ASPIRAȚIA SPRE DEMOCRAȚIE

ȚARILE CU GUVERNĂRI AUTORITARE

În statele cu tradiție autoritară în care revoluția industrială a favorizat dezvoltarea

socială, a sporit considerabil rolul Parlamentului, care a contestat în primii ani ai secolului XX
autoritatea absolută a suveranilor.
 Germania
Acesta a fost și cazul Germaniei, unde în cadrul Reichstag-ului ales prin vot universal,
numeroase grupări de stânga solicitau instaurarea unui regim parlamentar, punând astfel capăt
autorității totale de care se bucura împăratul în materie de putere executivă și introducând
răspunderea cancelarului în fața adunării. In 1912, opoziția liberală a învins în alegeri blocul
conservator, care susținea supremația împăratului. Partidul Social Democrat a devenit primul
partid al Reichstag-ului și, aliat cu alte grupări politice, principalul susținător al democrației
liberale în Germania. După primul război mondial, adepții unei guvernări reprezentative s-au
întrunit la Weimar într-o Adunare Constituantă ( 1919) și au elaborat o Constituție, baza
juridică a noului regim republican. În fruntea statului se afla Președintele care desemna un
cancelar. Nemulțumirile germanilor față de tratatul de la Versailles și criza care a urmat după
război au favorizat ascensiunea nazismului.

 Austro-Ungaria
În Austria, la începutul secolului XX, liberalii erau favorabili unui regim parlamentar
în sânul unui stat centralizat Dreptul de vot a fost lărgit treptat până la proclamarea votului
universal în 1906, dar ca și în Germania, împăratul nu a acceptat să se meargă până la
răspunderea guvernului în fața Parlamentului, ceea ce l-ar fi deposedat de esența puterii sale.
În Ungaria, unde predomina aristocrația, sistemul politic rămânea cel parlamentar aristocratic,
mult mai îndepărtat de democrația liberală.

 Rusia
Dezvoltarea industrială a Rusiei a dat naștere unor noi grupări sociale: burghezia și
clasele de mijloc pe de o parte, și pe de altă parte muncitorii. Aceștia din urmă alături de
țăranii lipsiți de pământ, cereau o profundă schimbare a regimului autocrat. În plan politic, s-a
remarcat un partid liberal, care cerea proclamarea libertăților funda-mentale și reunirea unei
adunări alese, Duma Imperială. După 1905, Rusia a fost teatrul unor serii de greve
muncitorești, de răscoale țărănești și de manifestații organizate de liberali. Pentru a stopa valul
revoluționar, țarul a decis să proclame manifestul din 1905 care dădea satisfacție liberalilor. A
acordat libertățile fundamentale și a promis alegerea unei Dume Imperiale. În aparență, Rusia
se îndrepta spre o democrație liberală de model occidental. După înfrângerea mișcărilor
revoluționare, țarul a revenit asupra măsurilor cu caracter liberal. Pentru că nu a știut să
răspundă aspirației spre democrație a țării sale, țarismul a cunoscut în timpul primului război
mondial o revoluție mult mai radicală, care i-a adus sfârșitul.