Vous êtes sur la page 1sur 25

Cuprins

Cap. I Turismul – fenomen economic şi social


Secţiunea A
1.1. Noţiuni introductive
1.2. Criterii de clasificare şi particularităţi ale formelor de turism
1.3. Motivaţia turistică
1.4. Locul şi rolul în economia naţională
Secţiunea B
1.5. Judeţul Maramureş - prezentare
1.6. Analiza SWOT a turismului în Judeţul Maramureş
Cap. II Maramureş – un judeţ in plina ascensiune
2.1. Localizarea şi caracterizarea Judeţului Maramureş
2.2. Prezentarea potenţialului turistic în Judeţul Maramureş
2.2.1. Potenţialul turistic natural
2.2.2. Potenţialul turistic antropic
2.2.3. Trasee turistice
Cap. III Analiza bazei tehnico-materiale
3.1. Infrastructura turismului în Judeţul Maramureş
3.2. Unităţi de cazare
3.3. Unităţi de alimentaţie
3.4. Unităţi de agrement
3.5. Unităţi de tratament
Cap. IV Plan de dezvoltare teritorial/zonal a Judeţului Maramureş
Bibliografie

CAP. I. Turismul-fenomen economic si social


1.1 .Noţiuni introductive
Turismul, ca fenomen economic şi social, a cunoscut dezvoltări spectaculoase, explozive
în cea de-a doua jumătate a secolului XX. Dorinţa de a călători şi de a cunoaşte lucruri noi este
cunoscută încă din antichitate, chiar dacă la început aceste dorinţe aveau ca scop principal
războiul, cuceririle de noi teritorii sau schimburile comerciale. Poate primii care şi-au dorit să
călătorească mult şi au înlesnit călătoriile au fost vechii greci. Ei încheiau contracte de vizite
reciproce, prieteneau oameni de aceeaşi ocupaţie, dobândind în acest fel siguranţa călătoriei.
Acest contract de vizitare se putea moşteni din tată în fiu. Au fost antrenate mase relativ mari de
oameni pentru vizitarea locurilor sfinte, băilor curative, a locurilor de desfăşurare a jocurilor
festive. Deosebit de importantă era circulaţia spre băile curative la Roma, oraşul având 854 băi
populare şi 14 băi de lux.
Primul ghid turistic apare la 1130, scris de Aimeri Picaud, un călugăr francez. De-a
lungul timpului, încep să se diversifice motivaţiile de călătorie, conturându-se tot mai mult
activitatea de turism, determinată de acţiuni religioase, folosirea băilor curative, deplasările
calfelor şi studenţilor către centrele universitare, călătorii către lumi noi etc. În paralel cu
creşterea traficului de călători, s-a dezvoltat şi industria hotelieră, comunicaţiile, transportul,
activităţi destinate turismului.
Transformarea circulaţiei de călători în turism propriu-zis a început o dată cu secolul XIX
şi s-a manifestat, în primul rând, prin creşterea numărului de călători englezi ce se îndreptau în
mod special în Franţa, Elveţia, Italia.
De-a lungul anilor, turismul a căpătat diverse definiţii, unele punând accent mai ales pe
latura de agrement.
Astfel M. Peyromaure Deborg definea turismul ca fiind acţiunea, dorinţa, arta de a
călători pentru propria plăcere; în 1880 E. Guy Frenler preciza că "turismul, în sensul modern al
cuvântului, este un fenomen al timpurilor noastre, bazat pe cunoaşterea necesităţii de refacere a
sănătăţii şi schimbare a mediului înconjurător, cultivarea sentimentului pentru frumuseţile
naturii, ca rezultat al dezvoltării comerţului, industriei, precum al perfecţionării mijloacelor de
transport". În sensul actual, turismul a căpătat un conţinut mult mai complex din punct de vedere
economic, social şi spiritual. Turismul prezintă ansamblul de măsuri puse în aplicare pentru
organizarea în desfăşurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri, realizate, fie prin
intermediul unor organizaţii, societăţi sau agenţi specializaţi, fie pe cont propriu, pe o durată
limitată de timp, precum şi industria care concura la satisfacerea nevoilor turistice.
