ii ignoreazA situatia
odios cand o primeste. Nu e nevoe de citatii! litera-
tura popoarelor e plinA de barbati incornorati, pre-
zentati fie sub forma unui sot biltran i gelos, a unui
tutore de specia lui Bartholo, sau pur i simplu a
unui sot, care nu e nici bAtran nici odios din pricina
geloziei, ci n'are alta vinA deck de a fi sot, adicA
vrednic principial de a fi inselat. Ca factor esential
al familiei, de la baza vietii sociale, bArbalul repre-
zinta insd, in realitate, un element indispensabil or-
www.dacoromanica.ro
364 E. LOVINESCitt

dinei morale si legale: el Ii ia asupra-si !nate nepla-

cerile i greutatile familiei; 10 suportà sotia in toate
excesele unui caracter nu totdeauna egal i usor de
suportat; e tatal copiilor sad ori, in orice caz, Ii ia
raspunderea lor in fata vietii si a legii; sarcina lui
e pe atat de grea, din punctul de vedere al libertAtii
lui personale, pe cat e de necesara progresului social
conlinuitatii speciei. Op Lica prin care e privit sotul
Inselat Ii este, cu toate acestea, Intotdeauna defavo-
rabila; dad' nu stie, este ridicol, de.si, In cele mai
multe cazuri, ignoranta lui vine din ,buna credinta,
din lealitate, din incapacitatea de a concepe Inse1A-
ciunea.
E un om nevinovat, in sensul evanghelic al necu-
noasterii raului, i totusi, nevinovatia lui e arA-
tan' cu dcgetul; abia 0-a intors spatele, i cei rAmasi
ii rad pe socotealA, povestind tel de fel de amAnunte
ale nenorocirii lui; nici macar din solidaritate de sex
ori din actuala sau viitoare confraternitate de neno-
rocire, nimeni nu-1 compAtimeste. De altfel, dad"
bArbatul 'inselat e ridicol, chiar cand nu e din vina
lui, nici sotia inselath nu intampina mai multa in-
telegere i compatimire. Nu e ridicola, pentrucA na-
tura si societatea au acordat barbatului mai multe po-
sibilitati de actiune sexualib, dar n'o urmAreste sim-
patia nimAnui.
Simpatia opiniei publice merge aproape totdeauna
spre cel ce insean si nu spre cel inselat: iatà adevArul.
Daca sotul stie i tolereazA (si in genere lumea crede
cA stie, chiar cand el e total nestiutor), el e odios;

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 365

totdeauna i se presupune un interes material, im-

podobindu-1, nu se vede de ce, cu un epitet din lumea
aquaticd, §i nu legaturi sufletesti greu de sdrobil sau
prezenta copiilor, piedicd a divortului.
In fata sotului discalificat e amantul, de cele mai
mune ori un pierde-vara., cu disponibilitifli de timp,
un profitor; din complexul vietii, nu culege decal pla-
cerile; in locul intretinerii ofera numai flori si born-
boane primite cu gratitudine, casi cum ar reprezenta
eine slie ce jertfe materiale. Apare numai la timp
oporlun; distreaza, se distreaza si atal; rilspunderi
n'are; chiar cand tine locul berzei din basme, sotul
stä la gura vetrei de primesle darul adus in sculice.
El e totusi privit cu simpatie.
In fata acestei inegalitati de tratament, se sirnte ne-
voia unci explicatii. Opinia publicà silvarsesle, nein-
doios, nu numai o nedreplate dar chiar si o imorali-
tate, ce surp'd temelia oricarei vieti sociale imposibil
de concepul fàrä principii morale. Explicatia, atat
cat se poate da, e ceva mai complexii, dar, dela in-
cepul, e vorba, probabil, tot de un transfert de va-
loare. Ca §1 puricele, ca si risipitorul, amantul e v5.zut
excluziv prin prisma tinerctii, a libertatii, a gencrozi-
CAW, a iubirii cu atributele rornantice ale cavaleris-
mului, intrepiditatii, agiitätii fizice si istetimii spi-
rituale, al scarii de matase si al madrigalului -- al
unui dinamism §1 al unei poezii ce-1 fac simpatic;
pe cand sotul e vazut tot atat de excluziv numai prin
caracterul lui de obligativitate, de datorie, de proza
cotidiana, prin placiditate.
www.dacoromanica.ro
 VI

Omul, inconformist ueleitar

Cazul amantului si al sotului s'ar putea incadra
inteo formA de revolth impotriva ordinei sociale §i
morale venita dintr'un fel de inconformism de con-
statat pretutindeni In spiritul public si in literatura
ce-1 traduce, la noi ca i aiure. Omul legii si al
ordinii sociale a fost intotdeauna un punct de urá
sau de satirà: de la teatrul de pApusi, in care comi-
sarul e bAtut panA la inalta literatura satiricA, ordi-
nea este atacata prin toti-reprezentantii sai: vardistul,
obiect de satirà al intregii literaturi i caricaturi
franceze jandarmul, comisarul, portArelul, ma-
gistratul, in ordinea legii de stat, popa in ordinea
legii morale, sunt priviti cu antipatie, casi cum nu
s'ar razima pe dansii linistea i orAnduirea societatii
in care trAim. In schimb, existA o IntreagA literaturA de
esenta romantick a da-ei expresie mai inaltà de filo-
zone socialA o reprezinta Victor Hugo, literaturA. f a-
vorabilA vagabondului, räsvrätitului impotriva socie-
Mill 1 chiar a moralei, a ceia ce se numeste un
out-law.

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 367

Nu e vorba, fire§te, de o productie singulard, intru-

cat astfel de productii pot fi in orice sens fArd a de-
veni §i semnificative, ci de o productie imbel§ugatä
si pe placul masselor...
Pentru a putea intelege o literaturd, in care poli-
tistul e intotdeauna odios, de§i el ne apiird lini§tea §i
viata §i. in care hotul fie el §i amator sau detectivul
de specia lui Sherlock-Holmes, Arsène Lupin, Rou-
letabille sunt punctele de atractie ale atentiei sim-
palice a milioane de cititori sau de spectatori de filme
cinematografice, explicatia transferului de valoare,
a ingeniozitritii, inteligentii, riscului, in sfinul unei ac-
tiuni imorale, nu ajunge. Problema trebue prività §i
in cadrul unui inconformism rämas fire§te in or-
dinea veleitard, protestatard.
Legea morald, ca §i legea sociald sunt, negre§it,
necesare vietii in comun; cu toti o admitem §i cu toti
ne supunern comandamentelor ei, Thrà care umanita-
tea ar fi redusä la animalitate. Cu toatd necesitatea
ei, ea nu reprezintd totu§i un element de constrdngere,
un rigorism, o rectitudine putin simpatice.
Vardistul dela reglementarea circulatiei ne aptird im-
potriva vehiculelor, dar ne impiedicd de a trece, cdnd
ne inchipuirn crt am putea totu§i trece frá primej-
die; uitând semnul sigur ce ne face, de dânsul legdm
numai notiunea arbitrarului, a constrângerii, la care
ne sile§te; din apArdtor, el devine un du§man.
La fel cu vardistul, §1 jandarmul, comisarul, port--
relul, magistratul nu mai sunt apArdtorii sigurantei
noastre §i ai bunurilor noastre, ci executorii unor
www.dacoromanica.ro
368 E. LOVINESCU

masuri ce ne par vexatoare i ne stanjenesc in liber-

tatea primordiala intrucat e anterioara ordinii
sociale si morale. Intai a fost crima sau raptul
pe urma legea ce le pedepseste. Nimeni nu se ridica
Irnpotriva legii, de vreme ee ratiunea ne dovedeste
el faril dansa n'ar putea exista viata socialà; fiind
insa aspra, riguroasà, ia repede aparenta unei con-
strangeri, a unei vexatii; substantialul se uita i ra-
mane numai elementul exterior al duritatii cu care
e aplicata uniform.
In loc de recunostinta, se trezeste, astfel, in orn un
sentiment de protestare, de revolta, de inconformism,
ce nu se traduce in fapt, in acte impotriva societatii
sau moralei, ci ramane sub 'forma veleilarä a unor
alitudini pur inofensive.
Se rasbunä doar de caleori citeste in romane sau
vede in filme ea politistul e pacälit de un hot istet,
jandarmul e batut sau magistralul e prezenlat ea un
gangav imbecil. E singura lui salisfactie impotriva
unui rigorism social, pe care il admile ea o necesitate,
nu Med a marai, retraind in spirit edenul libertatii
si al anarhiei preistorice, pe cand frica de pedeapsa
nu stabilise Inca constrangerile vietii sociale.

www.dacoromanica.ro
 VII

Evadarea din realitale.

Inconformismul instinctiv fata de tot ce reprezinta
o constrangere se poate dovedi nu numai prin ceea
ce urii§te opinia publicA ci §i prin ceea ce-i place.
Ne putându-i opune o rezistenta activd, individul Ii
opune constrAngerii sociale o atitudine de frondl §i
de satird: se bucurA oridechte ori principiul autori-
tAtii sufere.
Animal social, in sine, in incon§Lientul lui, nu i s'a
inàbuit inca ornului aspiratia ctitre o viaà liberA
fArà obligatiile legii, o viata, in care s5; i se Int:ample
lot ceia ce nu se poate intampla aeve. Prefepinta lui
intimá nu merge, a§a dar, spre o literaturà scoasà,
din realitate, copie a unei lurni, pe care el o cunoa§te,
§i o detestA ca nivelatoare, ci dinteo lume construitA
cu total altfel, in voia intâinplàrii §i a fanteziei lui
cu valorile rAsturnate ca pornii in apa unui lac. Na-
turalismul strict nu raspunde, in nici un caz, aspi-
ratiei multimii; nirneni nu vrea s5. regäseascA §i in
literaturà ceia ce ar fi bucuros sá uite din viata.
Gustul public cere, dimpotrivd, o evadare, o elibe-
www.dacoromanica.ro 24
370 E. LOVINESCU

rare din rigorismul vietii si al legii, intr'o lume arbi-

trard, pe care scriitorul o pldsmueste dupd vointd,
rdspunzand tendintii intime a multimii pururi ne-
multurnite de ce e si ndzuind spre ceea ce nu e.
In acest sens, s'ar putea cita o serie intreagà de piese
de teatru al cdror succes se explicd in build parte,
prin satisfacerea acestei aspiratii latente a publicului
de evadare din realitate inteo lume arbitrard, con-
dusg. de alte norme deal cele existente, intr'o lume
de fantezie, unde total e cu putintd. Formula succe-
sului e simpld si e de mirare cà n'a fost mai des
folositä de cei ce cautd numai succesul, intru atAt c
de evident cd rdspunde adevdratului instinct al mul-
timii. Punerea pe scend, de pildd, a unei multimilio-
nare care se maritii cu un tan:dr functionar Med alte
calitdti exceptionale de inteligentä sau de frurnusete
ci cu insusiri mijlocii la indemg.na oricui, salisface
dorinta intimá a spectatorului, bucuros di asifel de
minuni se pot intarnpla oricui si deci si lui.
Cu putind abilitate dramatic:à succesul e sigur. Am
adus piesei Omului fi mdr(oaga si obiectia cd, pentru
a indreptAti apoteoza finalului, ar fi trebuit ca incg-
paranarea lui Chiricà sd se fi indreplat spre un object
mult mai demn de admiratie, o descoperire, de pildg,
o idee umanilard sou asa ceva. Obiectia i s'a frtcut
de curând, cu ocazia reprezentdrii piesei la Paris, de
Robert Kempf, in foiletonul ziarului Le Temps, care
a citat, intre altele, si cazul lui Bernard Palissy, ce
si-a ars mobila pentru a-si alimenta cuptorul, din
care aveau sà iasä minunatele lui faiante. Din punctul

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 371

de vedere ideal, al valorii, obiectia e intemeiatà; din

punctul de vedere al succemlui de public autorul a
avut dreptate. A-§i consacra viata unei mari desco-
periri presupune o calitate intelectualii. §i o sfortare,
de care spectatorul nu se simte capabil; a te incápá-
tâna sh crezi in valoarea sportivI a unui cal e un
lucru mult mai u§or. Crezandu-se in stare sá o facA,
e, astfel, bucuros la gandul cd §i lui i s'ar putea in-
tampla minunata aventurd a lui Chirick intrucat
in fiecare mije§te dorinta de a evada din realitate §i
de a se trezi, rard merit §i sfortare, altul decal e.

www.dacoromanica.ro
 VIII

Geneza satirei.
In. aceea§ ordine de idei, a atitudinii ornului fata
de lume, trebue vazutd §i problema atitudinii sati-
rice caracteristice literaturii romane, §i mai ales
sub forma specifica a umorului, pregnanle pentru
fizionornia intregei literaturi moldovene§ti. S'ar pdrea
ca satira este expresia unei atitudini violente, revo-
lutionare, de inconformism exploziv fatá de societate,
de anumile constrangeri sau de oarneni; in realitate,
violenla sa este pur verbala, literara fail alt scop de
cat de a masca lipsa de reactiune §i incapacitatea
impotrivirii virile. Romanul §i cu deosebire, Mol-
doveanul e satiric, batjocoritor; literatura lui popu-
lara e plind de ironie, de umor §i nu respect:à pe ni-
meni, nici pe Dumnezeu.
Rand pe rand el §i-a batut joc de boer, de ciocoi, de
fanariot, imitandu-i §i graiul, de Evrei, iscodindu-le
fel de fel de porecle, §i fdcandu-i centrul unei adeva-
rate literaturi umoristice, de tigani, figura de epos
-popular, intr'un cuvant de toti stapanii, §i de toti re-
prezentantii ordinei, de la jandar" pana la pop&

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 373

Pe temeiul acestei literaturi, Românul ar putea fi

crezut un om darz, greu de mânuit, vesnic nemultumit
si revoltat impotriva stdpânitorilor, a legii. Din, tot
ee slim din istorie si din eke vedem cu ochii nostri,
n'a existat, totusi, neam mai blajin, si care n'a rdzbit
deal prin singura armd a resemnärii, a mlddierii §i a
unui fel de impermeabilitate morald, ce 1-a tinut intact;
strainii, impilatorii au trecut, dar el a rdmas ca
inainte, milenar neschimbat, dupa cum odinioard tre-
euserd si roiurile de barbari fdrà sd-1 fi dislocat su-
fleteste... Atitudinea de satird si mai ales de umor
tine locul lipsei de actiune sau, mai degrabd, de re-
actiune ce se face prin. gest, nu prin cornentarii, prin
ironie, prin glumd. Au venit turcul, fanariotul, cio-
coiul, ovreiul, jandarmul; i-au luat tot ce a avut In
btitiiturd. El si-a incovoiat spinarea, dar dupd ce au
trecut, sau chiar in timpul asupririi, i-a incArcat de
porecle, de ironii, de o bogatd literaturd satiricd sau
umoristicd, in care nu apar in rolul lor de impilatori,
ei ridiculizati in defectele lor fizice sau eine stie ce
eusururi morale. Atitudinea satirich nu e o atitudine
de luptdtor, ci o atitudine de contemplativ ce-si as-
cunde lipsa actiunii printeo superioritate moraM, pe
care poporul nostru a avut-o incontestabil asupra tu-
turor celor ce 1-au impilat; dupd cum o au, in genere,
loti contemplativii asupra oamenilor de actiune, in-
graditi in bunurile materiale ale vietii.
Romanul n'a impilat pe nimeni si a fost despoiat
de cine a vrut, dar a privit stelele, si apele, i muntii,
a trait In sanul naturii, a avut fiorul mortii i din
www.dacoromanica.ro
374 E. LOVINESCU

contactul cu cele eterne a scos poezie, arid. In fata

dusmanilor din afarl si dinthintru si-a incovoiat spi-
narea, a Mat sä treac6 valul, si de suferinta s'a
ogoit, aninându-le de haine scaiul batjocurei, al po-
reclelor; impotriva biciului nu s'a luptat cu coasa ci
cu gluma si cu umorul Imp:kat in sine si, in defi-
nitiv, §i cu ceilalti. Din suferinta a facut literaturd
si, socotind bine, e 'Inca ceiace ramane mai vrednic
de pe urma unui neam si a vietii.

www.dacoromanica.ro
 IX

Mora la in vacanN.

Am arAtat prin cateva exemple ostilitatea instinc-

tivA a opiniei publice fald de tot ce e ordine legalA
ori morald. Publicul e impotriva vardistului, jandar-
mului, portArelului, magistratului, preotului, i In
unele tan, i irnpotriva armatei, pentru au acorda
simpatia intimã vagabondului, rasvratitului, holului,
mai ales cAnd e sportiv; In. cadrul ordinii chiar, el
preferà poliislului pe detectivul amator, pentru cA,
si sub aceastA forrnA, ii inchipue ca e impotriva or-
dinii oficiale. Atitudinea rAmAne, fireste, Intr'un plan
pur ideal, platonic, Med nici un fel de repercutiune
asupra realitatii. Nimeni nu tAgAdueste valoarea re-
ligiei, a magistraturii, a armatei, a sigurantei publice,
fara care n'ar putea exista viata sociald; ele repre-
zintà ins5. constrangeri unanim acceptate de ratiune
dar intim detestate de individualismul din fiecare din
noi. Viata omenirii n'a inceput prin societate ci prn
libertate absolutd; animalul politic" s'a nIscut mai
tArziu i, mai mull pe baze deliberative decat in-
stinctive.
www.dacoromanica.ro
376 E. LOVINESCU
Ramasita a unui inconformism fall de ordinea so-
ciala i moralà, ostilitatea este expresia, sub forma
numai veleitara de altfel, a instinctului de liber-
tate, a vietii primitive Vara comandamente, adica
flira jandarm, fara puscarie sau Vara agenti de cir-
culatie.

