OBSERVAłII CU PRIVIRE LA NOłIUNEA ŞI CARACTERELE

JURIDICE ALE CONTRACTULUI MATRIMONIAL

ÎN LEGISLAłIA REPUBLICII MOLDOVA

Veaceslav Pînzari

Universitatea de Stat „Alecu Russo” din BălŃi

Résumé. Notes sur le concept et les caractères juridiques du contrat de mariage

dans la législation de la République de Moldova. Compte tenu de l’expérience d’autres
pays et en tenant compte des réalités sociales, actuellement, le législateur moldave par
les dispositions du Code de la famille, offre la possibilité pour ceux qui veulent se
marier ou ceux qui sont déjà mariés par contrat matrimonial, à s’organiser de manière
indépendante et conformément à leurs besoins et intérêts des rapports de propriété au
cours du mariage ou peut-être après sa dissolution. Il est apprécié que le législateur
établit l’autonomie dans les documents juridiques, y compris les relations de propriété
matérielle entre les époux, mais la façon dont cela se fait dans les actes normatifs
soulève de nombreuses questions. Nous avons mentionné à d’autres occasions que le
législateur moldave a une faiblesse en donnant des définitions ou des institutions dans
les règlements, mais cela, dans de nombreux cas, est fait avec de nombreuses erreurs,
ce que peut conduire à une mauvaise application de la loi dans la pratique.

Mots-clés: Contrat de mariage, régime matrimonial, les effets du mariage, les

conjoints, les fiancés, la dissolution du mariage, le divorce, l’établissement du contrat.

1. DEFINIłIA CONTRACTULUI MATRIMONIAL

ÎN CODUL FAMILIEI DIN REPUBLICA MOLDOVA

Având în vedere faptul că fiecare persoană îşi cunoaşte cel mai bine nevoile
şi interesele patrimoniale şi Ńinând cont de necesitatea asigurării principiului
libertăŃii economice a individului, dar şi de tendinŃa manifestă în dreptul modern de
a acorda o cât mai largă autonomie în toate domeniile actelor juridice, aşa încât
contractul liber alcătuit să fie adevărata lege a părŃilor (Nicolescu, 2012, p. 72),
legiuitorul moldovean, prin dispoziŃiile actualului Cod al familiei (C. fam.),
permite celor care urmează să se căsătorească sau persoanelor deja căsătorite să-şi
organizeze, prin intermediul contractului matrimonial, în mod independent şi în

An. Inst. de Ist. „G. BariŃiu” din Cluj-Napoca, Series Humanistica, tom. XIII, 2015, p. 353–367
354 Veaceslav Pînzari 2

conformitate cu propriile necesităŃi şi interese, relaŃiile patrimoniale pe durata căsătoriei

sau, eventual, şi după desfacerea acesteia1.
Pentru a putea efectua o analiză a definiŃiei date de către legiuitor în C. fam,
dar şi a caracterelor juridice ale contractului matrimonial, trebuie să stabilim mai
întâi ce înŃelege să reglementeze legiuitorul în Cap. 6, intitulat Regimul contractual
al bunurilor soŃilor. Pe care dintre accepŃiunile date acestei instituŃii de către autorii
în materie a avut-o în vedere legiuitorul moldav când a reglementat-o: a) de statut
patrimonial specific al persoanei căsătorite sau o modalitate a patrimoniului
fiecăruia dintre soŃi; b) de instrument juridic prin care viitorii soŃi aleg, înainte de
încheierea căsătoriei, regimul matrimonial aplicabil; c) de mijloc juridic prin care
soŃii, în timpul căsătoriei, modifică regimul matrimonial pentru care au optat iniŃial
(Nicolescu, 2012, p. 82); d) de contract (operaŃiune juridică) prin care viitorii soŃi
sau soŃii îşi determină drepturile şi obligaŃiile patrimoniale în timpul căsătoriei
şi/sau în cazul desfacerii acesteia2; e) de instrument (mijloc de probă) prin care se
dovedeşte încheierea, existenŃa sau conŃinutul contractului matrimonial?3 Sau,
poate, legiuitorul moldav, prin dispoziŃiile cuprinse în Cap. 6, art. 27–32 C. fam.,
are în vedere toate aceste accepŃiuni?4
În opinia noastră, apariŃia acestei situaŃii a fost posibilă din cauză că
legiuitorul moldav nu a clarificat mai întâi ce anume reglementează Cap. 6 din
C. fam.: statutul patrimonial specific al persoanei căsătorite, o modalitate a
patrimoniului fiecăruia dintre soŃi5 ori contractul matrimonial înŃeles ca negotium
iuris? Este evident că legiuitorul nu a Ńinut cont de ceea ce reprezintă regimul
matrimonial ca natură juridică şi care este legătura dintre acesta şi contractul
matrimonial (Avram, 2013, p. 169–171). Nu mai vorbim aici de nesocotirea de

1
Deşi în literatura de specialitate se menŃionează faptul că un contract matrimonial nu poate
exista în afara căsătoriei, deoarece obiectul său este subordonat scopului acesteia şi intereselor
familiei născute ca urmare a încheierii respectivului act juridic, anumite stipulaŃii din cuprinsul
convenŃiei matrimoniale subzistă, în mod necesar, disoluŃiei căsătoriei, producând efecte şi ulterior
acestui moment. Este vorba de acele clauze referitoare la lichidarea şi partajul bunurilor care, prin
definiŃie, nu prezintă interes decât în ziua disoluŃiei căsătoriei, moment care declanşează, de altfel,
aplicarea lor (Nicolescu, 2012, p. 138–139).
2
În această accepŃiune, vorbim de contractul matrimonial ca negotium iuris, adică operaŃiunea
juridică, un act juridic bilateral prin care viitorii soŃi sau persoanele deja căsătorite îşi determină
drepturile şi obligaŃiile patrimoniale pe durata căsătoriei şi/sau în cazul desfacerii acesteia.
3
Avem în vedere contractul matrimonial ca instrumentum probationis, adică mijlocul de
probă, un contract autentificat notarial prin care viitorii soŃi sau persoanele deja căsătorite pot dovedi
că şi-au determinat drepturile şi obligaŃiile patrimoniale pe durata căsătoriei şi/sau în cazul desfacerii
acesteia.
4
Se pare că legiuitorul, în Cap.6, art. 27–32, C. fam., are în vedere toate accepŃiunile date
instituŃiei respective în literatura de specialitate, deşi credem că prevalează aceea care are în vedere
operaŃiunea juridică (negotium iuris).
5
Dacă avem în vedere faptul că statutul de persoană căsătorită implică o adaptare în mod
corespunzător a structurii şi a funcŃionalităŃii patrimoniului persoanei fizice, putem considera că
regimul matrimonial este, ca natură juridică, o modalitate a patrimoniului fiecăruia dintre soŃi
(Avram, 2013, p. 170).
3 NoŃiunea şi caracterele juridice ale contractului matrimonial în legislaŃia Republicii Moldova 355

către legiuitor, cu ocazia reglementării instituŃiei analizate, dar şi a altora, a regulilor

elementare de tehnică legislativă.
În cele ce urmează, vom încerca să analizăm noŃiunea şi caracterele juridice
ale contractului matrimonial în accepŃiunea sa de act juridic sau operaŃiune juridică
prin care viitorii soŃi sau soŃii îşi determină drepturile şi obligaŃiile patrimoniale în
timpul căsătoriei şi/sau în cazul desfacerii acesteia, adică cea de negotium iuris,
având în vedere şi celelalte accepŃiuni, evident, când va fi cazul.
În doctrină, pentru a desemna contractul matrimonial, unii autori utilizează
mai mulŃi termeni: „contract de căsătorie”, „contract matrimonial”, „convenŃie
matrimonială” sau „convenŃie de căsătorie”, expresii care sunt sinonime şi definesc
operaŃiunea juridică, adică negotium iuris (Vasilescu, 2003, p. 182–183)6. AlŃi
autori, alături de legiuitorul român în Noul cod civil, utilizează noŃiunea de „convenŃie
matrimonială”, expresie care este tangenŃială noŃiunii de „regim matrimonial”
(Avram & Nicolescu, 2010, p. 66).
În cele ce urmează, vom prezenta câteva dintre definiŃiile date contractului
matrimonial în literatura de specialitate: „convenŃia prin care viitorii soŃi reglementează
regimul lor matrimonial, condiŃia bunurilor prezente şi viitoare, în raporturile
pecuniare ce izvorăsc din căsătorie” (Hamangiu, Rosetti-Bălănescu & Băicoianu,
1998, p. 4); „o facultate acordată de lege de a se reglementa în mod convenŃional şi
în limitele anume determinate efectele patrimoniale ale puterilor şi ale incapacităŃilor
rezultând din căsătoria privită ca raport de stat civil” (Cantacuzino, 1998, p. 697);
„actul prin care viitorii soŃi stabilesc regimul matrimonial, aplicabil, în principiu,
pentru toată durata căsătoriei”(Colomer, 2000, p. 137); „actul convenŃional prin
care viitorii soŃi, uzând de libertatea conferită de legiuitor, îşi stabilesc regimul
matrimonial propriu sau îşi modifică, în timpul căsătoriei, regimul matrimonial
sub care s-au căsătorit” (Crăciunescu, 2000, p. 11); „actul juridic prin care
părŃile îşi reglementează raporturile patrimoniale esenŃiale, care se vor desfăşura
între ei în cursul căsătoriei” (Vasilescu, 2003, p. 184); „actul juridic solemn, prin
care viitorii soŃi sau soŃii, în limitele legii care interesează ordinea publică şi bunele
moravuri, de comun acord, decid să supună raporturile lor patrimoniale regimului
comunităŃii convenŃionale ori cel al separaŃiei de bunuri şi să concretizeze
drepturile şi obligaŃiile lor patrimoniale în timpul căsătoriei” (Bodoaşcă, 2010,
p. 57–58); „actul juridic bilateral, sinalagmatic, oneros şi comutativ, solemn, cu
caracter personal, prin care viitorii soŃi îşi stabilesc un regim matrimonial propriu,
altul decât cel al comunităŃii legale, cu intenŃia de a stabili între ei raporturi
patrimoniale de natură să asigure cadrul necesar realizării vieŃii de familie sau prin
care soŃii modifică, în timpul căsătoriei, regimul matrimonial al comunităŃii legale”
(DuŃă, 2012, p. 95) etc.
6
Deşi în mod obişnuit aceşti termeni sunt consideraŃi sinonimi şi utilizaŃi ca atare, în doctrină
s-a făcut deosebirea între contractul de căsătorie şi convenŃia matrimonială, contractul de căsătorie
putând să conŃină, pe lângă convenŃiile matrimoniale (prin care se reglementează regimul matrimonial
adoptat de viitorii soŃi), şi alte prevederi, cum ar fi recunoaşterea unui copil, donaŃii făcute de alte
persoane (în special de către părinŃi) soŃilor sau unuia dintre aceştia etc. (Crăciunescu, 2000, p. 11).
356 Veaceslav Pînzari 4

Actuala legislaŃie din domeniul familiei a Republicii Moldova defineşte

contractul matrimonial la art. 27 C. fam. după cum urmează: „Contractul matrimonial
este convenŃia încheiată benevol între persoanele care doresc să se căsătorească
sau între soŃi, în care se determină drepturile şi obligaŃiile patrimoniale ale
acestora în timpul căsătoriei şi/sau în cazul desfacerii acesteia.”
Câteva observaŃii se impun cu referire la dispoziŃiile art. 27 C. fam., deoarece
credem că legiuitorul comite o serie de greşeli, inclusiv de logică juridică, când dă
definiŃia legală a contractului matrimonial. Astfel:
a) prima parte a art. 27 C. fam stabileşte: „Contractul matrimonial este
convenŃia …” Din punctul nostru de vedere, legiuitorul gafează definind contractul
matrimonial prin sine însuşi – „contractul matrimonial este o convenŃie”. Autorii
din domeniul logicii juridice au formulat o serie de „reguli ale definiŃiei
noŃiunilor”, una dintre acestea fiind „regula inflexibilităŃii şi asimetriei”, potrivit
căreia „definiŃia trebuie să excludă explicitarea definitului prin el însuşi (tautologia,
reflexibilitatea), să evite prezenŃa definitului în componenŃa definitorului (simetria)
sau «cercul vicios»” (Mohorea, 2001, p. 86). În opinia noastră, tocmai de cerinŃa
dată nu Ńine cont legiuitorul în art. 27 C. fam.;
b) în teoria obligaŃiilor s-a încercat să se facă distincŃie între convenŃie şi
contract, afirmându-se de către unii autori că acestea sunt noŃiuni diferite:
convenŃia este genul, iar contractul este specia (Cantacuzino, 1921, p. 47). Într-un
final, s-a renunŃat la acest efort intelectual pur teoretic, inutil, de altfel, aceşti doi
termeni fiind consideraŃi sinonimi7. De aceea, considerăm greşită încercarea de a
defini o noŃiune prin ea însăşi şi susŃinem că, în cazul formulării unor definiŃii,
trebuie să se evite prezenŃa definitului în componenŃa definitorului;
c) de asemenea, art. 27 C. fam. stabileşte în prima parte: „Contractul matrimonial
este convenŃia încheiată benevol… (s. n.).” Dacă analizăm definiŃia contractului
dată de specialiştii din domeniul teoriei obligaŃiilor, vom vedea că acesta este „un
acord de voinŃe realizat între două sau mai multe persoane pentru a crea un raport
juridic…” În esenŃă, contractul este un acord de voinŃe care are la bază ideea
libertăŃii, principiu care reprezintă o consecinŃă pe plan tehnic a teoriei autonomiei
de voinŃă (Pop, 2000, p. 27). Deci, orice contract, inclusiv contractul matrimonial,
se încheie în mod liber şi este rezultatul unui acord liber de voinŃe. Este tautologică
expresia „contractul matrimonial este convenŃia încheiată benevol …”, altfel nici
nu poate fi. Libertatea este o condiŃie de valabilitate a manifestării de voinŃă
producătoare de efecte juridice;
d) în continuare, art. 27 C. fam. prevede: „Contractul matrimonial este
convenŃia încheiată benevol între persoanele care doresc să se căsătorească …
(s. n.).” Este o exprimare la fel de nereuşită a legiuitorului şi în acest caz; or, în
opinia noastră, utilizarea expresiei persoanele care doresc să se căsătorească poate
7
Contractul este convenŃia care dă naştere unei obligaŃii. ConvenŃia este acordul de voinŃă
realizat cu scopul de a produce efecte juridice, adică de a da naştere unei obligaŃii, de a modifica o
obligaŃiune sau de a stinge o obligaŃiune (Pop, 2000, p. 29–30).
5 NoŃiunea şi caracterele juridice ale contractului matrimonial în legislaŃia Republicii Moldova 357