1.2 Criterii de clasificare şi particularităţi ale fenomenelor de turism
Turismul, care implică ideea alegerii deliberate a destinaţiilor, a itinerariilor, a perioadei
şi duratei sejurului de către fiecare turist în parte are ca scop satisfacerea anumitor necesitaţi de
ordin social, cultural, spiritual, medical etc. şi, în ultima instanţă, satisfacerea nevoilor de
consum turistic. Ţinând seama de aceste considerente, în literatura de specialitate s-au cristalizat
diferite clasificări ale formelor de turism practicate.
Astfel întâlnim următoarele clasificări1:
a) după locul de provenienţă a turiştilor în două forme principale:
- turismul naţional (intern), practicat de cetăţenii unei ţări în interiorul graniţelor ei;
- turismul internaţional (extern), caracterizat prin vizitele cetăţenilor străini într-o ţară şi
prin plecările cetăţenilor autohtoni în scopuri turistice în afara graniţelor ţării lor. Fiecare dintre
aceste două forme de turism prezintă anumite particularităţi, dar, din punctul de vedere al ţărilor
primitoare, între ele nu exista o delimitare categorică, ci o interdependenţă care serveşte la
promovarea în ansamblu a activităţii turistice. De altfel, acest fapt este firesc, deoarece se oferă
aceeaşi bază materială de primire atât turiştilor interni, cât şi turiştilor străini, trataţi ca
solicitanţi simultani de servicii turistice. Studiind curentele turistice internaţionale care au loc
într-un cadru geografic delimitat ca arie, se poate face următoarea subclasificare a turismului
internaţional: turismul receptor (turismul activ, de primire) reprezintă acea parte a turismului care
înregistrează sosirile cetăţenilor străini într-o ţară dată, aceşti cetăţeni având domiciliul
permanent în ţara emitentă. Turismul receptor reprezintă pentru ţările primitoare o sursă
importantă şi eficientă de încasări valutare; turismul emiţător (turismul pasiv, de trimitere)
reprezintă acea parte a turismului internaţional care înregistrează plecările cetăţenilor unei ţări
(pentru călătorii) în străinătate.
b) după gradul de mobilitate al turistului. Turistul poate să-şi satisfacă, cererea de servicii
turistice fie rămânând un timp cu durata variabilă într-o zonă (staţiune) turistică, ceea ce a dat
naştere noţiunii de turism de sejur, fie sub forma unor deplasări continue, pe itinerare stabilite
dinainte sau ocazional, cu opriri şi rămâneri scurte în diferite localităţi (microzone) de pe traseele
traversate, ceea ce a dat naştere turismului de circulaţie (itinerant, în circuit etc.). Intrucât turistul
devine tot mai mobil, se tinde către un turism de vizitare, în care programul cuprinde vizitarea
într-o vacanţă a mai multor localităţi sau ţări. Scurtarea duratei de şedere într-o localitate,
staţiune, zonă sau ţară este o tendinţă mondială, o consecinţă a diferitelor forme de turism de
circulaţie. În ceea ce priveşte turismul internaţional, în cadrul acestei clasificări se distinge şi
turismul de tranzit, noţiune legată inerent de traversarea, cu sau fără oprire, a unor ţări sau zone
pentru a ajunge la anumite destinaţii mai îndepărtate. În perspectiva anilor viitori, este previzibilă
dezvoltarea turismului de tranzit, datorită numărului crescând de automobile proprietate
personală, cât şi a timpului liber sporit şi dorinţei turistului de a vizita cât mai multe ţări.