Marginindu-ne la aceste exemple, ramanem intr'un

plan Vara eficacitate in ordinea practica; e ca si cum
am deduce dela prezenta sfarcului sanului inutil al
barbatului, existenta anterioard a unei adevarale ma-
mele i, prin urmare, existenta unei faze de nedife-
rentiere a sexelor. Supravietuirea amintirii libert-
ii initiate nu se manifesta Insà numai sub forma ati-
tudinii de fronda fata de autoritate, ci i prin in-
stitutii recunoscute, in care anarhia este acceptata,
organizata i legiferata. Primul comandament al ori-
carei vieti sociale si morale este interzicerea omuci-
derii i, in mod general, interzicerea individului de
a-si face singur dreptate, libertate, care ne-ar scoate
din cadrul vietii colective pentru a ne arunca in viata
ancestralà, spre care instinctiv ravnim.
La acest corn andament fundamental, impotriva sen-
sului existentei ei, societatea Insasi consimte derogari,
recunoscand cazuri, in care crima e toleratil. Am trait
multä vreme sub presiunea morala a asa ziselor crime
pasionale desi de cele mai multe ori sunt foarte
lucide i chiar calculate care duceau nemijlocit la
achitare, iar, and era vorba de crime politice, chiar
§1 la apoteoza. Neputand-o legifera, pentruca nu e

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 377

posibil sa i se recunoasca vreo motivare, fara a nu

se ruina Insu§i principiul vietii sociale, crima pasio-
nald fusese, totu§i, scoasa de sub rigiditatea codului
penal §i trecuta pe seama unei justitii populare, ne-
tinute sd judece dui:a lege, ci dupti sentimentele ei
intime. Cine impline§te Insd aceasta justitie popu-
lara? Omul mijlociu, in sanul caruia se ascunde sub
forma larvara reminiscenta libertatii anterioare ma-
nifestate prin atitudinea ostila autoritatii, ornul, care
In literatura sau la cinematograf e impotriva var-
distului, a jandarmului, a magistratului, a popei §i
simpatizeaza cu tot ce rupe norma vietii sociale pen-
iru a-§i afirma dreptul la libertate absoluta. littmasa
la locul sau, o astfel de atiLudine e inofensiva; adusti
pe banca justitei populare ea devenia insa primej-
dioasa societatii: achita din inconformism fata de
constrangere §i de transfertul de valoare, de care be-
nefieiaza pasiunea, prin aura unui presligiu unde se
amesteca ideia de libertate, de dinamism, de depa§ire,
de evadare,de§i, In fond, nu inseamnä decal o re-
venire la o forma de viata preistorica, §i, deci, de
barbarie, pe care achitarea masiva a justitiei popu-
lare tindea, incon§tient, sä o restaureze. Mora la I§i
lua vacanta.

www.dacoromanica.ro
 X

Mora la in dilenth

Au trecut peste treizeci de ani, de cand am asistat

la o lectie de deschidere a cursului de MoralA al
d-lui D. Drághicescu, prezintat de cunoscutul pe vre-
mea aceea Const. Dissescu. Format la scoala socto-
logicd francezd a lui Durkheim, conferentiarul susti-
nuse, cu o elocintA de altfel destul de sumarA, cA
morala este un produs excluziv social, o armaturA
creatà de viata in comun pentru a o face ;posibill
0 studentA de lAngA mine umplea de zor pagini
dupä pagini, cu argumentarea conferentiarului, la
sfarsitul cAreia luà ins5. cuvântul i Dissescu. In a-
fail de .multiplele lui curiozitAti ce i-au creat un fel
de legendA incä din viata, desi n'am avut ocazia sA
o constat, Dissescu avea i reputatia unui adevArat en-
ciclopedist. Intr'o comemorare la Ateneu a poetului
Grigore Alexandrescu, in calitate de ministru al in-
structiunii publice, el a lungit aproape un ceas o in-
gaimare de locuri comune pentru a-I apara de in-
vinuirea de a fi fost un poet ... erotic, Numai cu
greu am priceput cA Dissescu nu cunostea sensul

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 379

precis al cuvântului, cáruia ii acorda un inteles pe-

jorativ. Nu §tia c5., orick de suave, poeziile de
dragoste se numesc tot erotice. *i de data aceasta,
el se 15.s5. In voia unei improvizatii deslanate asupra
moralei, sustinand cA, indiferent de constrangerea
socialä, e produsul unui instinct §1, ca argument su-
prem, aducea faplul c5. el, Dissescu, n'ar face o mul-
time de actiuni numai din indemnul intim al con-
§tiintei lui morale, chiar dac5. ar §ti ca ele n'ar fi
cunoscule de nimeni §i &á s'ar sustrage, prin urmare,
oricArei penalitilti. Imoralitatea vietii publice §i pri-
vate a lui Dissescu, cunoscut 5. de multi dintre ascul-
tatori, mi-a ridicat un zambet pe buze in fata unei
argumentAri atat de putin convingatoare chiar prin
pilda cuvântAtorului. Mai interesant mi-a pilrut spec-
tacolul studentei de lângà mine, care, dupà ce urn-
pluse mulle pagini cu expunerea conferentiarului, se
pusese sa reproducA §i replica lui Dissescu, pAn5. ce,
dându-§i seama de contradictia lor, se discump6nise,
se oprise din scris, continuase sä asculle contro-
versa §i, la urmA, la ie§irea profesorului din salà,
convinsä poate, nedumerità mai probabil, vaduvita
in sentimentul ei de famulus faustian, care vrea s5
duc5. acasä ceva negru pe alb, sigur, odihnitor, ne
gäsind altil solutie decat de a-§i rupe Mile scrise,
truda ei de un ceas, a plecat fArá sá §tie care este
origina moralei.
'Mu a. fácut, deoarece argumentarea sociologic:A a
conferentiarului era cea adevarata. Ca existil instincte
www.dacoromanica.ro
380 E. LOVINESCU
morale, e posibil. Ele n'au insä valoarea de comanda-
mente. DacA ar fi avut-o, religiile nu s'ar fi vAzut
obligate sA le prescrie atAt de riguros. Mora la e, in
realitate, o armaturA a vietii sociale, creatà anume
de ea pentru a se apAra, secretatà, am putea spune;
de aci infinitele ei variatii dupà epoci, dupA rase,
dupA popoare, dupA clase sociale §1 adesea dupA
foarte mici distinctiuni geografice.
Faptul ca*. morala este una din functiile vietii so-
ciale, se vede, in prima linie, din dependenta in care
trAe§te §i se desvoltA; ajunge o fazA de convulsie a
vietii sociale pentru ca §i ea sA fie sguduitil de ace-
lea§i mi§cAri sismice pand la o abolire complect5.
Epocile de mari catastrofe, cum ar fi molimile, re-
volutiile, ocupatiile strAine, etc. nu sdruncinA numai
societAtile ci §i principiile morale, ale cAror oscilatii
inregistreazh toate variatiile temperaturii colective.
In apropierea mortii, franele se rup, §i se deslAntuie
toate pasiunile inteo frenezie de viatà, notatà de con-
temporani §i la Atena ca §i la Milano §i in timpul re-
volutiei franceze, fárá sA mai pomenim de rAzboiul
in sine, care, prin faptul rästurnArii vietii sociale in-
sA§i, rAstoarna §i absolut toate valorile morale, nu
numai prin vacantA ci §i prin demisie.

www.dacoromanica.ro
 XI

Frumusefect, fenomen psihic

Frumusetea plasticei umane reprezint5. un raport

de linii, de forlme, un raport care, dealtfel, nu e
strict obiectiv, ci variabil dup5.' epoci, constituind
tin canon estetic impus uneori vrernelnic de un
mare artist : canonul, de pildà, al sculptorului atic
Scopas, cu arhitectonica trupului omenesc prea des-
voltatà fatà de micimea capului. Acum treizeci de
ani, dinaintea unui taMou al lui Botticelli din Mu-
zeul Luxemburg dela Paris, discutam cu un poet
asupra marei pretuiri in acea epoch' a pictorului flo-
rentin. LAsiind la o parte valoarea tecnica a artei
lui, actualitatea lui Botticelli venia in larga masurà
din faplul unei prefiguratii estetice a tipului de fe-
meie, gracil, sinuos, sul de fum invelit in pAnze ,str5.-
vezii §i accidentate, ajuns la modti dupà eâteva yea-
curl. Toti marii arti§ti au creat, astfel, modele fe-
minine: plasticii mai mult in ordinea fizicA, poetii
mai mult in ordinea spirituall
Existá un tip unic de madonä rafaelianá, dupd cum
exista un tip unic de frumusete rubensianä; canonul

www.dacoromanica.ro
382 E. LOVINESCU

estetic al frurnusetii baudelairiene e altul deck cel

fizic §i moral al femeei eminesciene. De§i obiecliv, a-
dia.' scos din studiul §tiintific al formelor, dintr'un
raport §i o armonie, conceptul estetic al femeii este,
prin urmare, variabil, ca orice concept estetic prin in-
sa§i esenta lui §i prin influenta atator cauze din
afara.