crea confuzie cu privire la subiectele contractului matrimonial, şi asta deoarece

suntem ferm convinşi că, la un moment dat, marea majoritate a oamenilor doresc
să se căsătorească, însă nu tuturor celor animaŃi de această dorinŃa credem că
legiuitorul le îngăduie să încheie contracte matrimoniale. Considerăm că, în acest
context, era mai indicată utilizarea de către legiuitor a formulei persoanele care au
depus declaraŃia de căsătorie sau putea fi întrebuinŃată sintagma viitorii soŃi, care
are în vedere exclusiv persoanele care au depus declaraŃia de căsătorie;
e) prin intermediul contractului matrimonial se determină doar drepturile şi
obligaŃiile patrimoniale ale viitorilor soŃi sau ale soŃilor în timpul căsătoriei şi/sau
în cazul desfacerii acesteia. FaŃă de legislaŃia română, de exemplu, unde efectele
convenŃiei matrimoniale încetează odată cu desfacerea sau încetarea căsătoriei,
legislaŃia moldovenească prevede că unele efecte ale contractului matrimonial vor
supravieŃui căsătoriei şi se vor aplica relaŃiilor patrimoniale între foştii soŃi: „…
şi/sau în cazul desfacerii acesteia” (art. 27 C. fam.).
Având în vedere observaŃiile formulate mai sus, considerăm că definiŃia dată
contractului matrimonial, înŃeles ca negotium iuris, prin dispoziŃiile art. 27 C. fam.,
este inadecvată şi trebuie să fie modificată. În opinia noastră, art. 27 C. fam. ar
putea avea următorul conŃinut: Contractul matrimonial reprezintă manifestarea de
voinŃă a viitorilor soŃi sau a soŃilor, prin care aceştia stabilesc organizarea
relaŃiilor patrimoniale între ei în timpul căsătoriei sau după divorŃ.8
Dorim să menŃionăm, în acest context, că nu trebuie confundat contractul
matrimonial cu actul juridic al căsătoriei, care reprezintă o instituŃie aparte, un act
statutar, şi nu un contract ordinar, în opinia unor autori (Vasilescu, 2003, p. 184). În
doctrina juridică românească mai veche se considera că însăşi căsătoria, fiind un
contract, cel principal, convenŃia matrimonială constituie un contract accesoriu
acesteia, întrucât existenŃa şi durata sa depind de existenŃa şi durata căsătoriei, între
căsătorie şi contractul matrimonial existând anumite deosebiri (Hamangiu, Rossetti-
Bălănescu & Băicoianu, 1998, p. 4). Şi în prezent, unii autori caracterizează contractul
matrimonial ca fiind un act accesoriu căsătoriei (Avram & Nicolescu, 2013, p. 70–71;
Crăciunescu, 2000, p.13; Nicolescu, 2012, p. 87; Vasilescu, 2003, p. 217–220)9.
Pe de altă parte, nu trebuie omis faptul că un contract matrimonial nu poate
exista în afara căsătoriei, deoarece obiectul acestuia este subordonat scopului
căsătoriei şi intereselor familiei născute ca urmare a încheierii respectivului
act juridic.
În altă ordine de idei, nu este necesară încheierea unui contract matrimonial
dacă viitorii soŃi sau soŃii nu au de gând să deroge de la regimul legal, reglementat
de Cap. 5, art. 19–26 C. fam., intitulat Regimul legal al bunurilor soŃilor. În această
8
În această accepŃiune, vorbim de contractul matrimonial ca negotium iuris, adică operaŃiunea
juridică, un act juridic bilateral.
9
Este de menŃionat faptul că acelaşi punct de vedere l-au adoptat şi unii autori din Republica
Moldova, care susŃin că contractul matrimonial este accesoriu, „deoarece potrivit art. 28 alin. 2
C. fam. contractul matrimonial încheiat până la înregistrarea căsătoriei intră în vigoare la data
înregistrării acesteia” (Chirtoacă, 2005, p. 82).
358 Veaceslav Pînzari 6

situaŃie, dacă soŃii nu încheie un contract matrimonial, regimul legal se va aplica

automat raporturilor patrimoniale dintre ei.
LegislaŃia Republicii Moldova reglementează contractul matrimonial ca fiind
un contract ordinar, căruia îi sunt aplicabile regulile generale în materia încheierii
contractelor sau executării obligaŃiilor, având însă şi unele particularităŃi, ca de
exemplu:
a) părŃi ale acestui contract pot fi numai persoanele care urmează să încheie
căsătoria, adică cele care au depus declaraŃia de căsătorie sau care deja au încheiat-o,
adică subiecŃii sunt, într-un fel, calificaŃi şi pot fi numai viitorii soŃi sau persoanele
deja căsătorite. Deşi legiuitorul nu stipulează expres calitatea specială a subiecŃilor
acestui contract, în privinŃa viitorilor soŃi considerăm că numai persoanele
căsătorite sau cele care au depus deja declaraŃia de căsătorie ar putea încheia un
asemenea contract. Acest lucru îl afirmăm deoarece legiuitorul, în prima parte a
art. 27 C. fam., stipulează: „Contractul matrimonial este convenŃia încheiată benevol
între persoanele care doresc să se căsătorească (s. n.) sau între soŃi…” Este o
exprimare destul de aproximativă a legiuitorului în această situaŃie, lucru pe care
l-am menŃionat şi anterior. Considerăm că, în acest context, era mai indicată
utilizarea formulei persoanele care au depus declaraŃia de căsătorie sau a sintagmei
viitorii soŃi. Este evident că două persoane care nu au de gând să se căsătorească
(legislaŃia moldovenească nu recunoaşte concubinajul!) şi sunt în deplinătatea
facultăŃilor mintale n-au să se aventureze să încheie contracte matrimoniale de
dragul aflării în treabă, dar, totuşi, exactitatea în exprimare nu trebuie neglijată de
către nimeni, şi cu atât mai mult de către legiuitor;
b) pot încheia asemenea contracte numai persoanele fizice, nu şi cele juridice,
după cum şi căsătoria poate fi încheiată numai între persoane fizice de sex diferit;
c) prin acest contract se stabilesc doar relaŃiile patrimoniale între soŃi în timpul
căsătoriei sau se reglementează drepturile şi obligaŃiile patrimoniale ale foştilor soŃi,
în cazul desfacerii căsătoriei (Pînzari, 2006), lucru pe care-l desprindem din partea a
doua a art. 27 C. fam., după cum urmează: „… în care se determină drepturile şi
obligaŃiile patrimoniale ale acestora în timpul căsătoriei şi/sau în cazul desfacerii
acesteia.” FaŃă de alte legislaŃii, în speŃă faŃă de cea românească, unde efectele
convenŃiei matrimoniale încetează odată cu desfacerea sau încetarea căsătoriei, când
încetează şi regimul matrimonial şi se pune problema lichidării acestuia (Avram &
Nicolescu, 2010, p. 110), legislaŃia moldovenească prevede expres că contractul
matrimonial sau, mai bine spus, unele efecte ale acestuia, de exemplu cele care
vizează partajul bunurilor, vor supravieŃui căsătoriei şi se vor aplica relaŃiilor
patrimoniale între foştii soŃi, după cum prevede ultima parte a art. 27 C. fam.:
„… şi/sau în cazul desfacerii acesteia (s. n.).” Acest fapt este posibil anume din
cauza că legiuitorul moldav are în vedere, în opinia noastră, întâi de toate, contractul
matrimonial ca fiind o operaŃiune juridică prin care persoanele căsătorite sau
viitorii soŃi îşi stabilesc modul în care se vor derula relaŃiile patrimoniale între ei,
fie în timpul căsătoriei, fie după desfacerea acesteia. Legiuitorului moldav îi scapă
7 NoŃiunea şi caracterele juridice ale contractului matrimonial în legislaŃia Republicii Moldova 359