În funcţie de utilizarea timpului disponibil pentru călătorii, turismul de sejur poate avea
următoarele forme:
- turismul de sejur lung (rezidenţial), în care sunt incluşi acei turişti a căror durată de
şedere într-o localitate, staţiune etc., depăşeşte o lună de zile. Aceasta formă de turism prezintă,
în general, caracteristici tipologice bine definite, deoarece presupune, a priori, că turiştii au
depăşit limita de vârstă pentru muncă activă (de exemplu, pensionarii care efectuează cure sau
tratamente medicale în staţiuni balneoclimaterice, curele necesitând o perioadă de 30-60 şi
1
Oscar Snak, Petre Baron, Nicolae Neacşu – „Economia turismului”, Editura Expert, Bucureşti, 2001.
uneori mai multe zile) sau că turiştii dispun de un nivel ridicat de venituri, ceea ce le permite să
rămână perioade mai îndelungate într-o zonă, staţiune, localitate etc., fără a exercita o activitate
remunerată. Aceste categorii de turişti preferă microzonele relativ liniştite, cu un climat blând,
adecvat şi, de cele mai multe ori, perioade de timp care nu se suprapun cu vârfurile de sezon sau
cu perioadele aglomerate în staţiunile (microzonele) respective. Tot aici poate fi inclus, parţial,
şi turismul de tineret, practicat în perioada vacanţelor de vară, a cărei durată poate depăşi o lună
de zile. Prin specificul cererii turistice, tineretul preferă însă zone animate, cu posibilităţi
diversificate de distracţie şi agrement, cu folosirea capacităţilor complementare de cazare mai
ieftine, turismul de sejur de durată medie cuprinde acei turişti a căror rămânere într-o zonă,
staţiune etc., nu depăşeşte 30 de zile, perioadă ce coincide cu durata apreciată ca limita maximă a
concediilor plătite. Experienţa activităţii turistice demonstrează că majoritatea turiştilor dispun
de perioade limitate de concedii sau de vacanţă, ceea ce transformă turismul de sejur mediu în
turism de masă, practicat de toate categoriile de populaţie, indiferent de nivelul veniturilor.
Sejurul mediu este mai degrabă un criteriu caracteristic pentru toate categoriile de
populaţie cu venituri medii şi submedii. În acelaşi timp, turismul de sejur mediu are un caracter
sezonier pronunţat, turismul de sejur scurt cuprinde turiştii care se deplasează pe o durată scurtă
de timp (de regulă pe o durată de până la o săptămână). Aici se includ, cu preponderenţă, formele
turismului ocazional (de circumstanţă) şi diversele variante ale turismului de sfârşit de
săptămână (week-end). Aparent, în cadrul acestei clasificări, deosebirile între formele menţionate
de turism nu sunt marcate decât prin durata diferită a sejurului. În realitate însă această
clasificare ia în considerare grupe tipologice diferenţiate de turişti, mai ales dacă se are în vedere
şi faptul că turismul sezonier în staţiunile de litoral şi respectiv în staţiunile de sporturi de iarnă
are o durată limitată (dictată de numărul zilelor însorite pe litoral, pentru plajă, sau al celor cu
zăpadă, pentru practicarea sporturilor de iarnă), perioade care coincid cu vârfurile de cerere
intensă de servicii. În acelaşi timp, între aceste categorii de turişti există diferenţe şi în ceea ce
priveşte componenta pe grupe de vârstă, nivelul de venituri, gusturi şi preferinţe.
Turismul de circulaţie (itinerant) cuprinde turiştii care, în perioada concediului lor, se
deplasează succesiv în diferite localităţi (zone) de interes turistic. Prin caracteristicile ei, această
formă de turism se diferenţiază pronunţat de turismul de sejur. În general se constată că turismul
itinerant este mai puţin legat de un anumit sezon determinant, fiind tot atât de caracteristic şi
sezonului intermediar (primăvara şi toamna) ca şi sezonului estival.
c) din punct de vedere al sezonalităţii. Influenţele sezonalităţii, respectiv practicarea
turismului în perioada sezonului plin (de vară sau de iarnă), în perioada sezonului intermediar
(de început sau de sfârşit de sezon) şi în perioadele de extrasezon constituie o problemă deosebit
de acută, care este studiată cu atenţie de specialiştii din industria turismului, căutându-se soluţii
pentru atenuarea intensităţii acestor vârfuri sezoniere şi asigurarea unei activităţi eşalonate cât
mai raţional în tot cursul anului. Există însă o serie de manifestări turistice care nu permit
asemenea imixtiuni (de exemplu: sezonul sporturilor nautice de vară, al sporturilor de iarnă,
sezonul sărbătorilor tradiţionale etc.) în ceea ce priveşte perioadele de sezon în care au loc aceste
activităţi.