Nu de frurnusetea obiectiva, demonstrabila prin ra-

porturi, e vorba aici, ci de forta launtrica ce o pune in
valoare, dandu-i viata §i expresie, de frumusetea inte-
rioara, de sine statatoare, fall a o asimila, totu§i, cu
frumusetea morala, prin confuzia a doua valori deo-
sebite, a douà lumi diferite, intre care se pot efectua
transferturi, rarnanand totu§i autonome: frumosul
etic este altceva decat frurnosul fizic. Frumusetea o-
biectiva e statica §i ar parea moarta, daca n'ar fi
insufletita de elementul dinamic al con§tiintei ei Faun-
trice. In intelesul limitativ al oricarui paradox, frumu-
setea e retlexul vointii de a fi frumos. Expresivitatea
li vine dela caldura Muntrica, dela dinamismul inte-
rior al vietii. Con§tiinta de a fi frumos nu este, dupa
cum s'ar crede, efectul faptului de a fi frumos, ci,
dimpotriva, frumusetea este un efect al con§tiintei ei,
sau, mai precis, al vointii §i 0 dorintii de a fi. Intru-
cat forta interioara a iubirii iradiaza in afar* trans-
figureaza liniile cele mai neregulate §i le &à un ca-
racter, o expresie, luminand vasul ce o inchide cu
transparente moarte, altfel, in pasta math, s'ar putea
afirma ca femeile iubite sunt §i frumoase. Odata cn

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 383

incoltirea unui sentiment de dragoste, trtidat prin

toate valorile §i prin toate carminurile ce invadeazrt
§i subliniazA trásrtturile figurii femee§ti, fizionomiile
cele mai inexpresive se insufletesc. Iubirea constitue
un resort lduntric, o dorintA, o vointa de frumusete,
transrnisä imediat materiei, pentru a-i da expresie §i
viard, adicä adevdrata frumusete, dinamic5., dincolo
de canonul estetic, ie§it numai din raporturi geome-
trice. Când actiunea interioarà a con§tiintei InceteazA,
materia 1§i pierde reflexul sufletesc §i devine inertd.
Uritenia incepe odatá cu incetarea vointii de frumu-
sete. E urltà femeia care nu mai dore§te s6 fie fru-
moasä in dorinta intrând, bineinteles, totalitatea
fortelor spirituale ce alatuesc resortul intim al este-
ticului.

www.dacoromanica.ro
 XII

Sborul i cdderea lui Icar

N'a existat inventie care sà fi raspuns unei mai

lungi §i mai freneLice a§teptari decal aviatia. Apa a
lnvins-o omul repede prin brate §i prin lopeti, iar
mai tarziu, prin abur; Ii ramanea aerul strabatut
atat de maret de paseri. Nu se pot concepe ochii
omului preistoric decal ravnind la sborul Jor impu-
nator in siguranta §i in armonia lui. Fascinat de
ispita boltii albastre brazdatà cu atala lesniciune de
lopetile lor fragile, omul istoric a incercat, din cea mai
indepartata antichitate, sa le afle taina.
Legenda lui Dedal, me§lerul Labirintului, §i a fiului
sdu Icar, ce ne vine din fundul civilizatiei egeice §i
ne ra.'sund §i acurn in cadenta versurilor lui Virgiliu,
§i-a gäsit expresia de marmura in grupul lui Canova,
dintr'unul din muzeele venetiene, in care candoarea
fiului, Incercanduli aripele de ceara §i viclenia ba-
tranului, ce i le prinde de umeri, ispitindu-I cu ochii
§i cu gestul spre vazduh, sunt atat de bine fixate, cu
arnestecul de avant §i de teamd, Inc& realizeaza in-
treaga fascinatie a aerului asupra omului.

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 385

Dupd milenii minunea au vdzut-o cu ochii, in dupd

amiaza unei Duminici din 1909, o sutd de mii de Bucu-
resteni si de oameni veniti din toate unghiurile Orli.
In moment cand harabaia greoaie a lui Blériot, cu
nimic din aripele de ceard ale lui Dedal sau de sin-
drild ale Mesterului Manole, s'a ridicat deasupra noa-
strd si a sburat intr'o miscare signed de sine, cu o-
rientare i chiar cu grape, n'a fost de cat un vaer
de admiratie iesit din miile de piepturi Ltd de o mi-
nune ce infilptuia o atat de veche aspiratie i inteun
chip atat de neasteptat: plutirea in aer a unei masini
mai grele decat dansul.
Omenirea intreagd a salutat cu entuziasm inventia
aeroplanului, prin. care, dupd pdmant i apd, era cu-
cerild cea de a treia stihie, aerul, nu nurnai ca o
minune care frangea legile fizicei, ci i pentru faptul
cä printr'insa pdrea a se porni o noud fazd a ci-
vilizatiei omenesti cu rezultate incalculabile pentru
prosperitatea publicd.
In afard de principiu, tot atat de miraculos i azi,
sperantele puse in aviatie s'au dovedit insd 'inseld-
toare, intruciat n'a adus ca element de progres in evo-
lutia omenirii decal scurtarea timpului necesar
transporturilor. A parcurge intr'o zi ceea ce se par-
curgea inainte in trei, reprezintd, negresit, un caslig
de timp i, deci, un element de progres, nu insd i o
revolutie in tecnica vietii economice a omenirii. Nu e-
vorba de riscurile i greuldtile aviatiei, intrucal nu
ne raportdm la momentul de Ltd i admitem Inlá-
25

www.dacoromanica.ro
386 E. LOVINESCU
turarea lor, ci de constatarea principialà a nepulintii
ei de a schimba conditiile existentei omene§ti pc
mdsura, de pildA, a descoperirii pulerii propulsive
a aburului, care la vremea ei, n'a trecut, totu§i, ea o
minune.
AlAturi insä de binefaceri relative, aviatia a avul, in
schimb, rezultate dezastruoase pentru destinul ome-
nese, fata de care avantagiile se anuleazà. Am inte-
les-o cu totii, din clipa, cAnd am N ilzut din incepu-
turile rAzboiului trecut cA pAsArile minunate nu
lAsau din cioc solia prosperitAtii viitoare, ci bombe
distrugAtoare; cuprin§i de panicd, Bucure§tenii, care,
cu cativa ani inainte, alergaserà entuzia§ti la BAneasa,
nu §tiau cum ssa se ascundà mai repede la aparitia
pAsilrilor uciga§e.
Din primii ani ai aviaki, in fictiunea unui roman-
cier asupra destinului ei, un burghez parizian terori-
zat de greutAtile de circulatie ale Parisului, abia a§-
tepta sà se retragA la tarA, departe de tramvae, auto-
mobile §i autobuze; pe cAnd 1§i sorbia in sfAr§it li-
ni§tea bucolicA, cultivanduli legurnele grklinii, prà-
buindu-se, un aeroplan Ii strivi cu stropitoarea de
flori in I-anti; du§manul 11 urmArise, astfel, pAnd in
grAdina de zarzavat. Viziune mediocrA a celor ce
aveau sA se intample apoi, odatA cu izbucnirea rAz-
boiului mondial, cAnd, dintr'un modest instrument
comercial, aviatia s'a prefAcut in cea mai mare cala-
mitate a civilizatiei omene§ti, cunoscutA in erele isto-
rice, dincolo de Greci §i de Fenicieni.
AlAturi de uscat §i de apA, prin ea s'a aclAugat un

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 387

nou camp de lupta si de distrugere, mult mai vast

deck celelalte dour', aerul, cu riscuri mai maxi
si in conditii mai tragice. Nu e vorba de mortile pri-
cinuile la fel cu cele de pe apà si de pe uscat, ci de
imensa largire a campului de operatie, a ariei de
distrugere intinsa acum asupra unei tali intregi, cu
mull dincolo de zona de luptd; nu incaerarea a douà
armale' pe un front limitat ci incaerarea nelimitata a
cloud natiuni in vointa de a se distruge total, nu nu-
mai in soldati, ci si in neluptatori, in intreaga popu-
latie, in totalilatea asezarilor civilizatiei omenesti, in
orase si sate; razboiul a dev'enit, astfel, tolalitar. Avia-
tia i-a rasturnat intreaga tecnica, perleclionand-o si
adilogandu-i si capitole noi, imense, cum ar fi raz-
boiul chimic, prin care aglorneratii mari ca cea a
Londrei sau a Parisului pot fi distruse sau rilzboiul
microbian.
Razboiul este insa razboiu si, din ferieire, deci, in-
termitent. Catastrofa aviatiei nu se margineste numai
in epocile aparitiei lui ci a ajuns permanenta, legata
intim si profund de viata natiunilor. Sarcina bugetara
a ornenirii pentru aviatia militara se fixeaza la sule
de miliarde de lei. Ea nu, e odala pentru toldeauna, ci,
anuala, intrucat, in continua perfectionare, dupii doi-
trei ani, intregul material aviatic se declaseaza si
trebue inlocuit cu altul nou.
E lesne de inchipuit imensa opera de asistenta so-
ciala si culturala ce s'ar fi putut obtine cu aceste mi-
liarde aruncate in vazduh pentru a se intoarce apoi
pe p5mant sub forma distrugerii si a mortii.

www.dacoromanica.ro
 XIII

Formafia i deformafia profesionalà

Oricine a putut constata variatiile de atitudine ale

unui prieten sub dublul aspect al intimitatii si al si-
tuatiei lui oficiale, la ghiseul unui oficiu public sau
Inddratul unui birou, in fata cdruia defileazd mul-
tiplele nevoi ale cetãtenilor in raporturile lor cu
statul. Ornul intini e un modest, un timid poate, cu ra-
porturi cordiale, pline de omenie: ai relatii vechi cu
dansul i n'ai fi bdnuit niciodatd cd sub aspectul unei
sociabilitati egale s'ar putea ascunde duritati de ca-
racter si de umoare. Nevoia te duce intr'un birou
de minister, fard sd tii cu cine vei avea aface :
printre dosare i inconjurat de solicitatori descoperi,
deodatit, cu bucurie egoistd, prezenta vechiului ca-
marad de scoald sau de raporturi sociale. Instinctiv,
ai un gest de intimitate repede retractat in fata unei
priviri prin ochelari, ce te-a zdrit in masa solicita-
torilor, cu indiferentd, cu ochii goi ai statuilor an-
tice i, in orice caz, fàrá a-ti semnaliza recunoasterea
sau macar mirarea de a te vedea acolo unde nu te-a
vdzut niciodatd. Iti inghiti nodul din gat si te topesti

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 389

in gloata ce1or1ali, ce nu respecta rândul, ci ea in

toate competitiile vietii, dau din coate i Ii fac loc
prin simpla indrazneala a unui pardon" aruncat im-
perios. Pardon" pentru ce? Pentru ca sa-i dai voe
dumnealui sa-ti ia locul; i 1.-1 ia, deoarece, timid
sau intimidat, presupui totdeauna omului grabit un
drept, Vara sa te'ntrebi de unde-i vine. Renan se
plangea ca n'a putut prinde niciodata tramvaiul; tot-
deauna i-au luat-o altii inainte. Pe vremea lui nu
exista, se vede, numarul de ordine, cu ajutorul caruia
le vine randul i timizior i delicatilor. La noi, in
nici un domeniu, nu exista numar de ordine: totul
revine, deci, pe seama initiativei personale si a in-
drasnelii. Inainteaza cine poate brusca, aruncand In
dreapta si in stanga ,pardon", casi cum ar fi a--
teptat pentru rezolvarea unor chestiuni urgente de
folos public si nu de interes personal.
Desi prielenul dela birou te-a vlzut farA sa te vadä,
eu o privire abstracta cAzuta uniform pe masa amorfa
a solicitantilor, te lasa sa-ti fierbi acolo, nerabdarea,
pana ce, numai in lipsa de alti petitionari, Iti vine,
in sfarsit, randul. Daca ai nervi i susceptibilitati,
renunti, fireste, repede la interesele ce te aduceau;
daca interesul e prea mare sau dominat de spiritul
de observatie, ramai atent la cele ce se vor desfasura,
in urma unei atitudini atat de distante de abstracte.
Primirea e normalä, corectä, profesionala fara
urma vreunei efuzii prietenesti, farA vreo aluzie la
mingea, pe care ati batut-o impreuna In curtea scoalei
sau la lungile nopti de spovediri sau de planuri co-
www.dacoromanica.ro
390 E. LOVINESCU

mune. Nu te-a vAzut de un an, si nu se bucurä; ai

crede cà s'a despártit eri de tine la un colt de strada
si când aluneat Máluri de scopul vizitei, reia o con-
versatie ruptá de multe luni indiir51 la punctul precis
unde a fost läsatà; de cele mai mune oH se limiteath
insa,, strict, la obiectul solicitàrii, färá sh se mire
de a te valea unde nu te-a mai vazut; te priveste ca
pe un vechiu solicitator, un obisnuit al scArilor mi-
nisterelor, iar, dacd cererea infra cumva inteun cadru
de cereri general; scoate un iaräsi!", casi cum
i-ai mai fi cerut si eri ceva...
Prielenul de relatii afectuoase nu mai existä; dacä
vrei sd-1 afli Lrebue sá-1 cauti acasà, la cafenea, la
coltul strazii, pururi gata la efuziuni sentimentale si
la priviri retrospective. La minister nu-1 gäsesti insd;
prezenta unui birou sau a unui ghiseu intre tine si
dânsul a slabilit o barierd, peste care nu se poate
trece, peste care nu se poate arunca nici o punte: tu
esti un solicitator, pierdut In masa anonimd a celor-
lath, iar el o pärticicà, oricdt de neInsemnatA, a au-
toritatii publice. Psihologia i-au creat-o, fireste, uncle
necesitAti si rnetode salutare de lucru, care reclamA
promptitudine, expeditivitate limilativà, taciturnitatc,
dar si constiinta latentä de a reprezenta fie si un atom
al pulerii, arbilrare si nivelatoare, care inabuse ex-
pansiunea, prielenia si chiar omenia. Exercitiul func-
tiunii asterne, astfel, peste lava sufletului, o platosc
prolectoare, de formatie strict profesionalà.
.Simtul ráspunderii in detinerea unci piirticele de

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 391

autoritate ca i insdsi higiena birocraticd, bazatd pe

economic de limp si pe un. fel de neutralizare a per-
sonalitiltii afective, secreteazd in chip firesc calcarul
unei cochilii de prolectie prezente I.n exercitiul func-
tiei i depuse dupd usd de indatd ce functionarul re-
inträ in viata privatd. Nu trebue uitatà nici suscep-
tibilitatea solicitatorului, care prin faptul cd vine rar
Ii inchipuie eh' are dreptul la un tratament special.
El nu tine searnd, ea' in dosul biroului prietenul de
acasd s'a aulomatizat, a devenit un fel de masind de
inregistrare, fatal uniformizatoare.
In prima mea descindere la Paris ma vdzui intr'o
zi in plind Avenue de l'Opéra, cu bagajele ldsate la
gard, negru Inca de fumul trenului, fdrà domiciliu,
dezorientat in a mi-1 gäsi. Mare imi fu deci bucuria,
când vdzui de departe un cunoscut destul de vag din
Bucuresli, mult mai in vdrstrt decal mine spre care ma
aruncai cu elan sentimental ca spre un mIntuitor.
Omul rnd privi' flegmatic, nu se mird de prezenta
mea la Paris si dupd chteva cuvinte de circumslantil
se grAbi sd se despartd. Oricdt a fi stiut cd el Ii M-
euse studiile la Paris si c. venia in fiecare yard la
cursele din Iu lie, si ed., prin urmare, faptul de a in-
tdlni un compatriot, de altfel, putin cunoscut, nu-1
putea impresiona, nu i-am iertat multd vreine lipsa
de interes,, indiferenta.
La fel, psihologia celor doi oarneni despdrtiti de
birou e diferitd: solicitatorul Ii inchipue cd. face un
demers unic si se asteaptà la atentii speciale, la mi-
www.dacoromanica.ro
392 E. LOVINESCU
rani, la prerogativele raritátii, pe and, blazat, istovit,
automatizat, functionarul nu vede dinaintea lui decal
o gloalà nediferentiatá de solicitatori ce atenteazil la
lini§tea §i raspunderea lui §i in care nu mai are
timpul sä distingä prieteni de necunoscuti, deopotriva
de inoportuni.
Acesta e jocul sufletesc normal al functionarului in
exercitiul functiunii §i explicarea cochiliei calcaroase
formate in jurul lui de indatil ce se and Ind 6rälul
unui birou sau ghi§eu...
Peste formatia birocraticA mai existà insd §i-o de-
formatie" tradusà in desvoltarea excesivä a abuzului
de putere considerat ca singurul semn vizibil al pu-
terii. Oricat ar párea expresia unei, sigurante de
sine, a unui voluntarism, a unei suficiente autoritare,
abuzul de putere este, in realitate, efectul unei slä-
biciuni, al unei nesigurante, al con§tiintei unei insu-
ficiente. Omul care se simte la locul lui e stäpfin pe
mijloacele lui §i nu se manifestà decat in cadrul le-
galitAtii; numai cine are indoeli asupra meritelor
lui personal; asupra valabilitàtii situatiei in care se
aflá simte nevoia de a §i-o dovedi sie-§i nu prin ceia ce
e indrituit sä fad. deoarece legalul n'ar constitui o
dovadá suficientä ci prin. abuz. Numai astfel are
iluzia puterii sale. Dela acest punct de plecare al unei
nesigurante personal; al incapaciatii de a-§i gAsi sa-
tisfactia in sine, porne§te procesul de deformare a
psihologiei profesionale, care, daca ne uram pe scara
valorii sociale, poate duce la rezultate catastrofale:
www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 393

cu cAt sunt mai nesiguri pe sine, cu atAt tiranii devin

mai sAngero§i.
eful de birou in fata cAruia te prezinti anonim
nu te trateazt numai ca un element nediferentiat
dintr'o masA de solicitatori, ci ca o victirnd, ca
un cobai experimental al puterii sale, care, dacd s'ar
exercita legal, n'ar mai produce nici o sensatie; pen-
tru a o obtine, tocmai din con§tiinta latentA a insu-
ficientei sale, el recurge la abuz, adicA la afirmarea
vointii lui arbitrare, care calcä legea sau, in orice
caz, o ingrAdqte in restrictiuni §i amàráciuni. Princi-
pial, el rAspunde negativ oricarei cereri, ramanAnd
ca obtinerea dreptAtii incetul cu incaul sä parà e-
fectul actiunii lui personale §i discretionare. Vázand
In dreptul de a vexa, semnul puterii sale, tine inainte
de toate sA vexeze.
Vexez deci exist", i§i zice, de§i, in realitale, vexa-
rea este dovada unei insuficiente morale.

www.dacoromanica.ro
 XIV

Miori(a i psihologia elnicà

Anevoioase, sludiile de psihologie etnica nu duc
decal la rezullate partiale i contestale: chiar in. pri-
vinta raselor vechi, cu träsaturi caracteristice, si fi-
xate printr'o evolutie istorica bine cunoscuta cum
ar fi, de pilda, Evreii rezultatele sunt controver-
sate: studii recente tagaduesc cu fapte ceiace parea
stabilil. Rase le reprezinla, in adevar, un fascicul de
atatea elemente divergente sau räutopite, incat psi-
hologia lor depinde adesea si de punctul de vedere
din care sunt studiate; grupand voluntar sau invo-
luntar un numar de fapte fatal restrans, generaliza-
rile sunt partiale. Popoarele nu reprezinta formatii
fixe ci formatii.evolutivep framantate de imprejurari
geografice, istorice, amestecuri i influente straine;
valabile acurn, constatarile pot fi inactuale peste o
suta de ani.
Si asupra psihologiei poporului roman s'au facut
cercetari cu acelas caracter de partialitate, cu atal
mai grele cu cat privesc un suflet nefixat Inca inteo