din vedere faptul că, prin acest contract, viitorii soŃi îşi stabilesc regimul matrimonial
aplicabil în timpul căsătoriei, iar persoanele deja căsătorite îşi pot modifica regimul
matrimonial pentru care au optat la încheierea căsătoriei, şi aceasta în pofida
faptului că tot el, legiuitorul, în art. 29 C. fam. stabileşte tipurile de regimuri
matrimoniale pentru care pot opta soŃii în momentul încheierii contractului
matrimonial! Dacă avem în vedere această din urmă accepŃiune a contractului
matrimonial, atunci prin clauzele sale se poate stabili regimul matrimonial aplicabil
doar în timpul căsătoriei, atâta timp cât părŃile acestui contract sunt căsătorite; or, nu
este de imaginat ca efectele convenŃiei matrimoniale să debuteze înaintea căsătoriei,
după cum ele nu pot să se producă nici după încetarea sau desfacerea căsătoriei,
subliniindu-se în acest fel dependenŃa regimului matrimonial de instituŃia şi efectele
căsătoriei (Vasilescu, 2003, p. 198–199);
d) deşi este un contract sinalagmatic, caracter asupra căruia ne vom opri
ulterior, contractului matrimonial, susŃin autorii, nu-i pot fi aplicabile întocmai
principiile dreptului comun, ce vizează efectele specifice ale acestui tip de
contracte. Astfel, de exemplu, excepŃia de neexecutare a contractului şi rezoluŃia
sunt incompatibile cu instituŃia regimului matrimonial (Nicolescu, 2012, p. 93).
Din cele expuse mai sus, reiese că contractul matrimonial este un act juridic
complex, care poate fi încadrat în categoria actelor juridice bilaterale, având
caracterul unui adevărat pact de familie, pentru că este în strânsă legătură cu însăşi
căsătoria şi interesează soarta familiei create prin căsătorie, fiindu-i aplicabile
regulile generale din materia contractelor, dar, în acelaşi timp, aplicându-i-se
multiple reglementări speciale, fiind considerat de doctrină un contract privilegiat
(Nicolescu, 2012, p. 82–86).

2. CARACTERELE JURIDICE
ALE CONTRACTULUI MATRIMONIAL

łinând cont de faptul că încheierea contractului matrimonial are ca scop

reglementarea relaŃiilor patrimoniale între soŃi, aspectele personale neputând face
obiectul acestuia, constatăm că el este un act juridic patrimonial, complex, prezentând
caracteristicile unui contract, deşi nu este considerat de autori un izvor tipic de
obligaŃii (Vasilescu, 2003, p. 201). În continuare, ne vom referi la caracterele
generale ale contractului matrimonial, înŃeles ca operaŃiune juridică, adică, negotium
iuris. Având în vedere acest sens, în opinia noastră, contractul matrimonial
reglementat de art. 27–32 C. fam. al Republicii Moldova prezintă următoarele
caractere juridice (Avram, 2013, p. 178–180; Crăciunescu, 2000, p. 12–13; DuŃă,
2012, p. 96–100; Nicolescu, 2012, p.86–93; Vasilescu, 2003, p. 201–212):
a) este bilateral, reprezentând voinŃa concordantă a două părŃi, se încheie
între două persoane de sex diferit în cazul dat, între soŃ şi soŃie sau viitori soŃi;
b) este strict personal, caracterul intuitu personae care este propriu căsătoriei
se răsfrânge şi asupra contractului matrimonial; or, legislaŃia, deşi nu interzice
360 Veaceslav Pînzari 8

expres, nici nu prevede posibilitatea încheierii acestuia prin reprezentant. Art. 27 C.

fam. stipulează următoarele: „Contractul matrimonial este convenŃia încheiată
benevol între persoanele care doresc să se căsătorească sau între soŃi (s. n.) …”,
presupunând aici că numai viitorii soŃi sau soŃii, personal, pot încheia un asemenea
contract. La încheierea contractului matrimonial, viitorii soŃi sau persoanele deja
căsătorite vor Ńine cont nu doar de starea lor materială, ci şi de calităŃile lor
personale, mentalitatea şi ideile lor despre ce ar trebui să fie căsătoria şi efectele
sale patrimoniale, contractul dat bazându-se pe încrederea şi colaborarea dintre soŃi
întocmai ca în materia societăŃilor comerciale de persoane (Nicolescu, 2012, p. 88;
Vasilescu, 2003, p. 204);
c) este sinalagmatic, dând naştere la drepturi şi obligaŃii în sarcina ambelor părŃi.
În opinia unor autori, contractul matrimonial nu este unul sinalagmatic, deoarece
„contractele sinalagmatice se caracterizează prin reciprocitatea obligaŃiilor ce revin
părŃilor şi prin interdependenŃa obligaŃiilor reciproce; toate aceste caractere juridice
specifice contractului sinalagmatic îi lipsesc contractului matrimonial, prin care, de
fapt, se determină regimul matrimonial al bunurilor soŃilor şi nu se stabilesc drepturile
şi obligaŃiile părŃilor, adică obligaŃia fiecăreia dintre părŃi nu este corelativă obligaŃiei
celeilalte” (Chirtoacă, 2005, p. 81). În opinia noastră, acest punct de vedere poate fi
acceptat în cazul în care privim contractul matrimonial ca fiind acela care creează nu
simple raporturi juridice, ci statute, adică mănunchiuri de raporturi juridice, când îl
privim ca pe acea convenŃie ce are vocaŃia de a reglementa întreaga viaŃă patrimonială
a soŃilor, nu doar un anumit raport concret (Vasilescu, 2003, p. 211). Dacă însă
analizăm definiŃia legală a contractului matrimonial dată de art. 27 C. fam., vedem că
legiuitorul statuează că, prin contractul dat, părŃile determină drepturile şi obligaŃiile
patrimoniale ale acestora în timpul căsătoriei şi/sau în cazul desfacerii acesteia (s. n.).
De asemenea, dacă parcurgem dispoziŃiile alin. 4 art. 29 C. fam., vedem că:

SoŃii sunt în drept să determine în contractul matrimonial drepturile şi

obligaŃiile privind întreŃinerea reciprocă şi modul de participare a fiecăruia la
veniturile obŃinute de fiecare dintre ei şi la cheltuielile comune, bunurile ce vor
fi transmise fiecăruia dintre soŃi în caz de partaj, precum şi să stabilească alte
clauze patrimoniale, inclusiv sancŃiuni patrimoniale pentru soŃul culpabil de
desfacerea căsătoriei.