Din punctul de vedere al sezonalităţii, distingem:
- turismul de iarnă, care prezintă două caracteristici distincte, după motivul pentru care se
face deplasarea:
- turismul pentru zăpadă şi turismul pentru soarele căutat şi în timpul iernii;
- turismul de vară, care are loc în perioadele calde ale anului (de preferinţă legat de apă,
soare, litoral, băi de nămol, cure heliomarine). Acest turism se caracterizează prin fluxuri
masive, cu o mare diversificare în ceea ce priveşte tipologia turiştilor şi a produselor turistice,
având îndeosebi un caracter de masă. Deşi este practicat, în cea mai mare parte, de turişti cu
venituri modeste, datorită volumului său masiv, constituie forma de turism cu rol hotărâtor în
rezultatele economice ale activităţii turistice ale unei ţări (zone, staţiuni);
- turismul de circumstanţă (ocazional) este de obicei un turism localizat în timp şi spaţiu,
cu fluxuri limitate ca durată, generate de anumite evenimente specifice (de exemplu, sezonul de
vânătoare şi pescuit sportiv) sau de diferite festivităţi tradiţionale, naţionale şi internaţionale, cu
caracter periodic sau ocazional (folclorice, cultural-artistice, sportive etc.) .
d) în funcţie de mijlocul de transport folosit de turist pentru parcurgerea distanţei dintre
localitatea (ţara) de reşedinţă şi localitatea (ţara) în care îşi petrece vacanţa.
- drumeţiile sunt reprezentate de excursiile pedestre cu scop recreativ şi de îngrijire a
sănătăţii în zonele nepoluate, cu o natură nealterată, la care pot fi asociate şi manifestările mai
complexe, ca: excursiile în munţi şi alpinismul, camparea în corturi pentru turiştii pe cont
propriu şi în tabere de corturi pentru grupurile organizate şi semiorganizate;
Practicarea drumeţiei presupune existenţa unor poteci corespunzătoare întreţinute şi
prevăzute cu marcaje adecvate, pentru a facilita orientarea turiştilor şi parcurgerea pe jos a unor
trasee atractive. În ţara noastră există condiţii nelimitate pentru cultivarea drumeţiei în toate
zonele montane ale ţării. Tot aici trebuie să fie inclusă şi vânătoarea (exerciţiul sportiv de
agrement care presupune însă şi drumeţia) şi pescuitul sportiv.
- turismul feroviar - trenul rămâne mijlocul clasic de transport pentru un procent
important al persoanelor dornice de a călători. Acest mijloc de transport este apreciat tot mai
mult datorită extinderii reţelelor de căi ferate care, practic, leagă toate localităţile importante atât
pe plan intern, cât şi internaţional, creşterii vitezei de transport şi confortului trenurilor.
- turismul rutier s-a dezvoltat foarte mult datorită dezvoltării şi modernizării reţelei de
şosele şi autostrăzi, creării infrastructurii turistice rutiere în majoritatea ţării. Formele sale
specifice sunt: cicloturismul, motociclismul şi, mai ales, turismul automobilistic (cu autocare şi
cu autoturisme proprietate personală sau închiriate de la agenţii specializate).
Dezvoltarea turismului rutier, dar mai ales a turismului automobilistic, a dus şi la
diversificarea corespunzătoare a echipării şi dotărilor amplasate de-a lungul reţelelor rutiere
(restaurante rutiere, staţii service, staţii de benzină etc.).