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 395

unitate psihologica i abia fixat in unitatea lui po-

litica. Incertitudinea §i. mutilarea adevärului este, a§a-
dar, o conditie inerenta acestor cercetari, in care li-
teratura pOpulara conSt\itue totu§i documentul cel mai
autentie fata de alte marturii individuale, totdeauna
contestablle. Pe langa valoarea estetica, adesea exa-
geratä de misticismul cu care e privita capacilatea de
creatie artistica a poporului, folklorul lui contine in
el un element mult mai sigur: elementul psihologic
care alcatueste materialul cel mai important in stu-
diul conjectural al psihologiei etnice.
Pentru a sgaria mai mull decal de a sapa in ceata
atat de problematich a sufletului poporului nostru, cu
deosebire in ramura ei mokloveang, continuitalea
prin lipsa de reactiune Nth' de fortele din afara con-
stitue, credem, o nota caracteristica; mlädiindu-se
pana la trecerea valului, se regilse§te apo1 pe sine,
ca inainle, ftlra alterari structurale. Dupa navalirile
milenare ale barbarilor, dupa alatea razboae, impi-
Iari, ocupatii streine, asupriri launtrice de elemente
eterogene, rasa noastra a rainas intacta. In sprijinul
lipsei ei de reactiune, al pasivitatii, al consimtirii tu-
luror loviturilor din afard, considerate ca fatale, se
poate aduce i o marturie literal* de o valoare mai
sigura deck cazurile individuale cunoscute de fiecare
din noi sau chiar din interpretarile scoase din istorie.
Cu toatil existenta a mai multor variante regionale,
Miorita, in versiunea lui Alecsandri, trebue sa fie o
creatie moldoveneasca, pentruch in ea gäsim expresia

www.dacoromanica.ro
396 E. LOVINESCU
cea mai adânca si mai autenticA a lipsei etnice de
reactiune. Când oita barsanA Ii destainueste cioba-
nului Moldovan" complotul urzit de ceilalti doi cio-
bani, indemnându-1 sá-si ia:
...un cane
Cel mai barbatesc
Lj cel mai frafesc.

Pentru a se apAra, Moldoveanului nostru nici nu-i

trece prin gând Ca ar putea rezista, ci, infrânt inainte
de lupt& pregAtindu-se de moarte, Ii dicteazä oitei
dispozitiile teslamentare de o mare frumusete poe-
tied, dar Mr% nici un fel de reactiune. Intregul etos
moldovenesc traeste, astfel, in atitudinea nemurito-
rului cioban.
Lipsa de reactiune fatil de fortele din afarà este una
din caracteristicile psihologiei etnice moklovenesti.
Resemnarea cu care primeste tot ce-1 impill si-I calcá
in picioare a fost incadratá de obiceiu in.esenta unei
conceptii fataliste a vietii, de provenienta oriental&
Dacd lipsa de reactiune ar fi rezultatul unei insu-
ficiente organice, färá alte echivalente, situatia rasei
n'ar fi de invidiat; ea ar fi semnul unei decadente,
al unei descompuneri fàrä nici o utilitate, Mt-A nici o
contributie in totalul civilizatiei omenesti, pe and,
dimpotriva, ea este dovada unei vieti interioare, a
unei bogátii sufletesti, care, daca nu se traduce In
fapt, se ridic& prin contemplatie, la cea mai Ina HA
expresie artistic&

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 397

Arta e realizarea in fictiune a unor forte sufletesti

ce nu se pot realiza in acte; pentru a intrebuinta ter-
minologia lui Freud, ea e o sublimare sau un trans-
fert de valoare din ordinea reald In ordinea ideald;
o energie, care, neputându-se mistui in afarA, in
desedredri materiale, se refuleazA, adied se retine,
trece in inconstient, unde, fireste, in sufletele in-
zestrate cu aptitudini artistice, se sublimeazà, sufe-
rind o adeväratä mutatie, si se elibereazd sub forma
literaturii, picturii, muzicii. i principiul de e-
liberare al lui Goethe nu este, in fond, decal o pre-
figuratie schemalied a sublimdrii freudiene ca ori-
gine, sau ca una din originile artei. Pustiit de o pa-
siune, nu numai in epoca Wertheriand ci si mai tar-
ziu, in epoca billranetii a Marienbadului, marele
poet nuli regAsia linistea deedt prin eliminarea ob-
sesiei sub forma artei, treednd-o din realitale in fie-
tiune. Cule'andu-si pasiunea in mausoleul creatiei ar-
tistice, omul putea redeveni, astfel, olimpian, deasupra
vAlmAsagului.

Pentru ca un sentiment sà devinh o obsesie e ne-

cesar, in cele mai multe cazuri, ca el sh nu fie satis-
fttcut, realizat, in chip normal, adied tradus in acte,
in desedredri firesti, in posesiune, cand e vorba de
dragoste. Ne gAsindu-si o exteriorizare legitimà, el
se retine i invadeaz5. toate inaperile sufletului ràs-
colind, exaltând, inveninând; devenit astfel incelul
cu ineetul, o obsesie, ajunge sä paralizeze toate for-
tele sufletesti prin intretinerea unei febre continue,

www.dacoromanica.ro
398 E. LOVINESCU
de care ornul de rand nu poate scapa decat doar prin
crima pasionald", iar artistul prin transfertul ei in
fictiune poetica: procesul cel mai obisnuit al creatiei
artistice.

La originea arlei este, asa dar, fireste I cu no-

tabile exceptii o nesatisfacere, o refulare. Dra-
gostea satisfacutil sufleteste sau fizic devine
proza conjugala si se transforma in copii; numai la
temperamente cu totul exceptionale ea se ridica la
imnul major al indestuldrii. Pentru a deveni plans
nemurilor, ea nu trebue insa sa se consume in rea-
lizare ci in aspiratie spre realizare, sensul ultimelor
versuri ale poeziei lui Rainer Maria Rilke din Cade le
lui Mane Laurids Brigge":
In brafele mele: ce preipastie ce se lirdnesle
din pierderi...
Ele nu lc-au oprit si, mulfumità acestui
lucru,
eu le fin pe vecie...
Nesalisfacerea in ordinea maleriala da, astfel, eter-
nitate sentimentelor.

Fara a avea pretentia valorii universale a unei legi,

procesul de refulare si de sublimare este, in genere,
la baza creatiei artistice. Lipsa de reactiune moldove-
neasca, evidenta in cursul istoriei, i dovedita zilnic
prin fapte i atitudini concrete, putea ramane, fi-

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 399

re§le, o insuficienta, lard echivalentä in alt plan;

n'a rArnas, totu§i, din. pricina cant:4H artistice a rasei
dovedite printr'o intreagA literaturd §i pe care nu
ajung sä o explice influentele culturale. Lipsa ei de
reactiune vine dinteun exces de viatä interioarà, de
afectivitate. Abundenta vietii speculative, a contem-
plativitátii duce la o inhibitie in fata actiunii; oa-
menii practici nu se recruteazd dintre cugetätori §i cu
atat mai putin dintre poeti; filed divortul absolut al
actiunii §1 al cugetArii, amandouà reprezintd polari-
z5ri deosebite ale sufletului, mai ales când cugetarea
e de natur5 speculativá sau e in simbioza unei bo-
gate vieti afective.
Prin aceea§, lips5 de reactiune in fata realitii, am
artital ea' se explic5. §i intreaga literaturd saliric5 mol-
doveneasc5. Reactiunea omului sanguin, de actiune,
s'ar fi exprimat prin fapt, supundndu-§i impilatorii:
sufletul moldovenesc i-a suportat, dar gestul mulilat,
anulat, s'a prefilcut repede in. stare de contiinta, in
afectivitate. In loc s5 se exteriorizeze, sub forma pro-
iectiei de sine, printeun act de inhibitie, de refulare,
mania s'a rezorbit insauntru sub forma creatiei ar-
tistice. De ceiace n'a putut face prin gest, omul s'a
desp5gubit printr'o literaturä de atitudine superioarä,
ironic5, satiric5..

Plecati dela Miorifa, ne intoarcem la ea. Cand oita

barsanä Ii dest5inuege complotul baciului Ungurean
§i al celui Vrâncean, §i II indeamna sa-§i ia in ajutor
cânele cel mai brirlAtesc §i cel mai frAtesc", in loc

www.dacoromanica.ro
400 E. LOVINESCU
sa o asculte i sa-si infrunte tovardsii, luandu-le
Inainte, ciobanul Moldovan" nu numai ca nu reac-
tioneaza prin fapt, dar nici nu se plange. Daca ar fi
pus 'liana pe baltag, pe langa milioanele disparute
far% urma in noaptea timpului, s'ar mai fi pierdut
Inca un cioban. Moldovanul" nostru nu se revolt'',
nu-si ucide dusmanii ci, fàrá luptà, Ii organizeaza
propria-i moarte i ingropare. liefularea actului nu
se resoarbe nici macar in. literatura satirick ceiace
ar fi reprezentat Inca o forma de energie verbalà, in-
tentionall Trait intre cer i pamant, dedat unei vieti
pur contemplative, spectaculare, apropiata lui asasi-
nare nu-i trezeste nici un fel de razvratire. 0 primeste
cu resemnarea fatalistd a lui:
'Si de a fi sd mor
dicteaza oitei ultimele dispozitii funerare cu ru-
gamintea de a le comunica Iui Vrancean i lui Un-
gurean". Trecutä printr'un suflet contemplativ elegiac,
lipsa de reactiune nu i-a acordat o biruinta asupra
tovarasilor haini, ci o biruinta asupra timpului. Prin
simpla arma a geniului poetic, invinsul, asasinatul,
a cdlcat, astfel, peste moarle in eternitatea creatiei ar-
tistice.

