ACTUL II

Scena II

ROMEO: De rani fac haz cei neraniti cândva.

(Julieta se iveste la o fereastra de sus.)

Dar ce lumina-acolo-n geam rasare ?

Sunt zorii, da, si Julieta-i soare !
Te-nalta, soare, si rapune luna
Pizmasa, care-i lânceda de ciuda
Ca tu, fecioara ei, o-ntreci în nuri:
N-o mai sluji, de vreme ce-i pizmasa;
Verzui si stins e straiu-i de vestala,
Si-l poarta doar natângii; tu, arunca-l.
E ea, domnita mea, iubirea mea !
O, dac-ar sti ca este !
Vorbeste, totusi fara glas: ce daca-i
Cuvânta ochii, eu le voi raspunde.
Dar prea cutez, ea nu-mi vorbeste mie.
Doi astri de pe cer, din cei mai limpezi,
Chemati aiurea, roaga ochii ei
Sa scapere-n tarii pân´s-or întoarce.
Pe bolta-s ochii-i ? Stelele-s la ea?
Nu, astrii s-ar sfii de stralucirea-i
Ca un opait ziua ! Ei vazduhul
Atât l-ar lumina încât, uitând
Ca-i noapte, pasari s-or porni cântând.
Obrazul, vezi, si-l sprijina în mâna…
O, cum de nu-s pe mâna ei manusa,
Sa-i mângâi eu obrazul !

JULIETA: Ah !

ROMEO: Cuvânta:
O, mai cuvânta, îngere !Caci tu
Esti slava astei nopti, plutind de-asupra-mi
Precum un crainic aripat din cer
Spre care lumea ochii mari deschide,
Cu capul dat pe spate, atintindu-l
Cum trece calarind trândavii nori,
Si pâna-n miezul boltii lopateaza.

JULIETA: Romeo, ah! De ce esti tu Romeo?

Te leapada de nume si de tata.
De ce nu te-nduri, iubire jura-mi doar
Si-am sa ma rup de-ai mei, de Capuleti.

ROMEO (aparte):
Sa mai ascult, sau sa-i raspund acum ?

JULIETA: Doar numele ce-l porti îmi e dusman.

Si chiar de n-ai fi Montagne, tu esti
Tot tu. Ce-nseamna Montagne? Nici brat.
Nici mâna, nici picior, nici chip, nici alta
Bucata dintr-un om. Alt nume ia-ti !
Ce-i numele ? Ce noi numim rasuri
Tot dulce-ar miresma, oricum le-am zice;
La fel si el; de nu-l mai chem Romeo,
Tot fara de cusur si drag ramâne
Si-atunci, Romeo, leapada-al tau nume
Caci nu-i crâmpei din tine, si în schimb
Pe mine ia-ma toata.

ROMEO: Fac cum spui:

“Iubite” zi-mi, si ma botez din nou;
Si nu ma voi în veci sa fiu Romeo.

JULIETA: Ce om esti tu, ce-ascuns în manta noptii

Da buzna-n taina mea astfel ?

ROMEO: Pe nume
Nici eu nu stiu a-ti spune cine sunt:
Urasc, o înger, numele ce-l port
Fiindca ti-i vrajmas; de l-as avea
Pe o hârtie scris, bucati l-as face.

JULIETA: Nici n-am sorbit o suta de cuvinte

Din gura ta, si glasul ti-l cunosc:
Nu esti Romeo, nu esti Montagne?

ROMEO: Niciunul, preafrumoaso, de-i urasti.

JULIETA: Cum ai patruns aici, sa-mi spui. De ce?

Zid nalt livada are, greu sa-l sari,
Si locu-nseamna moarte pentru tine
De te-ar gasi vreun consângean de-al meu.

ROMEO: Pe-a dragostei aripi sarit-am zidul,

Caci nu-i în calea dragostei zagaz:
Ea tot ce poate face se-ncumete,
Deci nu-mi sunt stavili consângenii tai.

Julieta: De te-ar zari cumva, te-ar si ucide.

ROMEO: Tu ai în ochi mai grele, vai, primejdii

Cât douazeci de spade de-ale lor.
Priveste-ma duios si sunt pazit.

JULIETA: Cu nici un pret n-as vrea sa fii vazut.

ROMEO: De ochii lor m-ascund sub manta noptii;

Si prins m-as da, de-as sti ca nu ti-s drag:
Sa-mi curme viata ura lor mai bine,
Decât, far´de iubirea-ti, moarte-nceata.

JULIETA: Au cine te-a-ndrumat s-ajungi aici ?

ROMEO: Iubirea m-a-mboldit întâi sa caut;

Ea datu-mi-a povat, eu ochi i-am dat.
Cârmaci nu sunt; dar chiar de-ai fi departe
Cât tarmu-acela fara de sfârsit
Scaldat de marea cea mai departata,
Pornire-as sa gasesc asa comoara.

JULIETA: De nu mi-ar pune noaptea val pe fata,

Obrazu-mi fecioreste-ar rumeni
De cele ce ti-am spus în noaptea asta,
Mult, mult as vrea sa fiu cuviincioasa,
Sa-ntorc ce-am zis: adio, cuviinta!
Ma îndragesti? Vei spune “da”, stiu bine,
Si-am sa te cred: dar daca juri, poti face
Strâmb juramânt; de calpii-ndragostiti,
Se spune, Zeus râde. O, Romeo,
Iubite, de iubesti, s-o spui cinstit:
Ci prada lesne prinsa de ma crezi,
Ma-ncrunt si rea ma fac, ne-nduplecata,
Ca tu sa ma câstigi; alminteri nu !
Sunt, chipes Montagne, prea-ndragostita
Si poate usurica ma socoti;
Dar, crede, mai statornica voi fi
Decât sireata ce se-arata dârza.
Mai dârza, stiu, se cuvenea sa fiu,
Dar ce-auzisi, cât nu stiam c-asculti,
E dragostea-mi curata. Deci sa-mi ierti,
N-a fost doar toana unui dor fugar,
Destainuit, asa, de bezna noptii.

ROMEO: Domnita, jur pe luna care ninge

Polei de-argint pe pomii toti din preajma…

JULIETA: O, nu jura pe luna; luna-si schimba

Rotundul chip în fiecare luna
Si nu te vreau ca ea de nestatornic.

ROMEO: Pe ce sa-ti jur ?

JULIETA: Sa nu te juri deloc;
Sau, daca vrei, pe dulcea ta faptura –
Pe zeul pagâniei mele jura
Si-am sa te cred.