Cultivarea ciupercilor Pleurotus

Cultivarea ciupercilor Pleurotus debuteaza la inceputul secolului 20, primele mentionari referindu-
se la culturi in Germania si Franta.

In anul 1910 Matruchot in Franta obtine primele basidiofructe de Pleurotus cornucopiae (buretele
cornet) utilizand rondele de plop, incubate natural, ingropate si udate periodic.

De-a lungul anilor, pe plan mondial s-au elaborat mai multe tipuri de cultura.

Metoda Vessey : practicarea culturii pe lemn de esenta moale, constituite in plantatii, perioada de
productie desfasurandu-se pe 2-4 ani.

Metoda Toth si Gyurko : pe ciocalai de porumb

Metoda Gerber : exclusiv pe paie de grau, fara adaosuri

Metoda Zadrazil si Schneidereit: amestecuri de paie cu ciocalai si talasuri

forestiere

Metoda Block, Tsao si Han : rumegus de salcam si faina de ovaz.

In tara noastra primele culturi de Pleurotus au fost realizare incepand cu

anul 1973 la I. S. Arad si la ferma Mogosoaia a I. C. L. F. Vidra, in
diferite tipuri de adaposturi, cu scopul de a se stabili cea mai adecvata
tehnologie, folosind ca substrat nutritiv diferite reziduuri agricole
(ciocalai de porumb, vrejuri de soia, de mazare, paie de grau).
Cercetarile efectuate in acest sens de Florica Trandaf si colab (1974-
1976), de N. Mateescu si colaboratorii precum si datele din literatura de specialitate scot in evidenta
cele mai reusite retete de compostare, cu aplicabilitate in conditii de productie:
- vrejuri de soia 66% + ciocalai de porumb 34%;
- ciocalai de porumb 92% + orz boabe 8%;
- ciocalai de porumb 66% + vrejuri de soia 34%;
- paie 50% + scoarta de rasinoase si foioase 50%;
- ciocalai de porumb 50% + scoarta de rasinoase si foioase 50%.

In 1986, Florica Trandaf si B. Stanciulescu propun si utilizarea vrejilor de fasole, precum si a

rumegusului incorporate in substratul nutritiv. A reiesit faptul ca un astfel de adaos este potrivit,
deoarece confera substratului o structura laxa, aerisita, ce impiedica declansarea de procese
fermentative.
Prog. H. Hernandez -Sanchez recomanda in 2002 utilizarea deseurilor de soia (coji, boabe) in
proportie de 1%, fapt ce a dus la cresterea productiei pana la 0,368 g ciuperci/100 g substrat
nutritiv.
Sortimentul larg cultivat in tara noastra cuprinde speciile Pleurotus ostreatus, Pleurotus florida.
Se mai cultiva Stropharia rugosa si Coprinus comatus. Pentru diversificarea sortimentului, s-au
intreprins cercetari in anul 1986 de catre dr. N. Mateescu, Ioana Tudor si V. Zagrean privind
stabilirea tehnologiei de cultura si de producere a miceliului pentru Pleurotus major-caju si
Pleurotus cornucopiae, ciuperci xilofage termofile.
Pleurotus ostreatus este cunoscuta ca o ciuperca prin excelenta xilofaga, ce creste pe trunchiurile
sau cioturile putrezite ale arborilor, fiind intalnita in paduri toamna si mai putin primavara.
Pana in prezent tehnologia de cultura a fost imbunatatita permanent, incat tari ca Italia, Franta,
Ungaria, Germania, Polonia, Japonia, dispun de o experienta bogata in acest domeniu, fapt ce a
facut ca ciuperca Pleurotus sa se cultive pe suprafete mari, atat de catre amatori cat si in sistem
intensiv industrial.
Pleurotus este capabila sa valorifice celuloza si hemiceluloza din materialele folosite ca substrat,
care au un continut bogat in lignina. In cazul folosirii rumeguslui si a ciocalailor de porumb se
recomanda adaugarea de surse de azot organic, care imbunatatesc calitatea substratului si contribuie
la realizarea de productii mari.
Tehnologia de cultura este asemanatoare cu cea utilizata la ciuperca Agaricus, cu deosebirea ca nu
se executa gobtarea, deoarece se urmareste realizarea unei suprafete maxime de contact cu
atmosfera, pentru o fructificare abundenta.
Asezarea substratului nutritiv se poate face sub forma de biloane, amenajate pe sol sau pe stelaje, in
straturi plane si in lazi de PVC sau lemn. Delmas si colab, arata ca datorita modului de crestere a
ciupercii, piciorul avand o pozitie excentrica fata de palarie, unii cultivatori aseaza substratul ca un
perete (pe verticala) in grosime de 40 cm. In conditii de cultura, pentru insamantare se foloseste
miceliu granulat, care se amesteca cu substratul nutritiv in proportie de 2-5% din greutatea lui. In
sistemul de cultura intensiv se pot practica circa 8 cicluri pe an, fiind posibil de realizat o productie
de 90-100 kg/m2/an sau 120-170 kg ciuperci/tona de substrat proaspat.
Ferri (1979) si Szudyga (1973) arata ca, datorita unor greutati pe care le ridica pentru amatori
pregatirea substaratelor nutritive si a miceliului granulat, ciuperca Pleurotus se poate cultiva si pe
trunchiuri sau bucati de diferite esente lemnoase.
Cele mai bune rezultate s-au obtinut pe fag, plop, carpen si nuc. Mai putin se folosesc cedrul, salcia,
ciresul si stejarul, iar artarul si arinul sunt necorespunzatori. Inainte de infiintarea culturii,
materialele amintite, care indeplinesc rolul de support pentru inocularea miceliului si cresterea
ciupercilor, se pregatesc dupa o tehnologie speciala. Pentru 100 kg de material lemnos se folosesc
2,5 litri de miceliu sub forma de solutie de inocul. Ciupercile incep sa se formeze cand temperatura
in aer este de 15 °C. (I. Ceausescu)

Caracteristicile morfologice ale ciupercilor Pleurotus

Ciuperca este constituita dintr-o parte subterana, numita miceliu, si o parte aeriana denumita
basidiofruct sau carpofor. Miceliul este partea vegetativa care creste in substratul nutritiv celulozic.
El este format din hife, sau filamente miceliene.
Carpoforul este alcatuit din picior si palarie.
Ciupercile Pleurotus au piciorul situat marginal fata de palarie, adica au un picior excentric.
Lamele basidiale se coboara de la marginea palariei pe aproape toata lungimea piciorului.
Ciupercile Pleurotus se formeaza in tufe sau manunchiuri si folosesc ca hrana lemnul, de aceea sunt
cunoscute si sub denumirea de ciuperci xilofage sau lignicole.
Palaria este puternic excentrica si situata asimetric fata de picior, adesea in forma de scoica, cu
latimea de 5-15 cm, culoarea palariei fiind foarte variabila. Astfel, la Pleurotus ostreatus este
neagra-violacee, brun-inchis, cenusie sau verzuie. La Pleurotus florida palaria este rosiatica,
albicioasa, crem sau cenusie.
Piciorul este de regula scurt, inserat lateral, robust.
Carnea sau pulpa palariei este compacta, consistenta la exemplarele ajunse la maturitate.
Genul Pleurotus cuprinde mai multe specii dintre care : Pleurotus ostreatus, Pleurotus florida,
Pleurotus cornucopiae, Pleurotus drynius, Pleurotus eryngii. Din acestea, primele 3 specii sunt cele
mai cultivate.

Caracteristicile acestor specii sunt urmatoarele:

- Pleurotus ostreatus are palaria in forma de cochilie de scoica, de culori diferite, de la violaceu la
alb-brun. Lamele sunt decurente, anastomozate. Sporii sunt de culoare violacee. Piciorul este alb,
inserat lateral, scurt. Aparitia se face in buchete. Au miros si gust placut.

- Pleurotus cornucopiae se mai numeste buretele cornet, prezinta palaria in forma de cornet, de
culoare galbena pana la brun-inchis. Lamele se prelungesc pana la baza piciorului. Piciorul este
alungit si puternic curbat. Aparitia se face in buchete. Ciupercile au un miros dulceag tipic.
- In natura, Pleurotus cornucopiae apare pe esente lemnoase de la 15-20 mai pana la 15-20 iulie.
Cultura pura s-a obtinut in Franta in 1977.
Capacitatea de crestere a miceliului secundar din cultura pura pe mediul malt-agar este inferioara
celei de Pleurotus ostreatus, si asemanatoare cu Pleurotus florida. Acest miceliu se cultiva usor pe
medii granulate formate din boabe de cereale.
Basidiofructele apar in buchete cu punct de insertie comun. Din faza de primordii, basidiofructele
ajung la maturitatea comerciala in 4-6 zile, respectiv in faza de cornet inchis cu marginile plate.
Ciuperca prezinta pileusul de forma alungita. Formarea carpoforilor se produce in masa in conditii
de luminozitate de 18 ore, cu intensitatea de 600 lucsi, la o temperatura de 17-20 °C si o umiditate
relativa a aerului de 70-90%.
In unele conditii de cultura, in sere neumbrite stipesul se prezinta puternic alungit.
Ciuperca se cultiva pe substrat celulozic format din ciocalai de porumb zdrobiti 50-70%, paie tocate
10-15%, rumegus de foioase 10-30% in amestec cu deseuri de bumbac sau frunze de foioase 5-
10%.
Substratul rezultat cu o umiditate de 60-70% este dezinfectat termic 24h la 60 °C, sau 4h la 80 °C.
Spre deosebire de celelalte specii cultivate de Pleurotus, Pleurotus cornucopiae nu este sensibil la
procese de fermentare eventual declansate in substratul celulozic.
Insamantarea miceliului granulat se face in proportie de 3% fata de substratul nutritiv celulozic
repartizat in saci din polietilena cu capac de 15-17 kg/sac sau in lazi mici de 10 kg, cu capac,
tapetate cu folie din polietilena.
Impanzirea miceliului in substrat se desfasoara in 26 de zile la 14 °C, aparitia primordiilor se
produce fara soc termic, dupa care se indeparteaza folia de polietilena.
Recoltarea s-a efectuat la 30-35 zile de la insamantare, daca temperatura de incubare a fost mai
mare de 20 °C.
Pleurotus florida se numeste si buretele rosiatic. Prezinta palaria de culoare alba, bruna sau crem.
Lamele sunt putin decurente si nu sunt anastomozate. Sporii ciupercii sunt albi. Piciorul este inserat
lateral si destul de lung. Prezinta o structura mai fina decat Pleurotus ostreatus.
Ciupercile Pleurotus florida sunt lipsite de velum si din aceasta cauza eliberarea sporilor se face pe
masura ce palaria se formeaza.
Marginea palariei este la inceput rulata si apoi se deruleaza pana devine dreapata, marcand
momentul maturitatii comerciale.