În prima parte a acestei norme se spune clar că „soŃii vor determina în

contractul matrimonial drepturile şi obligaŃiile privind întreŃinerea reciprocă … şi
modul de participare la cheltuielile comune (s. n.)”. Deci, sunt nişte drepturi şi
obligaŃii reciproce, care îşi au izvorul în acest contract; or, nu credem că toate
sarcinile patrimoniale ale căsniciei vor fi suportate doar de către unul dintre soŃi10.
Chiar dacă în literatura juridică este contestat caracterul sinalagmatic al contractului

10
După cum susŃin autorii în materie, „convenŃia matrimonială este mai mult sinalagmatică,
decât inversul, dacă luăm în considerare că părŃile se obligă reciproc, neexistând posibilitatea ca toate
obligaŃiile să apese doar pe unul dintre soŃi” (Vasilescu, 2003, p. 211).
9 NoŃiunea şi caracterele juridice ale contractului matrimonial în legislaŃia Republicii Moldova 361

matrimonial, considerăm, totuşi, că acest caracter îi este propriu, mai ales după
analiza definiŃiei legale a acestuia în legislaŃia Republicii Moldova şi având în vedere
faptul că marea majoritate a persoanelor care stabilesc asemenea înŃelegeri se referă
în conŃinutul contractului efectiv doar la ce, cât, cum vor trebui să dea, să facă sau să
nu facă ceva legat de cheltuielile căsniciei. Faptul că contractul matrimonial este
sinalagmatic este demonstrat şi de către legiuitor, prin dispoziŃiile art. 30 C. fam.,
care reglementează posibilitatea rezilierii acestuia. Or, după cum este bine cunoscut,
pot fi reziliate contractele sinalagmatice cu executare succesivă (s. n.);
d) este solemn11, deoarece trebuie să îmbrace forma scrisă şi necesită
autentificare notarială, formă care este cerută ad validitatem, nerespectarea acesteia
ducând la nulitatea contractului. În acest sens, art. 28 alin. 3 C. fam. prevede:
„Contractul matrimonial se încheie în formă scrisă şi se autentifică notarial.
Nerespectarea acestor prevederi atrage nulitatea contractului”;
e) este între vii (inter vivos), deoarece îşi produce efectele în timpul vieŃii
soŃilor, lucru pe care-l desprindem din dispoziŃiile art. 27 C. fam., în care legiuitorul
statuează că prin contractul dat părŃile „determină drepturile şi obligaŃiile patrimoniale
ale acestora în timpul căsătoriei şi/sau în cazul desfacerii acesteia (s. n.)”. Cu toate
acestea, din neatenŃie sau din neştiinŃă, acelaşi legiuitor, în alin. 1 art. 31 C. fam.,
stabileşte următoarele: „Clauzele contractului matrimonial se sting din momentul
încetării căsătoriei, cu excepŃia celor care au fost stipulate pentru perioada de
după încetarea căsătoriei (s. n.)”. Din aceste prevederi, tragem concluzia că legiuitorul
îngăduie ca efectele acestui contract să se producă şi după încetarea căsătoriei,
recunoscându-i-se contractului matrimonial caracterul mortis causa. Pare a fi ilogică
situaŃia pe care o admite legiuitorul moldav când unui contract îi sunt atribuite, în
funcŃie de un criteriu de clasificare (în cazul dat, vorbim de cel al momentului
producerii efectelor), ambele caractere juridice! Evident că la mijloc este vorba de
o eroare, legiuitorul, utilizând, în opinia noastră, în mod inadecvat noŃiunea de încetare
a căsătoriei, considerând-o, probabil, sinonimă cu cea a desfacerii căsătoriei. Dacă
acceptăm caracterul mortis causa al contractului matrimonial, înseamnă că trebuie
să recunoaştem, implicit, că legislaŃia moldovenească reglementează instituirea
contractuală!12 Dacă, însă, analizăm legislaŃia succesorală, vom constata că la
11
Actul solemn se deosebeşte de cel consensual prin aceea că voinŃa juridică a autorului lui
trebuie să îmbrace o anumită formă arătată expres de lege. Doar legea este cea care poate deroga de la
consensualism. Spre deosebire de forma ad probationem, edictată de necesităŃile probatorii ale actului
juridic, forma ad validitatem este cea care transformă consimŃământul juridic în act civil (solemn).
Din acest motiv, se consideră că actele solemne sunt formale, iar forma lor Ńine de fondul operaŃiunii
juridice. Punerea problemei astfel pare paradoxală: cum se poate ca forma să fie o condiŃie de fond a
actului civil? ExplicaŃia este simplă: la actele solemne numai consimŃământul exprimat într-o anumită
formă are valoare de operaŃiune civilă, producând efecte juridice. Prin urmare, forma ad validitatem
de expresie a voinŃei juridice nu este o simplă condiŃie adăugată consimŃământului, ci chiar
modalitatea sa de exprimare (Reghini, Diaconescu & Vasilescu, 2008, p. 406–407).
12
Instituirea contractuală reprezintă, un act prin care se instituie moştenitori (legatari)
universali, cu titlu universal sau particulari, ca în cazul moştenirii testamentare, dar nu prin testament,
care este un act juridic unilateral, aşa cum se face în mod obişnuit, ci printr-un contract (act de
formaŃie bilaterală) (Chirică, 2003, p. 284).
362 Veaceslav Pînzari 10

