2.

Metode si mijloace pentru măsurări mecanice

2. METODE Şl MIJLOACE PENTRU MĂSURĂRI MECANICE

2.1. Noţiuni generale

Metrologia, ca ştiinţa şi tehnica măsurărilor, cuprinde cunoştinţe teoretice şi practice privind
măsurările, având ca principale domenii: unităţi şi sisteme de unităţi de măsură, metode de
măsurare, mijloace de măsurare, metode de determinare a preciziei măsurărilor, bazele asigurării
uniformităţii, preciziei şi legalităţii măsurărilor.
Măsurarea este operaţia prin care o mărime de orice natură este comparată direct sau indirect
cu o altă mărime de aceeaşi natură, luată ca element de comparaţie şi denumită unitate de măsură.
Prin măsurare se stabileşte un raport numeric între mărimea măsurată şi unitatea de măsură, raport
ce poartă denumirea de valoare numerică a mărimii măsurate. STAS 10705 stabileşte metodele de
măsurare.
În practică măsurarea este înlocuită în numeroase situaţii cu verificarea, operaţie al cărei
rezultat nu este o valoare numerică, ci numai confirmarea corectitudinii lucrării. Utilizând mijloace
diferite de control faţă de mijloacele de măsurare, verificarea este o operaţie mai uşoară, mai sigură
şi mai puţin subiectivă decât măsurarea, iar executarea ei nu cere , în general , o calificare
deosebită.
Eroarea de măsurare se poate defini ca rezultatul unei măsurări, exprimând abaterea
rezultatului măsurării faţă de valoarea adevărată (reală) a acesteia. Ordinul de mărime al erorii
admisibile de măsurare în raport cu toleranţele de execuţie este reglementat în funcţie de situaţia
concretă. În general, se recomandă ca eroarea limită de măsurare să nu depăşească 10...20 % din
valoarea toleranţei.
Metoda de măsurare este (definită prin STAS 10705) ansamblul de procedee folosite pentru
obţinerea informaţiei măsurate în mod nemijlocit (cu sau fără contact) sau prin intermediul
altor mărimi.
Mijloacele de măsurare reprezintă (conform STAS 10705) mijloacele tehnice utilizate pentru
obţinerea, prelucrarea, transmiterea şi stocarea unor informaţii de măsurare. Cele mai reprezentative
mijloace de măsurare sunt: măsurile, instrumentele de măsurare, aparatele de măsurare şi instalaţiile
de măsurare. Elementele de automatizare cu funcţii de măsurare şi mostrele-etalon de materiale şi
substanţe constituie şi ele mijloace de măsurare.
Măsura este mijlocul de măsurare care reproduce (materializează) una sau mai multe valori
ale unei mărimi oarecare, respectiv poate fi cu valoare unică (cală plan-paralelă, calibru) sau cu
valori multiple (rigla gradată).
Instrumentul de măsurare este cea mai simplă asociere de dispozitive şi elemente, care poate
furniza de sine stătător informaţii de măsurare ca urmare a relaţiei funcţionale stabilite anterior
între diversele valori ale mărimii de măsurat şi semnalele corespunzătoare obţinute la ieşirea din
instrument (exemplu-şublerul).
Aparatul de măsurare este un ansamblu alcătuit din traductoare, dispozitive intermediare,
instrumente de măsură, legate în funcţie de o anumită schemă de principiu. Aceste aparate pot fi de
tipul cu indicator sau cu memorie, după cum rezultatul măsurării este prezentat sub forma unei
indicaţii vizuale sau este înmagazinat într-un dispozitiv de memorie, în vederea unei utilizări
ulterioare (exemplu-optimetrul).
Prin traductor se înţelege dispozitivul care converteşte, cu erori specificate, semnalul aplicat
la intrare într-un semnal de ieşire. Dispozitivul intermediar al aparatului de măsurare are rolul de
adaptare şi prelucrare a semnalului provenit de la traductorul primar (mărimea de intrare este
valoarea măsurată).
Aparatul de măsurare, în care unele din operaţiile necesare pentru obţinerea rezultatului
43
 2. Metode si mijloace pentru măsurări mecanice

măsurării se efectuează fără intervenţia nemijlocită a operatorului, se numeşte aparat automat de

măsurare.
Aparatul de control evidenţiază încadrarea sau neîncadrarea valorii controlate într-un câmp
de toleranţă specificat. Poate fi activ atunci când îşi realizează funcţiile fără întreruperea procesului
tehnologic în cadrul căruia este utilizat, sau pasiv în cazul în care îşi realizează funcţiile în afara sau
cu întreruperea procesului tehnologic în cadrul căruia este utilizat.
Instalaţiile de măsurare reprezintă complexul de aparate de măsurare, măsuri şi dispozitive
anexă, reunite prin scheme şi metode comune, care servesc pentru măsurarea anumitor mărimi
(exemplu-microscopul universal).
Mijloacele de măsurare şi control pot fi :
 mijloace de măsurare şi control etalon, servind la definirea, materializarea, conservarea
sau reproducerea pentru transmitere a unităţilor de măsură la alte mijloace de măsurare destinate
operaţiilor de măsurare curentă la locurile de lucru, de verificare şi recepţionare;
 mijloace de măsurare de lucru, destinate măsurării curente în laborator sau în tehnica
curentă.
După destinaţie mijloacele de măsurare şi control se clasifică în:
o mijloace pentru măsurarea şi controlul preciziei dimensionale,
o mijloace pentru măsurarea şi controlul preciziei formei geometrice;
o mijloace pentru măsurarea şi controlul preciziei privind poziţia reciprocă;
o mijloace pentru măsurarea şi controlul rugozităţii.
Din punct de vedere metrologic mijloacele de măsurare prezintă o serie de caracteristici,
dintre care mai importante sunt:
 sensibilitatea este capacitatea unui mijloc de măsurare de a percepe variaţii mici ale
mărimii care se măsoară, exprimată prin raportul dintre deplasarea indicatorului şi variaţia mărimii
de măsurat;
 justeţea este caracteristica mijlocului de măsurare de a da indicaţii egale cu valoarea reală a
mărimii măsurate, în condiţiile în care se face abstracţie de erorile întâmplătoare;
 fidelitatea este posibilitatea unui mijloc de măsurare de a da aceleaşi indicaţii atunci când
se repetă determinarea pentru aceeaşi valoare a mărimii măsurate şi abstracţie făcând de erorile
sistematice;
 precizia este capacitatea mijlocului de măsurare de a da indicaţii cât mai apropiate de
valoarea reală a mărimii măsurate;
 durabilitatea este capacitatea unui mijloc de măsurare de a avea o durată de serviciu
prestabilită în condiţiile de exploatare curente.
Precizia tehnicii de măsurare a cunoscut o creştere continuă : dacă în jurul anului 1900 abia se
putea realiza o precizie de 0,01 mm, în 1950 aceasta era de ordinul micronilor (µm), iar în prezent
eforturile se îndreaptă spre zecimea de µm şi chiar spre valoarea de l0-9m. Creşterea gradului de
precizie a fost posibilă prin aducerea unor modificări structurale, mijloacelor de măsurare, prin
apariţia sistemelor de amplificare (mecanice, pneumatice, electronice), prin care simţurile omului
au fost mărite practic nelimitat. În practica productivă se manifestă o tendinţă permanentă de
creştere a utilizării mijloacelor de măsurare perfecţionate.

2.2. Mijloace de măsurare şi verificare pentru lungimi

2.2.1. Radiaţia - măsură de lungimi

Radiaţia a fost adoptată prin STAS ca mijloc de măsurare cu valoare unică ce materializează
44
 2. Metode si mijloace pentru măsurări mecanice

unitatea de lungime prin valoarea lungimii de undă a unei radiaţii monocromatice.

Ca etalon fundamental de lungime s-a adoptat valoarea lungimii de undă a radiaţiei
monocromatice de culoare portocalie, din spectrul vizibil la tranziţia între nivelurile 2p1c-5d5 ale
izotopului 86 al atomului de kripton. Valoarea lungimii de undă în vid a acestei radiaţii este egală cu
:
X =6057,8021.10-10m.

2.2.2. Măsuri de lungime cu repere

Măsurile de lungime cu repere sunt caracterizate prin aceea că valoarea lungimii este
reprezentată, în lungul axei longitudinale, de distanţa dintre două repere (linii trasate perpendicular
pe axa longitudinală a măsurii). După numărul de repere pe care le conţin, măsurile de lungime cu
repere pot fi:
 măsură cu valoare unică, când mijlocul de măsurare materializează o singură valoare a
lungimii şi are trasate pe el numai două repere (prototipul naţional al metrului);
 măsură cu valori multiple, când mijlocul de măsurare materializează mai multe valori ale
lungimii şi are trasate pe el mai multe repere. Sunt standardizate riglele de măsurare metalice (fig.
2.1), riglele metalice flexibile (fig. 2.2), având lungimea L de 100, 200, 300, 500, 1000, 1500 şi
2000 mm, metrii articulaţi (fig. 2.3), ruletele (fig. 2.4). În figura 2.4 notaţiile au următoarele
semnificaţii: 1- bandă de oţel; 2- inel de întindere; 3- cutie; 4- manivelă.
Această categorie de măsuri de lungime serveşte, în special, în activitatea atelierelor de
încercări de prototipuri şi service-uri, precum şi la constatarea valorilor principalilor parametri
constructivi ai echipamentelor tehnice din industria alimentară şi agricultură.

Fig. 2.1. Riglă metalică rigidă Fig. 2.2. Riglă metalică flexibilă

45
 2. Metode si mijloace pentru măsurări mecanice

Fig. 2.3. Metru articulat Fig. 2.4. Ruletă

2.2.3. Măsuri de lungime terminale

Din grupa de măsuri de lungime terminale fac parte calele plan-paralele, calibrele de
interstiţii şi calibrele pentru controlul pieselor cilindrice netede.

Calele plan-paralele (fig. 2.5) sunt măsuri de lungime terminale rigide, cu valoare unică,
construite din oţel în formă de paralelipiped dreptunghic, prevăzute cu două suprafeţe opuse plane
şi paralele (suprafeţe de măsurare) cu proprietăţi de aderare.
Lungimea calelor este determinată prin distanţa 1 dintre cele două suprafeţe de măsurare
plan-paralele (fig. 2.5, a). Calele plan-paralele se
execută din oţel aliat cu o duritate minimă de 62 HRC
(800 HV pe suprafeţele de măsurare, pentru calele de
protecţie minim 1200 HV) şi cu un coeficient mic de
dilatare termică. Condiţiile tehnice de execuţie sunt
standardizate (STAS 2517). Suprafeţele plan-paralele,
a b constituind suprafeţele de măsurare, au Rz =0,052 …
0,063, µm. Funcţie de abaterea limită de la plan-
Fig. 2.5. Cale plan-paralele paralelismul acestora, de abaterea lungimii mediane şi
de calitatea aderării, calele se execută în cinci clase de
precizie (00, 0, 1, 2 şi 3). Lungimile nominale impuse reprezintă termenii unor serii (trepte)
constituite în progresie aritmetică (tabelul 2.1).

Tabelul 2.1
Dimensiunile nominale ale calelor plan-paralele
Domeniul de Domeniul de
Raţia
Raţia seriei, dimensiuni pentru dimensiuni pentru
Seria Seria seriei,
mm lungimea nominală lungimea nominală
mm
impusă, mm impusă, mm
1 0, 001 de la 1,001 până la 1,009 - 0,5 de la 1,0 până la 9,5
de la 9, 990 până la
2 0,001 8 0,5 de la 1,0 până la 24,4
10,010
3 0,01 de la 1,01 până la 1,09 9 1 de la 1 până la 9
4 0,01 de la 1,01 până la 1,49 10 10 de la 10 până la 100
5 0,01 de la 9,90 până Ia 10,10 11 25 de la 25 până la 100
6 0,1 de la 1,1 până la 1, 9 12 100 de la 100 până la 1000

La formarea blocului de cale (fig. 2.5,b) se recomandă să se folosească un număr minim de

cale, acestea alegându-se succesiv, în funcţie de ultima zecimală; în scopul evitării uzurii,
extremităţile blocului se protejează cu cale de protecţie.
Calele plan-paralele se utilizează ca etalon de referinţă pentru transmiterea unităţii de lungime
de la radiaţia etalon fundamental de lungime la calele plan-paralele de precizie inferioară, pentru
verificarea şi gradarea instrumentelor şi aparatelor de măsurare, la reglarea maşinilor-unelte, la
măsurări nemijlocite, la lucrări de trasaj.
46
 2. Metode si mijloace pentru măsurări mecanice

Calele plan-paralele se livrează în truse, o trusă asociind câteva serii de cale.

Calibrele de interstiţii. Calibrele de interstiţii, numite şi spioni sau lere, sunt măsuri de
lungime terminale care se prezintă în formă de lamele cu suprafeţele de măsurare plane şi
paralele. Ele se utilizează la verificarea jocului dintre două suprafeţe (de exemplu la verificarea
jocului dintre came şi culbutoare, la verificarea distanţei dintre electrozii bujiei etc.).
Lerele de grosime se execută cu dimensiuni nominale între 0,03…1,0 mm şi se livrează în
garnituri care conţin între 6 şi 16 lamele de diferite grosimi, asamblate prin ştifturi, între două
lame de protecţie (fig. 2.6).
Pentru realizarea dimensiunilor necesare, lerele se pot folosi atât individual, cât şi în
combinaţie.

Fig. 2.6. Calibre de interstiţii Fig. 2.7. Calibre pentru controlul pieselor cilindrice
netede: a- pentru alezaje; b- pentru arbori

Abaterile limită de la grosimea nominală a lerelor de grosime sunt numai pozitive şi se

execută în două trepte de precizie.
Calibrele pentru controlul pieselor cilindrice netede sunt măsuri terminale cu ajutorul
cărora se verifică dacă dimensiunile, forma şi poziţia efectivă ale pieselor se înscriu în limitele
toleranţelor prescrise pentru valorile nominale ale acestora. Ele nu măsoară ci verifică
corectitudinea executării pieselor, motiv pentru care se numesc şi verificatoare şi sunt incluse în
categoria mijloacelor de verificat.
Pentru efectuarea controlului unui lot de piese cu ajutorul calibrelor este nevoie de o
pereche de calibre care verifică cele două dimensiuni limită ale pieselor, conform figurii 2.7.
Calibrul care controlează dimensiunea limită corespunzătoare începutului câmpului de
toleranţă (Dmin sau dmax) se numeşte calibru TRECE (T) deoarece el trebuie să treacă prin toate
alezajele bune, respectiv peste toţi arborii buni. Dacă nu trece, înseamnă că prelucrarea mai tre-
buie să continue.
Calibrul care controlează dimensiunea limită corespunzătoare sfârşitului câmpului de
toleranţă {Dmax şi dmin) se numeşte calibru NU TRECE (NT), deoarece el trebuie să nu treacă prin
toate alezajele bune, respectiv peste toţi arborii buni. Dacă acest calibru trece prin alezaj, respectiv
peste arbore, înseamnă că piesa este pierdere tehnologică nerecuperabilă.
În dotarea cu verificatoare a întreprinderilor producătoare de echipamente tehnice în serie
mare, calibrele deţin ponderea cea mai mare, domeniul de utilizare fiind practic nelimitat.
47
 2. Metode si mijloace pentru măsurări mecanice

Calibrele se clasifică după diverse criterii:

 după forma suprafeţei controlate sunt : calibre pentru alezaje (tampon complet sau
incomplet, vergea, reglabil) şi calibre pentru arbori (inel, potcoavă, reglabile) clasificate prin STAS
2980/1;
 după scop sunt : calibre de lucru utilizate de către executant, calibre de control utilizate de
controlul de calitate, calibre de recepţie şi contra-calibre;
 după numărul parametrilor controlaţi sunt : calibre pe elemente (controlează un singur
parametru) şi calibre complexe (controlează influenţa comună a mai multor parametri);
 după caracteristicile constructive sunt : simple, duble (unilaterale sau bilaterale), fixe (cu
dimensiuni constante rigide sau cu suprafeţe de măsurare interschimbabile), reglabile (cu
dimensiuni reglabile pentru compensarea uzurii).
Condiţiile tehnice de execuţie pentru calibre prevăd următoarele:
 materialul părţii active să fie din oţel-carbon de scule, oţel aliat cu crom sau oţel de
cementare;
 materialul mânerului să fie termoizolant;
 duritatea stratului superficial HRC =58...62 ;
 rugozitatea suprafeţelor active se stabileşte în funcţie de precizia dimensională şi
rugozitatea pieselor verificate şi are valori cuprinse între Ra = 0,032 µm şi Ra =l,00 µm.
Proiectarea, execuţia şi utilizarea calibrelor în România este reglementată, în conformitate cu
recomandările ISO, prin standarde. Prin acestea se stabilesc toleranţele de execuţie şi limitele de
uzură ale părţilor active ale calibrelor pentru controlul pieselor cilindrice şi sferice utilizate la
verificarea alezajelor şi arborilor.
Pentru verificarea pieselor cu calibre limitative netede se vor respecta recomandările STAS
8424 unde se precizează :
 temperatura de referinţă 20°C;
 calibrul TRECE, tampon sau inel, va avea lungimea egală cu lungimea de ajustare a
contrapieselor, asamblându-se deci complet cu piesa verificată;
 calibrul NU TRECE vine în contact cu piesa în două puncte diametral opuse, netrebuind să
existe nici un diametru al piesei sub limita NU TRECE, pentru arbori, sau peste limita NU TRECE,
pentru alezaje.
Verificarea calibrelor limitative se face cu aparate cu precizia necesară, cu cale plan-paralele
sau cu contracalibre.

2.2.4. Instrumente şi aparate pentru măsurarea lungimilor

Instrumentul pentru măsurarea lungimilor este acel mijloc de măsurare, în cadrul căruia
lungimea supusă măsurării este raportată la o scară cu repere, care indică direct valoarea lungimii
măsurate, exprimată în unităţi de lungime.
Aparatul pentru măsurarea lungimilor poate fi realizat pe principii mecanice, optice, optico-
mecanice, electrice, electronice, pneumatice etc. şi prin măsurări directe, indirecte sau combinate
serveşte la transformarea lungimii măsurate într-o informaţie sau indicaţie echivalentă exprimată în
unităţi de lungime.
Instrumentele cu scară gradată şi vernier servesc la măsurarea directă a dimensiunilor
exterioare, interioare, la măsurări de adâncime, fiind larg utilizate în industria constructoare de
maşini.
Vernierul este constituit dintr-o porţiune gradată a cărei origine coincide cu originea riglei
gradate (în stare închisă a şublerului), ultimul reper fiind în prelungirea unei diviziuni de pe riglă.
Numărul de diviziuni de pe vernier (n =10 ; 20 ; 50) influenţează precizia citirii, iar lungimea
48
 2. Metode si mijloace pentru măsurări mecanice

vernierului influenţează numai factorul de amplificare.

Cel mai reprezentativ instrument de măsurare din această grupă este şublerul.
Condiţiile tehnice generale pe care trebuie să le îndeplinească şublerele sunt standardizate.
Şublerele se clasifică :
 după limita superioară de măsurare : 150 ; 200 ; 300 ; 500 ; 800 ; 2000 mm;
 după scop : pentru interior şi exterior; pentru adâncime; pentru trasaj ;
 după precizie : 0,1 ; 0,05 ; 0,02 ; 0,002 (şublere cu comparator).
Şublerul pentru interior şi exterior din figura 2.8, a se compune dintr-o riglă gradată 1 şi un
cursor 3 cu vernierul 5, lungimea de măsurare fiind determinată de distanţa dintre suprafaţa de
măsurare mobilă 4 a cursorului şi o suprafaţă fixă 2. Tija 6 se foloseşte pentru măsurarea adâncimii,
orientativ.

Fig. 2.8. Şubler de exterior şi interior : a - părţi componente ; b - exemple

de măsurare
Dimensiunea efectivă măsurată (fig., 2.8, b) se citeşte pe scara riglei în dreptul reperului zero
al vernierului, pentru un număr întreg de milimetri, la care se adaugă numărul de fracţiuni de
milimetri, de ordinul 0,1; 0,05 sau 0,02 mm, câte diviziuni sunt de la reperul zero al vernierului
49
 2. Metode si mijloace pentru măsurări mecanice

până la reperul de pe vernier care se găseşte în prelungirea unui reper de pe riglă. Pentru
dimensiunile interioare măsurate cu şublere ale căror suprafeţe de măsurare nu sunt în acelaşi plan
se adaugă grosimea ciocurilor A.
Între indicii metrologici ai şublerului există următoarele relaţii:
Vv   V r  i ;
(2.1)
Vr
n ;
i
(2.2)
l  n  Vv  n    Vr  i  (2.3)

în care : Vr este diviziunea (şi valoarea diviziunii) de pe riglă, în mm; i - valoarea citirii (precizia
şublerului), în mm ; Vv - diviziunea de pe vernier, în mm; n - numărul de diviziuni de pe vernier; l -
lungimea vernierului, în mm; γ - modulul vernierului.
La şublerul de adâncime din figura 2.9 dimensiunea efectivă măsurată are, cu o aproximaţie
de 0,1 mm, o valoare de 35,7 mm. Notaţiile din această figură au următoarele semnificaţii: 1 –
talpa de bază, solidară cu cursorul ; 2 – rigla gradată; 3 –vernier.

Fig. 2.9. Şubler de adâncime Fig. 2.10. Şubler de trasaj

Pentru realizarea operaţiei de trasare în vederea prelucrării pieselor unicat necesare producţiei
de echipamente tehnice se folosesc şublere de trasaj, ca cel din figura 2.10, unde notaţiile au
următoarele semnificaţii: 1 – talpa de bază; 2 – cursor; 3 – vernier; 4 – ciocuri de trasare; 5 – rigla
gradată; 6 – dispozitiv de avans fin; 7, 8 – şuruburi de fixare.
Trasarea se execută cu ajutorul ciocului 4 (care este schimbabil) după ce cursorul a fost fixat
pentru dimensiunea necesară.

50
 2. Metode si mijloace pentru măsurări mecanice

Instrumente cu compas. Compasul pentru

măsurarea lungimilor este un instrument compus din
două braţe articulate sau culisante, prevăzut cu vârfuri de
măsurare cu valoarea diviziunii 0,1; 0,2 mm, utilizat
pentru măsurarea dimensiunilor exterioare (fig. 2.11,a)
sau interioare (fig. 2.11, b).

Fig. 2.11. Compas de măsurat lungimi

Dispozitivul de citire diferă după tipul de compas şi poate fi cu riglă gradată şi vernier, cu
sector gradat şi un indice, cu sector gradat şi cu un şurub micrometric ş.a.
Braţele au forme şi mărimi diferite, în funcţie de domeniul de utilizare şi felul dimensiunii de
măsurat (exterior sau interior).
Instrumente cu şurub micrometric. Instrumentele cu şurub micrometric denumite
micrometre sunt instrumente universale pentru măsurarea lungimilor, realizate cu un mecanism
şurub-piuliţă, la care lungimea de măsurare este determinată de distanţa cuprinsă între două
suprafeţe de măsurare opuse (de formă plană şi paralele, plan-cilindrice, cilindrice sau sferice),
contactul cu piesa de măsurat realizându-se cu un dispozitiv de măsurare cu efort constant.
Instrumentul este prevăzut cu dispozitiv de citire pe tambur, cu cadran, sau cu dispozitiv digital.
Micrometrele se clasifică în : micrometre universale, micrometre de exterior, micrometre de
interior, micrometre de adâncime şi micrometre speciale. Din categoria micrometrelor speciale fac
parte : micrometrele pentru roţi dinţate, filete, ţevi, tablă, sârmă şi altele.
Principiul de bază al utilizării micrometrului este cel al asamblărilor cu filet, care transformă
deplasările unghiulare în deplasări liniare. Deplasările liniare sunt proporţionale cu pasul şi unghiul
de rotire a şurubului.
Analitic, această dependenţă poate fi redată prin relaţia :

L p , (2.4)
2
în care : L este deplasarea liniară a şurubului; p – pasul şurubului micrometric; φ – unghiul de rotire
a şurubului, în radiani.
Eroarea de măsurare se poate calcula cu relaţia:

 p
dL  dp  d , (2.5)
2 2

din care rezultă că depinde de φ şi p. Este bine să se utilizeze un şurub cu pas mic şi de execuţie
cât mai precisă, iar lungimea filetului să nu fie mai mare de 25 mm pentru ca erorile să fie minime
(pentru micrometre de tip uşor).
În prezent se execută micrometre având valoarea diviziunii pe tambur de 0,01; 0,002 şi

51
 2. Metode si mijloace pentru măsurări mecanice

0,001 mm.
Micrometrul de exterior (fig. 2.12, a) utilizat la măsurarea dimensiunilor exterioare cu
precizie de 0,01 mm, este format din : capul sau potcoava 1, nicovala 2 prevăzută cu suprafaţa de
măsurare fixă, tija 3 prevăzută cu şurub micrometric, dispozitivul de blocare 4 utilizat la blocarea
tijei micrometrice în scopul efectuării unei citiri mai comode, braţul fix cilindric 5 pe generatoarea
căruia se trasează alternând de o parte şi alta, repere din 0,5 în 0,5 mm, realizându-se cele două scări
(pentru milimetri şi jumătăţi de milimetru), tamburul gradat 6 cu scara gradată circulară pe care sunt
trasate 50 de diviziuni şi mecanismul de limitare a forţei de apăsare 7.

Fig. 2.12 Micrometru de exterior

Condiţiile tehnice de calitate sunt reglementate prin standarde.

Fig. 2.13. Micrometru de interior cu ciocuri

Pasul şurubului micrometric fiind de 0,5 mm, rezultă că o rotaţie completă a tamburului (2π)
corespunde unei deplasări axiale de 0,5 mm. La o rotaţie a tamburului de φ rad., corespunzătoare
unei gradaţii, deplasarea axială conform relaţiei (2.4), va fi:
1
L  0,5 :  0,01 mm .
50
La măsurare (fig. 2.12., b, c) citirea milimetrilor şi jumătăţilor de milimetri se face pe scara
longitudinală., folosind ca indice marginea tamburului, iar pe scara circulară se citesc fracţiunile de
milimetru până la 0,01 mm, folosind ca indice linia scării gradate longitudinale.
Micrometrul de interior poate fi : cu ciocuri, tip vergea etc.
Micrometrul de interior cu ciocuri (fig. 2.13.), cu valoarea diviziunii pe tambur de 0,01 mm şi
limita de măsurare 25 mm se deosebeşte de cel de exterior prin existenţa celor două ciocuri (fix şi

52
 2. Metode si mijloace pentru măsurări mecanice

mobil cu dimensiunea de 5 mm pentru domeniul de măsurare 5 la 30 mm şi de 10 mm, pentru

celelalte domenii) şi prin faptul că scările gradate sunt dispuse în sens invers.
În figura 2.14, a se prezintă schema de principiu a micrometrului de interior tip vergea.
Micrometrul de interior tip vergea (fig.2.14, b) poate fi utilizat singur sau cu una sau mai
multe prelungitoare (fig. 2.14, c), ce se montează în locul piuliţei 9, acoperind un domeniu larg de
măsurare. Micrometrul este realizat din: şurubul micrometric 1, prelungit cu un umăr cilindric 3 şi o
tijă scurtă terminată cu o suprafaţă sferică de măsurare 4; tamburul gradat 2 montat pe umărul
cilindric 3 prin strângerea cu piuliţa 6; bucşa filetată 7; tija fixă 5 cu cealaltă suprafaţă sferică de
măsurare şi mecanismul de blocare 8.

Fig. 2.14. Micrometru de interior tip vergea Fig. 2.15. Schema de măsurare cu micrometrul
tip vergea
La măsurare micrometrul se roteşte în plan vertical (fig. 2.15, a) până la obţinerea valorii
minime şi apoi se deplasează în plan orizontal (fig. 2.15, b) până se obţine o valoare maximă.
Micrometrele de adâncime (fig. 2.16) pot fi executate pentru domenii de măsurare din 25 în
25 mm sau cu tije amovibile.

Fig. 2.16. Micrometru de adâncime

53
 2. Metode si mijloace pentru măsurări mecanice

Fig. 2.17. Comparator cu cadran

Micrometrele universale sunt micrometre de exterior având o suprafaţă de măsurare mobilă

plană şi o suprafaţă de măsurare interschimbabilă, în funcţie de destinaţie.
Aparate comparatoare mecanice. Aparatele comparatoare mecanice sunt prevăzute cu
sisteme de amplificare mecanică : cu cremalieră şi roţi dinţate, cu pârghie şi sector dinţat, cu arc etc.
Comparatorul se utilizează pentru măsurarea lungimilor prin comparaţie, în acest scop se
reglează la cota nominală cu ajutorul unei cale, bloc de cale sau piesă etalon. La introducerea piesei
în poziţia de măsurare, aparatul indică abaterea dimensiunii măsurate faţă de dimensiunea nominală.
Aparatele comparatoare cu cremalieră şi roţi dinţate, cunoscute sub denumirea de
comparatoare cu cadran pot fi utilizate numai în stative sau în dispozitive de control şi pot fi
utilizate pentru stabilirea abaterilor dimensionale, de formă si de poziţie (fig. 2.17., a).
Mecanismul comparatorului cu valoarea de 0,01 mm {fig. 2.17., b) este compus din tija de
măsurare 1, prevăzută cu cremalieră, care, la deplasarea în direcţia longitudinală acţionează roata
dinţată z1. Roata dinţată z2, solidară cu z1, va angrena cu roata dinţată z3. Solidar cu axul roţii z3 se
află acul indicator de lungime R.
Roata dinţată z4 şi arcul spiral 3 au rolul de a elimina erorile datorate jocului în angrenaje,
menţinând angrenarea pe un singur flanc. Arcul 2 realizează forţa de măsurare. Cadranul circular
prezintă 100 de repere, fiecare indicând 0,01 mm. Distanţa C dintre aceste repere raportată la
valoarea diviziunii, dă factorul de amplificare al aparatului:
2R  z 2
K , (2.6)
m  z1  z 3

în care: z1, z2, z3 reprezintă numărul de dinţi ai respectivelor roţi; m-modulul acestora, în mm; R
54
 2. Metode si mijloace pentru măsurări mecanice

- lungimea acului indicator, în mm.

La comparatoarele cu valoarea diviziunii de 0,002 mm sau 0,001 mm în schema cinematică
se mai introduce un angrenaj pentru a mări factorul de amplificare.
Pentru dimensiuni interioare comparatorul se montează într-un dispozitiv cu capete de
măsurat a cărui construcţie depinde de valoarea dimensiunilor verificate (fig. 2.18, a).
Pentru verificarea alezajelor mici se utilizează capete de măsurat cu plungere (fig. 2. 18, b) şi
cu bucşe extensibile (fig. 2.18, c), însoţite de truse pe domenii de dimensiuni.
Comparatorul propriu-zis, se montează în carcasa 5 a dispozitivului, fixându-se cu şurubul 13.
Legătura dintre capul de măsurare 4 şi carcasă este realizată cu ajutorul prelungitorului 6. Abaterile
se transmit prin palpatorul 2, bila 8, pârghia 7 (articulată în punctul 10) şi tija 9, la tija
comparatorului. Arcul 12 creează forţa de măsurare necesară. La utilizare manevrarea se face prin
manşonul termoizolant 11. Pentru lărgirea domeniului de măsurare, aparatul este însoţit de o trusă
de prelungitoare 3. Schema de măsurare este prezentată în figura 2.18, d.
Ortotestul este un aparat de măsurat al cărui mecanism de transmitere şi amplificare este
constituit dintr-un sistem de pârghii, sector şi roată dinţată. Ca şi în cazul comparatoarelor,
măsurarea cu ortotestul se face prin metoda comparării.

55
 2. Metode si mijloace pentru măsurări mecanice

Fig. 2.18. Comparator de interior Fig. 2.19. Schema de

principiu a ortotestului
Aparatul (fig. 2.19.) se compune din tija palpatoare 6, care prezintă o scobitură în care intră
braţul mic al pârghiei 4 (în formă de Z). Aceasta se poate roti în jurul articulaţiei 5. Pârghia 4 se
termină la partea superioară cu un sector dinţat care angrenează cu pinionul 2, pe arborele căruia
este fixat acul indicator 1 şi capătul unui arc spiral 3, care are rolul de a menţine angrenarea pe un
singur flanc. La partea superioară a tijei palpatoare se găseşte arcul elicoidal 7, care determină
forţa de măsurare, readucând totodată sistemul în poziţie de lucru.

Raportul de amplificare al ortotestului este dat de relaţia :

L R
K  , (2.7)
r a
în care : L este lungimea acului indicator ; r - raza pinionului; R - raza sectorului dinţat; a -
lungimea braţului mic al pârghiei, toate în mm.
Cu un raport de amplificare egal cu 1000 se obţin valori ale diviziunilor de 0,001 mm cu o
scară gradată acoperind un domeniu de măsurare de ±0,l mm cu o eroare de ±3µm pe întreaga
cursă. Se foloseşte în dispozitive pentru măsurarea abaterilor de formă şi de poziţie reciprocă a
suprafeţelor.
Pasametrul este un aparat comparator pentru dimensiuni exterioare, având schema
cinematică asemănătoare cu a ortotestului. Ceea ce îl deosebeşte esenţial de acesta este faptul că se
utilizează independent pentru stabilirea abaterilor dimensionale şi de formă. Cuprins într-o carcasă
în formă de potcoavă (fig. 2.20, a.) se reglează la zero cu ajutorul tijei 3, folosind un bloc de cale
sau o piesă etalon 11.
Tija mobilă 1 (vezi schema cinematică din figura 2.20, b) transmite deplasarea acului
indicator 6 prin intermediul unui mecanism amplificator cu pârghie 4 şi cu angrenaj sector dinţat -
pinion 5. Acul indicator se deplasează pe o scară bilaterală 8 cu valoarea diviziunii de 0,002 mm
sau 0,005 mm, acoperind un domeniu de ±0,080 mm sau ±0,16 mm. Menţinerea angrenării pe un
singur flanc se face cu arcul spiral 7, iar forţa de măsurare este realizată de arcul elicoidal 2. Pentru
56
 2. Metode si mijloace pentru măsurări mecanice

reducerea uzurii tijei mobile 1, aceasta se retrage sub acţiunea pârghiei 9 la apăsarea din exterior pe
butonul 10, în momentul introducerii piesei între suprafeţele active de măsurare.

a b

Fig. 2.20. Pasametru

Micrometrul cu pârghie este o construcţie asemănătoare pasametrului (fig. 2.21), deosebirea

constând în faptul că tija este înlocuită cu un şurub micrometric, ceea ce uşurează reglarea
aparatului la diferite dimensiuni.
Valoarea diviziunii pe scara gradată este de 0,002 mm, iar porţiunea de lucru a scării gradate
are limitele ±0,02 mm.

