Nu e vreo surpriză când încă un film de la Hollywood demonizează Sudul ca

nimic altceva decât un cuib de ignoranță, sărăcie și bigotism.

În linii mari, Holywoodul continuă să promoveze ideea că fostele state

confederrate sunt blocate în timp, undeva între 1865 și 1968. Câte filme știți
din ultimii 20 de ani, a căror acțiune se desfășoară în Sud și care nu au drept
subiect principal relațiile rasiale? Până și un film excelent ca „O brother,
where art thou?” de Joel și Ethan Coen, nu se poate abține să nu introducă
Klan-ul, deși, îmbuurător, frații Coen leagă Klan-ul de „reformatorii” epocii
progresiviste.

Totuși, e o surpriză să vezi că un ziar mainstream a observat miopia

antisudistă a Hollywoodului. În ediția din 8 februarie a USA Today, scriitorul
Scott Bowles abordează subiectul foarte tranșant.

Bowles îl citează pe Marc Smirnoff, editorul revistei Oxford American, care

remarcă în mod corect că Sudul este ultima țintă pentru stereotipuri
negative. Poți să-i jignești pe sudiști fără probleme, în timp ce toți ceilalți
sunt exceptați.

„Dacă marile studiouri de film ar prezenta grupurile etnice așa, simbolul

Hollywoodului ar lua foc”, a declarat Smirnoff.

Bănuiesc că Hollywoodul trebuie să fie fericit că noi sudiștii am învățat să ne

controlăm față de vremurile secesioniștilor („fire-eaters”) și a dezbaterii
Sumner-Brooks.

Producătorul independent Gary Hawkins merge mai departe, afirmând că

Hollywoodul vede Sudul ca „un loc străin, înfricoșător și distractiv, ușor de
demonizat...în scopuri dramatice.”

Ultimul atac aparține filmului nominalizat la Oscar „Monster s Ball” cu Halle

Berry și Billy Bob Thornton.

Povestea centrală a filmului este o relație amoroasă interrasială. Subiectul ar

fi controverstat indiferent unde ar fi plasat în America (vezi de pildă filmul lui
Spike Lee, „Febra junglei”). În cazul de față, totuși, este doar o scuză pentru
a mătura pe jos cu bigoții sudiși, direct din distribuția rolurilor.

Peter Boyle, care în film joacă rolul tatălui lui Thornton, întruchipează
încarnarea tipică a rasistului redneck.

Toate acestea însă nu se potrivesc cu faptele istorice. Din anii 60, relațiile
rasiale în Sud au fost mult mai bune decât în Nord. Chiar și în cea mai
neagră perioadă a mișcării pentru Drepturile Civile, Sudul nu a cunoscut
revolte care să se compare cu cele din Los Angeles, Detroit sau Chicago,
după cum afirmă Richard Lawson. (Dar sudiștii știu deja asta)

Când așa numitele organizații pentru Drepturi Civile nu au altceva mai bun
de făcut decât să atace monumentele confederate, îți dai seama că nu mai
există probleme rasiale reale în Sud. Dar asta nu contează la Hollywood.
Uneori, chiar și într-un film a cărui acțiune nu se petrece în Sud, băieții cei
răi sunt sudiști.

Acțiunea filmului științifico-fantastic „Al cincilea element” se desfășoară în

viitorul îndepărtat. Mai îndepărtat de Sud de atât nu se poapte. Dar ticălosul
pricipal, interpretat de Gary Oldman, are un accent sudist pe care l-ar invidia
și Fannie Flagg.

Apoi este filmul lui Quentin Tarantino „Pulp Fiction”, care se desășoară în
California. Ca orice poveste bună cu ucigași, filmul abundă în personaje
dezgustătoare. Dar când Tarantino vrea să arate pe cineva cu totul detestabil
se oprește la o gașcă de rednecși sudiști. Ca să nu existe vreun dubiu,
sudiștii dețin un magazin de arme unde afișează mândri un steag de luptă
confederat. Și când mă gândesc că în Los Angeles sunt atât de multe
magazine de arme cu steaguri confederate...

Când un regizor surprinde corect Sudul, trebuie să-și ceară scuze.

Filmul lui Ang Lee „Ride with the Devil”, este o poveste impunătoarea
violenței din Războiul Civil. Este obiectivă cu ambele părți și conține un
discurs superb în care un sudist explică de ce Sudul va pierde războiul. (În
esență pentru că impulsul puritanic al Nordului de a „îmbunătăți” lumea, fără
să țină seama de ceea ce cred cei care urmează a fi „îmbunătățiți” nu se
compară cu dorința Sudului de a fi lăsat în pace.)

În interviurile apărute după apariția filmului, Lee a trebuit să se apare în fața

acuzațiilor că face Sudul romantic.
Trebuie să notez aici că a foste nevoie de un regizor născut în Taiwan pentru
a face dreptate Sudului. Poate că Lee vede o simetrie în relațiile țării natele
cu China. Sau poate că l-a ajutat faptul de a nu fi trecut prin școlile publice
americane.

În încheiere Bowles îl citează pe actorul Robert Duvall: „Dacă vrei să faci un

film despre adevăratul Sud, nu aș angaja un regizor de la nord de linia
Mason-Dixon.”