Omul care nu stie lupta cu viclenia tovarasilor Ii

organizeaza inmormantarea si viata postuma cu un
rar simt poetic. Vrea sä fie ingropat in strunga de
oi, in dosul stanii, cu fluerase de fag, de soc i de os
la capatai, prin care, cand o trece vantul:
www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 40t

Oi le s'or strange
Pe mine m'or plange
Cu lacrimi de sange!
Sa-1 planga dar sä nu le spuna nimic de omor; nu
numai ca nu se lupta, dar nu vrea nici sh-si intris-
teze oile cu ideia crimei tovarásilor lui deveniti acum
si ciobanii intregei turmi. Pe Yang mareata transpu-
nere alegorica a mortii in nunta cu a lumii mireasa",
in cadrul naturii, infinita lui delicatetà moralá se
prelungeste apoi si mai adanc in distinctia celor doua
versiuni, dupa cum moartea e povestità oilor sau
maicutei batrane", care nu trebue cu nici un pret
sa inteleaga din alegorie adevärul. Din astfel de re-
semnäri, transpuneri i delicatete morale, iese ma-
rea arta.

26

www.dacoromanica.ro
 XV

Psihologia snobismului
Limitatä de obiceiu in ordinea socialA, notiunea
snobismului e mult mai larg5.: admirgia pentru tot ce
e la mon'. Lumea snobá, in aprecierea popularà, este
lumea celor ce träesc in atmosfera unor prejudecilti
sociale, de castà, a unor predideri cuvenite nasterii
sau situatiilor, a unui cod de viatá strict reglementat
de ierarhii si atitudini considerate ca nobile, Med dis-
tinctie intre cei ce s'au trezit inauntrul acestei vieti
de protocol si cei ce o admird, tilnjesc dupä ea si se
silesc chiar sd-i exagereze disciplinile. Confuzie intre
object si imitatia lui.
A tral in cadrul in care te-ai nilscut nu e snobism,
ci un fel natural de a fi intrucat existil mai mulle fe-
turi de a trái deopotrivä de autentice. In sAnul rnicii
burghezii, in viatä periferich a mahalalelor, in ordinul
national si international al apasilor si chiar in ceno-
bitismul puscariasilor domnesc anumile norme de
conducere, un cod" poate tot atât de strict casi pro-
tocolul curtilor regale, un fel determinat de a privi
onoarea" si precilderile sociale, ale sexului, ale

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 403

vArstei, ale situatiei, un limbagiu special, argotic;

daca este altul, mai simplificat, mai rudimentar,
daca, in parte, e al nostru, nu inseamnd cA nu e in-
tepenit si el in duritAti protocolare la fel de rigu.-
roase. A trai numai in receptii reglementate dui-A
ierarhii e tot atAt de natural pentru uncle clase so-
ciale ca a petrece cu läutari in umbrarele grädinilor
de vara pentru altele.
A numi snoba" viata vazuta de pe trotuarul inghe-
tat prin geamurile sailor de bal orbitoare de lurninile
policandrelor si de juvaerurile femeilor reprezinta,
in realitate, o forma de invidie. Snobismul nu e o
stare naturala ci una simulata; el porneste dintr'un
sentiment de admiratie excesiva, ce caula sa se tra-
ducA in fapt, adica in imitatie, prin atitudini de im-
prumut, de aparente, de elegante ce ascund rau reali-
tatea, de etichete fortate tocmai pentru a masca lipsu-
rile, intr' o nota cu atAt mai stridenta cu cat i se simte
mai mult absenta autenticitAtii.
Snobismul social e forma cea mai obisnuita si mai
recunoscut5. de oricine; fiecare o poate arAta cu de-
getul de pe trotuar pe perinile moi ale limuzinelor.
Sfera notiunii snobismului este insà, de fapt, mult
mai larga; el se intinde in toate domeniile vietii, tot
atat de prezent si de tenace i in domeniul vietii in-
telectuale, in literaturA, in muzicA, in picturA, i chiar
in filozofie. Toate formulele de arta sau conceptele
filozofice, disparate, contradictorii, dela modernismul
eel mai excesiv, 'Ana la primitivismul cel mai re-
www.dacoromanica.ro
404 E. LOVINESCU

trograd, ce pusese nu de mult in circulatia modei tam-

tamul muzicei africane §i sculpturile in lemn ale ne-
grilor, pot fi actualizate prin congruenta anumitor in-
fluente din gall., i deveni cultul unei intregi cate-
gorii de snobi, imprd§tiati pe suprafata pdmântului,
care laudA, exaltA, intretin o atmosferA, §i, dacA sunt
arti§ti, imitA.

Atitudinea fireascA a omului simplu, rAmas la starea

lui naturalà, nemolipsit de mode §i de molime so-
ciale sau intelectuale, fatä de orice snobism este de
ostilitate, atitudine fireascA dinaintea simulatiei, a
schimei, a maimutArelii. De§i mai mult de pe urma
snobismului social s'a ImbogAtil literatura satiricA,
nici éelelalte forme n'au ràmas nebiciuite. Les lemmes
savantes §i Les precieuses ridicules alcAtuesc, de pildA,
elementele unei satire a. snobismului intelectual al
f emeilor.
Prin lipsa lui de natural, snobismul nu putea fi,
a§adar, privit decat cu ostilitate. Comicul ie§it din
contrastul dintre fond §i formA, mai ales in dome-
niul socialului, constitue, dupa." curn se §tie, materialul
esential al literaturii noastre satirice, Intrucat con-
trastul e mai puternic la noi decAt in Apus. A privi
snobismul numai prin latura artificialitatii, a imitatiei,
cu evidente accidente dela cea dintAi lips'd de supra-
veghere, ca o barbd falsA deslipità in plinA actiune
dramaticA, poate i o atitudine global indreptAtitA,
dar nu tine seama §i de alte elemente importante
in desbaterea procesului snobismului.

www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 405

Snobismul reprezintA, in realitate, un element apre-

ciabil in dialectica progresului vietii sociale dar mai
ales in ordinea intelectualA, artisticA. Progresul nu
iese din repetitie ci are la punctul lui de plecare un
act revolutionar, fie el cat de mic, o inventie", un
salt, o solutie de continuitate pornite din initiativa
unui reformator social, religios, a unui mare orn de
stiinta sau mare artist; el purcede, asa dar, dela un.
act individual si nu- colectiv, care cu cat e mai ori-
ginal, cu atilt rdmane mai izolat de intelegerea con-
temporanilor i e mai amenintat de a fi InAbusit de
ostilitate sau de inaderentA. Micul grup al adeptiIor
IntelegAtori nu reprezintA de cele mai multe ori o
forta destul de clinamicA pentru a frange blocul dus-
maniei, format prin simpla dialecticA a vietii, dar
mai ales imensa masa inertA a indiferentei ce nu
vrea sl fie tulburatA din obiceiuri. LAsat pe seama
mijloacelor sale proprii, oricare i-ar fi foTta de pro-
pulsiune, actul original n'ar putea aproape niciodatA
sA se rAspandeasca fàrá interventia snobismului din-
colo de cercul restrans al initiatilor. Pentru a lua un
exemplu recent, dacA soarta teoriilor lui Einstein ar
fi rAmas numai pe seama celor in stare sA le Ince-
leagA in amAnunt, relativismul ar fi fost redus la
existenta obscurA a unor note din revistele savante.
La nucleul specialistilor a trebuit sA se adaoge de
timpuriu masa imensa. a snobilor", a simulantilor,
a celor ce s'au multumit cu rudimentele vulgarizate
ale teoriilor lui Einstein, pentru a le da o mare difu-
zune si a le scobori in public. Dad, interventia sno-
www.dacoromanica.ro
406 E. LOVINESCU
bismulhi In probleme abstracte se limiteaza numai la
notorietate, in domeniul artei devine mult mai eficace,
prin difuzarea formulelor insesi de arta. .

Studiindu-se procesul raspandirii tuturor inovatiilor

!it domeniul muzicii, al picturii, al literaturii, mai ales
in veacul nostru si, prin urmare, procesul oricarui
progres artistic, mecanismul lui se poate reduce la
trei elemente inegal de esentiale dar necesare: actul
individual al artistului original, Debussy, Mallarmé,
Cezanne, Manet, Picasso, Rodin, Baudelaire, etc., prin
care ce creaza o noul formula estetica, individual
sau din eforturile asociate ale unui grup, ale unei
scoli; numarul restrans al cunoscatorilor si al pretui-
torilor acestor formule, critici, colectionatori sau chiar
artisti; si insfarsit marele numar al snobilor" ori-
caror noutati, simulantii inovatiior, pe care le pro-
paga apoi, creindu-le un climat si dandu-le o vitali-
tate ce le-ar fi lipsit altfel.
Desi pe fundamentul unei simulatii admirative, care
prin Insusi faptul artificialitatii trezeste si ostilitatea
si atitudinea satirica a observatorului, snobismul repre-
zinta, asa dar, un element necesar in dialectica pro-
gresului, mai ales in domeniul artei. Nu e o valoare
pozitiva, de sine stätätoare, ci se multumeste sä sta-
bileasca in jurul formulelor noi un climat prielnic
inovatiei. Läsala pe seama propriei sale forte pro-
pulsive, inventia originala ar expira inainte de a-si fi
realizat destinul; trecand prin straturile bune con-
ducittoare ale admiratiei snobe, ea se raspandeste pe
o arie mutt mai intinsa. Difuziune nu Inseamna, ne-
www.dacoromanica.ro
AQUAFORTE 407

gresit, viabilitate si multe din formulele rdspAndite

de snobism se dovedesc caduce si. dispar dupä o
scurt5." notorietate. Valoarea st5. in sine, in compozitia
interioarà a formulei noi; snobismul nu e decat un
element exterior de ajutorare, de difuziune, prezent
la punctul de origine al tuturor marilor curente ar-
tistice, impresionismul, pointilismul, cubismul, expre-
sionismul, dadaismultsuprarealismul sau chiar la baza
difuziunii muzicii wagneriene sau a impresionismu-
lui muzical al lui Debussy, formule de valoare Me-
gala, unele disparute chiar, ajutate in propaganda lor
de snobism cu profit pentru evolutia civilizatiei.
Am formula Inca de mult o lege psihologicA a
simuldrii-stimuldrii, afirmând prin ea valoarea de sti-
mulare si deci de progres a oricArei simulari. La
Rochefoucauld recunoscuse in ipocrizie un omagiu al
vitiului adus virtutii, IntrucAt ca orice simulare, con-
tine si ea un element de recunoastere a superioritatii
morale a obiectului imitat fie numai si prin elementele
lui exterioare. Prin insusi faptul ipocrizici sale, Tar-
tuffe dovedeste recunoasterea in virtute, in generozi-
tate, in dezinteresare, in pietate a unei valori. Nepu-
tându-si-le insusi, el cautil sa le Unite. Sub aspectul
moral si al progresului vietii sociale, ipocrizia con-
stitue, prin urmare, un. pas dincolo de cinism, care
neagA principial primatul virtutii si o infruntä deschis.
Daca Tartuffe nu e numai ridicol ci si odios, se dato-
reste faptului cit. Moliere a vrut sali impingä eroul
Ong la ultimele lui concluzii; in genere insa, procesul
psihologic al simulatiei e altul. Desi nu pleaca din
www.dacoromanica.ro
408 E. LOVINESCU
fondul viu al sufletului, §i nu e, prin urmare, o rea-
litate sufleteasca, de§i se margine§te la imitarea ele-
mentelor superficiale, practicarea continua a simu-
latiei aduce cu timpul contractarea unor deprinderi
ce nu raman fara repercusiuni suflete§ti ci se trans-
forma in actiuni, care, indiferent de realitatea de unde
pleaca, nu sunt lipsite de utiitate. Cazul ipocriziei
ce cauta in simulare numai o arma mai puternica
pentru a-§i ajunge scopurile egoiste exista negre§it:
e cazul tratat de Moliere. Alaturi de dansul §i cu mull
mai raspandit e insä cazul ipocriziei ce se sile§te sa-§i
ascunda asperitatile de caracter, rautatea, calomnia,
violenta, lipsa de generozitate §i de omenie printeo
serie de atitudini onctuoase, prin ginga§ii sentimentale
mieroas'e, prin laude grabite sa se reverse, creind,
astfel, o atmosfera, daca nu placuta, cel putin supor-
tabild, prin prezenta elementului conventional, fait
de care caracterele se ciocnesc prea brutal §i se ra-
nese. Simulatiile succesive §i continui sfar§esc prin
.a constitui aproape un climat moral, cu posibilitati de
a provoca §i stan i. suflete§ti reale §1 actiuni binefd-
tatoare.

www.dacoromanica.ro
CUPRINSUL

www.dacoromanica.ro
 TABLA DE MATERIE

PrefatA 5

I. Fauna dornesticd # provinciald.

1 Intoaroerea fiului instrainat 7
2 Bunica §i nepotul 10
3 Femeia cu nouä copii 16
4 Serviciul de etape
5 Porcul 22
6 Cocowl 25
7 Rgoiul 28
8 Gascanul 31
9 Curcanul 34
10 Cane le 37
11 Fisica 41
12 Furnica 44

13 Vaca 47
14 Broasca 50
15 Greerul 55
16 Racii 62
17 Domnul Frumosu 67
www.dacoromanica.ro
 412

18 Solomonii 71
19 Memorial iesean 76.

II. Flauna nietii literare: Scene fi Portrete.

1 Cavalerul balt 84
2 Tingr de viitor 91
3 Povestea lui Nessier si a celor opt cocosati . . . 97
4 Doug metode 112
5 Fan In coarne 121
6 Camasa fericitului 134
7 Timidul 139
8 Vaal de Primgvarg 142
9 Nodul gordian ' 148
10 Tonul 153.
11 Knock-out 17
12 Myrina 161
13 Bronzul 164
14 Mani nemernice 168
15 Loviturg prin bandg 171
16 Confuzie 171
17 Substituirea 182
18 Diplomatie 186
19 Consilierul 193
20 Noi, artistii 205,
21 Un personagiu In cgutarea autorului 209
22 Notre grand Arghiropoulos" 214

www.dacoromanica.ro
 413

23 Instinctul de conservare 219

24 Comandorul 230
25 Poetul absolut 235
26 Biruinta Occidentului 240
27 Strigoiul 244
28 Strategic 248
29 Colaboratoarele 254
30 Oa vous allez?" 258
31 Efecte nea§teptate 262
32 D. Evolceanu, critic literar 265
33 G. Calinescu 275
34 I. A. Radulescu-Pogoneanu 287
35 Nichifor Crainic 294
36 Marcu Aureliu Melencovici-Polsk 300
37 Din carnetul unui autor de Istorie a literaturii
romane contemporane" 305
1 Corneliu Moldovanu 308
2 Boeria ma obliga 312
3 Arama romineasca 313
38 Siluete femenine:
1 Ioana Postelnicu 316
2 Lucia Demetrius 323
3 Cella Serghi 326
39 Dan Petra§incu 328
40 Virgil Gheorglnu 331
41 Sorana Gurian 335
42 Bebs Delavrancea . 341

www.dacoromanica.ro
 414

III. Fauna idellor: Disocia(ii.

1 Artistul i ziaristul 347
2 Emotia esteticA 350
3 Avarul i risipitorul 354
4 Avaritia, pasiune abstractl 358
5 Sotul i amantul 263
6 Omul, inconformist veleitar 366
7 Evadarea din realitate 369
8 Geneza satirei 372
9 -Mora la In vacantA 375
10 Mora la in dileml 378
11. Frumusetea, fenomen psihic 381
12 Sborul i cAderea lui Icar 384
13 Formatia i deformatia profesionalA 388
14 Miorita ci psihologia etnicA 394
15 Psihologia snobismului 402

www.dacoromanica.ro
E. LOVINESCU:
cliteva din lucrArlle sale

CRI TICE
Voi. I. ISTORIA MWARII SAMANATORULUI"
Ed. definitiva, Ancora" Lei 60.
Vol. II. METODA IMPRESIONISTA, Ed. definitiva,
Ancora" Lei 60.
Vol. III. METODA IMPRESIONISTA, Ed. definitivii,
Ancora" Lei 60.
Vol. IV. METODA IMPRESIONISTA, Ed. definitivk
Ancora" Lei 60.
Vol. V. FIGURINE, Ed. definitivi Ancora" Lei 60.
VoL VI. REVIZUIRI LITERARE Lei 60.
VoL V11. LITERATURA NOUA Lei 70.
VoLV111. Ed. Ancora" Lei 60.
Vol. IX. Poezia nomi Lei 60.
VoL X. Criticci f i Istorie literard Lei 70.
(Aproape toate aeeste volume sunt epuizate).
ISTORIA CIVILIZATIEI ROMANE MODERNE, Ed. Ancora"
1. Fortele revolutionare Lei 60.
2. Fortele reactionare Lei 60.
3. Procesul formatiei civilizatiei romane Lei 60.
(Toate epuizate).
MONOGRAFII CRITICE.
1. Gr. Alexandrescu, viala qi opera lui, ed. III, Editura
Casa coalelor'
2. Costache Negruzzi, viafa qi opera lui, ed. III, Editura
Casa coalelor" Lei 70.
3. Gh. Asachi, viata qi opera lui, ed. II, Editura
Casa coalelor"
4. T. Maiorescu, 2 tomuri, Editura Fundatiilor Regale"
1940 Lei 200.

www.dacoromanica.ro
 416

ALTE STUDII MAI VECHI EPUIZATE

1. .1.4. Weiss et son oeuvre littéraire, avec nne preface
par Emile Faguet, Paris, ed. H. Champion.
2. Les Voyageurs frangais en Grdce au XIX-e siècle,
avec une preface par Gustave Fougeres, Paris,
ed. Champion.
3. NO pe nisip, studii critice, voL I.
4. Paqi pe nisip, studii critice, voL II.
ISTORIA LITERATURII ROMANE CONTEMPORANE
editura Ancora"
1. Evolufia ideologiei literare Lei 80.
2. Evolufia criticei literare Lei 100.
3. Evolufia poeziei lirice Lei 150.
4. Evolufia prozei literare Lei 120.
6. Mutafia valorilor estetice Lei 100.
(Toate volumele epuizate).
ISTORIA LITERATURII ROMANE CONTEMPORANE
1900-1937 (ilustratii) Ed. Socec" Lei 100.
MEMORII
Memorii, vol. I. Ed. Cugetarea" Lei 100.
Memorii, vol. II, Ed. Scrisul Románescu" Lei 70.
Memorii, vol. III. Ed. Adevfirul" Lei 70.
Aquaforte Editura Contemporani"

.CARTEA DE AUR S. A. R. INSTITUT DE ARTE GRAFICE - LUCACI SS

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro