ASISTENT MEDICAL GENERAL RESPONSABIL DIN PUNCT DE VEDERE

PROFESIONAL, MORAL SI LEGAL

In lumea neavizata, notiunea de etica se confunda adesea cu notiunea de deontologie. In

realitate, aceste doua notiuni isi au definitia si continutul lor. Este adevarat ca unele elemente de
deontologie se suprapun cu cele de etica, dar aceasta situatie apare numai in anumite cazuri.
ETICA este stiinta sociala care se ocupa cu studiul valorilor si conditiei umane din perspectiva
principiilor morale si cu rolul lor in viata sociala; incearca, la modul sistematic, sa inteleaga si sa
accepte anumite comportamente umane, judecandu-le din prisma moralei.Etica medicala se preocupa
de aspectele morale ale practicii medicale, intregul comportament uman fiind modelat de-a lungul
secolelor in jurul unor valori fundamentale: viata si libertatea.
Pornind de la aceste doua valori, putem construi doua principii etice:
 respectul datorat vietii;
 respectul autonomiei persoanei.
Particularizand aceste doua principii la practica medicala, se nasc numeroase dileme, etice,
care sunt augumentate si de schimbarile in conceptiile traditionaliste privind obligatiile morale in
general sau in particular daca ne referim la relatia cadru medical – pacient.
Exemple de dileme etice sunt:
 mentinerea in viata a unui pacient dependent de aparate;
 dreptul la euthanasie;
 dreptul la intreruperea cursului normal al sarcinii;
 feritilizarea in vitro cu mama purtatoare;
 transplantul de tesuturi si organe "post-mortem".
Principii etice:
 principiul binefacerii – adica trebuie sa faci bine, dar acest bine trebuie sa fie util si efectul
sau sa fie mai puternic decat efectul negativ al actiunii de binefacere;
 principiul justitiei – adica de a se da fiecaruia ceea ce merita;
 principiul non–maleficientei – adica nu trebuie provocat raul sub nici o forma. Acestea
sunt si un motto al activitatii medicale sub forma "primum non nocere" – mai intai sa nu faci rau.
I. Responsabilitatea medicala
Actul medical este un act benefic societatii si are in vedere salvarea vietii, prelungirea vietii,
prevenirea infirmitatilor, usurarea suferintelor, cresterea, mentinerea sau redarea intregului potential
fizic si psihic, reintregirea sau reinsertia sociala etc.
Scopul echipei medicale este acela de a salva viata bolnavului si a-l proteja de orice risc.
Din pacate, in profesiunea noastra se poate intalni si situatia neplacuta de a gresi sau a lucra
superficial.
Greseala medicala se poate defini ca incalcarea regulilor de conduita profesionala in raport cu
cazul dat si cu conduita altui medic intr-o situatie similara.
Greseala incepe acolo unde inceteaza disputele stiintifice, iar medicul, daca a avut mai multe
alternative de lucru, nu este vinovat daca a acceptat-o pe cea mai adecvata experientei sale.
Comparand greseala cu eroarea, putem spune ca greseala este de domeniul corectitudinii
medicale, pe cand eroarea de fapt este de domeniul cunoasterii medicale.
GRESEALA
Cauzele greselii sunt:
 informarea insuficienta;
 nesupravegherea bolnavului;
 inalcarea consimtamantului;
 greseala de diagnostic, prognostic sau tehnica medicala.
Raspunderea juridica medicala evolueaza intr-o raspundere:
  subiectiva – unde vinovatia este rezultatul direct al unui act medical;
 obiectiva – bazata pe riscul in activitate, care spune ca cine isi asuma un risc prin
exercitarea unei activitati, isi asuma si responsabilitatea efectelor nedorite;
Jurisprudenta medicala recunoaste mai multe tipuri de responsabilitati:
 disciplinara;
 administrativa;
 contractuala;
 civila;
 delictuala;
 penala.
In marea mjoritate a cazurilor raspunderea cadrului medical se bazeaza pe culpa – adica lipsa
intentiei de a face rau – culpa rezultata din nesocotirea unor indatoriri profesionale.
Sub aspect juridic culpa poate fi:
 in faciendo – cand nu se aplica un tratament sau se aplica necorespunzator;
 in omitendo – cand se omite sa se faca ceva ce este necesar;
 in eligendo – cand nu sunt alese procedeele adecvate si utile pacientului;
 in vigilando – cand nu se supravegheaza adecvat bolnavul.
Dupa gravitate culpa poate fi:
 culpa lata (grava);
 levis (medie);
 levissisima (a prevederii exceptionale).
In concret, cadrului medical i se poate imputa:
 culpa prin necunoasterea faptelor medicale sau a notiunilor medicale (ignoranta de baza);
 culpa prin lipsa de dexteritate, de pragmatism sau de indeplinirea unor manopere tehnice
elementare;
 culpa prin diligenta, prin lipsa de grija (este rezultatul neglijentei care poate duce la
prejudicierea intereselor bolnavului);
 culpa prin usurinta cand, cadrul medical, in mod usuratic, gandeste ca urmarile negative nu
se vor produce, dar in realitate ele intervin;
 culpa prin imprudenta – constituie o incalcare a regulilor de conduita profesionala, de
previziune stiintifica.
EROAREA
Eroarea poate fi:
 de fapt – datorita dezvoltarii insuficiente a medicinii–, nu atrage responsabilitatea cadrului
medical;
 de drept (de norma) – datorata insuficientei pregatirii si incalcarii indatoririlor –, atrage
responsabilitatea cadrului medical.
Eroarea de drept (de norma) tine de:
 imperfectiunea cadrului medical;
 de reactivitatea bolnavului;
 de inteligenta cadrului medical.
In ce priveste sistemul acoperirii riscurilor profesionale prin asigurari de raspundere civila
profesionala. CAS a organizat un sistem de asigurare de raspundere civila a medicilor si a celorlalte
categorii de personal medical. Desi masura este intampinata cu reticenta de corpul medical care refuza
inca sa constientizeze importanta responsabilitatii actului medical, ea este absolut necesara pentru
protectia intregului personal sanitar. Viitorul va fi unul in care pacientii vor fi mult mai atenti la
serviciile medicale de care vor beneficia si corpul medical mult mai constient si mai precaut in ceea ce
priveste responsabilitatea fata de actul medical.
II. Raspunderea penala
 Raportul juridic de drept penal ia nastere prin savarsirea de catre o persoana fizica a unei
infractiuni.Infractiunea este fapta omului, care prezinta pericol social, este savarsita cu vinovatie si este
prevazuta de legea penala. Raspunderea penala este consecinta nesocotirii dispozitiei normei juridice
penale. Savarsirea faptei penale (a infractiunii) atrage raspunderea penala a faptuitorului, iar
raspunderea penala atrage sanctionarea acestuia si aplicarea unei pedepse.
Tipuri de sanctiuni:
 pedepsele:
 principale – detentia pe viata;
 inchisoare de l5 zile la 30 ani;
 amenda de la 100.000 pana la 50.000.000 lei;
 complementare – interzicerea unor drepturi pe o perioada de la 1 – 10 ani;
 degradarea militara;
 accesorii – interzicerea unor drepturi si intervin dupa executarea pedepsei (ridicarea
dreptului de libera practica).
 masuri de siguranta – sanctiuni de drept penal, preventive, care se iau impotriva
persoanelor ce au savarsit fapte prevazute de legea penala;
 masuri educative.
Infractiuni savarsite de catre personalul medical sau in legatura cu activitatea medicala
Infractiuni prevazute de Codul Penal:
a. Uciderea din culpa (art. 178 al. 2, 4, 5);
b. Vatamarea corporala din culpa (art. 184 al. 3, 4, 5);
c. Provocarea ilegala de avort (art. 185);
d. Insulta (art. 205);
e. Calomnia (art. 206);
f. Divulgarea secretului profesional (art. 196);
g. Executarea fara drept a unei profesiuni (art. 281).
h. Infractiuni contra sanatatii publice
 zadarnicia combaterii bolilor (art. 308);
 contaminarea venerica si transmiterea HIV (art. 309);
 sustragerea de la tratament medical (art. 309*);
 infectarea apei (art. 311);
 traficul de stupefiante (art. 312).
Raspunderea penala pentru o infractiune se declanseaza fie prin reclamatia bolnavului, fie a
familiei acestuia si se soldeaza cu sesizarea din oficiu a organelor de justitie.
III. Responsabilitatea morala

Consiliul International al Nurselor a promulgat un cod de etica nursing, pe care toate tarile
lumii l-au semnat. Este interesant faptul ca, asistente din tari cu diverse culturi, tari avansate din punct
de vedere social sau dimpotriva, tari crestine, mahomedane sau budiste, pot fi in aceeasi situatie si isi
pot declara credintele intr-un cod comun de purtare profesionala.
In cele ce urmeaza dorim a va prezenta cele 14 puncte inscrise in acest cod:
1. Responsabilitatea fundamentala a asistentei medicale este intreita: sa pastreze viata, sa
inlature suferinta si sa promoveze sanatatea.
2. Asistenta medicala trebuie sa mentina tot timpul standarde ridicate de ingrijire nursing si sa
respecte anumite reguli de conduita profesionala.
3. Asistenta medicala nu trebuie sa fie bine pregatita numai din punct de vedere practic, ci
trebuie sa-si mentina cunostiintele teoretice si priceperea la un nivel foarte inalt.
4. Credintele religioase ale unui pacient trebuiesc respectate.
 5. Nursa are obligatia de a pastra secretul profesional. Aceasta nu inseamna numai
informatiile furnizate de pacient, dar si cele de importanta medicala acumulate de asistente in cursul
muncii lor.
6. O asistenta trebuie sa recunoasca nu numai responsabilitatile, ci si limitarile functiei;
recomanda sau da un tratament fara reteta medicala numai in urgenta si raporteaza fiecare actiune unui
medic cel mai devreme posibil.
7. Asistenta medicala are obligatia de a indeplini ordinele medicului in mod constient , loial si
inteligent si sa refuze sa participe la o procedura care se abate de la etica (de exemplu la efectuarea
unui avort ilegal).
8. Asistenta medicala sustine increderea medicului sau a altor membri din echipa de ingrijire;
incompetenta sau practica neetica a colaboratorilor sai trebuie dezvaluita, dar numai unei autoritati
corespunzatoare.
9. O asistenta este indreptatita la o rasplatire justa si accepta doar acele compensatii prevazute
in contract.
10. Asistenta medicala nu trebuie sa permita ca numele ei sa fie folosit in legatura cu reclama
produselor sau cu oricare alta forma de reclama proprie.
11. Asistenta trebuie sa coopereze si sa mentina o relatie armonioasa cu membrii altor profesii
si colegii sai.
12. In viata privata, asistenta adera la propriile standarde de etica care se oglindesc cu mandrie
si in profesia sa.
13. In conduita personala, asistenta nu trebuie sa neglijeze cu bunastiinta modelele de purtare
acceptate de comunitatea in care ea traieste.
14. Asistenta medicala trebuie sa participe si sa imparta responsabilitatile cu alti profesionisti
ai sanatatii, in promovarea eforturilor de a intalni nevoile de sanatate ale oamenilor.