Pleurotus major-caju se mai numeste pastravul brun. Cresterea miceliului pe boabe este identica cu
tehnologia descrisa la Pleurotus cornucopiae.
Basidiofructele, la temperaturi mai mici de 20 °C, prezinta pileusul lamelor si textura cornoasa. La
temperaturi mai mari de 20 °C, dimensiunile pileusului cresc. Forma lui este de cochilie de scoica,
cu lamelele basidiale total decurente si stipesul dispus simetric fata de pileus.
Perioada de formare a unui masidiofruct matur este de 6 zile. Prin depasirea maturitatii culoarea
bruna a basidiofructului vireaza in cenusiu.
Stipesul este alb, mai mic decat la alte specii de Pleurotus.
Retete de substrat pentru cultivarea Pleurotus major-caju:
- ciocalai 12%
- coceni porumb 40%
- vreji de soia 40%
- orz 8%

sau

- ciocalai 80%
- paie 12%
- orz boabe 8%

Perioada executarii culturii de Pleurotus

Sunt cultivate 4 specii de Pleurotus si anume : Pleurotus florida sau buretele rosiatic, care fructifica
la temperaturi de pana la 25 °C; Pleurotus ostreatus sau buretele vanat, Pleurotus cornucopiae care
fructifica la temperaturi asemanatoare cu Pleurotus florida si Pleurotus major-caju, care fructifica in
jurul valorii de 20 °C.

Pregatirea substratului nutritiv celulozic pentru cultura de Pleurotus

Substratul nutritiv celulozic pentru cultura buretilor are la baza materii prime, materii auxiliare si
amendamente.
Buretii sunt capabili de a utiliza celuloza in prezenta unor apreciabile cantitati de lignina, fapt
pentru care au primit si denumirea de ciuperci xilofage. Substratul nutritiv pentru bureti nu va trebui
sa fie un compost fermentat, ca in cazul culturii de Agaricus bisporus, ci un material celulozic bogat
in polizaharide si lignina, sarac in saruri minerale esentiale (N, P, K).
Din experienta cultivatorilor amatori din tara noastra a rezultat ca s-au folosit cu bune rezultate
urmatoarele materiale:
- Materii prime: rumegus de foioase, talas de foioase si conifere, frunze de foioase, scoarta de
copaci, paie de grau, orez, ciocalai de porumb, coji de floarea soarelui, gunoi de oi, gunoi de porc.
- Materii auxiliare: deseuri de hartie, tarate de grau, faina de porumb, boabe de orz, deseuri de
bumbac, in, canepa.
- Amendamente: varul pasta administrat de consistenta unei smantani, sau carbonat de calciu (creta
furajera)

Rumegusul indicat este cel de foioase (fag, stejar, plop), care in componenta viitorului substrat
nutritiv va trebui sa prezinte urmatoarele calitati:
- rumegusul cu dimensiuni mai mari da rezultate mai bune comparativ cu pulberea de rumegus
- sa nu fie intrat in fermentatie, cu o culoare bruna sau neagra
- sa nu contina corpuri straine (sticla, fier, plastic)
Talasul indicat este de asemenea cel de foioase, cu urmatoarele caractere:
- sa fie de dimensiuni mici, ceea ce creeaza o buna omogenizare a substratului celulozic
- sa nu fie innegrit, cu inceput de fermentare
Rumegusul si talasul au un continut sarac in azot comparativ cu continutul ridicat in hidrati de
carbon reprezentati prin celuloza, hemiceluloza si lignina, care constituie hrana de baza a
ciupercilor Pleurotus.
S-au obtinut rezultate bune cand s-a folosit un substrat nutritiv obtinut din rumegus de foioase.
Frunzele de foioase utilizate sunt cel mai adesea de stejar si fag.
Acestea trebuie sa fie stranse toamna si pe cat posibil sa nu fie umezite de apa provenita din
precipitatii, care favorizeaza dezvoltarea microorganismelor fermentative.
Daca frunzele se vor folosi dupa o perioada mai indelungata, vor trebui sa fie ferite de ploi sau alte
intemperii, depozitate fie in vrac, fie in saci de hartie sau panza. Aceleasi conditii de depozitare sunt
valabile si pentru rumegus si talas.
Scoarta de copaci a inceput sa fie folosita ca o buna materie prima pentru cultura buretilor. Ea poate
fi obtinuta in urma prelucrarii trunchiurilor in exploatatiile forestiere, fiind considerate deseu sau
materie prima secundara.
Comparativ cu paiele de grau, ciocalaii de porumb sau vrejurile de floarea soarelui si soia, scoarta
de copac contine atat substante proteice cat si hidrati de carbon in cantitati sporite.
In scoarta de copaci s-a determinat ca hidratii de carbon ca xiloza, arabinoza, glucoza, manoza si
galactoza sunt prezente in cantitati insemnate fapt ce ridica valoarea nutritiva a acestui material.
Paiele de grau sau orez se folosesc de asemenea pentru continutul lor de hidrati de carbon, Sunt
utilizate atat cele provenite din baloti, cat si cele tocate la dimensiuni de pana la 10 mm.
Trebuie evitata tocarea prea fina a paielor, intrucat substratul care va rezulta va fi foarte
compactizat, cu o posibilitate redusa de ventilatie si retinere a apei, iar productia de ciuperci va fi
mai scazuta.
De regula, se folosesc la formarea substratului atat paie tocate, cat si paie netocate in proportii
egale.
Paiele netocate sunt indicate datorita faptului ca avand elasticitate favorizeaza formarea unei
structuri granulate a substratului nutritiv celulozic, factor de prim ordin in declansarea fructificarii
micveliului.
Ca si celelalte materii prime, paiele trebuie sa nu fie umezite, mucegaite sau intrate in fermentatie.
Ciocalaii de porumb constituie materialul clasic pentru cultura buretilor. Pentru folosirea ciocalailor
de porumb la formarea substratului nutritiv, acestia vor trebui sa fie tocati in prealabil la dimensiuni
de 8-10 mm. Este indicat sa fie evitata tocarea la dimensiuni mai mici de 2-3 mm deoarece ca si in
cazul paielor, se creeaza conditii pentru formarea unui substrat nutritiv foarte compact si fara o
structura granulara.
Folosirea larga a ciocalailor de porumb are la baza si faptul ca pe langa hidrati de carbon contine si
proteine. Ciocalaii de porumb pot fi folositi singuri, precum si in amestec cu paiele de porumb,
rumegusul de foioase sau in amestec numai cu un material auxiliar, respectiv boabele de orz. De
starea fitosanitara a ciocalailor de porumb depinde in mare masura calitatea viitorului substrat
nutritiv.
Gunoiul de oi si de porc are o folosire ceva mai restransa in pregatirea substratului pentru cultura
buretilor. Este necesar in special pentru aportul de substante proteice.
Este indicat ca gunoiul de oi si de porc la folosire sa fie cat mai proaspat. In caz ca se urmareste
folosirea dupa o perioada mai indelungata se va proceda la uscarea si apoi la macinarea lui.
Substratul nutritiv care contine gunoi de oi sau de porc va trebui sa fie dezinfectat termic 72 de ore
la temperaturi de 60-65 °C, atat pentru distrugerea in totalitate a nematozilor, cat si pentru
eliminarea amoniacului, factor inhibitor al cresterii miceliului. De remarcat este faptul ca amoniacul
in substratul pentru bureti se evidentiaza numai in cazul in care se foloseste gunoi de grajd.
Hartia se foloseste atat cea de ziar, cea din gospodarie cat si cea provenita din deseurile de la
tipografii. Nu necesita tocare in prealabil ci numai o buna omogenizare cu masa de compost, dupa o
imbibare in prealabil.
Hartia nu trebuie sa fie mucegaita, de aceea va trebui pastrata in conditii corespunzatoare.
Taratele de grau si faina de porumb sunt folosite in cantitati mici, 5-10%, pentru aportul de
substante proteice pe care il aduc.
Orzul sau ovazul boabe se foloseste ca atare sau macinat, omogenizat in masa de substrat celulozic.
Se prefera orzul macinat intrucat atacul rozatoarelor se face mai putin simtit in acest caz.
Unii cultivatori considera orzul, ovazul, taratele sau malaiul drept un component obligatoriu al
substratului nutritiv pentru cultura buretilor, insa practica a dovedit ca pot fi obtinute rezultate si
fara aceste componente.
Deseurile de bumbac constituie de asemenea un component auxiliar al substratului celulozic pentru
ciuperci. Sunt bogate in hidrati de carbon, dintre care celuloza depaseste 80%. In 1980 studii
efectuate de N. Mateescu, G. Ionita, I. Groza si Ana Badita au demonstrat importanta surselor de
azot organic in culturile de ciuperci, si recomandau utilizarea fainurilor din seminte de bumbac si de
soia, in proportie de 6-8 g/1 kg substrat in cazul fainii de bumbac si 2-4‰ in cazul soiei.
Sporurile de productie mentionate au fost de 2,5-3 kg/m2
Amendamentele (varul sau creta furajera) sunt indispensabile oricarei retete de substrat nutritiv
pentru ciuperci. Amendamentele alcalinizeaza usor substratul si nu permite instalarea
mucegaiurilor, dintre care cel mai daunator este Trichoderma.
Trichoderma viride reprezinta o ciuperca celulolitica, care prefera o reactie mai acida a substratului,
cu pH-ul 4-6, fapt pentru care se administreaza calciu. In urma aplicarii amendamentului de calciu,
pH-ul va trebui sa fie slab, acid sau slab alcalin.
Anual productia de Pleurotus este diminuata din cauza atacului unor agenti patogeni cu pana la
40%, dintre care 30% se datoreaza Trichoderma viride.
Contaminarea se produce de regula in timpul insamantarii cu miceliu infectat, sau din pricina
contaminarii anterioare a substratului.
Trichoderma viride poate fi controlata cu urmatoarele fungicide, arata F. Trandaf in cercetari
efectuate in anul 1989:

Benlate 0,1%
Bavistin 0,1%
Topsin M70 0,1%
Morestan 0,05%

Aceste fungicide, administrate o data cu umectarea substratului asigura protectia culturii de

Pleurotus pe toata perioada de incubare si productie, eliminandu-se astfel atat sterilizarea termica a
substratului, cat si necesitatea unor tratamente in perioada de vegetatie. (F. Trandaf)
Daca nu se administreaza totusi fungicide substratului, acesta trebuie obligatoriu pasteurizat. N.
Mateescu propune mai multe metode de tratament termic:
- incalzirea substratului nutritiv umectat in prealabil si dispus intr-un recipient la o sursa calorica,
pana la atingerea valorii de 80 °C/4-5 ore, de 70 °C/36 ore sau 60 °C/48 ore.
- turnarea de apa fiarta peste amestecul de substrat si acoperirea lui cu folie.
- utilizarea unui generator de abur de joasa presiune
Se va evita supraincalzirea in oricare din cazurile prezentate, depasirea temperaturii de 80 °C
conduce la sterilizarea substratului, ceea ce va favoriza aparitia mucegaiurilor. De asemenea,
supraincalzirea declanseaza procese de fermentatie in masa substratului.
Dupa tratament amestecul se va raci la 20-25 °C si abia apoi se va aseza in straturi si se va inocula.
Foarte important: inainte de tratarea termica, amestecul omogenizat in prealabil este lasat la
inmuiere in bazine sau pe platforme, nu mai mult de 1-2 zile. (N. Mateescu)

Asezarea substratului in vederea inocularii cu miceliu

Tehnicile de cultura sunt in cazul folosirii amestecului de substrat:

1) asezarea substratului in saci de polietilena perforati, asezati ori direct pe pardoseala incintei ori
ridicati pe stelaje din beton. Mai pot fi asezati in lazi dispuse dupa cum permite spatiul.
2) executarea de biloane cu baza mare, nu mai groase de 20 cm
3) trecerea substratutlui in ghivece sau in alte recipiente
4) executarea unor pereti, pe schelet metalic executat din profil metalic si plasa de sarma, pe care se
va aseza substratul. Aceasta tehnica permite o importanta economie de spatiu, fiind indicata in cazul
culturii intensive.

In cazul utilizarii esentelor lemnoase, se vor utiliza speciile: plop, mesteacan, salcie, tei, mar.
Cresterea si fructificare se prelungeste pe mai multi ani, cu un randament de 15-20% in raport cu
greutatea materialului lemnos. Lemnele utilizate sunt crengi cu diametrul mai mare de 7 cm. Pentru
asigurarea conditiilor de microclimat, N. Mateescu recomanda executarea unor santuri drenate in
care sa se aseze crengile inoculate si apoi sa se acopere cu folie din polietilena (sau alt material
izolant) si se va acoperi cu pamant. Spre deosebire de amestecul celulozic unde raportul de
inoculare era de 3%, aici raportul va fi de 1-1,5% din greutatea substratului.
Inocularea se face in doua etape : o inoculare interna si o lata de suprafata. Pentru cea interna,
crengile se sectioneaza (rondele circulare sau pene scoase din trunchi), se inoculeaza manual cu
miceliu, apoi se reataseaza cu cuie sau sau sarma. Butucii astfel inoculati se pun in sant in pozitie
orizontala sau oblica, si se va proceda la insamantarea de suprafata, prin depunerea de miceliu intre
lemne si pe suprafata lor.
Peste trunchiurile astfel inoculate se vor depunde ramuri, crengi, coceni, etc, si apoi se va acoperi
santul. Aceasta lucrare se face in luna aprilie, si pe perioada verii se uda periodic, pentru
satisfacerea conditiilor de umiditate.
In septembrie butucii se scot din sant intr-un loc adapostit si umbros, si vor fi ingropati 10 cm in
pamant, pe verticala. Pamantul din jurul lor se va uda saptamanal.
Recolta debuteaza la inceputul lui octombrie si se prelungeste pana la primele geruri.
Tehnologia se poate relua timp de 3-4 ani, utilizand aceleasi trunchiuri.

Miceliul - inocularea, incubarea, fructificarea

In anul 1905, americanul B. M. Duggar, la Departamentul de Agricultura al US, a dezvoltat prima

metoda de cultura in vitro pentru obtinerea de material inoculant in vederea cultivarii ciupercilor
comestibile. Tot atunci s-au obtinut si primele linii pure, prin clonari si incrucisari.
Tehnologia este modernizata in anul 1933, de catre Sinden.
Miceliul pe support granulat a fost fabricat pentru prima data la noi in anul 1973, la ferma
Mogosoaia din ICLF-Vidra.
In functie de tehnologia de cultura aleasa, miceliul se poate amesteca direct cu substratul care apoi
se aseaza in straturi plane, sau se insamanteaza manual in cazul utilizarii brichetelor, la capetele
acestora, fie se presara manual stratificat, in cazul executarii unor biloane.
Miceliul se va procura imediat inainte de inoculare, pentru a se evita degradarea lui sau eventualele
contaminari accidentale.
Doamna F. Trandaf mentioneaza printre contaminantii specifici ai miceliului speciile: Ustilago,
Tilletia, Penicillium, Aspergillus, Alternaria, Trichoderma, Neurospora, Mucor, Rhizopus,
Fusarium, Epicoccum.
Ca masuri de prevenire, dansa recomanda:
- achizitionarea de cereale sanatoase, din culturi neinfectate
- spalarea cerealelor si aplicarea unui tratament termic de 30 °C, pentru sensibilizarea miceliului de
Ustilago si Tilletia aflat in embrionul semintelor, si apoi trecerea la 50-52 °C, timp de 10 minute,
pentru distrugerea acestora
- stabilirea unui raport echilibrat apa/boabe cereale (50-55%)
- prezenta unor filtre de aer in incinta de productie
- insamantarea sa se faca in conditii aseptice, la o hota cu flux laminar si respectarea conditiilor
stricte de igiena (Florica Trandaf)
Inocularea se face la temperaturi care tin de specia de Pleurotus utilizata, dar si de temperatura
folosita la dezinfectarea substratului. Daca s-au folosit temperaturi ridcate, peste 70 °C, la inoculare
va fi necesara o temperatura de 18-20 °C. Daca la dezinfectare s-a folosit o temperatura mai
scazuta, de 60 °C, la incubare se va respecta o temperatura de 22-24 °C. In nici unul din cazuri nu
se va depasi temperatura de 30 °C, iar umiditatea relativa a aerului va fi de 80-85%.
Substratul nutritiv va fi impanzit de miceliu peste aproximativ doua saptamani, timp in care se
asigura o luminozitate de 40-60 lucsi (un tub neon de 45 W, amplasat din 2 in 2 m) timp de 8-12 ore
pe zi daca spatiul este inchis. Nu este cazul in cazul serelor, cand se va evita o lumina prea
puternica, si se vor utiliza rogojini. De asemenea se va asigura o ventilatie corespunzatoare si o
temperatura optima, in functie de specie. Cand suprafata stratului nutritiv este alba (datorita
primordiilor), se taie folia de polietilena.
Sacii sau brichetele, precum si laditele, se aseaza suprapus. Inductia fructificarii se face cu sau fara
soc termic. Socul termic are loc la 15 zile de la insamantare si se face pentru accelerarea declansarii
recoltei. El consta in scaderea temperaturii cu 5 °C fata de temperatura normala de incubare, timp
de 10 zile. Unii cultivatori scad perioada la 2 zile, cu scaderea temperaturii pana la 4-5 °C (in acest
caz avem de a face cu un soc termic accelerat). Socul termic se foloseste obligatoriu doar in cazul
Pleurotus ostreatus, pentru celelalte specii este facultativ.
Mentionam ca lumina nu este necesara cresterii miceliului, dar este indispensabila fructificarii.
Primele ciuperci cu maturitate comerciala apar la 30-35 zile de la insamantare. Primul val se culege
in decursul a 3-4 zile si reprezinta 7-14% din greutatea initiala a substratului. Primul val poate
reprezenta chiar 50% din totalul productiei. In general, perioada recoltarii se desfasoara de-a lungul
a 3-4 valuri, la intervale de 10-20 zile intre ele.
Pe perioada ultmelor valuri de recoltare, productia poate fi stimulata prin fragmentarea brichetelor,
ceea ce impulsioneaza oarecum fructificarea. (N. Mateescu)

Valoarea nutritiva, pastrare si comercializare

Ciupercile Pleurotus constituie o valoroasa sursa de proteine. In carpoforii ciupercii se gaseste 5,8-
7,5% substanta uscata, din care 4,8% substanta azotoasa, in structura careia intra aminoacizii
comparabili cu cei din oua.
Ciupericile Pleurotus au si efecte benefice asupra organismului, in urma cercetarilor reiesind ca sunt
indicate pentru scaderea colesterolului. (Shahdat Hossain, Michio Hashimoto, Emran Kabir
Choudhury, Nuhu Alam)
Alte efecte care se mentioneaza, in afara celui de control al nivelului de colesterol sunt efectele
antivirale, antibiotice, antitumorale si antiinflamatoare. De asemenea au fost realizate preparate
medicinale pe baza de extract de Pleurotus, care se comercializeaza de catre firma "Fungi Perfecti".
Ciupercile Pleurotus se conserva foarte bine in stare proaspata, timp de 7-8 zile daca sunt tinute in
pungi de polietilena la temperatura de 2 °C.
Studii privitoare la mentinerea ciupercilor in stare proaspata au fost effectuate de profesorii I.
Burzo, N. Mateescu si I. Groza. Cercetarile au relevat faptul ca ciupercile se pastreaza
corespunzator timp de 3 zile la 0 °C, la umiditate relativa 85% si 1 zi la 18 °C, la umiditate relativa
de 85%. 

Cultivarea ciupercilor
Suprafetele cultivate cu ciuperci sunt in continua crestere. In Europa, productia de ciuperci
reprezinta 58% din productia mondiala, care se ridica la peste 1.500.000 de tone anual.

In viitor, se preconizeaza sa se ajunga la 200.000 tone de proteina obtinuta din

ciuperci.
Pamantul ofera omului posibilitatea de a-si castiga nu numai hrana, dar si mijloacele financiare
necesare unui trai decent.

Omului ii revine doar sarcina de a-l exploata eficient prin mijloace deja cunoscute. Ciupercile
reprezinta un valoros produs alimentar datorita continutului bogat in substante hranitoare,
comparabil cu cel continut de paine, carne, lapte, oua, zaharina, vitamine si saruri minerale.

Un mare avantaj al cultivarii ciupercilor il constituie posibilitatea folosirii unor spatii deja existente,
carora nu li s-a dat alta intrebuintare. In aceasta categorie de spatii intra: serele, solariile, pivnitele,
soproanele, camarile de cladiri si alte asemenea spatii.

Daca sunt cultivate in spatii inchise, ciupercile au o perioada scurta de dezvoltare, cam 100-120 zile
de la insamantare la ultimul recoltat. De aceea se pot cultiva in tot cursul anului, in orice sezon, mai
ales in sezoanele reci, cand pe piata celelalte legume se gasesc in cantitati reduse.

Este un avantaj deosebit sa poti realiza 2 pana la 3-4 cicluri pe an de pe aceeasi suprafata.

Un alt avantaj al cultivarii ciupercilor este acela ca sunt plante cu talie mica, iar in anumite perioade
de dezvoltare nu au nevoie sau sunt indiferente la lumina, ocupa spatii reduse in raport cu cantitatea
de productie. In acest scop, se pot cultiva pe mai multe niveluri, facand astfel economie de spatiu.

In ciupercariile bine organizate se pot realiza culturi pe 3-4 niveluri pe aceeasi suprafata.
Rentabilitatea culturii ciupercilor este data si de faptul ca de la majoritatea speciilor se consuma
toate partile componente, astfel ca proportia de utilizare ajunge la 99-100%.

Din punct de vedere financiar, cultivarea ciupercilor asigura circulatia rapida a fondurilor de
investitii, ceea ce este foarte avantajos.

Deoarece ciupercile sunt amplasate in imediata apropiere a locuintei, se asigura o mai buna
supraveghere a activitatii si a economiei de timp.

Munca in ciupercarii este variata, nefiind plictisitoare si nici obositoare. Lucrarile se executa in
perfecta ordine si curatenie, igiena fiind una dintre conditiile de baza pentru obtinerea de recolte
bogate.

Inca un avantaj al cultivarii ciupercilor consta in faptul ca, in general, materialele necesare culturii
se gasesc in orice gospodarie sub forma de productie agricola secundara (paie, pleava, tulpini si
ciucalai de porumb, tulpini de sorg, vreji de mazare, fasole, soia) sau dejectii de animale amestecate
cu asternutul care, de obicei, este alcatuit din paie, rumegus, talaj sau coji de floarea-soarelui.

Lucrarile ce se executa intr-o ciupercarie necesita pricepere si hotarare. Si, nu in ultimul rand,
trebuie tinut cont ca prin cultivarea dirijata a ciupercilor in spatii inchise, folosind miceliul unor
specii comestibile cunoscute, se inlatura orice forma de intoxicatie alimentara.

Inainte de a incepe propria afacere de cultivare a ciupercilor, cititi lucrari de specialitate si

metodologii elaborate de specialistii in domeniu. (Ing. Ioan Costin, CLCA Odoreu)

Ciuperci Agaricus bisporus

Dintre ciupercile comestibile, tehnologia de cultura este stabilita pentru
urmatoarele specii:

- ciuperca alba, crem sau bruna, pentru temperaturi scazute (12-16 °C) la
fructificare, numita si ciuperca criofila - Psalliota (Agaricus) bisporus.
- ciuperca alba, pentru temperaturi mai ridicate (20-26 °C) la fructificare,
denumita si ciuperca termofila sau Psalliota edulis
- buretele rosiatic - Pleurotus florida
- buretele vanat denumit si pastravul fagului sau Pleurotus ostreatus
- buretele cornet - Pleurotus cornucopiae
- buretele ciuciulete -Coprinus comatus
- ciuperca cu val - Stropharia rugosa

Ne vom ocupa in materialul de fata de ciupercile Psalliota (Agaricus) bisporus, incercand sa

expunem atat tehnici de cultura, generalitati privind morfologia acestei specii, cat si principalele
boli si daunatori care pot sa apara, precum si metode de combatere a acestora.
Pe teritoriul Romaniei se gasesc in flora spontana multe specii de ciuperci comestibile. Acestea fac
parte din clasa Basidiomycetes, increngatura Mycophyta. Dintre acestea, cele mai raspandite sunt :
Creasta cocosului (Clavaria aurea), Flocoselul (Hydnum repandum), Manatarca (Boletus edulis),
Buretii galbeni (Cantharellus cibarius), Rascovul (Lactarius deliciosus), Iutari (Lactarius piperatus).
Din genul Psalliota (Agaricus) cea mai raspandita este Psalliota (Agaricus) campestris, denumita
popular ciuperca de camp.

Denumirea si incadrarea taxonomica pentru ciupercile Agaricus bisporus

Din punct de vedere taxonomic, ciupercile Psalliota (Agaricus) fac parte din clasa Basidiomycetes,
subclasa Holobasidiomycetes, ordinul Hymenomycetales, familia Agaricaceae. Basidiomicetele
sunt ciuperci superioare, evoluate, cu miceliu pluricelular. Organul sporifer este basidia, pe care se
formeaza spori numiti basidiospori in numar de 4 de regula, in numar de 2 in cazul Agaricus
bisporus. Ciupercile ordinului Hymenomycetales prezinta basidiile sub forma de himeniu.
In ultima perioada denumirea de Agaricus bisporus este desemnata drept cea corecta, fata de
Psalliota bisporus. Totusi, ele sunt inca utilizate in paralel. O denumire mai veche pentru Agaricus
bisporus este Agaricus brunnescens. Denumirea bisporus deriva din faptul ca, pe cand majoritatea
basidiomicetelor au 4 basidiospori pe fiecare basidie, Agaricus bisporus are numai 2, de culoare
bruna.
Denumirea romaneasca pentru aceasta specie este ciuperca alba, crem sau bruna sau ciuperca
criofila (N. Mateescu). In engleza termenul utilizat este de "button mushrooms".
Genul Agaricus cuprinde aproximativ 100 de specii, dintre care cele mai raspandite sunt Agaricus
bitorquis, Agaricus augustus, si ciuperca de camp, Agaricus campestris. Sunt de asemenea si specii
otravitoare, cum ar fi Agaricus placomyces si Agaricus xanthodermus.

Morfologia ciupercii Agaricus bisporus

Corpul ciupercii este format din doua parti : carpofor, in partea aeriana si hife miceliene, cu reflexe
metalice alb-cenusii, puternic ramificate in substratul nutritiv in partea subterana. Hifele miceliene
la inceput sunt subtiri si pe masura ce se dezvolta cultura, hifele miceliene incep sa se uneasca in
manunchiuri formand ulterior cordoane miceliene de culoare alba.
Partea aeriana a corpului vegetativ, respectiv carpoforul, este alcatuit din doua parti anatomice :
palarie si picior. In alcatuirea palariei se disting, de la exterior spre interior:
- cuticula sau membrana, care poate fi de culoare alba, crem, bruna, cu suprafata neteda fibros
scamoasa sau solzoasa
- pulpa sau carnea, de culoare alba, compacta sau laxa
- stratul himenial ce cuprinde lamelele basidiale ale ciupercii pe care se vor forma sporii
- camera subhimeniala, ce reprezinta spatiul dintre lamelele basidiale si velum
- velumul, o prelungire a cuticulei, care uneste marginea palariei cu piciorul. La deschiderea
palariei, velumul se rupe si ramane sub forma unui inel in partea superioara a piciorului. Velumul
prezinta un interes deosebit pentru cultivator deoarece starea lui indica momentul recoltarii.
Valoarea comerciala a ciupercilor este cea mai ridicata cand velumul se prezinta intreg.
Palaria ciupercii poate avea diferite forme : plata, turtita, concava, cu suprafata neteda, fibroasa sau
scamoasa si de culoare alba, crem sau bruna.
Piciorul ciupercii prezinta la exterior cuticula care in toate cazurile este neteda si alba, in interior
pulpa care este ceva mai laxa fata de cea a palariei, iar in mijloc se gaseste canalul medular.
Piciorul ciupercii poate fi cilindric, conic umflat la baza, alungit sau scurt.
Palaria si piciorul ciupercii sunt constituite dintr-o impletitura compacta de hife miceliene.(N.
Mateescu)

Valoarea nutritiva a ciupercilor

Aceste ciuperci sunt cultivate inca dinainte de 1800 pe teritoriul SUA. In prezent, in Statele Unite,
Agaricus bisporus ocupa 90% din totalul productiei de ciuperci comestibile, USA fiind una din cele
mai mari producatoare de ciuperci din aceasta specie. Financiar, se estimeaza ca valoarea recoltei
anuale de ciuperci din Statele Unite atinge 800 milioane dolari. (T. Volk, K. Ivors)
Pe plan mondial insa, amploarea culturii de Agaricus bisporus scade la 40% din totalul ciupercilor
cultivate.
Dupa FAO, in ultimii 10 ani, productia mondiala s-a dublat, datorita continutului bogat in substante
azotate si in special in proteine. Continutul in proteine al ciupercilor proaspete este de 4-5% si
acesta poate fi exemplificat si prin faptul ca pe 1 m2 cultivat anual cu ciuperci (pe 1 m2 se poate
realiza etajat o cultura de 2-3 m x 10 kg ciuperci x 3 cicluri de productie pe an = 60-90 kg de
ciuperci) se pot realiza 3 kg substante proteice, comparativ cu 200 g cat se obtin de pe aceeasi
suprafata cultivata cu grau.
Valoarea nutritiva a ciupercilor cultivate este datorata zaharurilor, precum si altor glucide usor
asimilabile, ale caror caracteristici principale constau in faptul ca jumatate din ele sunt formate din
glicogen, asemanator cu cel din proteina animala. De asemenea contin o serie de vitamine, dintre
care cele mai importante sunt vitamina D si vitaminele din complexul B.

Fazele fenologice la ciuperca Psalliota

In dezvoltarea sa, carpoforul trece prin urmatoarele faze fenologice:

- mugurii sau primordiile de fructificare, care se formeaza in interiorul stratului de amestec de
acoperire, dupa un interval de 10-12 zile de la acoperire. Aparitia mugurilor de fructificare in toata
grosimea amestecului de acoperire indica cultivatorului ca zona fructiofera este formata si in
consecinta se vor reduce stropirile, intrucat trebuie sa apara urmatoarea faza fenologica a ciupercii
de cultura
- butonii de fructificare, cu diametrul de 10 mm, apar la suprafata straturilor, dupa 16-18 zile de la
acoperire
- ciuperca individualizata, cand se disting palaria si piciorul, apare dupa 3 saptamani de la acoperire
- aparitia velumului reprezinta faza care indica maturitatea comerciala si marcheaza inceputul
recoltarii
- ruperea velumului indica deja scaderea valorii comerciale si se produce dupa 1-2 zile de la faza
precedenta
- palaria jumatate desfacuta influenteaza negativ aspectul comercial, ciupercile fiind de acum
valorificate la calitatea inferioara
- palaria trei sferturi desfacuta
- palaria total desfacuta
- palaria recurbata reprezinta ultima faza in care maturitatea fiziologica a ciupercii se delimiteaza,
ciuperca isi disemineaza sporii, iar valoarea comerciala este anulata total

Microclimatul necesar dezvoltarii Agaricus bisporus

Una din principalele probleme ale culturii ciupercilor este pregatirea substratului nutritiv, respectiv
a mediului de cultura.
Ciupercile Agaricus sunt direct influentate de conditiile de microclimat.
La temperaturi mai mari de 30 °C cresterea miceliului se opreste, iar daca aceste conditii persista
miceliul piere.
Miceliul ramane viabil la temperatura de 0 °C si poate intra imediat in vegetatie cand este pus in
conditii potrivite de mediu.
Temperatura de 20 °C in spatiul de cultura favorizeaza cresterea miceliului. Daca temperatura va fi
mai scazuta, miceliul va avea o crestere mai redusa, astfel la temperatura de 12 °C incubarea
miceliului se desfasoara in 40-45 zile.
In perioada de recoltare, daca temperatura va fi mai scazuta succesiunea recoltarilor va fi mult mai
lenta (la 11-12 °C recoltarea se face la 2-3 zile, iar la 14-16 °C recoltarea se face zilnic), iar daca va
fi mai ridicata (17-18 °C) exista riscul uscarii. In acest din urma caz, stropirile se vor efectua cat
mai des.
Umiditatea relativa din spatiul de cultura va putea fi mentinuta prin stropirile repetate ale spatiilor
de circulatie si chiar ale peretilor si plafonului incintei. Pentru indicarea umiditatii relative din
spatiul de cultura se foloseste higrometrul vertical cu fir de par.
Aerisirea trebuie sa fie lenta si continua, de la inceputul culturii si pana la sfarsit, in special in
perioada de recooltare, cand ciupercile vor consuma oxigenul si vor elibera dioxid de carbon. In
exces de dioxod de carbon, ciupercile vor forma picior alungit si palarie redusa.
Cu ajutorul ventilatiei va trebui sa se asigure o posibilitate de circulatie a aerului, insa fara curenti
de aer la nivelul straturilor de cultura.
Umiditatea relativa a aerului trebuie sa se incadreze intre 62-65%. Este mai daunator un substrat cu
umiditate ridicata, decat un substrat uscat.
Pentru cultura ciupercilor sunt folosite diferite tipuri de spatii inchise. Astfel, pentru sistemul clasic
gospodaresc sunt folosite pivnitele, grajdurile, puiernitele, rasadnitele semiingropate care pot oferi
conditii pentru realizarea a 1-2 cicluri de cultura pe an. (N. Mateescu)
Spatiul de cultura trebuie sa corespunda la urmatoarele conditii:
- izolare termica ridicata, fara variatii mai mari de 2-3 °C de la zi la noapte
- posibilitatea de aerisire prin ventilatie libera sau dirijata
- posibilitatea dezinfectarii suprafetelor interioare, termic sau chimic
- sa prezinte drumuri de acces
- sa fie ferite de inundatii
- sa fie asigurata sursa de apa in interior sau in apropiere

Tehnologia minima de asigurare a unei bune izolari termice consta in:

- asigurarea unei perne de aer intre plafon si acoperis
- camera tampon la intrare
- tapetarea la exterior cu strat izolator de polistiren, vata minerala, sau natural prin trestie, coceni,
paie.

Asigurarea unei bune umiditati consta in stropirea regulata a incintei.

Substratul necesar culturii Agaricus bisporus

Ciupercile Agaricus sunt heterotrofe, adica nu isi pot sintetiza singure nutrientii. De aceea, ei
trebuie oferiti ciupercii prin intermediul substratului nutritiv. Cel mai utilizat este compostul.
Compostarea se defineste ca un proces complex ce cuprinde suma transformarilor biochimice,
fizico-chimice si microbiene pe care le sufera produsele reziduale organice, de origine vegetala si
animala, amestecate in proportii bine stabilite. Produsul nou-obtinut in urma acestui proces poarta
numele de compost si se poate gasi in diferite stadii de humificare.
Produsele reziduale ce se preteaza cel mai bine pentru a fi compostate sunt cele provenite din
complexele de crestere a animalelor. Ceea ce ar impiedica desfasurarea procesului de compostare
este starea compacta a gunoiului de grajd, ce nu permite accesul aerului. Din aceasta cauza etse
necesara incorporarea in masa sa a unor materiale cu rol de afanare, care sa constituie in acelasi
timp si suportul structural pentru constructia gramezii de amestec ce se recomanda a avea o inaltime
de maximum 3-4 m. Forma acestei gramezi este de prisma triunghiulara, fiind dictata atat de
necesitatea unei suprafete de aeratie cat mai mari, cat si de nevoia existentei unui profil care sa
faciliteze scurgerea apei provenite din eventualele precipitatii. Materialele cu rol de schelet trebuie
sa fie biodegradabile si sa permita executarea lucrarilor de remaniere si constructie a gramezii.
Remanierea este necesara pentru asigurarea conditiilor de aerobioza precum si pentru omogenizarea
amestecului. Materialele cu rol de schelet pot fi paie, coceni, tulpini, etc.
Declansarea procesului de compostare se manifesta prin cresterea temperaturii la 60-65 °C in numai
cateva zile. Daca temperatura stationeaza la 40-45 °C aceasta se datoreaza indesarii exagerate a
materialului. In cazul in care temperatura depaseste 70 °C se impune remanierea gramezii pentru
cresterea inaltimii, in sensul unei tasari mai puternice a gramezii. In cazul in care umiditatea are
tendinta sa scada, se vor executa stropiri ale gramezii.
In mod normal, compostul se obtine dupa 2 luni. O tona de compost cu umiditate de 40% contine in
medie 300 kg materie organica din care 120 kg carbon organic, 15 kg azot, 10-12 kg fosfor, etc.
Teoretic se deosebesc doua tipuri de compostare : aeroba si anaeroba. Practic insa, rezultatele
obtinute in cazul compostarii aerobe sunt net superioare din toate punctele de vedere. Procesul
compostarii aerobe cuprinde doua trepte care nu sunt successive ci se intrepatrund.

1. Treapta descompunerii materiei organice

Cea mai mare parte din substanta uscata a amestecului de produse reziduale ce se composteaza o
constituie celuloza. Alte substante mai sunt in ordinea ponderii pentozanele, lignina, proteinele,
grasimi si saruri minerale.
Procesul de descompunere incepe printr-o inmultire rapida a bacteriilor, dintre care primele sunt
cele care utilizeaza la nutritia lor proteinele, aminoacizii, sarurile amoniacale si glucidele usor
hidrolizabile sau direct asimilabile. Acestora le urmeaza bacteriile si ciupercile capabile sa
hidrolizeze celuloza, pectinele si lignina. Prin descompunerea proteinelor si aminoacizilor rezulta
amoniacul care este asimilat in mare masura de catre microflora, daca aceasta are la dispozitie
carbonul necesar respiratiei si sintezei propriei proteine.

2. Treapta sintezei unei noi materii organice

In procesul de descompunere a materiei organice, microflora responsabila de acest proces isi
sporeste biomasa. In conditii aerobe din fiecare 100 parti de substanta organica iau nastere 20-30
parti biomasa microbiana. In cazul celei de-a doua trepte activeaza alte microorganisme care preiau
compusii rezultati din descompunere si sintetizeaza substante noi. Produsul final al metabolismului
acestor microorganisme il constituie substantele humice. Deci, in prima treapta se obtin unii produsi
instabili, in timp ce in a doua treapta se sintetizeaza acele substante din care in sol poate lua nastere
humusul. Din aceasta cauza compostul rezultat la sfarsitul treptei a doua mai poarta numele si de
compost humic. Daca procesul de compostare nu este stopat in momentul in care s-a atins acest
stadiu de compost humic, se ajunge la o mineralizare avansata ce implica pierderi insemnate de
carbon si azot, numele dat produslui in acest caz fiind compost pamantos, sau popular, mranita. In
acest stadiu compostul nu trebuie sa ajunga decat atunci cand urmeaza a fi administrat unor legume
mai sensibilie.
In gramada de compostare, apropierea de stadiul final se constata prin scaderea temperaturii la 40-
45 °C. Dirijand corect procesul prin stabilirea umiditatii initiale a amestecului initial gunoi de grajd-
resturi vegetale la maximum 60-65%, umiditatea produsului final va fi sub 40%.
In timpul compostarii viata microbiana se orienteaza pe anumite directii determinata de accesul
aerului in gramada si de cresterea temperaturii in conditii specifice de umiditate. Astfel, prin
sectionarea gramezii de compost dupa aproximativ o luna de la declansarea procesului de
compostare se evidentiaza o structura formata din 3 zone:
- prima zona, centrala, o constituie un nucleu anaerob inchis la culoare, cu umiditate crescuta si
temperatura ridicata
- ce de-a doua zona, intermediara, este mult mai uscata, cu temperaturi mai mici decat ale nucleului,
in aceasta zona se dezvolta actinomycetele care ii confera prin activitatea lor un aspect de cenusa ;
are o grosime de circa 30 cm. Aceasta a doua zona este de fapt zona aeroba activa care genereaza
caldura din gramada de compost, caldura care radiind din toate partile se acumuleaza in nucleul
central
- cea de-a treia zona, stratul exterior, este formata din material uscat datorita evaporarii masive a
apei sub influenta caldurii care urca din straturile inferioare ; are o grosime de circa 20 cm si este
considerata a fi o zona cvasi-inactiva in prima parte a procesului de compostare ; ulterior aceasta
zona devine sediul populatiei faunistice.
Din punct de vedere al evolutiei compostului, se constata o populare intensa cu bacterii in timpul
primei luni, dupa care are loc o scadere. Spre deosebire de bacterii numarul de micromicete creste
permanent. Din punct de vedere biochimic acest lucru se explica prin disparitia treptata a formelor
de substanta organica usor accesibila precum si prin sinteza de materii humice policondensate.
Pentru o intelegere mai buna a dinamicii proceselor microbiene din compost, trebuie amintit ca la
inceputul procesului se amesteca doua componente foarte diferite : gunoiul de grajd si resturile
vegetale ; fiecare vine cu o alta zestre microbiana, dar evolueaza impreuna spre un produs finit
omogen.
Flora bacteriana cea mai numeroasa in timpul primei perioade a procesului de compostare este flora
mezofila, aceasta este la inceput de circa 10 ori mai numeroasa decat flora termofila. La incheierea
procesului dupa o perioada de circa 3 luni ambele tipuri ajung la o valoare minima. Spre deosebire
de flora mezofila, care ramane la aceasta valoare minima, flora termofila poate avea usoare tendinte
de crestere. Un alt aspect este acela conform caruia dupa prima luna de compostare s-au pus in
evidenta in mod regulat unele specii de bacterii potential patogene, dupa doua luni de compostare
disparitia acestor specii este cvasi-totala. (S. Campeanu)

Retetele de compost propuse de Dr. Mateescu sunt:

- Compost clasic : gunoi de cal 5 t, superfosfat 25 kg, sulfat de amoniu 17 kg, gips 100 kg, urina de
grajd 350 l. Durata compostarii 24-26 zile, cu executarea intoarcerilor la 4-5 zile.
- Compost mixt : gunoi de cal 4,5 t, paie de grau 0,4 t, gunoi de pasari 0,5 t, urina de grajd 1200 l,
superfosfat 5‰, sulfat de amoniu 8‰, gips 25‰, colti de malt 5‰.
- Compost sintetic : paie de grau 1 t, gunoi de pasari 400 kg, colti de malt 150 kg, uree 20 kg, ipsos
60 kg.

Spatiul de compostare:

- Compostarea anaeroba, denumita si faza de preinmuiere, se executa pe o platforma descoperita,

din beton sau caramida, cu posibilitatea de recirculare a mustului.
- Compostarea aeroba se executa pe o platforma acoperita, sopron, magazie, avand inaltimea de cel
putin 3 m, pentru a permite executarea lucrarilor. Amplasarea ei va fi mult distantata de locul de
depozitare a substratului uzat, evacuat din ciupercarie. In interior se va asigura o sursa de apa.

Cu privire la necesarul de spatiu pentru compostarea aeroba se precizeaza ca un sopron cu

dimensiunile de 7 m lungime si 3 m latime asigura pregatirea compostului pentru 100 m suprafata
de cultura, revenind pentru fiecare tona de compost o suprafata de 2,1 m2.
Pentru 100 m2 suprafata de cultura se executa o platforma de 6x2x2, asezata in straturi tasate
succesiv. Se uda pana la suprasaturatie si apoi fiecare strat se preseaza pana ce grosimea scade la
jumatate. Pentru a permite declansarea proceselor de fermentare in masa de compost, nu se folosesc
platforme de compost cu dimensiuni mai mici de 2 m lungime, 1,7 m latime si 1,5 m inaltime, care
vor ingloba 1,5-2 tone compost pentru o suprafata de cultura de 15-20 m2.
Dupa o perioada de 12-14 zile, preinmuierea compostului este terminata, iar compostul se duce in
sopron sau magazie, pentru faza de fermentatie aeroba. In acest caz, intoarcerile masei de compost
se fac la 3-5 zile, fara sa se decaleze, intrucat prin executarea intoarcerilor la mai mult de 5 zile,
compostul devine necorespunzator. La fiecare intoarcere se verifica gradul de umezire al
compostului (strans in mana apa musteste usor intre degete). In timpul intoarcerilor se inverseaza
marginile platformei, in sensul ca marginile vechii platforme se pun in mijloc si invers, si cu furcile
prin scuturare se vantura compostul pentru aerisire.
In timpul compostarii se administreaza esalonat urmatoarele amedamente si ingrasaminte organice
si minerale:
- asezarea la preinmuiere la compostarea anaeroba : urina 30 litri/m3
- asezarea la compostarea aeroba : gips 2‰
- intoarcerea I: gips 2‰
- intoarcerea II: 4‰ gips, 2‰, sulfat de amoniu 2‰
- intoarcerea III: gips 4‰, superfosfat 3‰, sulfat de amoniu 3‰
- intoarcerea IV: gips 4-6‰

Totalizand amendamentele si ingrasamintele organice si minerale rezulta ca se administreaza

urmatoarele cantitati: gips 16-18‰, superfosfat ‰, sulfat de amoniu 5‰, urina 30
l/m2.
In timpul compostarii, ca urmare a proceselor de fermentare, pierderile de substante organice din
masa de compost sunt de circa 10-15% si pentru aceasta cultivatorul va trebui sa puna la fermentare
o cantitate sporita de compost.

Pasteurizarea naturala

Reprezinta o metoda culturala cu scop profilactic, care se aplica la substratul pentru ciuperci dupa
executarea a 3-4 intoarceri. Pasteurizarea naturala favorizeaza dezvoltarea in interiorul si exteriorul
platformei de compost a temperaturilor mai mari ca 55-60 °C pe o perioada mai mare de 48 de ore,
capabile sa distruga o serie de agenti patogeni daunatori.
In acest sens, dupa intorsul 3 sau 4 in platforma de compost, se deschid canale verticale cu ajutorul
unor burlane sau tuburi cu diametrul de 50-60 cm, care pe masura ce platforma se finiseaza, acestea
se vor scoate in masa de compost, ramanand numai canalul de aer.
Canalele de aer din platforma de compost sunt distantate la 1-1,5 m.
La terminare, platforma se va acoperi cu o folie de polietilena, in care se vor lasa libere numai
spatiile superioare ale canalelor de aerisire, in asa fel incat circulatia aerului in stratul de compost sa
se faca normal.
Se va urmari ca la sauprfata stratului de compost sa se realizeze temperaturi mai ridicate de 55 °C
pe o perioada de 2-3 zile. Aceasta va conduce la o pasteurizare naturala in toata masa de compost.
Dupa incheierea pasteurizarii, compostul va fi eliberat de folia de polietilena si va putea fi introdus
in spatiul de cultura.
Trebuie subliniat faptul ca pasteurizarea naturala se aplica numai in cultura de primavara si in
special in cea de toamna, cand temperatura mediului ambiant este mai ridicata de 15 °C. (N.
Mateescu)

Calitatea substratului nutritiv dupa pasteurizarea naturala:

- culoarea : brun negricioasa cu pete albe, datorita actinomycetelor, ciuperci termofile dezvoltate in
masa de compost
- textura: prin strangerea in mana este moale, iar paiele se rup usor
- mirosul: placut
- amoniacul liber : mai mic decat 0,1‰. Trebuie precizat ca amoniacul liber este toxic pentru
miceliul ciupercii, si favorizeaza dezvoltarea unor ciuperci competitive dintre care mucegaiul verde
masliniu (Chaetomium clivaceum) este cea mai periculoasa.
- pH : 7-7,5

Asezarea substratului nutritiv

In interiorul spatiului de cultura, substratul de cultura se poate aseza sub diferite forme, in functie
de sistemul de cultura folosit.
Asezarea sub forma de biloane: Bilonul, de forma trapezoidala, este folosit datorita faptului ca se
realizeaza o suprafata de cultura mult sporita fata de suprafata ocupata.
Biloanele se executa cu ajutorul unor tipare din scandura groasa de 3 cm, geluite sau captusite cu
tabla la interior, pentru a se permite ca substratul cat mai bine presat, sa alunece usor la scoaterea
din tipar. Lungimea tiparelor variaza intre 1 si 1,5 m. Tiparele pot fi cu fund sau fara fund. In cazul
tiparului cu fund, se va proceda la rastrunarea tiparului cand s-a realizat umplerea lui cu substrat
presat, spre deosebire de cel fara fund, cand tiparul se va ridica.
Tiparele se fac cu scopul de a aseza substratul nutritiv in forme si de a folosi cat mai rational spatiul
de cultura.
Asezarea in saci: Se folosesc saci de plastic cu latimea de 60-70 cm. Grosimea substratului nutritiv
in sacii de plastic va fi de 25-35 kg substrat si respectiv 100-150 kg/m2 (in medie asta inseamna 4-6
saci/m2).
Asezarea substratului in strat orizontal: Este cea mai simpla tehnologie. Stratul orizontal asezat cat
mai tasat va avea o latime de 75-140 cm si o grosime de 18-20 cm la margine si 25 cm la mijloc.
Pentru a se putea folosi intreaga suprafata de compost, marginile stratului orizontal vor trebui sa
aibe o usoara panta.
Asezarea straturilor pe stelaje: Necesita etajere confectionate din prefabricate de beton sau din
profil metalic cu perete din asbociment.
Dimensiunile stelajelor sunt: inaltimea 80 cm pentru un bilon si 120 cm pentru doua biloane, primul
parapet fiind dispus la 15-20 cm de pardoseala.
Distanta dintre parapetele stelajelor va fi de 50-60 cm, mai mica in cazul executarii straturilor plane
si mai mare in cazul utilizarii biloanelor.
Asezarea substratului in lazi: Lazile utilizate sunt din PVC, si sunt potrivite pentru aceasta cultura
deoarece, spre desebire de cele din lemn, acestea nu ofera spatiu gazda pentru nematozi.
Grosimea substratului nutritiv asezat cat mai presat nu trebuie sa fie mai mica de 12-15 cm, si mai
mare de 30 cm.

Miceliul de ciuperci si insamantarea

Miceliul de ciuperci reprezinta un preparat biologic pregatit in conditii de laborator, la care hifele
diferitelor ciuperci comestibile se gasesc impanzite fie pe suprafata boabelor de cereale (orz, secara,
grau) caz in care se numeste miceliu granulat, fie pe paie de cereale, cand poarta denumirea de
miceliu clasic.
Miceliul de ciuperci astfel pregatit se livreaza in pungi din polietilena.
Miceliul de ciuperci asigura cultivatorului obtinerea de ciuperci cu anumite caractere morfologice
(forma, marime, culoare) si insusiri fiziologice (durata de impanzire, precocitate, capacitatea de
fructificare).
Miceliul de ciuperci pe suport granulat din boabe de grau sau orz se prepara si se livreaza din
diferite specii de ciuperci si din tulpini selectionate. De exemplu:

512 - linie creata de firma SYLVAN - Institutul de cercetare HORST din Olanda. Productia este de
26-32 kg/m2
A15 - se caracterizeaza prin marimea ciupercii (8-12 cm) si are o productie de 24-28 kg/m2
100 si 130 - au de asemenea o mare productivitate

Insamantarea substratului nutritiv

Aceasta lucrare se executa numai dupa ce temperatura din substrat a scazut sub 30 °C, iar cea din
mediul ambiant este de 24-25 °C. Aceste conditii se pot realiza fara nici un fel de consum energetic
in perioada de toamna (august-septembrie).
Insamantarea biloanelor se executa in cuiburi dispuse in triunghi la adancimea de 3-4 cm si la
distanta de 20 cm. Se insamanteaza cate doua randuri la 15 cm pe pantele bilonului si un rand pe
coama. Cu mana stanga se ridica substratul nutritiv pana la adancimea mentionata, iar cu mana
dreapta se introduce cu o lingura, miceliul granulat, dupa care se apasa cu mana stanga in asa fel
incat sa ramana un mic orificiu de aerisire.
In cazul insamantarii straturilor plane, a sacilor sau a lazilor, aceasta se executa fie in cuiburi ca la
biloane, fie prin amestecarea miceliului cu substratul nutritiv.
Se foloseste o cantitate de miceliu de 0,5-0,7% raportata la cantitatea de substrat nutritiv.
Dupa cateva zile de la insamantare miceliul incepe sa se propage concentric in jurul punctelor de
contact cu compostul, formand o retea alba-albastruie cu reflexe metalice caracteristice.
Impanzirea miceliului va fi mai evidenta in cazul in care suprafata substratului de cultura se va
prezenta compacta.
Pentru favorizarea impanzirii este necesar sa se realizeze conditiile optime de temperatura si
umiditate m,entionate, iar suprafata de cultura se va acoperi cu deseuri din hartie sau cu folie de
polietilena.
In aceasta perioada (aproximativ 20 zile) se vor executa urmatoarele lucrari: - prevenirea uscarii
straturilor prin inlaturarea cauzelor care pot provoca uscarea: curentii directi de aer, influentele
directe ale surselor calorice, umiditatea relativa mai mica de 80%
- prevenirea atacului de daunatori, prin stropirea la perioade de 5-6 zile cu o solutie 0,2% Lindatox,
administrandu-se o cantitate de solutie de 50-100 cm3/m2
- prevenirea atacului de daunatori, prin stropirea la perioade de 5-6 zile cu o solutie 0,2% Lindatox,
administrandu-se o cantitate de solutie de 50-100 cm3/m2
- dezinfectarea saptamanala a potecilor de circulatie prin stropirea cu solutie de sulfat de cupru 2%

Acoperirea substratului impanzit cu miceliu reprezinta o etapa cultrala de baza premergatoare

perioadei de recoltare a ciupercilor si care conditioneaza desfasurarea acesteia.
Momentul executarii acoperirii va fi atunci cand miceliul a impanzit aproape jumatate din grosimea
substratului nutritiv. Trebuie precizat ca cresterea miceliului depinde in mare masura de
temperatura. Astfel, miceliul va impanzi cel mai repede substratul nutritiv cand temperatura
mediului exterior va fi de 20-25 °C, la temperaturi mai mici de 15 °C miceliul se va dezvolta foarte
lent.
In mod normal, impanzirea optima pentru acoperire se realizeaza dupa 3 saptamani de la
insamantare.
La sfarsitul perioadei de impanzire se aplica pe suprafata substratului un strat de amestec acoperitor
cu o grosime de 3-4 cm, aceasta in functie de grosimea substratului nutritiv.
In interiorul stratului de amestec acoperitor se vor forma primordiile (butonii de fructificare),
precum si postamentele miceliene ale ciupercilor ajunse la maturitatea comerciala.
Prepararea amestecului de acoperire. Se recomanda reteta : 3 parti nisip, o parte pamant de telina, o
parte turba neagra sau praf de carbune (in proportie de 75%), in amestec cu nisipul.
La amestecurile de acoperire in functie de continutul in turba, se adauga 5-10% carbonat de calciu,
sau in lipsa acestuia, moloz cernut. Componentele amestecului se omogenizeaza pentru ca
amestecul sa devina cat mai uniform si sa aiba o structura pe cat posibil granulata.
Dezinfectarea materialului de acoperire. Este o lucrare obligatorie care necesita ca amestecul sa fie
suficient de umed. Dezinfectarea se executa cu formalina 40%, in cantitate de 2 litri/m3 amestec si
are o actiune de 8-10 zile. In aceasta perioada amestecul se acopera cu o prelata.
Executarea acoperirii. La acoperirea biloanelor, amestecul de acoperire se dispune in straturi
successive in forma de trepte, de la baza bilonului catre coama, in grosime de 3-4 cm si cat mai
tasat, dupa care se executa o pulverizare usoara cu apa si o netezire usoara.
Pentru acoperirea straturilor plane, a sacilor sau a lazilor, amestecul de acoperire se aseaza in strat
uniform cu grosimea de 3-4 cm.
Dupa acoperire se va uda cu 1 litru apa/m2 si apoi la un interval de 1-2 zile se va netezi prin presare
usoara, pentru a se realiza o aderenta cat mai buna intre amestecul de acoperire si substratul nutritiv.
Aceasta lucrare prezinta o importanta deosebita in realizarea unor productii sustinute de ciuperci.
Impanzirea miceliului in stratul de amestec acoperitor dureaza 20-25 zile, in timpul carora se
executa lucrarile:
- scaderea treptata a temperaturii spatiului de la 24 °C la 20 °C in cea de-a doua saptamana si
ulterior, pentru executarea socului termic, la 15-16 °C
- umectarea straturilor prin stropiri periodice, cu cantitati de 200-300 cm3/m2, aplicate prin
pulverizare sub presiune
Cantitatile de apa vor scadea in a doua saptamanala 0,1 litri/m2 la 2-3 zile si se vor anula in a treia
saptamana, cand ciupercile incep sa apara. (N. Mateescu)

Perioada de recoltare

Primele ciuperci apar dupa o perioada de circa 3-4 saptamani de la acoperire, sub diferite forme :
buchete, butoni si ciuperci individualizate.
Momentul recoltarii este determinat de aparitia in partea inferioara a palariei a velumului. Pentru a
putea fi valorificate cu eficienta, ciupercile trebuie recoltate cu velumul intreg, palaria inchisa,
piciorul putin alungit. Recoltarea se executa in functie de temperatura spatiului de cultura : dupa 2-3
zile la 12 °C, dupa 2 zile la 13-14 °C, zilnic la 16 °C.
Cum se executa recoltarea. Pentru executarea recoltarii, ciupercile se apuca cu mana, se rasucesc si
se apasa usor in jos ; ciupercile aprute in buchet se recolteaza esalonat prin desprinderea din buchet.
Dupa recoltare, cu un cutitas de inox, se taie baza piciorului si se sorteaza pe categorii comerciale.
Partile rezultate se depoziteaza in ladite si se scot din spatiul de productie.Laditele se dezinfecteaza
zilnic cu sulfat de cupru sau formalina.
O conditie de baza pentru reusita unei culturi impune ca, inainte de recoltare cu 10-12 ore, straturile
sa nu se ude, deoarece se pot produce pierderi prin desprinderea unei portiuni din stratul acoperitor.
In cursul unei perioade de fructificare de 45-60 zile, se vor executa 25-40 recoltari, grupate in 4-8
valuri de recoltare, in functie de temperatura mediului ambiant (val de recoltare = o aparitie
colectiva a ciupercilor).
Lucrarile se vor executa dupa fiecare recolatre:
- plivitul ciupercilor bolnave, inmuiate sau patate
- scoaterea postamentelor miceliene, in cazul ciupercilor aparute in buchet ; colectarea acestora se
face in vase speciale care ulterior se vor goli cat mai departe de incinta, pentru a preveni
contaminarile ulterioare
- acoperirea suplimentara a locurilor de unde s-au recoltat ciuperci se executa dupa fiecare val,
folosind amestec de acoperire dezinfectat in prealabil
- stropitul straturilor de cultura are loc in general dupa fiecare recoltare, iar cantitatea de apa ce se
va administra va depinde de acoperirea cu ciuperci a straturilor. Astfel, daca se apreciaza ca in
urmatoarele zile se vor recolta 20 kg de ciuperci, cantitatea de apa va fi de dubla (40 litri).
Trebuie mentionat faptul ca in plin val de recoltare nu se va aplica stropitul, iar dupa terminarea
valului, cantitatea de apa se va reduce la 0,1-0,3 l/m2, pentru a mentine suprafata straturilor jilava.
Productia de ciuperci realizata pe un ciclu de cultura este de 6-8 kg/m2. (N. Mateescu)

Sfarsitul culturii si pregatirea pentru un nou ciclu de cultura

Dupa o perioada de 1,5-3 luni de recoltare, in functie de temperatura spatiului de cultura, perioda de
recoltare se considera incheiata iar spatiul va trebui evacuat si pregatit pentru un nou ciclu de
cultura.
In culturile gospodaresti, cand se evacueaza substratul uzat, se va avea grija sa nu vina in contact cu
substratul proaspat pregatit sau cu amestecul de acoperire, ori cu partile componente ale acestora.
Pardoseala spatiului se curata de resturile culturii vechi si se spala, dupa care pe toate suprafetele
interioare se aplica dezinfectarea chimica, prin pulverizarea unei solutii fungicide formata din sulfat
de cupru 3kg, lapte de var 10 litri, formalina 2 litri, Lindatox 1 litru, apa 100 litri.
Ulterior, dezinfectarea chimica se continua prin gazarea spatiului cu:
- bioxid de sulf, 30 g sulf/m3 incapere sau
- aldehida formica (fierberea a 20 cm3 formalina/m3 incapere)
Dupa aerisire, in spatial respective se poate introduce substratul nutritive pentru un nou ciclu de
cultura.

Bolile si daunatorii ciupercilor Agaricus

Prin specificul lor, culturile de ciuperci ofera conditii optime de dezvoltare pentru multe
microorganisme ca virusuri, bacterii, ciuperci saprofite si parazite, care pot infesta substratul sau
ataca direct basidiofructul. De asemeneatemperatura de 16-24 °C, umiditatea relativa de 80-90%,
existenta unor materii organice in descompunere, creeaza conditii pentru dezvoltarea a numerosi
daunatori : nematozi, insecte, acarieni, etc..
Pentru ca acesti daunatori sa nu se dezvolte in ciupercarie trebuie sa se tina seama de urmatoarele
recomandari:
- sa se respecte igiena culturala la pregatirea substratului nutritiv
- in ciupercariile neinzestrate cu posibilitati de dezinfectare a incintei pe cale termica, la 80 °C, sa
nu se foloseasca stelaje si rafturi din lemn, ci numai din beton, si sa nu se aplice cultura in saci de
polietilena
- accesul in incinta sa fie controlat, folosindu-se perne la intrare imbibate cu substante fungicide
- sa se aplice stropiri preventive atat pe substratul in pregatire - sub forma de compost - cat si pe
straturile de cultura, imediat dupa asezare, acoperire
- pregatirea amestecului de acoperire sa se faca in conditii igienice (partile componente ale acestuia
sa nu vina in contact cu praf, deseuri, etc) si sa se foloseasca dezinfectarea, fie termic, fie chimic, cu
formalina
- substratul uzat folosit la un ciclu de cultura sa nu fie depozitat in imediata apropiere a spatiului de
productie, intrucat ar putea constitui un focar permanent de boli si daunatori specifici culturii de
ciuperci. In cazul in care acesta nu poate fi incorporat imediat in sol, trebuie transportat cat mai
departe, sau acoperit cu un strat gros de pamant
- in perioada da recoltare, temperatura sa nu fie mai mare de 17-18 °C, umiditatea sa nu fie excesiva
iar ventilatia fara curenti puternici de aer
- ciupercile bolnave si resturile de ciuperci provenite din recoltare sa fie arse, nu aruncate la
intamplare
- in cazul atacului produs de ciupercile saprofite sau parazite, de virusuri sau bacterii, precum si de
daunatori, sa se ia masuri urgente de lichidare a focarelor aparute si de carantina fito-sanitara.

Boli produse de virusuri

Boala "La France"

Aceasta boala se manifesta prin brunificarea tesutului ciupercilor si alungirea puternica a piciorului,
in raport cu diametrul palariei. In unele cazuri, ciuperca poate prezenta o talie foarte mica. Acest
virus, asemanator cu cel care produce mozaicul lucernei, pe langa anomaliile descries la
basidiofruct, favorizeaza si pieirea miceliului din substrat fenomen evidentiat printr-o stagnare
premature a recoltei. Boala poate fi prevenita prin pasteurizarea naturala a substratului, la 55 °C.

Boli produse de bacterii

Bacteriile apartinand speciilor Pseudomonas fluorescens si Pseudomonas talassi ataca in special

suprafata cuticulei palariei, provocand boala petelor de bronz, caracterizata prin pete de culoare
galbuie, care ulterior devin brune.
Prevenirea se face prin evitarea stropirii straturilor cu o zi inainte de recoltare, pentru a nu se crea
conditii de dezvoltare a bacteriilor in picaturile de apa care stagneaza la suprafata palariei
ciupercilor. Acest fenomen apare mai ales daca ventilatia se face direct, si stropirea se face cu
pompe cu duze grosiere.

Boli produse de ciuperci concurent saprofite

Aceste boli, cunoscute si sub numele de mucegaiuri de imburuienare sau ciuperci soncurente,
infesteaza substratul de cultura, il secatuiesc si nu mai permit ca miceliul ciupercii de cultura sa se
impanzeasca. In culturile de ciuperci mai frecvente sunt urmatoarele:
1. Boala de gips - Monilia fimicola, se manifesta prin aparitia pe straturi a unor pete circulare de
culoare albicioasa, cu un aspect prafos, de unde si denumirea de boala de gips. Boala produce o
streiltate fiziologica a miceliului, ceea ce afecteaza recolta. Este favorizata de composturile prea
umede, peste 70% apa, precum si de cele supracompostate (mai mult de 25 zile). Daca se manifesta
si dupa acoperirea straturilor, productia de ciuperci va fi redusa, iar pe straturi vor aparea zone fara
ciuperci. Pentru prevenirea acestei boli pe langa masurile generale este necesara pulverizarea
straturilor imediat dupa acoperire cu o solutie de Zineb sau Perozin, in concentratie de 0,2%,
operatie care trebuie repetata la intervale de 5 zile, pana la inceperea recooltarii. Boala apare dupa
acoperire numai in cazurile cand nu s-au mai luat masurile de indepartare a focarelor inainte de
acoperire sau nu s-a dezinfectat amestecul acoperitor.
2. Boala de gips bruna - Papulaspora byssina, se manifesta prin aparitia de pete circulare, cu aspect
pufos, care ulterior devin brune cu aspect prafos. Conditiile de aparitie si masurile de prevenire sunt
similare cu cele de la boala de gips.
3. Mucegaiul cenusiu - Chaetomium olivaceum reprezinta un concurent foarte important petru
m,iceliul ciupercii de cultura, datorita faptului ca poate produce stagnarea completa a cresterii
acestuia, si pieirea lui in totalitate. Se caracterizeaza printr-o culoare albicioasa cenusie si o crestere
abundenta aeriana. Boala apare pe straturi la un interval de 10-15 zile de la insamantare, derutand
cultivatorii incepatori, care considera acest mucegai drept miceliul ciupercii de cultura. Ulterior pe
firele de paie din componenta substratului nutritiv se formeaza pustule maslinii, care reprezinta
organele de propagare ale ciupercii, adica periteciile in care se gasesc asce cu cate 8 ascospori
rosiatici. Boala apare in special pe substraturile la care temperatura din timpul pasteurizarii a fost
mai ridicata ca 60 °C si s-a desfasurat in lipsa de aer. De asemenea ea apare si pe substraturile
pregatite printr-o compostare la temperaturi prea ridicate (mai mari de 75 °C), ceea ce denota o
intarziere a perioadei de intoarcere. Pentru prevenirea acestei boli pe langa masurile profilactice
obisnuite, trebuie evitate temperaturile prea ridicate atat in timpul compostarii, cat si in timpul
pasteurizarii naturale.
4. Mucegaiul galben - Mycelliophora lutea apare in spatial dintre substrat si amestecul de acoperire
sub forma de miceliu paslos-albicios, care ulterior capata culoarea galbui-bruna. In caz de atac
puternic, miceliul ciupercii de cultura dispare, dubstratul devine negru, cu un miros caracteristic de
apa clorinata si presarat cu numeroase glomerule galbui sau verzi-cenusii, de unde a capatat si
denumirea de "cocleala ciupercilor".
5. Mucegaiul in forma de creier (boala trufelor) - Pseudobalsamia microspora. Boala este foarte
periculoasa deoarece rezista la toate fungicidele cunoscute, in afara de sulfatul de cupru, fiind
distrusa numai la 82 °C. Pentru prima data in tara noastra a fost semnalata in 1963. Ea se manifesta
prin aparitia la suprafata straturilor, la intervalle de 30-35 zile de la insamantare, a unui mucegai
alb-argintiu, cu aspect bumbacos, care formeaza din loc in loc niste umflaturi caracteristice.
Ulterior, stratul de amestec acoperitor este ridicat de unele formatiuni cu aspect tuberculat, care
reprezinta ascocarpii ciupercii, in interiorul carora se formeaza ascele, care la maturitate vor
produce 6-8 ascospori bruni. O data cu propagarea ascosporilor, miceliul ciupercii dispare in
totalitate, substratul avand o culoare rosiatica si o umezeala crescuta. Aceste formatiuni tuberculate
de asemenea sunt derutante pentru cultivatorii fara experienta, care le aseamana cu primordiile de
fructificare, cu mugurii si butonii ciupercii de cultura. Combaterea acestei boli se face numai cu
sulfat de cupru 2-3% aplicat pe focarele de atac, iar prevenirea, prin incorporarea sulfatului de
cupru in masa de compost, in perioada intoarcerilor, la ultimul intors, in proportie de 0,2-
1,0‰.
6. Ciupercile cerneala - sunt produse de diferite specii ale genului Coprinus. Pe straturi, de regula la
cateva zile de la asezare, apar ciuperci firave, cu palaria subtire, care in 1-2 zile ajung la maturitate,
isi disemineaza sporii si putrezesc, continuandu-si diseminarea. Prevenirea se face prin evitarea
unei compostari prea scurte sau folosirea unui substrat de cultura afectat de inghet.
7. Ciupercile cupa - produse de Peziza veziculoza, care poate ataca atat substratul de cultura cat si
lemnul lazilor sau stelajelor, formand fructificatii asemanatoare unor cupe mici de culoare albicios-
galbuie. Aparitia acestor ciuperci indica o capacitate redusa de fructificare a miceliului ciupercii de
cultura.

Boli produse de ciuperci parazite

Cele mai frecvente sunt putregaiul moale, putregaiul uscat, mucegaiul cenusiu al lemnelor si boala
panzei de paianjen:
1. Putregaiul moale - produs de Mycogone perniciosa, se manifesta atat pe ciuperci in curs de
formare, provocand putrezirea si deformarea butonilor cat si pe ciuperci ajunse la maturitate,
provocand hipertrofii ale stratului himenal. Caracteristic este mirosul cu totul neplacut pe care il
raspandesc ciupercile afectate.
2. Putregaiul uscat - produs de Verzicillium constantini, se manifesta, de asemenea, pe ciuperci in
primele faze, acestea deformandu-se si devenind cauciucate. Caracteristic este formarea unei
bilobari a palariei, exfolierea si craparea piciorului.
3. Mucegaiul cenusiu al lamelelor - produs de Cephalosporium lamaelecola se manifesta prin
umflarea si ingrosarea lamelelor basidiale. Aceasta boala este favorizata de sensibilitatea unor
tulpini de miceliu. Tulpinile de culoare bruna sunt mai sensibile decat cele de culoare alba si crem.
4. Boala panzei de paianjen este produsa de Dactylium dendroides si se manifesta in special in
cultura executata in sistemul clasic, in incinte cu ventilatie redusa. Pe suprafata straturilor se
formeaza un miceliu ca o tesatura fina matasoasa lucioasa care acopera butonii. Corpurile de
fructificare ale ciupercii de cultura devin rigide si putrezesc.

Daunatorii ciupercilor

Cei mai frecventi daunatori ai culturilor clasice de ciuperci de strat sunt:

1. Tantarii ciupercilor (musculitele ciupercilor) - Sciaridae, cu tipul caracteristic Sciara fenestralis.
Produc pagube insemnate prin larve, care timp de 2-3 saptamani distrug miceliul sau sapa galerii in
piciorul ciupercii pana la palarie. Dupa 1-2 saptamani, larvele transformate in pupe formeaza
adultii. In cursul unei perioade de vegetatie se pot succeda 5-6 generatii de musculite.
2. Mustele Cecid, cu tipul caracteristi Mycophila fungicola, denumite si mustele ciupercilor, sunt
foarte daunatoare, deoarece pe langa ciclul normal de generatie sexuata, prezinta si o generatie
asexuata, fapt care favorizeaza infestarea rapida a substratului din ciupercarie. Larvele se hranesc cu
miceliu si sapa galerii atat in picior cat si in palarie.
3. Puricii ciupercilor - Collembole - sunt reprezentati prin Hypogastrura armata. Atacul acestor
daunatori poate fi atat de mare incat prin aglomerari sa formeze pete asemanatoare prafului de
ciment.
4. Acarienii (capusile ciupercilor) sunt reprezentati de Tiroglyphus pentru capusile rosii si
Linopodes pentru capusile albe. Atacul produs de acarieni se manifesta in special pe mugurii si
butonii de fructificare, pe care ii distrug.
5. Nematozii (viermii substratului), unii din cei mai periculosi daunatori, sunt frecventi in culturile
clasice si accidentali in culturile intensive. Ca reprezentanti ai acestora mentionam speciile
Ditylenchus myceliophagus, care distrug hifele miceliene provocand moartea miceliului. In general
atacul nematozilor este mai frecvent la inceputul culturii, in faza cand miceliul se gaseste in stare
tanara. Pe masura ce miceliul imbatraneste membrana celulara chitinizata nu mai poate fi perforata
de nematozi. Tratamentul eficace pentru combaterea nematozilor este aplicarea pasteurizarii
substratului la temperaturi de 55-60 °C.
Prevenirea daunatorilor mentionati se face prin administrarea imediat dupa insamantare a unei
prafuiri cu Detox (1g/m2) pe substratul nutritiv si a pulverizarii cu Nogos 0,2% si Tedion 0,2% pe
suprafata insamantata. Pentru combaterea tantarilor si mustelor Cecid se mai foloseste fumigarea,
prin arderea a 10 g Lindan/m3 incapere, incinta fiind ermetic inchisa.
Atacul acarienilor poate fi prevenit prin folosirea preparatului Phencapton in concentratie de 0,1%
sau Tedion 0,2% administrate imediat dupa acoperire