art. 1432 C. civ., legiuitorul statuează: „Moştenirea are loc conform testamentului
(succesiune testamentară) şi în temeiul legii (succesiune legală).” Astfel, observăm
că sunt prevăzute expres doar două moduri de transmisiune a moştenirii: 1) conform
ultimei voinŃe a defunctului exprimată în testament, şi 2) conform dispoziŃiilor
Codului civil, în lipsa testamentului. Instituirea contractuală nu este reglementată
de legiuitor printre modurile de a dispune de bunuri mortis causa. Efectuând analiza
conŃinutului alin.1 art. 31 C. fam., constatăm, cu regret, încă o situaŃie în care
legiuitorul nu a Ńinut cont de faptul că în limbajul juridic unele noŃiuni, deşi par
asemănătoare, au sensuri diferite, nemaivorbind de cauzele diferite care determină
apariŃia lor sau efectele pe care acestea le produc. Facem aceste afirmaŃii, deoarece,
în cuprinsul normei legale citate mai sus, legiuitorul utilizează sintagma încetarea
căsătoriei cu un alt sens decât cel care îi este propriu. Aceşti termeni sunt utilizaŃi, în
opinia noastră, fără a Ńine cont de natura juridică a regimului matrimonial convenŃional,
de semnificaŃia acestuia pentru actul juridic al căsătoriei, de faptul ce reprezintă
contractul matrimonial pentru căsătorie sau, invers, de corelaŃia dintre regimul
matrimonial convenŃional şi contractul matrimonial etc. Din punctul nostru de vedere,
deşi pare fantezistă ipoteza, dar în conformitate cu legislaŃia moldovenească în vigoare,
s-ar părea că soŃii pot decide, prin contractul matrimonial pe care-l încheie până la
celebrarea căsătoriei sau în timpul acesteia, ce se va întâmpla cu patrimoniul lor după
decesul unuia dintre ei, adică după încetarea căsătoriei! Afirmăm acest lucru,
deoarece, dacă coroborăm dispoziŃiile art. 675 C. civ., cu cele din alin. 1 art. 31
C. fam., constatăm, fără exagerare, că în legislaŃia moldovenească avem reglementată
instituirea contractuală! Ca să exemplificăm, vom reproduce conŃinutul art. 675
C. civ., intitulat „Contractul cu privire la moştenirea unui viu (s. n.)”, care prevede:
„(1) Contractul asupra moştenirii unui terŃ încă în viaŃă este nul. Nul este şi contractul
asupra cotei-părŃi legale sau a legatului din succesiunea unui terŃ încă în viaŃă.
(2) DispoziŃiile alin. (1) nu se aplică în cazul contractului încheiat între viitorii
succesori legali asupra cotei-părŃi legale. Un asemenea contract trebuie autentificat
notarial (s. n.).” Nu vom aprofunda analiza dispoziŃiilor art. 675 C. civ. moldovenesc,
titlul acestuia fiind, credem, edificator. Dar, la o privire mai atentă, din dispoziŃiile
alin. 2 art. 675 C. civ., ar rezulta că soŃii, în calitate de viitori succesori legali, ar putea
încheia un contract prin care ar dispune de averea lor după momentul încetării din
viaŃă. De exemplu, admitem că soŃii încheie un contract matrimonial care ar conŃine
doar clauze care, în conformitate cu alin. 1 art. 31 C. fam., „… au fost stipulate
pentru perioada de după încetarea căsătoriei (s. n.)”. În acest caz, am fi în situaŃia
să recunoaştem posibilitatea dispunerii mortis causa prin intermediul contractului
matrimonial! Evident că dispoziŃiile alin. 1 art. 31 C. fam., care admit producerea
efectelor contractului matrimonial după încetarea căsătoriei, intră în contradicŃie cu
dispoziŃiile art. 27 C. fam., unde legiuitorul statuează că prin contractul dat părŃile
„determină drepturile şi obligaŃiile patrimoniale ale acestora în timpul căsătoriei
şi/sau în cazul desfacerii acesteia”. Acest lucru se întâmplă datorită neglijenŃei
care-l caracterizează pe legiuitorul moldav la elaborarea actelor normative!
f) este oneros, deoarece alin. 4 art. 29 C. fam. prevede că: „SoŃii sunt în drept
să determine în contractul matrimonial drepturile şi obligaŃiile privind întreŃinerea
11 NoŃiunea şi caracterele juridice ale contractului matrimonial în legislaŃia Republicii Moldova 363

reciprocă şi modul de participare a fiecăruia la veniturile obŃinute de fiecare dintre

ei şi la cheltuielile comune, bunurile ce vor fi transmise fiecăruia dintre soŃi în caz
de partaj, precum şi să stabilească alte clauze patrimoniale, inclusiv sancŃiuni
patrimoniale pentru soŃul culpabil de desfacerea căsătoriei.” Astfel, soŃii13 stabilesc
prin intermediul contractului matrimonial cum se vor derula efectiv relaŃiile
patrimoniale dintre ei, ce drepturi şi obligaŃii vor avea, realmente, unul şi celălalt
vizavi de cheltuielile căsniciei, întreŃinerea reciprocă sau a membrilor familiei,
acoperirea costurilor ce vizează creşterea şi educarea copiilor etc. În opinia noastră,
nu este corectă afirmaŃia unor autori care susŃin ideea conform căreia „contractul
matrimonial va fi cu titlu oneros doar în cazul în care scopul ce a determinat
încheierea contractului a fost obŃinerea unui folos, adică faptul că părŃile au urmărit
obŃinerea unui folos (anumite interese patrimoniale) ar rezulta din însuşi conŃinutul
contractului matrimonial, în caz contrar, contractul matrimonial va avea caracter
gratuit” (Chirtoacă, p. 82). Caracterul oneros al contractului matrimonial, în opinia
noastră, dar şi a altor autori, rezultă din însăşi „instituŃia căsătoriei şi specificul
susŃinerii sarcinilor familiei, care exclud de principiu ca de plano convenŃia
matrimonială să fie înŃeleasă ca un act gratuit, o liberalitate sau ca un act unilateral”
(Vasilescu, 2003, p. 212). Într-o ipoteză fantezistă, contractul matrimonial ar putea
fi cu titlu gratuit, aceasta în cazul în care unul dintre soŃi îşi asumă toate sarcinile
căsniciei, celălalt fiind titular exclusiv de drepturi, neavând vreo obligaŃie în acest
sens, lucru destul de greu de imaginat. Concluzionând, este exclusă încadrarea
contractului matrimonial în categoria celor cu titlu gratuit, fiind cu titlu oneros,
având în vedere că onerozitatea constituie dreptul comun, fiind prezumată relativ
(Avram, 2013, p. 180);
g) este comutativ, pentru că părŃile îşi cunosc întinderea şi existenŃa prestaŃiilor
datorate una alteia din momentul încheierii contractului, caracter care rezultă din
înseşi dispoziŃiile art. 27 C. fam.;
h) este patrimonial, deoarece reglementează relaŃiile patrimoniale dintre soŃi14,
caracter care rezultă iarăşi din dispoziŃiile art. 27 C. fam. Regimul matrimonial este
o modalitate a patrimoniului, iar convenŃia matrimonială are ca obiect alegerea şi
instituirea unui anumit regim matrimonial. Efectul principal, imediat, patrimonial
al convenŃiei matrimoniale constă tocmai în structurarea patrimoniului fiecăruia
dintre soŃi şi instituirea regulilor de funcŃionare specifice regimului matrimonial
ales (Avram, p. 178). Acest caracter îl deducem din prevederile art. 29 C. fam.,
care reglementează, în opinia noastră, contractul matrimonial ca mijloc juridic prin
care soŃii, în timpul căsătoriei, modifică regimul matrimonial pentru care au optat
13
Legiuitorul moldav, în prima parte a alin. 4 art. 29 C. fam., prevede: „SoŃii sunt în drept să
determine…”. Credem că utilizarea termenului „soŃii” nu este întâmplătoare în conŃinutul acestei
norme; considerăm că legiuitorul a avut în vedere încheierea contractului matrimonial în timpul
căsătoriei de către soŃi, iar prin intermediul acestui contract ei îşi vor modifica regimul matrimonial pe
care l-au avut până la acel moment, iar din prevederile alin. 4 art. 29 C. fam. ar rezulta că acesta poate
fi regimul comunităŃii convenŃionale.
14
Cum susŃin autorii în domeniu, „o convenŃie matrimonială nu este decât un act juridic cu
scop aparte: reglementarea raporturilor patrimoniale dintre soŃi” (Vasilescu, 2003, p. 184).
364 Veaceslav Pînzari 12

iniŃial şi nu are în vedere contractul matrimonial ca operaŃiune juridică, adică,

negotium iuris;
i) este un act cauzal special, fiind animat de o cauză juridică specifică (affectio
conjugalis). Încheind o convenŃie matrimonială, părŃile trebuie să aibă în spirit
intenŃia de a afecta raporturile patrimoniale generate de aceasta, susŃinerii sarcinilor
căsătoriei şi realizării cadrului pecuniar adecvat ducerii vieŃii de familie (Vasilescu,
2003, p. 203);
j) este constitutiv de drepturi, întrucât creează între părŃi o situaŃie juridică
nouă, necunoscută acestora anterior, caracter pe care îl deducem din prevederile
art. 29 C. fam.;
k) este cu executare succesivă, adică treptată, în timp, caracter dedus din
prevederile alin. 4 şi 5 art. 29 C. fam. Considerăm, alături de alŃi autori, că acest
caracter este dat de „complexitatea raporturilor patrimoniale dintre soŃi care fac ca
o convenŃie matrimonială să nu-şi poată produce efectele decât prelungite în timp:
pe durata căsătoriei” (Vasilescu, 2003, p. 204) şi/sau după desfacerea acesteia
(s.n.). În opinia noastră, este eronată afirmaŃia autorilor moldoveni care susŃin că:
„contractul matrimonial, în general, nu poate fi cu executare succesivă, deoarece
acesta nu presupune nimic altceva decât determinarea regimului juridic al bunurilor
soŃilor în timpul căsătoriei şi/sau în cazul desfacerii acesteia” (Chirtoacă, 2005,
p. 82). Considerăm că efectele acestui contract sunt mult mai largi şi nu se referă
numai la bunurile soŃilor, ci şi la alte aspecte, iar menirea contractului dat este de a
stabili anumite reguli pe care soŃii vor trebui să le respecte pentru a suporta
împreună sarcinile căsniciei, „pentru a putea astfel pune pe picioare un instrument
pecuniar necesar familiei şi menajului lor” (Vasilescu, 2003, p. 211.). De asemenea,
faptul că acest contract este cu executare succesivă este confirmat şi de dispoziŃiile
art. 30 C. fam., intitulat „Modificarea şi rezilierea contractului matrimonial”. Rezilierea,
după cum susŃin autorii în domeniu, reprezintă „desfiinŃarea contractelor sinalagmatice
cu executare succesivă pentru motivul că una din părŃi nu-şi execută obligaŃiile”
(Pop, 2000, p. 91). Deci, nu pot fi reziliate decât contractele cu executare succesivă.
În aceeaşi ordine de idei, C. civ., în art. 747 alin. 1, prevede expres că: „Rezilierea
operează numai pentru viitor. Pot fi reziliate contractele cu executare succesivă (s. n.)”;
l) este un contract numit, având o denumire proprie şi fiind reglementat expres
de către C. fam. în art. 27–32;
m) este un contract principal, deoarece soarta acestuia nu este legată de cea a
altor acte juridice sau contracte. În privinŃa acestui caracter, dorim să menŃionăm
faptul că unii autori susŃin ideea că contractul matrimonial este unul accesoriu
(Avram, 2013, p. 178; Nicolescu, 2012, p. 87) „deoarece, potrivit art. 28 alin. 2,
C. fam., contractul matrimonial încheiat până la înregistrarea căsătoriei intră în
vigoare la data înregistrării acesteia” (Chirtoacă, 2005, p. 82). Supunem criticii
aceste afirmaŃii făcute de autorii citaŃi, deoarece argumentul înaintat nu este unul
pertinent, actul juridic al căsătoriei şi contractul matrimonial fiind două acte
juridice distincte, cu regim juridic propriu, chiar dacă raŃiunea existenŃei acestui
13 NoŃiunea şi caracterele juridice ale contractului matrimonial în legislaŃia Republicii Moldova 365

contract este reglementarea raporturilor patrimoniale dintre soŃi, „ceea ce înseamnă

că efectele şi cauza juridică a unei convenŃii matrimoniale sunt strâns legate de
căsătorie” (Vasilescu, 2003, p. 198). Atât actul juridic al căsătoriei, cât şi contractul
matrimonial pot fi încheiate în mod valabil, situaŃie în care nu se ridică vreo
problemă în privinŃa existenŃei şi efectelor acestora. Dar se poate întâmpla ca cel de
al doilea act, respectiv contractul matrimonial, să fie încheiat în mod valabil, în
schimb căsătoria nu. Ce efecte va produce declararea nulităŃii căsătoriei în privinŃa
contractului matrimonial? Va fi lovit de nulitate şi acesta în cazul dat sau nu? Se va
aplica principiul accesorium sequitur principalem în situaŃia dată? În opinia noastră,
contractul matrimonial în speŃa de mai sus va fi caduc, deoarece nu se mai justifică
existenŃa lui. El este subordonat scopului căsătoriei şi intereselor familiei, având
menirea de a susŃine familia proiectată din punct de vedere material, economic,
ceea ce are drept consecinŃă împrejurarea că efectele convenŃiei matrimoniale sunt
subordonate căsătoriei şi nu pot fi concepute în afara acesteia (Nicolescu, 2012,
p. 87). De asemenea, căsătoria poate fi încheiată în mod valabil, iar contractul
matrimonial nu. Va produce vreun efect declararea nulităŃii contractului matrimonial
în privinŃa căsătoriei? Sigur că nu, deoarece existenŃa căsătoriei condiŃionează
existenŃa sau, mai bine spus, producerea efectelor contractului matrimonial, şi nu
invers. În această situaŃie, soŃii nu se vor putea prevala de efectele contractului
matrimonial, fiindu-le aplicabil regimul matrimonial legal (Nicolescu, 2012,
p. 199–200) sau regimul matrimonial avut până la încheierea contractului lovit de
nulitate (n. n.). Faptul că, la alin. 2 art. 28 C. fam., legiuitorul stipulează: „Contractul
matrimonial încheiat până la înregistrarea căsătoriei intră în vigoare la data înregistrării
acesteia”, nu condiŃionează existenŃa sau valabilitatea lui, ci doar producerea efectelor,
adică, dacă nu se încheie căsătoria între persoanele care au încheiat un contract
matrimonial, acesta din urmă nu va fi lovit de nulitate, ci va fi caduc (Avram, 2013,
p. 191; DuŃă, 2012, p.116–117; Nicolescu, 2012, p. 121–123). De altfel, ca act
juridic, el va exista în mod valabil, numai că nu-şi va produce efectele. Contractul
matrimonial nu este accesoriu actului juridic al căsătoriei, ci instituŃiei date;
n) este un contract negociat, întrucât părŃile negociază şi discută clauzele
sale, lucru expres prevăzut în art. 27 şi 29 alin. 4 C. fam. Unii autori consideră că
acest contract este în acelaşi timp unul negociat, dar şi de adeziune?!? În opinia
acestora, este contract negociat, deoarece părŃile negociază toate clauzele sale,
dar este şi de adeziune, întrucât poate fi redactat în întregime sau aproape în
întregime numai de către una dintre părŃile contractante. Celălalt contractant nu
poate practic să modifice aceste clauze. El poate să le accepte sau să nu le
accepte. Dacă le acceptă, pur şi simplu aderă la un contract care a fost
preredactat (Chirtoacă, 2005, p. 82).
Legat de această afirmaŃie, potrivit căreia contractul matrimonial este de
adeziune, avem rezerve foarte serioase. În opinia noastră, este o înŃelegere eronată
a sensului acestui criteriu de clasificare a contractelor. Considerăm că este
irelevantă afirmaŃia potrivit căreia „contractul poate fi redactat în întregime sau
366 Veaceslav Pînzari 14

aproape în întregime numai de către una dintre părŃile contractante, iar celălalt
contractant nu poate practic să modifice aceste clauze”. Este evident că pe o foaie
de hârtie nu pot scrie concomitent două persoane, ca să fim în situaŃia în care
contractul să fie redactat de către ambele părŃi. Nu este relevant cine redactează
înscrisul, instrumentum, soŃul care ştie carte şi poate ticlui un text, cel care are
scrisul mai citeŃ sau mai frumos sau cel care este mai avut ori mai bogat şi are
interesul să redacteze primul un document care să-i protejeze averea. Important, în
această situaŃie, este faptul că părŃile contractante stabilesc prin negocieri clauzele
contractuale, conŃinutul sau efectele acestora. Şi ce se întâmplă dacă unul dintre
soŃi este analfabet, deşi este foarte bogat, dar vrea să încheie un contract
matrimonial? Va încheia un contract de adeziune numai datorită faptului că celălalt
soŃ este cărturar şi a redactat contractul? Ce fel de contract vor încheia soŃii, din
acest punct de vedere, dacă înscrisul este întocmit sau redactat de către notarul
care-l autentifică? Vor adera la manifestarea de voinŃă a notarului? Suntem
nedumeriŃi de aceste afirmaŃii deoarece contractul matrimonial avut în vedere ca
negotium iuris, prin definiŃie, este unul negociat, fapt ce rezultă din definiŃia dată
acestuia de către legiuitor prin dispoziŃiile art. 27 C. fam., având în vedere şi
celelalte caractere juridice ale acestuia. De esenŃa contractului matrimonial este că
părŃile îşi negociază efectele şi nu-i acceptă pur şi simplu clauzele. Nu negăm
existenŃa categoriei contractelor de adeziune, dar acestea, de obicei, se încheie în
urma unei oferte unilaterale care se adresează publicului, făcută de către un
monopolist în domeniul unor prestaŃii (e. g. încheierea contractului de furnizare a
energiei electrice, termice, gazelor naturale, serviciilor de telefonie etc.; Stătescu &
Bîrsan, 1995, p. 40).
o) poate fi afectat de termen sau condiŃie, lucru prevăzut expres la alin. 5 art.
29 C. fam., după cum urmează: „Drepturile şi obligaŃiile prevăzute în contractul
matrimonial pot fi limitate la un anumit termen sau pot fi puse în dependenŃă de
survenirea sau nesurvenirea anumitelor condiŃii.”
Concluzionând, putem afirma următoarele: contractul matrimonial este un act
complex, detaşându-se prin complexitatea clauzelor şi a efectelor de contractele
civile ordinare (Vasilescu, 2003, p. 201–2205), având o fizionomie proprie. În
aceste condiŃii, considerăm că este necesar ca acesta să beneficieze de o
reglementare legală pe măsura importanŃei sale şi, de asemenea, analiza doctrinară
a instituŃiei date trebuie să fie făcută la nivel corespunzător, facilitând aplicarea sa
în practică.

BIBLIOGRAFIE

Avram, M. (2013). Drept civil. Familia. Bucureşti: Editura Hamangiu.

Avram, M., & Nicolescu, C. (2010). Regimuri matrimoniale. Bucureşti: Editura Hamangiu.
Bodoaşcă, T. (2010). Regimul separaŃiei de bunuri în reglementarea noului cod civil. „Dreptul”, 11,
56–68.
15 NoŃiunea şi caracterele juridice ale contractului matrimonial în legislaŃia Republicii Moldova 367

Cantacuzino, M. B. (1921). Elementele dreptului civil. Bucureşti: Editura Cartea Românească.

Cantacuzino, M. B. (1998). Elementele dreptului civil. Bucureşti: Editura All Beck.
Chirică, D. (2003). Drept civil. Succesiuni şi testamente. Bucureşti: Editura Rosetti.
Chirtoacă, L. (2005). Tratat de dreptul familiei. Chişinău: Editura Bons Offices.
Colomer, A. (2000). Droit civil: régimes matrimoniaux. 10ème éd. Paris: Litec.
Crăciunescu, C. M. (2000). Regimuri matrimoniale. Bucureşti: Editura All Beck.
DuŃă, C. R. (2012). Raporturile patrimoniale dintre soŃi la confluenŃa dispoziŃiilor Codului familiei şi
ale Noului cod civil. Bucureşti: Editura Universul Juridic.
Hamangiu, C., Rosetti-Bălănescu, & I., Băicoianu, Al. (1998). Drept civil român, vol. III. Bucureşti:
Editura ALL.
Mohorea, E. (2001). Logica juridică: Manual pentru facultăŃile şi specializările juridice. Chişinău:
Universitatea de Criminologie.
Nicolescu, C. (2012). Regimuri matrimoniale convenŃionale în sistemul Noului cod civil român.
Abordare istorică, utilitaristă şi comparativă. Bucureşti: Editura Universul Juridic.
Pînzari, V. (2006). Unele considerente cu privire la regimul contractual al bunurilor soŃilor în legislaŃia
familială a Republicii Moldova. „Studia Jurisprudenti”. Accesibil la http://studia.law.ubbcluj.ro/
articole.php?an=2006
Pop, L. (2000). Teoria generală a obligaŃiilor. Bucureşti: Editura Lumina Lex.
Reghini, I., Diaconescu, Ş., & Vasilescu, P. (2008). Introducere în dreptul civil, ediŃia a 2-a, revăzută
şi adăugită. Cluj-Napoca: Editura Sfera Juridică.
Stătescu, C., & Bîrsan, C. (1995). Drept civil. Teoria generală a obligaŃiilor. Bucureşti: Editura All Beck.
Vasilescu, P. (2003). Regimuri matrimoniale. Parte generală. Bucureşti: Editura Rosetti.