TIRISTORUL SI TRIACUL

1. Tiristorul

Tiristorul este o structură pnpn prevăzută cu un electrod de comandă,

denumit grilă sau poartă şi notat pe schemă cu GD (Gate = poartă), fig.1.1.a.
p1 J1 n1 J2 p2 J3 n2 A
A ---- K K
+ + + - - + + + ----
+ + + - - + + + ----
+ + + - - + + + ----
G
c)
a) G

A D1 I A D2 IA+IG D3 K

b) G
Fig. 1.1
Regiunile laterale sunt puternic dopate cu impurităţi pe când cele
centrale sunt slab dopate cu impurităţi. Tiristorul va conduce curent electric
numai de la regiunea exterioară de tip p, numită anod (A), la regiunea
exterioară de tip n, numită catod (K). Cel de-al treilea electrod, numit grilă
sau poartă si notat cu G, corespunde regiunii interne de tip p. Simbolul
adoptat pentru tiristor este dat în fig. 1.1.c.
Din structura tiristorului rezultă că el are trei joncţiuni: două laterale,
notate cu J1 şi J3 şi una centrală notată cu J2, fig. 1.1.a., cele trei joncţiuni
corespunzând unor diode D1, D2, D3 conectate într-o schemă echivalentă a
tiristorului ca cea din fig.1.1.b.
Pentru analiza funcţionării se consideră catodul drept origine a
potenţialelor, fig. 1.2, şi în funcţie de polaritatea tensiunii UAK aplicată între
anod şi catod se disting două situaţii:
1. Dacă se aplică o tensiune UAK < 0 (cu polaritatea pozitivă pe catod şi
cu cea negativă pe anod), În acest caz tiristorul se considera blocat, prin el
circulând totuşi un curent rezidual invers IR de valoare foarte mică. Creşterea
tensiunii UAK peste o anumită valoare notată cu UBR si numită tensiune de
străpungere conduce la distrugerea tiristorului.
 J1 J2 J3
A K A K
p1 n1 p2 n2
G UGK
G + UGK -
UAK > 0
+ UAK > 0 -
UAK < 0
- UAK < 0 +
b)
a)
Fig. 1.2
2. Dacă se aplică tiristorului o tensiune UAK>0 (cu polaritatea pozitivă
pe anod şi cu cea negativă pe catod) tiristorul continuă să rămână blocat
deoarece cele doua joncţiuni J1 şi J3 (respectiv diodele D1 si D3) vor fi
polarizate direct iar joncţiunea J2 (dioda D2) va fi polarizată invers. Totuşi în
această situaţie există două posibilităţi ca tiristorul să intre în conducţie, şi
anume:
a) prin mărirea tensiunii UAK până la valoarea tensiunii de autoaprindere,
notată cu UB0 (care corespunde lui IG=0). Această metodă de aprindere a
tiristorului nu este recomandată deoarece în cazul unor folosiri repetate
apare pericolul de distrugere a structurii semiconductorului.
b)prin injectarea unui curent IG în electrodul de comandă, fig.1.3.a.
+ UA A

IA
J1 J2 J3
A K T1
p1 n1 p2 n2 IB1=I C2 1

IG T2
UGK - G
+ 2 IB2
UAK > 0 G IG
+
IK = IA+IG
a)
K
b)
Fig. 1.3
În acest caz tiristorul se echivalează printr-o combinaţie de două
tranzistoare complementare, conectate ca în fig.1.3.b. Tranzistorul pnp (T1)
este echivalent regiunilor p1n1p2 iar tranzistorul npn (T2) corespunde
regiunilor n2p2n1. Astfel, regiunea n1 îndeplineşte simultan funcţia de baza a
lui T1 si funcţia de colector a lui T2, iar regiunea p2 joacă rolul de bază a lui
T2 şi colector lui T3.
Principalii parametri electrici ai tiristorului sunt:
– tensiunea de strapungere in direct, VBR[V]
– tensiunea de poarta, de amorsare, VGT[V]
– tensiunea inversa continua, VR[V]
– curentul continuu direct de poareta, de amorsare, IGT[A]
– curentul anodic direct mediu, IFAV

Pentru aplicatii sunt importanti si urmatorii parametri:

– curentul continuu direct de mentinere, IH(IHOLD)[A]

– curentul de acrosaj, IL (ILATCH)[A]
– viteza critica de crestere a curentului anodic, dI/dt [A/µs]
– viteza de crestere a tensiunii anodice, dV/dt [V/µs]
– timp de dezamorsare prin comitarea circuitului, tq [

Tiristoarele se construiesc în diferite capsule, asemenea celor prezentate mai

jos:
 2. Triacul

Triacul sau tiristorul bi-directional este o structură cu cinci straturi

comandată printr-un electrod de comandă unic. Datorita faptului că triacul
este un dispozitiv cu conducţie bidirecţionala, electrozii lui principali nu mai
pot fi denumiţi anod sau catod, adoptându-se termenii: terminalul 1 (T1) si
terminalul 2 (T2), primul fiind considerat de obicei electrod de referinţă.
Traseul, sensul curenţilor principali (IT) şi de comanda (IG) pentru
funcţionarea triacului în doua cadrane, împreună cu simbolul grafic şi
caracteristica curent tensiune sunt date in fig.3.1.

T2 (-) T2 (+) T2

n4 p1 n4 p1

n1 n1

p2 p2 G
n3 n2 n3 n2
T1
G (-) T1 (+) G (+ ) T1 (-)
a) b) c)
Fig.3.1
În fig.3.1.a. terminalul T2 este pozitiv şi poarta G pozitivă. În acest caz
structura se comporta ca un tiristor convenţional, construit din straturile
p1n1p2n2.
În fig.3.1.b. terminalul T2 este negativ şi poarta G negativă. Structura se
comportă ca o structură cu cinci straturi cu emitor auxiliar în circuitul
electrodului de comandă. Terminalul T1 joaca acum rolul de anod al
structurii principale p2n1p1n4 iar joncţiunea n3p2 constituie emitorul auxiliar
polarizat direct de tensiunea de comanda a porţii.
Deoarece curentul principal din structură influenţează curentul de
comandă injectat prin electrodul de poartă, amplitudinea curentului I G
necesar pentru amorsare este diferită de la un mod de funcţionare la altul.
În cazurile în care cei doi curenţi circulă în acelaşi sens (spre terminalul
de referinţă T1) sensibilitatea la comandă este mare, curentul cerut pentru
amorsare fiind mic.
Tensiunea de întoarcere UB0 (pentru IG = 0) trebuie să fie mai mare decât
valoarea de vârf a tensiunii alternative aplicată triacului în circuit pentru a se
putea asigura amorsarea dispozitivului prin curent de poartă la orice valoare
instantanee a tensiunii de alimentare. Daca întâmplător, tensiunea UB0 este
depăşită, triacul intră in conducţie rămânând în această stare pană când
curentul sau anodic devine mai mic decât curentul de menţinere IH.

Triacele se construiesc în diferite capsule, asemenea celor prezentate mai jos: