Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
EXPLORAREA
METABOLISMULUI
GLUCIDIC
INTRODUCERE
Glucoza
este
principala
sursa
de
energie
pentru
celule
si
singura
sursa
de
energie
pentru
creier
si
sistemul
nervos
(tesuturi
glucodependente).
Mentinerea
constanta
a
concentratiei
glucozei
in
sange
in
vederea
sustinerii
functiilor
organelor
glucodependente
este
un
mecansim
esential
pentru
buna
functionare
a
organismului.
OBIECTIVE
Partea
I:
-‐
cunoasterea
principalelor
teste
de
laborator
utilizate
in
explorarea
metabolismului
glucidic
si
importanta
lor
in
diagnostic
(screening
si
diagnostic);
-‐ definitia
unor
termeni
precum
hipoglicemie,
hiperglicemie,
glicozurie,
fructozurie,
galactozemie/galactozurie.
Auto-‐monitorizarea
glucozei
sanguine
folosind
glucometrul.
Partea
II:
-‐
cunoasterea
conditiilor
preanalitice
(colectarea
probelor,
conditii
de
transport
si
stocare)
si
analitice
(metodelor
de
dozare)
a
glucozei
serice
si
urinare
si
catabolitilor
glucidici
(acid
piruvic,
lactic
si
corpi
cetonici)
-‐ aplicatie
practica
-‐
dozarea
glucozei
serice
prin
metoda
enzimatica
(conform
fisei
de
lucru).
Partea
III:
-‐
metode
de
laborator
utilizate
pentru
monitorizare
pe
termen
lung
in
cazul
dezechilibrelor
metabolismului
glucidic.
Importanta
in
diagnostic.
-‐
Rolul
laboratorului
clinic
in
managementul
diabetului
zaharat.
Implicatii
in
patologia
orala.
Discutii
libere
pe
grup,
corelatii
clinice.
1
Partea
I:
OBIECTIVE
• cunoasterea
principalelor
teste
de
laborator
utilizate
in
explorarea
metabolismului
glucidic
si
importanta
lor
in
diagnostic
(screening
si
diagnostic);
• definitia
unor
termeni
precum
hipoglicemie,
hiperglicemie,
glicozurie,
fructozurie,
galactozemie/galactozurie.
Auto-‐monitorizarea
glucozei
sanguine
folosind
glucometrul.
Introducere
Mentinerea
concentratiei
glucozei
sanguine
in
limite
fiziologice
este
o
conditie
esentiala
pentru
sanatate.
Concentratia
glucozei
in
sange
este
denumita
glicemie.
Atat
scaderea
glicemiei
sub
limitele
fiziologice
cat
si
cresterea
ei
peste
aceste
limite
sunt
considerate
factori
de
risc.
Hipoglicemia
defineste
scaderea
concentratiei
glucozei
sanguine
sub
limitele
fiziologice.
Hipoglicemia
tranzitorie
(pentru
scurt
timp)
se
poate
intalni
in
situatii
precum
efort
fizic
intens
sau
post
alimentar
prelungit
si
este
insotita
de
semne
precum:
i)oboseala,
ii)durere
de
cap
(cefalee),
ii)transpiratii,
iv)paloare,
v)pierderea
coordonarii
musculare,
vi)pierderea
capacitatii
de
concentrare
pana
la
vii)pierderea
starii
de
constienta.
Hiperglicemia
defineste
cresterea
concentratiei
glucozei
sanguine
peste
limitele
fiziologice
si
poate
fi
insotita
de
semne
precum:
i)
sete
intensa,
ii)
stare
de
slabiciune,
iii)
eliminare
crescuta
de
urina,
iv)
confuzie
pana
la
v)
coma.
Eliminarea
carbohidratilor
prin
urina
se
insoteste
de:
Glicozurie
-‐
este
o
consecinta
a
hiperglicemiei
si
reprezinta
2
prezenta
glucozei
in
urina
in
cantitati
detectabile.
Apare
atunci
cand
concentratia
glucozei
in
sange
este
peste
limita
fiziologica
si
depaseste
o
anumita
valoare
numita
valoare
prag
de
eliminare
renala.
Cetonurie
–
defineste
eliminarea
prin
urina
in
concentratie
mare
a
unui
grup
de
compusi
rezultati
din
degradarea
acizilor
grasi
numiti
corpi
cetonici.
Aceasta
stare
este
consecinta
productiei
crescute
de
corpi
cetonici
la
nivel
hepatic
insotita
de
cresterea
concentratiei
lor
in
sange
(cetonemie)
datorita
lipsei
glucozei
intracelulare.
Alti
carbohidrati
care
pot
fi
eliminati
prin
urina
in
concentratii
crescute
in
cazuri
rare
de
erori
innascute
ale
metabolismului
glucidic
sau
tranzitoriu
in
sarcina
si
lactatie:
-‐ Fructozuria
–
defineste
eliminarea
fructozei
prin
urina
si
se
intalneste
in
fructozuria
esentiala
(afectiune
genetica
a
metabolismului
carbohidratilor)
caracterizata
prin
deficitul
fructokinazei
(enzima
implicata
in
metabolizarea
fructozei
la
nivel
hepatic).
-‐ Galactozuria
-‐
defineste
eliminarea
galactozei
prin
urina
si
se
intalneste
in
galactozemia
esentiala
(afectiune
genetica
a
metabolismului
carbohidratilor)
caracterizata
prin
deficitul
unei
enzime
din
calea
metabolica
de
transformare
a
galactozei
in
glucoza.
Teste
de
screening
in
evaluarea
metabolismului
carbohidratilor
Testele
de
screening
sunt
parte
importantă
a
medicinei
preventive.
Medicina
preventivă
are
ca
scop
depistarea
unor
factori
de
risc
precoce
și
adoptarea
unor
măsuri
preventive
în
scopul
păstrării
pentru
un
timp
îndelungat
a
unei
stări
optime
de
sănătate.
De
exemplu
testarea
de
rutină
a
glicemiei
identifică
riscul
de
a
dezvolta
în
viitorul
apropiat
diabet
zaharat
permițând
schimbări
precoce
în
stilul
de
viață
(dietă
și
mișcare)
care
să
întârzie
sau
să
prevină
instalarea
unei
boli
clinic
manifeste.
Fără
aceste
teste
de
rutină
se
pierde
etapa
precoce
de
prevenție
a
diabetului
zaharat
(etapa
normoglicemică)
având
drept
consecință
complicații
grave
care
necesită
îngrijire
!
Știați
că?
Diabetul
zaharat
a
evoluat
cu
medicală
intensivă
cu
costuri
ridicate
pentru
pacient
și
cel
puțin
zece
ani
înaintea
societate.
apariției
manifestărilor
clinice?
Masurarea
concentratiei
glucozei
in
sange
este
unul
dintre
cele
mai
utilizate
teste
de
screening
in
vederea
depistării
riscului
de
diabet
zaharat
chiar
înainte
ca
semnele
clinice
sa
apara,
adică
în
stadiul
de
prediabet
(toleranta
alterată
la
glucoză)
precum
și
determinarea
concentrației
de
glucoză
la
domiciliul
pacientului
ori
de
câte
ori
este
nevoie
pentru
calculul
dozelor
de
insulină
sau
monitorizarea
terapiei.
3
Sunt
disponibile
câteva
metode
de
monitorizare
a
!
Ce
reprezinta
un
test
de
glucozei
sanguine.
screening?
Testele
de
screening
sunt
teste
1a.
Automonitorizarea
glucozei
sanguine
prin
metode
de
laborator
care
ajuta
la
identificarea
persoanelor
cu
minim
invazive
folosind
glucometrul.
Acesta
metodă
este
risk
crescut
pentru
o
anumita
afectiune
inaintea
aparitiei
folosită
cel
mai
des
de
către
pacienții
cu
diabet
zaharat
semnelor
clinice
si
la
instituirea
masurilor
preventive.
ce
necesită
administrarea
de
insulină.
Ajustarea
dozei
de
Reprezinta
o
parte
importanta
a
insulină
administrată
este
dependentă
de
valoarea
medicinei
preventive
glicemiei
și
de
cantitatea
de
carbohidrați
din
dietă.
Glucometrele
portabile
sunt
aparate
facil
de
utilizat
de
către
pacienți,
ce
permit
determinarea
rapidă
a
valorilor
glucozei
sanguine
printr-‐o
metodă
minim
invazivă
(fără
a
necesita
puncție
venoasă).
Poate
fi
utilizat
de
catre
medici
la
locul
pacientului
(point
of
care
testing
–
în
spital,
cabinete
medicale
sau
domiciliul
pacientului)
prezentând
astfel
o
serie
de
avantaje
pentru
pacient.
Glucometrele
sunt
aparate
de
determinare
cantitativă
a
glucozei
în
sângele
capilar
folosind
stripuri
de
unică
folosință.
Problema
este
aceea
că
molecula
de
glucoză
este
o
moleculă
”comună„
fără
caracteristici
speciale
cuantificabile
(fără
culoare,
cu
masă
moleculară
mică,
etc)
si
din
acest
motiv
sunt
necesare
utilizarea
reacțiilor
chimice
care
să
transforme
glucoza
în
molecule
ușor
de
identificat.
Principiul
care
stă
la
baza
acestor
biosenzori
este
principiul
electrochimic,
principalele
metode
electrochimice
putând
fi
colorimetrice
și
amperometrice.
Ambele
metode
au
la
baza
recunoasterea
enzimatică
a
glucozei
de
către
enzime
precum
glucozoxidaza
(GOD)
sau
hexokinază
(HK).
Aceste
enzime
se
gasesc
la
nivelul
electrodului
enzimă
din
structura
benzii
de
testare.
Metoda
amperometrică
măsoară
numărul
de
electroni
generați
în
urma
reacției
chimice.
În
prezența
enzimei,
glucoza
din
proba
test
suferă
o
reacție
chimică
(ex.
oxidare
pentru
GOD)
cu
generare
de
electroni
al
căror
număr
va
fi
măsurat
reprezentând
astfel
concentrația
glucozei
în
proba
test.
Metodele
colorimetrice
au
la
bază
!
Avantajele
si
caracteristicile
testelor
la
locul
de
ingrijire
al
pacientului
aceleași
reacții
chimice
ca
și
cele
-‐ reducerea
timpului
de
la
recoltare
pana
la
amperometrice,
diferența
fiind
rezultat
prin
excluderea
etapelor
de
transport
si
inreistrare
a
probei;
sistemul
de
detecție
prin
reflexie
de
-‐ tehnica
simpla
ce
nu
necesita
personal
culoare
(fotometric).
În
cazul
metodei
specializat;
-‐ utilizarea
de
instrumente
portabile
cu
colorimetrice
reacția
catalizată
de
costuri
reduse
Modificat
dupa
Burtis
et
al.
Tietz
Clinical
chemistry.
glucozoxidază
este
cuplată
cu
o
reacție
Elsevier
2008
4
de
culoare
generând
un
compus
colorat
(cromogen)
a
cărui
intensitate
este
măsurată
prin
fotometrie
de
reflexie*.
Atât
fluxul
de
electroni
cât
și
cantitatea
de
lumină
reflectată
sunt
convertite
digital
într-‐o
valoare
afișată
pe
ecranul
*
fotometria
de
reflexie
aparatului.
masoară
cantitatea
de
lumină
reflectată
de
bandeleta
test
la
Rezultatele
obținute
pot
fi
afișate
în
mg/dl
sau
în
nivelul
careia
are
loc
reactia,
reprezentând
indirect
mmol/l*
concentrația
glucozei
din
proba.
Factori
care
pot
influența
precizia
rezultatelor
obținute
cu
ajutorul
glucometrului
pot
fi:
-‐ temperatura
–
este
unul
dintre
factorii
care
influențează
activitatea
unei
enzime,
majoritatea
enzimelor
avand
o
temperatură
optimă
de
acțiune
de
370C.
-‐ mâinile
murdare
-‐
urmele
de
glucide
rămase
pe
degete
pot
constitui
surse
de
eroare
prin
adăugarea
unei
false
cantitați
de
glucoză
în
sângele
de
testat.
-‐ cantitatea
de
probă
–
o
picătură
de
sânge
insuficient
de
mare
poate
fi
o
sursă
de
eroare
sau
nivelul
hematocritului*
si
prezenta
in
sange
în
concentrații
mari
a
unor
compuși
(ex.
vit
C).
-‐ aparate
necalibrate
–
folosirea
unor
glucometre
necalibrate
sau
a
unor
teste
expirate.
La
schimbarea
fiecărui
lot
de
bandelete
test
este
obligatorie
introducerea
inițială
a
unor
bandelete
test
de
calibrare
sau
folosirea
unor
soluții
de
control
cu
concentrație
cunoscută.
*
scaderea
hematocritului
Determinarea
glicemiei
pentru
screening
se
efectueaza
a
(anemie)
poate
da
valori
fals
crescute
ale
glucozei
jeun
–
dimineata
dupa
un
repaus
alimentar
de
cel
putin
12
ore.
5
Se
fac
eforturi
pentru
dezvoltarea
unor
sisteme
integrate
de
monitorizare
a
glicemiei
prin
biosenzori
care
sa
transmita
wireless
valorile
determinate
in
fluidul
interstitial
unei
interfețe
(ex.
pe
telefonul
mobil
-‐Glucophone)
asociată
unei
pompe
de
insulină
ce
poate
suplimenta
la
comandă
cantitatea
de
insulină
din
organism
în
funcție
de
cantitatea
de
carbohidrați
ingerați.
Dar
nici
unul
dintre
aceste
sisteme
nu
poate
înlocui
astazi
dozarea
glucozei
în
laboratorul
de
analize
medicale.
Se
încearcă
astăzi
dezvoltarea
unor
biosenzori
care
să
poată
monitoriza
concentrația
glucozei
din
fluidele
interstițiale
indirect
prin
intermediul
tegumentului.
Începând
cu
septembrie
2017
a
fost
recunoscut
de
către
FDA
primul
sistem
de
monitorizare
prin
senzor
aplicat
la
nivelul
bratului.
http://www.abbott.com/corpnewsroom/prod
uct-‐and-‐innovation/welcome-‐freestyle-‐
libre.html
Partea
II
Obiective
I)
Definirea
unor
noțiuni
precum
toleranța
la
glucoză
alterată,
glicemia
bazală,
diabet
zaharat,
glicare
și
respectiv
glicozilare.
II)
Principiile
metodelor
de
laborator
utilizate
în
diagnosticul
și
monitorizarea
tulburărilor
metabolismului
glucidic
III)
Semnificația
diagnostică
a
rezultatelor
de
laborator
obținute
Recomandarea
efectuării
testelor
biochimice
din
fluidele
biologice
care
explorează
metabolismul
carbohidraților
sunt
uzual
recomandate
pentru
depistarea:
variațiilor
patologice
ale
glicemiei
(hipo/hiperglicemie)
screening-‐ul
în
vederea
depistării
diabetului
zaharat
pentru
diagnosticul
toleranței
alterate
la
glucoză
(prediabet)
și
diabetului
instalat
în
timpul
sarcinii
(diabet
gestațional)
monitorizarea
terapiei
la
pacienții
diagnosticați
cu
diabet
zaharat
În
funcție
de
scopul
propus
(screening/diagnostic
sau
monitorizarea
terapiei)
sunt
disponibile
mai
multe
teste
biochimice
(tabel
1).
6
TABEL
1
Teste
biochimice
uzuale
de
screening
și
diagnostic
al
tulburărilor
metabolismului
glucidic
Teste
Condiții
de
Tipul
fluidului
Rezultat
Condiția
patologică
biochimice
determinare
biologic
urmărit
identificată
uzuale
Glucoza
a
jeun
dimineața
după
un
post
de
Ser
obținut
după
Concentrația
de
Diabet
zaharat
tip1/2
12
ore
puncție
venoasă
glucoză
în
ser
după
Toleranța
alterată
la
(glicemia
post
alimentar
glucoză
(prediabet)
bazală)
(valoare
bazală)
Testul
oral
de
Proba
1-‐
dimineața
după
un
Ser
obținut
după
Variația
Insulinorezistența
toleranță
la
post
de
12
ore
(glicemia
puncție
venoasă
concentrației
glucoză
timp
bazală)
glucozei
serice
la
o
de
2
ore
Proba
2
–
la
2
ore
după
oră
si
la
2
ore
după
administrarea
orală
de
administrarea
de
glucoză
glucoză
Glucoza
La
o
oră
după
ingestia
de
Ser
obținut
după
Concentrația
Unul
din
cele
14
teste
înainte/după
puncție
venoasă
glucozei
sanguine
biochimice
efectuate
in
alimente
ingestia
de
după
administrare
vederea
explorarii
alimente
Sânge
capilar/total
de
alimente
statusului
metabolic
general
(Panel
metabolic)
Monitorizarea
nivelului
glicemiei
pentru
ajustarea
dozelor
de
insulina
sau
antidiabetice
orale
Testul
oral
de
Proba
1-‐
dimineața
după
un
Ser
obținut
după
Creșterea
Diabet
de
sarcină
toleranță
la
post
de
12
ore
(valoare
puncție
venoasă
în
concentrația
(gestațional)
glucoză
bazală)
săptămâna
24
/
28
glucozei
serice
peste
(conform
Proba
2
–
la
1
oră
după
de
sarcina
valoarea
normala
la
ACOG*)
administrarea
orală
de
cel
puțin
doi
din
glucoză
(50g).
timpii
testați.
Proba
3
–
dacă
proba
2
este
peste
valoarea
normala
se
recoltează
proba
3
la
3
ore
după
administrarea
orală
de
glucoză
*ACOG
–
Colegiul
American
al
Obstetricienilor
și
Ginecologilor
CRITERII
DE
SCREENING
Asociația
Americană
de
Diabet
(ADA)
și
Ghidul
de
diabet
2016
recomandă
screening-‐ul
obligatoriu
la
3
ani
la
persoanele
fară
factori
de
risc
dar
cu
vârsta
peste
45
de
ani
sau
la
orice
vârstă
la
persoanele
care
prezintă
factori
de
risc.
Factorii
de
risc
METODE
DE
DETERMINARE
A
ü Prezența
în
familie
a
unei
GLUCOZEI
ÎN
LABORATOR
persoane
cu
diabet
zaharat
ü Istoric
de
diabet
de
sarcina
Determinarea
concentrației
glucozei
în
ü Prezența
ovarelor
polichistice
la
femei
laboratorul
de
biochimie
este
un
test
de
ü Hipertensiune
și/sau
boli
screening
și
diagnostic
general
cardiovasculare
ü Tulburări
ale
metabolismului
recomandat,
care
presupune
lipidic
ü Toleranța
alterată
la
glucoză
(prediabet)
7
determinarea
concentrației
de
glucoză
în
fluidele
biologice
(ex.
ser)
prin
metode
spectrofotometrice.
Pentru
persoanele
care
prezintă
toleranță
alterată
la
glucoză
este
recomandat
screening-‐ul
anual.
Metodele
enzimatice
de
dozare
a
concentrației
glucozei
în
fluidele
biologice
pe
analizoare
automate
sunt
cele
mai
utilizate
astăzi
prezentând
o
specificitate
crescută.
Principiul
metodei
de
determinare
a
glucozei
prin
metoda
enzimatică
cu
glucozoxidază
(GOD)
Glucozoxidaza
este
o
flavonoenzimă
(enzimă
FAD
dependentă)
frecvent
utilizată
pentru
dozarea
glucozei
în
fluidele
biologice.
Reacția
enzimatică
este
reacția
principală
catalizată
de
glucozoxidază
ce
are
ca
substrat
glucoza
din
proba
test
pe
care
o
transformă
în
acid
gluconic
în
prezența
oxigenului
cu
eliberare
de
peroxid
de
hidrogen
(H2O2).
Cantitatea
de
H2O2
eliberată
este
direct
proporțională
cu
cea
a
glucozei
din
proba
test.
Pentru
a
putea
fi
măsurată
prin
fotometrie
H2O2
reacționează
cu
un
substrat
cromogen
(generator
de
culoare)
formând
un
compus
colorat
în
roșu
(chinonă).
Acestă
a
doua
reacție
este
numită
reacție
indicator
și
este
cuplată
cu
reacția
enzimatică.
Produsul
reacției
indicator
poate
fi
măsurat
prin
fotometrie
cunoscând
lungimea
de
unda
(λ
la
care
acesta
absoarbe
în
mod
specific)
și
este
direct
proporțional
cu
concentrația
de
glucoză
din
proba
inițială.
Reacția
care
stă
la
baza
metodei
este
prezentată
schematic
în
figura
1.
8
Semnificația
clinică
a
rezultatului
obținut
Glicemia
”a
jeun„
(dimineața
după
un
repaus
alimentar
de
12
ore)
poate
evidenția
următoarele
variații
ce
pot
avea
semnificație
clinică.
În
tabelul
de
mai
jos
sunt
prezentate
intervalele
de
referință
recomandate
de
Academia
Americana
de
Diabet
(ADA)1
precum
și
de
Ghidul
de
Diabet
20162.
Valoare
Semnificație
clinică
glicemiei
bazale
<
110
mg/dli
Toleranță
normală
la
glucoză
(normoglicemie)
110
–
125mg/dl
Toleranță
la
glucoză
alterată
(prediabet)
>
200mg/dlii
Diabet
i
Pentru
a
transforma
mg/dl
în
mmol/l
se
divide
valoarea
la
18
ii
valori
obținute
la
minim
două
determinări
efectuate
în
zile
diferite
Alterarea
toleranței
la
glucoză
alterată
este
o
etapă
evolutivă
a
diabetului
zaharat
care
se
caracterizează
prin
alterarea
mecanismelor
de
glicoreglare
însoțită
de
creșterea
glicemiei
bazale
peste
valorile
normale
(hiperglicemie
bazală).
Testul
oral
de
toleranță
la
glucoză
este
recomandat
atunci
când
valoarea
glicemiei
bazale
este
peste
110mg/dl
dar
până
în
126mg/dl.
Presupune
determinarea
glicemiei
bazale
în
sângele
ser
și
valoarea
ale
glicemiei
două
ore
de
la
administrarea
orală
a
75
de
grame
de
glucoză.
Valoare
Semnificație
clinică
glicemiei
bazale
<
140
mg/dliii
Toleranță
normală
la
glucoză
(normoglicemie)
140-‐199
mg/dl
Toleranță
alterată
la
glucoză
(prediabet)
>200mg/dl
Diabet
1
Academia
Americană
a
Diabetului
(http://www.diabetes.org)
2
Prof. dr. Constantin Ionescu , Asist. univ. dr.Anca Pantea-Stoian , Dr. Nicolae Alexandru Barnea. GHID
MEDICAL PENTRU ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU DIABET ZAHARAT 2016.
9
Determinarea
hemoglobinei
glicate
(HbA1c)
este
un
test
de
laborator
utilizat
pentru
monitorizarea
terapiei
la
pacienții
cu
diabet
zaharat
la
care
s-‐a
instituit
terapia
cu
antidiabetice.
Hemoglobina
glicată
este
ca
structură
moleculă
de
hemoglobină
care
a
suferit
un
proces
de
glicare
datorită
concentrației
de
glucoză
crescută
în
sânge
pe
termen
lung.
Procesul
de
glicare
reprezintă
adiția
neenzimatică
a
unui
rest
de
glucoză
la
molecula
de
hemoglobină.
Cu
cât
cantitatea
de
glucoză
este
mai
mare
cu
atât
cantitatea
de
hemoglobina
glicată
va
fi
mai
mare.
A!
Termenul
de
glicozilare
este
folosit
în
mod
incorect
deoarece
acest
proces
reprezintă
adiția
enzimatică
a
glucozei
și
nu
neenzimatică
așa
cum
este
în
cazul
glicării.
Acest
test
reprezintă
o
medie
a
valorilor
glicemiei
avute
cu
până
la
2-‐3
luni
în
urmă
fiind
denumită
din
acest
motiv
”memoria
de
lungă
durată„.
Acest
lucru
este
posibil
datorită
duratei
de
viață
a
hematiilor
de
120
zile.
Valorile
hemoglobinei
glicate
permit
aprecierea
eficienței
terapiei
cu
antidiabetice
orale,
precum
și
complianța
pacientului
la
tratament.
În
scop
de
monitorizare
obiectivul
terapeutic
de
atins
este
menținerea
nivelului
hemoglobinei
A1c
sub
7%,
reprezentând
un
control
metabolic
staisfăcător.
Valorile
HbA1c
pentru
o
persoană
sănătoasă
fiind
sub
5,7%,
valorile
cuprinse
între
5,7-‐
6,4%
caracterizează
un
risc
crescut
de
diabet
zaharat
(prediabet).
A!
Există
diferențe
între
valorile
glicemiei
obținute
în
fluide
biologice
diferite:
În
sângele
venos
concentrația
glucozei
este
cu
aproximativ
10%
mai
mică
decât
în
sângele
capilar
și
cu
aproximativ
15%
mai
mică
decât
în
ser/plasmă
obținute
prin
puncție
venoasă.
10
Fișă
de
laborator
pentru
partea
aplicativă
Obiective
Utilizarea
spectrofotometrului
Realizarea
unei
curbe
standard
pentru
glucoză
Determinarea
glucozei
prin
metoda
enzimatica
Curba
standard
–
reprezintă
transformarea
valorilor
absorbanței
obținute
prin
spectrofotometrie
în
concentrație.
Raportându-‐ne
la
această
curbă
standard
putem
afla
concentrația
glucozei
într-‐o
probă
test.
1.
Obiectiv
de
lucru
1
.
NUME
STUDENT:
Folosind
un
standard
de
glucoză
de
concentrație
cunoscută
efectuați:
trei
diluții
seriale
.
Calculați
concentrația
glucozei
în
fiecare
diluție
determinați
absorbanța
fiecărei
probe
prin
metoda
enzimatică
efectuați
o
curbă
standard
pentru
glucoză
folosind
Microsoft
excel.
11
Solutie
standard
Concentratia
glucozei
absorbanta
Standard
1
Standard
2
Standard
3
2.
Obiectiv
de
lucru
2.
NUME
STUDENT:
folosind
metoda
enzimatică
determinați
concentrația
glucozei
prin
raportare
la
curba
standard
trasată.
Răspundeți
la
următoarea
întrebare:
dacă
se
obține
o
valoare
a
glicemiei
peste
126
mg/dl
în
două
determinări
diferite,
cum
interpretați
rezultatul?
12