Vous êtes sur la page 1sur 1

Nunta Zamfirei- de George Cosbuc (apartenenta la balada culta)

Balada este specia genului epic in versuri, in care este prezentata o intamplare eroica, o
legenda, un fapt istoric, o personalitate istorica sau legendara. Consider ca opera “Nunta Zamfirei”
de G. Cosbuc este o balada culta deoarece prezinta trasaturile specific acestui tip de text: autorul
este cunoscut, sunt folosite cuvintele cu sens figurat, are un subiect variat si personajele sunt putine
la numar, aflate intr-o relatie de antiteza. George Cosbuc a fost poet, traducator si jurnalist, iar una din
celebrele opere traduse de el este “Divina Comedie” de Dante. Cosbuc scria opera despre muncile
campenesti, erotica taraneasca, revolta taranului, experienta tragica a razboiului si momente din istoria
poporului roman. Speciile literare alese pentru a-si exprima sentimentele au fost poezia, balada, poemul si
idila, iar unele din operele sale de succes sunt “Filosofii si plugarii”, sub pseudonimul C. Boscu, “Nunta
Zamfirei”, “Moartea lui Fulger”, volumul “Fire de tort” si “Noi vrem pamant”. Aparuta in “Tribuna”
in 1889, “Nunta Zamfirei” fusese initial proiectata sa faca parte dintr-o epopee cu motive populare
si mitologie romaneasca din care nu au ramas decat cateva fragmente. Acesteia i se adauga
“Moartea lui Fulger”, amandoua reprezentand momente importante din viata omului, cum sunt
ritualul nuntii si cel al inmormantarii.
In primul rand, autorul este cunoscut. Tema aleasa de scriitor constituie ceremonialul unei nunti
taranesti la romani, transfigurat intr-o lume de basm. Principalul sentiment pe care il emana textul este
iubirea dintre Zamfira, fiica imparatului Sageata si Viorel “Dintr-un afund de rasarit/ Un print frumos si
tinerel”. Originalitatea baladei sta in vagul temporal si spatial, obtinut prin intrepatrunderea planului real
cu cel feeric, ceea ce duce la impresia permanentei nuntii, ca unul din evenimentele ce revin mereu in
viata poporului. Modurile de expunere identificate in text sunt naratiunea si descrierea. Personajele
principale sunt cei doi miri, iar cele secundare sunt imparatul Sageata si invitatii.
In al doilea rand, amestecul genurilor epic, liric si dramatic este identificat in aceasta opera.
Momentele subiectului sunt foarte bine delimitate: in expozitiune, Naratorul prezinta foarte detaliat cadrul
spatial si personajele: “E lung pamantul, ba e lat”; “Un print frumos si tinerel”; “Iesi Zamfira in mers
istet,/ Frumoasa ca un gand razlet,/ Cu trupul nalt, cu parul cret/ Cu pas usor”. Intriga incepe cand toata
lumea afla de nunta celor doi indragostiti: “Si s-a pornit apoi cuvant!/ […] Ca ieri, cuvantul din vecini/ S-
a dus ca astazi prin straini […]”. Desfasurarea actiunii este cel mai complex moment, aici fiind prezentati
invitatii si mirii sunt gata pentru a-si declara dragostea eterna: “Sosit era batranul Grui/ Cu Sanda si
Rusanda lui […]” ; “Iesi Zamfira-n mers istet,/ Frumoasa ca un gand razlet […]”. Momentul culminant il
reprezinta momentul in care cei doi porumbei se cununa: “Si-n vremea cand s-au cununat/ S-a-ntins
poporul adunat/ Sa joace in drum dupa tilinici […]”. Deznodamantul este ilustrat in momentul in care
incepe petrecerea: “A fost atata chiu si cant/ Cum nu s-a pomenit cuvant […]”. Personajul Zamfira este
caracterizat direct de catre narator: “Cu trupul nalt, cu parul cret”, simbolizand frumusetea acesteia, iar
indirect prin mersul ei: “Iesi Zamfira-n mers istet” si prin emotiile pe care le simte “Rosind s-a zapacit de
drag”, evidentiand gratia si gingasia fetei. Balada are putine personaje ce se afla in antiteza. O alta
caracteristica ce inscrie textul dat in categoria baladei culte este abundenta mijloacelor stilistice prezente
in cadrul acesteia. In text se intalnesc epitete: “Voinicii cai”: personificari “Soarele mirat sta-n loc”,
simbolizand nunta fara sfarsit si hiperbole:” Un rau de vin!”, semnificand belsugul petrecerii. Naratorul
este obiectiv, ramanand in umbra personajelor, care isi exprima atitudinile relative la cele intamplate.
Naratiunea se realizeaza la persoana a treia, marca a obiectivitatii discursului liric.
In concluzie, opera “Nunta Zamfirei” de George Cosbuc apartine speciei balada culta datorita
argumentelor prezentate.