Fig. 2.21. Micrometru cu pârghie

Aparate comparatoare cu amplificare pneumatică. Aparatele pneumatice de măsurare sunt

folosite pe scară tot mai largă în controlul de serie al pieselor. Motivaţia se găseşte în faptul că sunt
aparate simple, robuste, cu raport de amplificare foarte mare şi cu precizie ridicată de măsurare.
Aparatul se bazează pe transformarea diferenţei de lungime în diferenţă de presiune, măsurată cu
ajutorul unui manometru hidraulic, mecanic sau electric gradat în unităţi de lungime. Se utilizează
pentru măsurarea prin comparaţie a dimensiunilor exterioare sau interioare ale suprafeţelor plane
sau cilindrice în controlul de serie pasiv sau activ (ca exemplu controlul pasiv al alezajelor bielei şi
controlul activ la honuirea cămăşilor de cilindru pentru blocul motor).
57
 2. Metode si mijloace pentru măsurări mecanice

Citirea indicaţiilor este simplă, iar lipsa palpatorului mecanic face ca aparatul pneumatic
pentru măsurarea lungimilor, în forma lui de bază, să funcţioneze fără transmisie mecanică.
Practic, principiul de funcţionare al aparatelor pneumatice este următorul : la trecerea unui
curent de aer din camera A, de la presiunea constantă H, prin două orificii cu secţiunile F1 şi F2,
situate unul după altul (fig. 2.22, a), presiunea h (sau debitul) care se creează în camera B, depinde
de raportul dintre secţiunile acestor două orificii.
Dacă la distanţa δ în faţa orificiului de ieşire se
aşază suprafaţa piesei, între această suprafaţă şi
orificiul de ieşire se formează un spaţiu inelar, la
variaţia căruia variază şi viteza de scurgere a aerului
şi deci şi presiunea h.

Fig. 2.22. Schema comparatorului

pneumatic
Comparatorul pneumatic Superjet (fig. 2.22, b) fabricat în România foloseşte acest principiu.
Aerul comprimat adus pe conducta 1, trece prin duza 2 în camera de compensare 3, iar prin duza 4,
în camera de măsurare 5 şi prin duza de măsurare 8 iese în atmosferă. În funcţie de interstiţiul δ
(abaterea de la cota reglată) dintre duza de măsurare şi suprafaţa piesei 11, în camerele 3 şi 5 se vor
crea presiuni diferite, ce vor deforma membrana 6. Aceasta acţionează asupra cuiului 7 al duzei de
evacuare 9 şi va facilita egalizarea presiunilor în cele două camere. Deplasarea cuiului conic se
transmite tijei aparatului de măsurare 10, gradat în µm.
Aparate comparatoare electrice. Măsurarea mărimilor neelectrice prin metode electrice s-a
amplificat în ultima perioadă datorită avantajelor pe care le prezintă metoda: posibilitatea măsurării
de la distanţă, continuitatea măsurării şi înregistrării mărimilor, sensibilitatea şi precizia de
măsurare ridicată, gama largă de aplicabilitate, posibilitatea automatizării procesului de control.
După fenomenul electric care stă la baza
construcţiei lor, aparatele electrice pentru
verificarea lungimilor se clasifică în aparate cu
contact, aparate inductive, aparate capacitive şi
aparate fotoelectrice.

58

Fig. 2.23. Schema comparatorului

electromecanic cu contacte
 2. Metode si mijloace pentru măsurări mecanice

Aparatele comparatoare cu contacte electrice cuprind un număr de contacte care se închid sau
se deschid în funcţie de dimensiunea piesei controlate. Amplificarea propriu-zisă se obţine, de
preferinţă, pe cale mecanică sau pneumatică.
În figura 2.23 se prezintă schema de principiu a aparatului comparator cu două contacte tip
I.M.F, în care notaţiile au următoarele semnificaţii: 1-palpator; 2-arc pentru realizarea forţei de
măsurare; 3- pârghie-contact; 4-arc ce asigură contactul între tija palpatorului şi pârghie; 5,6-
şuruburi micrometrice pentru reglarea distanţei dintre contacte corespunzătoare abaterilor limită;
7-piesa. La verificare, prin aprinderea unuia din becurile B1, sau B2, ca urmare a închiderii
contactelor reglate K1 când def < dmin sau K2 când def > dmax se constată numai ieşirea din
câmpul de toleranţă.
Comparatoarele cu celulă fotoelectrică folosesc ca element de măsurare un traductor
fotoelectric. Palparea se face electric sau optic.
Comparatoarele inductive sunt aparate la care un palpator a cărui tijă se deplasează în câmpul
magnetic al unei bobine determină variaţia inductanţei acesteia, şi deci a tensiunii de ieşire sesizată
de un instrument electric prevăzut cu un sistem de amplificare şi gradat în µm. Pot fi simple (fig.
2.24, a) sau diferenţiale (fig. 2.24, b).
Comparatoarele capacitive sunt prevăzute cu traductor capacitiv bazat pe principiul variaţiei
capacităţii electrice la deplasarea tijei palpatoare.

a b
Fig. 2.24. Comparator inductiv-schemă de principiu: a-simplu; b - diferenţial
2.3. Mijloace de măsurare a unghiurilor şi conicităţilor
Unghiurile şi conicităţile sunt elemente geometrice frecvent întâlnite în componenţa
echipamentelor tehnice. Ele sunt definite în STAS 2285, se verifică prin comparare cu măsuri
unghiulare şi se măsoară prin metode goniometrice sau trigonometrice cu ajutorul instrumentelor şi
aparatelor adecvate.

2.3.1. Măsuri pentru verificarea unghiurilor şi conicităţilor

Cele mai obişnuite măsuri sunt : calibrele, calele unghiulare, şabloanele şi echerele.
Calibrele conice (fig. 2.25) sunt de tip tampon, pentru verificarea conicităţilor interioare şi de
tip manşon, pentru cele exteriore.
Calibrele tampon (fig. 2.25, a) au forme şi dimensiuni diferite şi prezintă un diametru de
referinţă şi două repere, la distanţă z unul de altul, care reprezintă mărimea toleranţei pe direcţie
axială, trasate la capătul bazei mari a conului.
La alte calibre tampon, (fig. 2.25, b) cele două repere sunt înlocuite cu un prag degajat situat
la capătul bazei mici a conului, corespunzător diametrului de referinţă. Cu ajutorul calibrelor
tampon se pot verifica simultan conicitatea si diametrul de bază.
59
 2. Metode si mijloace pentru măsurări mecanice

Fig. 2.25. Calibre conice

Calibrele manşon (fig. 2.25, c) au un prag degajat la baza mare a conului. Mărimea m a
pragului reprezintă mărimea toleranţei transpusă pe direcţie axială.
Un control productiv şi de precizie ridicată se poate realiza cu ajutorul aparatelor pneumatice
prevăzute cu calibre sub formă de tampoane sau manşoane conice (fig. 2.26). Duzele diametral
opuse sunt aşezate în grupe de două sau mai multe rânduri, în circuite asociate, obţinându-se
valoarea medie a abaterilor, sau în circuite independente, obţinându-se valorile abaterilor
diametrelor pe direcţia duzelor. În acest fel se pot verifica abaterile diametrelor, abaterile de formă
în secţiune sau pe generatoare.
Calele unghiulare (fig. 2.27) sunt plăci plan-paralele de oţel tratat având forme de trunchi de
piramidă, prismă triunghiulară, prismă patrulateră sau prismă poligonală şi au ca element
caracteristic unghiul de lucru.
Grosimea calelor unghiulare este de 5 mm, iar lungimea suprafeţelor de măsurare este de 70
mm. Suprafeţele lor laterale corespunzătoare unghiurilor active sunt capabile să adere formând
blocuri de cale cu diferite valori în trepte de 30" sau 10" de la 10° la 90°.

a b

60
 2. Metode si mijloace pentru măsurări mecanice

Fig. 2.26. Calibre conice pneumatice : a - cu două rânduri de duze; b - cu mai multe rânduri de
duze.
Calele unghiulare sunt livrate în truse cu 19, 36 sau 94 cale şi suporturi speciale de prindere,
ca în figura 2.28., unde notaţiile au următoarele semnificaţii: 1-suport; 2- cale unghiulare; 3- pene;
4-şuruburi de fixare; 5-riglă.

Fig. 2.27. Cale unghiulare

Echerele fixe (fig. 2.29) au forme şi dimensiuni stabilite prin standarde şi sunt utilizate pentru
verificare, centrare pe maşini unelte şi trasare, având două unghiuri active: α - exterior şi β -
interior.

61
 2. Metode si mijloace pentru măsurări mecanice

Fig. 2.28. Suporturi pentru realizarea Fig. 2.29. Echere

blocurilor de cale

Verificarea unghiurilor drepte cu ajutorul echerelor se face la fanta de lumină.

Fig. 2.30. Şablon pentru arbori

conici
Şabloanele de unghi se utilizează în atelierele de prelucrări mecanice, în special la
verificarea unghiurilor de ascuţire a sculelor aşchietoare, dar şi pentru controlul arborilor conici. Ele
pot fi fixe sau reglabile, cu valoarea unică sau cu valori multiple şi de forme şi dimensiuni diferite,
adecvate verificării. Şabloanele se construiesc pentru valori unghiulare întregi de grade, verificarea
efectuându-se prin metoda fantei de lumină. În figura 2.30 se prezintă un şablon pentru arbori
conici.

2.3.2. Instrumente si aparate pentru măsurarea unghiurilor prin metode goniometrice

Metodele goniometrice de măsurare sunt acele metode prin care valoarea unghiurilor se
măsoară direct în unităţi unghiulare. Condiţiile de efectuare a unor asemenea măsurări sunt:
realizarea unui aparat cu două suprafeţe de aşezare care să se poată roti una faţă de cealaltă, pentru a
se putea sprijini pe cele două feţe ale unghiului de măsurat; aşezarea piesei de măsurat pe un suport
care se poate roti; aducerea fiecărei feţe a unghiului în poziţie de citire.
Din această categorie de instrumente fac parte: raportoarele, nivelele cu bule de aer,
microscoapele de atelier, goniometrele, capul divizor optic, masa rotativă etc.
Raportoarele folosite în construcţia ele maşini pot fi simple, cu vernier, mecanice sau
62
 2. Metode si mijloace pentru măsurări mecanice

optice.
Raportoarele simple şi cu riglă mobilă au scara de 180° şi valoarea diviziunii de 1°, deci şi
precizia de măsurare este de 1°. Se utilizează la lucrări de trasare şi ajustare în lăcătuşărie.
Raportoarele cu vernier (mecanice) au specifică utilizarea unui vernier circular,care permite
precizii de măsurare de 2' sau 5'.
Raportorul universal (fig. 2.31) are domeniul de măsurare între 0o şi 360°, fiind dotat cu un
vernier circular cu precizie de citire de 5'.

Fig. 2.31. Raportor universal Fig. 2.32. Raportor optic

Raportorul se compune din: corpul propriu-zis în formă de disc divizat în 360°, care face corp
comun cu rigla 1; 2-disc mobil prevăzut cu vernier circular; 3-pivotul discului cu vernier; 4- piuliţă
de blocare a discului mobil; 5-riglă culisantă ; 6-suportul solidar cu discul mobil, în interiorul căruia
culisează rigla 5, ce poate fi blocată în poziţia de citire. Măsurarea se face între rigla fixă şi cea
culisantă.
Raportorul optic (fig. 2.32) are domeniul de măsurare 0...360o cu valoarea diviziunii de 5'.
Raportorul este format din corpul 2, compus din două părţi: una fixă, care face corp comun cu
rigla 2 şi una mobilă, care se roteşte în jurul unui ax, de care se fixează rigla mobilă 3, cu ajutorul
şurubului 4. În interiorul părţii fixe a corpului 1 este montată o placă circulară de sticlă, pe care
este gravată o scară gradată în 360°. Discul mobil şi rigla 3, pot fi fixate în poziţia de măsurare cu
ajutorul pârghiei 8. Citirea unghiului dintre rigle se face prin lupa 5, imaginea vernierului
suprapunându-se peste imaginea scării gradate.
În exemplul din figura 2.32, b se poate citi 86°25'.
Nivelele cu bulă de aer servesc, în special, la determinarea abaterilor de la poziţia orizontală
a suprafeţelor prelucrate. Partea principală a oricărei nivele este tubul de sticlă umplut cu eter etilic,
în aşa fel încât în interiorul tubului să rămână o bulă mică de aer rarefiat, saturat cu vapori de eter
sau alcool.
Microscoapele de atelier moderne sunt echipate cu masă rotitoare cu vernier pentru citirea
unghiurilor şi cu reticule cu linii încrucişate, dispuse la 90°, 60° sau 30°, cu care se face măsurarea
unghiurilor cu precizie de 1'…3'. Microscoapele obişnuite de atelier sunt prevăzute cu goniometre,
cu ajutorul cărora se pot măsura unghiurile şi conicităţile prin vizarea directă a secţiunilor axiale şi
prin citirea directă la goniometru.
Goniometrele sunt instrumente de tipul cu reflexie şi servesc la măsurarea unghiurilor diedre.

63
 2. Metode si mijloace pentru măsurări mecanice

Ele constau din batiu, disc divizat, măsură portobiect, braţ rotitor sau vernier, colimator şi lunetă.
Măsurarea se face prin colimaţie sau autocolimaţie, iar precizia de citire este de 1".
Capul divizor optic este un aparat bazat pe sistemul goniometric de măsurare şi divizare şi
constă dintr-o roată elicoidală solidară cu scara circulară divizată în secunde de arc, fixată centric pe
ax, şi un şurub melc pentru antrenare.
2.3.3. Instrumente si aparate pentru măsurarea unghiurilor si conicităţilor prin metode
trigonometrice

Metodele trigonometrice sunt acele metode prin

care se determină mărimile liniare necesare calculării
valorii unghiului sau conicităţii de măsurat.

Fig. 2.33. Măsurarea unghiului de

înclinare: a-cu ajutorul inelelor
calibru; b - cu ajutorul tampoanelor

Un procedeu simplu de măsurare a unei conicităţi, bazat pe această metodă, constă în

măsurarea distanţei l dintre diametrele D şi d a două calibre inel, aşezate pe periferia conului l(fig.
2.33,a) sau a două calibre tampon, aşezate în interiorul conului 2 (fig. 2.33,b). Valoarea unghiului
de înclinare se determină cu relaţia :
Dd . (2.8)
tg 
2l
Pornind de la acest principiu, în vederea obţinerii unor rezultate mai precise, se foloseşte
metoda de măsurare cu ajutorul rolelor sau a bilelor calibrate.
Instrumentele obişnuite care lucrează pe acest principiu sunt riglele sinus, riglele tangentă şi
microscoapele de atelier.

2.4. Metode si mijloace pentru determinarea rugozităţii suprafeţelor

Pentru măsurarea rugozităţii suprafeţelor prelucrate se pot folosi următoarele metode şi

mijloace:
 pentru verificări comparative - mostre de rugozitate;
 pentru determinări absolute - microscoape pentru măsurarea rugozităţii, aparate de
interferenţă, profilometre şi profilografe;
 pentru determinări globale - aparate pneumatice şi reflectometre.

2.4.1. Mijloace pentru verificări comparative

64
 2. Metode si mijloace pentru măsurări mecanice

Verificările comparative se execută cu ajutorul unor mostre de rugozitate, care se obţin prin
prelucrări mecanice, copiere electrolitică sau prin mulaje (urmărindu-se reproducerea fidelă a
suprafeţei originale), din materiale curente (oţel, fontă, alamă), inoxidabile sau din materiale
plastice.
Mostrele de lucru pentru prelucrări din oţel şi fontă, se execută centralizat, cu respectarea
unor condiţii standardizate, dintre care cele mai importante sunt: să fie din acelaşi material cu
piesele care se compară, să aibă aceeaşi formă geometrică, să fie prelucrate în acelaşi mod ca pie-
sele cu care se compară, să-şi menţină aspectul şi rugozitatea în timp.
Mostrele de rugozitate sunt executate şi livrate în seturi, pe serii de rugozităţi (valorile
nominale ale parametrului Ra ales din şirul preferenţial) pentru diferite procedee şi diferite forme ale
suprafeţelor a căror rugozitate se determină. De obicei, mostrele de rugozităţi se montează în
suporturi speciale, fiecare suport conţinând mostrele pentru acelaşi procedeu tehnologic (dar pentru
rugozităţi diferite) şi dintr-o singură marcă de material.
Compararea rugozităţii suprafeţelor pieselor prelucrate cu rugozitatea mostrelor se poate face
cu ochiul liber pentru Ra între 100…3,2 µm, cu lupa pentru Ra între 100…1,6 µm, cu microscopul
comparator pentru Ra între 12,5…0,40 µm sau cu stereomicroscopul comparator (microscop
binocular) pentru Ra între 12,5…0,10 µm.

2.4.2. Mijloace pentru determinări absolute

Microscopul cu secţiune luminoasă (dublu) se bazează pe obţinerea profilului prin

secţionarea nedistructivă a suprafeţei reale de către imaginea fantei luminoase proiectată la 45° pe
suprafaţa piesei.
Aparatul optic (fig. 2.34) este constituit dintr-un microscop şi un colimator dispuse cu axele
optice în unghi drept şi la 45° faţă de suprafaţa reală a piesei de măsurat. Colimatorul produce o
bandă luminoasă care cade înclinată pe suprafaţa piesei după o linie de formă neregulată, identică
cu profilul rugozităţii, a cărei imagine se observă la microscop la limita de intersecţie cu suprafaţa
piesei, deci ca profil înclinat la 45° al rugozităţii. Aparatele folosite pentru acest scop sunt de tip
Linnik-Schmaltz.
Schematic, drumul optic al razelor este : de la sursa de lumină 1, prin fanta punctiformă 2, la
obiectivul colimator 3, la suprafaţa piesei 6, unde reflectându-se iau imaginea microprofilului
suprafeţei, şi după ce trece prin obiectivul 5, se proiectează în capul ocular cu lentila ocular 4. Capul
ocular este prevăzut la interior şi cu o scară gradată fixă 1, indicele dublu 2 şi sistemul de fire
reticulare în cruce 3 (fig. 2.35).

Fig. 2.34. Schema optică a Fig. 2.35. Câmpul vizual al capului-

ocular
microscopului optic de la microscopul dublu

65
 2. Metode si mijloace pentru măsurări mecanice

Măsurarea rugozităţii se face în felul următor : după aşezarea piesei pe masa aparatului şi
focalizarea suprafeţei faţă de obiectivele din tubul colimatorului şi tubul microscopului, pe
marginea mai clară a benzii luminoase vizibilă în ocularul aparatului se consideră zece puncte con-
secutive (cinci de maxim şi cinci de minim); firul reticular paralel cu direcţia benzii luminoase se
aduce succesiv la fiecare din cele zece puncte şi se determină ordonata fiecărui punct cu relaţia :

Ri  C ( ni  m  pi ) [µm], (2.9)

în care : C este constanta aparatului; ni - numărul întreg de diviziuni de pe scara gradată,

corespunzătoare indicelui dublu ; m = 100 - numărul total de diviziuni de pe scara gradată circulară
a tamburului mecanismului micrometric; pi - numărul de diviziuni de pe scara gradată circulară a
tamburului, corespunzător poziţiei indicelui dublu între două repere de pe scara gradată fixă. Se
determină astfel înălţimea medie a micro-neregularităţilor Rz, respectiv, abaterea-medie aritmetică
Ra.
Profilometrele şi profilografele sunt aparate cu ajutorul cărora se citesc direct valorile
înălţimii microneregularităţilor sau se obţine şi profilograma acestora în porţiunea de suprafaţă
cercetată.
În principiu, aceste aparate au un palpator care urmăreşte profilul suprafeţei, iar deplasările
acestuia sunt amplificate şi transmise, printr-un sistem oarecare (optic, electric, hidro-pneumatic
etc.), la un dispozitiv de măsurare sau înregistrare.

2.4.3. Mijloace pentru determinări globale

Aparatele pneumatice (fig. 2.36) permit aprecierea rugozităţii după debitul de aer scurs prin
interstiţiul dintre capul de măsurare 1 şi suprafaţa piesei controlate 2. Variaţia presiunii în funcţie de
rugozitate este transformată de un traductor pneumatic în mărimi liniare.
Reflectometrele dau valoarea globală a rugozităţii prin măsurarea fluxului de lumină reflectat
de suprafaţa piesei verificate, în comparaţie cu fluxul reflectat de suprafaţa unei mostre de
rugozitate. În figura 2.37 este prezentată schema de principiu a unui astfel de aparat. Lumina de la
sursa 6 trece prin fanta diafragmei 1, apoi prin condensatorul 2 şi, după ce se reflectă pe suprafaţa
piesei de controlat 4, trece prin obiectivul 3 şi cade pe celula fotoelectrică 5. Intensitatea curentului
indicată de galvanometrul 7 (gradat în µm) depinde tocmai de cantitatea de lumină care cade pe
celula fotoelectrică.

66
 2. Metode si mijloace pentru măsurări mecanice

Fig. 2.36. Măsurarea rugozităţii Fig. 2.37. Reflectometru

prin metoda pneumatică

2.5. Măsurarea şi verificarea roţilor dinţate cilindrice

Controlul roţilor dinţate se execută în două moduri diferite şi anume :

 controlul separat al elementelor roţilor dinţate, denumit control parţial;
 controlul complex al roţilor dinţate cu o roată de referinţă sau cu perechea sa.
Conform STAS 8079, aparatele pentru controlul roţilor dinţate cilindrice (aplicabil şi celor
conice) sunt de tip PC-portabile şi SC-stabile, grupate în două clase de precizie (A şi B), patru
tipodimensiuni (I…IV) şi în 16 grupe de aparate, în funcţie de elementele care se verifică.
Elementele care se controlează sunt : grosimea dinţilor, pasul, concentricitatea cercului de
divizare cu axa roţii, profilul, direcţia dinţilor şi cota peste dinţi.
Măsurarea grosimii dintelui pe cercul de divizare (Sd) se face pe un singur sau peste mai
mulţi dinţi. Cunoscând modulul m şi numărul de dinţi z, grosimea dintelui Sd şi înălţimea capului h
se pot calcula cu ajutorul relaţiilor :
 pentru roţi dinţate cu profil nedeplasat :
m
Sd  , (2.10)
2
h  f0  m ; (2.11)
 pentru roţi dinţate cu profil deplasat :
 
S d  m  2  tg 0  , (2.12)
 2 
mz
h  ra  , (2.13)
2
în care : f0 = 1 pentru profil corespunzător cremalierei standardizate; ξ - deplasarea specifică a
cremalierei de referinţă; α0 - unghiul de presiune al profilului evolventic, pe cercul de divizare, ra -
raza cercului de cap.
Măsurarea acestor mărimi se face uşor cu şublerul dublu sau cu micrometrul optic.

67
 2. Metode si mijloace pentru măsurări mecanice

Fig. 2.38. Şubler pentru roţi dinţate

Şublerul pentru roţi dinţate (fig. 2.38) se execută în două variante, una pentru module de la
1…18 mm şi alta de la 5…25 sau 35 mm, toate cu precizia de citire de 0,02 mm.
Cu ajutorul cursorului cu vernier 4 şi al riglei 2 se reglează, faţă de rigla gradată verticală a
echerului 1, înălţimea h a capului dintelui indicată pe desenul roţii, iar cu ajutorul cursorului cu
vernier 3 se citeşte pe rigla gradată orizontală grosimea dintelui pe cercul de divizare Sd şi se
compară cu cea calculată. Pentru verificarea înălţimii capului dintelui se procedează invers.
La măsurarea cu şublerul dublu este necesar să se ţină seama că rezultatele pot fi influenţate
de variaţia cercului exterior şi de erorile provenite de la reglarea riglelor.
Utilizarea micrometrului optic elimină aceste dezavantaje, dar măsurarea este mai
pretenţioasă.
Măsurarea coardei constante şi înălţimii la coarda constantă a dintelui. În acest caz,
dimensiunea fixată în şubler este aceeaşi pentru orice număr de dinţi cu acelaşi modul şi cu acelaşi
unghi de angrenare. Metoda este avantajoasă în cazul roţilor cilindrice cu dinţi înclinaţi sau atunci
când nu se poate măsura cota peste dinţi. Valoarea înălţimii la coarda constantă hc a dintelui se
calculează cu relaţia :
z  
hc  ra  m    sin 2  o  sin 2 0  , (2.14)
 2 8 
în care m, ra, z, α0 şi ξ, au semnificaţiile anterior definite, iar coarda constantă Sdc se determină cu
relaţia:
 
S dc  m cos 2  0    sin 2 0  . (2.15)
 2 
Măsurarea cotei peste dinţi la roţile cilindrice cu dinţi drepţi , permite stabilirea directă a
jocului la flancuri şi prezintă avantajul utilizării unui aparat simplu, controlul făcându-se direct pe
maşină în timpul prelucrării dinţilor. În plus, bazele de măsurare sunt flancurile prelucrate ale
dinţilor, deci rezultatele măsurării nu depind de precizia diametrului cercului exterior al roţii.
68
 2. Metode si mijloace pentru măsurări mecanice

Relaţia pentru calculul numărului n de dinţi peste care se măsoară cota este :
 (2.16)
n  z 0  0,5 ,
180
iar cea a mărimii cotei Ln peste n dinţi este :
Ln  m  cos  0  (n  0,5)  z (tg 0   0 ) , (2.17)

în care : z este numărul de dinţi ai roţii, iar m şi α0 au semnificaţiile cunoscute.

În cazul roţilor deplasate, având deplasarea ξ, cota va fi dată de relaţia:
Lnc  Ln  2  m  sin  0 , (2.18)

semnul plus fiind valabil pentru deplasarea cremalierei de referinţă în direcţia spre exteriorul roţii,
iar semnul minus în direcţia spre centrul roţii.
În figura 2.39 se prezintă un micrometru prevăzut cu două talere 1 cu suprafeţe paralele, între
care se prind flancurile dinţilor peste care se măsoară cota.

Fig. 2.39. Micrometru pentru controlul cotei peste dinţi

Măsurarea şi controlul pasului. Abaterile pasului produc zgomot în angrenare şi o uzură

prematură a dinţilor. Pentru controlul pasului se folosesc aparate speciale cu ajutorul cărora
măsurarea se face fie pe cercul de divizare (pasul p), fie pe tangenta la cercul de bază (pasul pb).
Aparatele sunt fixe sau portabile, universale sau specializate.
Controlul profilului dintelui. La roţile dinţate de precizie mică controlul profilului dintelui se
face cu şabloane cu profil dublu sau simplu(fig. 2.40), care se pot suprapune peste un gol dintre
dinţi (fig. 2.40, a) sau peste un dinte (fig. 2.40, b). Şabloanele simple (fig. 2.40, c), cu care se
verifică un singur flanc sunt preferabile celor duble, deoarece permit atât verificarea profilului, cât
şi poziţia sa faţă de cercul exterior.

Fig. 2.40. Şabloane pentru verificarea

profilelor dinţilor
Ansamblul şablon-dinte se priveşte la lumină şi se apreciază rezultatele. Metoda este
69
 2. Metode si mijloace pentru măsurări mecanice

incomodă prin dificultatea executării şabloanelor, imposibilitatea exprimării numerice a

rezultatelor şi imprecizia ei.
Pentru determinări precise ale profilului se pot utiliza şi dispozitive speciale (evolventmetre).
Pentru alte tipuri de roţi dinţate (conice, melcate) criteriile de apreciere a funcţionării, erorile
şi elementele care se măsoară sunt, în principiu, asemănătoare cu cele de la roţile cilindrice cu
dantură dreaptă, valorile controlabile şi instrumentele de măsură fiind adaptate acestor roţi.

2.6. Metode şi mijloace pentru controlul abaterilor de la forma geometrică

şi de la poziţia reciprocă
Datorită influenţei pe care o au asupra comportării pieselor în funcţionare, abaterile de la
forma geometrică şi de la poziţia reciprocă sunt controlate cu deosebit simţ de răspundere.
Determinarea acestor abateri se poate face cu ajutorul mijloacelor de măsurare şi control
universale, al unor dispozitive de control sau al unor mijloace cu un anumit grad de specializare.

Fig. 2.41. Dispozitiv de măsurare a abaterilor de la

concentricitate
Dispozitivul de măsurare a abaterilor de la concentricitate a treptelor A, B şi C ale unui
arbore faţă de suprafaţa cilindrică D (fig. 2.41) se utilizează în felul următor : piesa se aşază şi se
roteşte pe rolele 1; diferenţele dintre indicaţiile limită ale comparatoarelor 3, 4 şi 5, fixate pe placa
rabatabilă 2, dau valorile bătăii radiale la fiecare treaptă, abaterea de la concentricitate fiind egală cu
jumătatea bătăii radiale.
Un dispozitiv simplu pentru verificarea abaterii de la perpendicularitatea alezatului faţă de
suprafaţa frontală (fig. 2.42.) este realizat dintr-un dorn cilindric cu flanşe 1, prevăzut cu un
limitator 2 şi un comparator 3.

70
 2. Metode si mijloace pentru măsurări mecanice

Fig. 2.42. Dispozitiv de măsurare a Fig. 2.43. Dispozitiv pentru controlul abaterilor de formă
abaterii de la perpendicularitate. şi de poziţie

Un dispozitiv pentru controlul abaterilor de formă şi poziţie a pieselor de tip arbore (fig.
2.43) poate fi realizat dintr-un suport 1, ce conţine vârfurile de centrare 2, blocate în poziţie axială,
după aşezarea arborelui, prin şuruburile 3. Palpatorul 4 culisează în suportul 5 şi, sub acţiunea
arcului 6, se menţine în contact permanent cu suprafaţa cilindrică a diametrului d2. Braţul 8, solidar
cu suportul 5, susţine comparatorul C2, fixat cu ajutorul şurubului 7.

Fig. 2.44. Dispozitiv de control al bucşelor scurte

Palpatorul comparatorului C2 face contact cu braţul 9 care, solidar cu palpatorul, susţine
comparatoarele C1 şi C3 fixate cu câte un şurub. Prin rotirea piesei cu 360°, comparatorul C2 va
indica abaterile de la circularitate şi coaxialitate ale treptei B faţă de A, iar comparatoarele C1 şi C3
vor indica abaterile de la coaxialitate ale treptelor de diametru d1 şi respectiv d3 în raport cu
suprafaţa B. Comparatoarele C4 şi C5, fixate în suporturi separate sau în acelaşi suport indică bătaia
frontală a suprafeţelor laterale ale treptei B în raport cu A.

71
 2. Metode si mijloace pentru măsurări mecanice

Fig. 2.45. Dispozitiv pentru controlul abaterilor

de la coaxialitatea şi perpendicularitatea alezajelor

În figura 2.44 este prezentată schema unui dispozitiv de control al pieselor scurte de tip bucşe.
Pe placa de bază 1 este fixată prisma 2 cu şuruburile 3. Piesa, aşezată cu suprafaţa B pe placa 1,
este pusă în contact cu rolele 4 ale prismei 2 ca urmare a forţei de împingere exercitată de arcul 6
prin intermediul împingătorului 7 din suportul 5. La rotirea piesei, comparatoarele C1, C2, C3, C4 şi
C5, montate în suport pe placa de bază, vor indica abaterile simbolizate.
Dispozitivul pentru controlul abaterilor de la coaxialitatea şi perpendicularitatea alezajelor
(fig. 2.45) foloseşte un dorn 1 cu mecanism autocentrant 2, introdus în alezajul A1. Pe dorn se
montează bucşa 3 (blocată axial cu şurubul 4) şi bucşa 5 cu tijele suport 6 şi 7, în acestea mon-
tându-se comparatoarele C1 şi C3. Prin rotirea uşoară a bucşei 2 pe dorn se vor citi indicaţiile
limită ale celor două comparatoare.
Măsurarea abaterii distanţei între axe şi paralelismul acestora la o bielă se poate realiza cu

un dispozitiv de genul celui din figura 2.46., procedându-se astfel: axa alezajului A1 se
materializează cu ajutorul mecanismului autocentrant 1, montat în suportul 11, iar axa alezajului A2
cu ajutorul dornului 2 şi al unor bucşe cu suprafeţe conice.

72
 2. Metode si mijloace pentru măsurări mecanice

Fig. 2.46. Dispozitiv pentru verificarea distanţei şi paralelismului dintre axele alezajelor

Dornul 2 se reazemă, în plan vertical, pe pârghia oscilantă 9, montată pe suportul 10; în plan
orizontal acesta face contact, în două puncte, cu pârghia oscilantă 3, care este împinsă de arcul 5 şi
culisează în suportul 8, reglabil prin şurubul 7 ; urmează reglarea la zero a comparatoarelor C1 cu
palpatorul 4 şi ghidajul 6, C2 şi C3, apoi, în locul bielei etalon se centrează în acelaşi mod biela de
controlat. C1 va indica abaterea efectivă la distanţa dintre axe, iar C2 şi C3 vor indica abaterea de la
paralelismul axelor în plan orizontal, respectiv vertical.

Fig. 2.47. Dispozitiv pentru verificarea concentricităţii.

Dispozitivul pentru verificarea concentricităţii scaunului de supapă cu ghidul pentru supapă

73
 2. Metode si mijloace pentru măsurări mecanice

prezentat schematic în figura 2.47 are următorul mod de utilizare: tija etalon 8 se introduce în
corpul dispozitivului 4 şi apoi în ghidul supapei, astfel încât pârghia 6 cu capul sferic 7 să fie în
contact permanent cu scaunul supapei sub acţiunea arcului 5, celălalt capăt acţionând palpatorul 3.
Abaterea de la concentricitate se citeşte pe cadranul comparatorului 1 (fixat în dispozitiv cu ajutorul
şurubului 2) la o rotaţie completă a dispozitivului.

74