- turismul naval foloseşte ca mijloc de transport navele maritime şi fluviale. Companiile
de navigaţie organizează de altfel, ca şi agenţiile de turism, croaziere maritime şi fluviale
apreciate de turişti. În cadrul turismului naval, s-a dezvoltat foarte mult şi turismul nautic sportiv,
care constă în excursii şi plimbări de agrement cu bărci cu motor şi vele, cu caiacuri, canoe etc.,
pe traseele oferite de porţiunile navigabile ale râurilor, precum şi de oglinzile de apă ale lacurilor
naturale, ale deltelor şi lacurilor de acumulare.
- turismul aerian, s-a dezvoltat mai târziu, acesta folosind avioanele, helicopterele etc.
Punerea în serviciu a unor tipuri de avioane moderne, cu capacitate sporită de transport şi
exploatare mai raţională a parcului de avioane, ca şi creşterea securităţii călătoriilor, au dus la
dezvoltarea considerabilă a ofertei traficului aerian modern, care oferă reduceri de tarife pentru
călătoriile turistice (de exemplu, în cazul avioanelor închiriate de agenţiile de voiaj la întreaga
capacitate - tip charter).
În practica activităţii turistice se folosesc tot mai mult şi combinaţiile de diferite forme de
transport. De exemplu: aerian + automobilistic, formula "FLY AND DRIVE", croazierele
fluviale cu returnarea turiştilor la reşedinţă pe calea aerului etc.
Turismul feroviar, rutier, naval şi aerian, reducând distanţele dintre diferitele ţări ale
globului, necesită un echipament tehnic modern şi o infrastructura tehnică complicată şi foarte
costisitoare, adecvată diferitelor forme de transport turistic (gări, aeroporturi, porturi maritime şi
fluviale de interes general şi de agrement, reţea de şosele şi de autostrăzi, staţii de întreţinere şi
reparaţii, servicii mobile de asistenţă tehnică rutieră, capacităţi adecvate de cazare, alimentaţie,
agrement, puncte comerciale etc.) concentrate într-o ofertă complexă etalată pe arterele
respective de circulaţie.
e) După criteriul motivaţiilor deplasărilor, se disting următoarele forme de turism:
- turismul de agrement, forma de turism practicată de călătorii care caută să profite de
frumuseţile naturii (peisaje agreabile), de prilejul de a cunoaşte oameni şi locuri noi, istoria şi
obiceiurile lor şi, în general, doresc să-şi folosească timpul de vacanţă pentru practicarea unor
activităţi preferate (hobby etc.). Într-un sens determinant, turismul de agrement se interferează cu
turismul cultural.
- turismul cultural, numit adesea şi turism de vizitare, deoarece practicarea sa presupune,
invariabil „vizita” la un obiectiv sau grupare de obiective sau resurse atractive. Atributul
"cultural" se poate acorda oricărei forme de turism al cărei scop depăşeşte simpla deplasare
în vederea odihnei, distracţiei, refacerii fizice sau sportului; oricărei călătorii în care noţiunea de
odihnă este considerată, sub aspectele ei de înlocuire a ambianţei vieţii cotidiene, printr-o
ambianţă mai stimulativă pentru satisfacerea necesităţilor spirituale; oricărei călătorii al cărei
scop principal sau subsidiar este îmbogăţirea personalităţii individului sau dobândirea de noi
cunoştinţe.
- turismul de odihnă şi recreere (destindere): dacă prin destindere nu se înţelege
abandonarea tuturor activităţilor de orice natură ar fi ele, ci exercitarea, în mod voluntar, a unor
activităţi diferite de cele practicate în mod obişnuit, turismul, în general, prin caracteristicile
serviciilor sale, este un turism de odihnă şi recreere (destindere), distribuirea relativ liniară şi cu
o intensitate constantă a circulaţiei turistice în cursul întregului an, turismul balneoclimateric
fiind cel mai puţin sensibil la influenţele sezonalităţii şi la oscilaţiile sezoniere ale cererii;
asigurarea unor sejururi medii relativ constante şi mai lungi (12-30 zile), puţin influenţate de
tendinţele reducerii duratei sejurului mediu al turiştilor în majoritatea ţărilor; atragerea unei
clientele stabile, rezultatele tratamentelor şi curelor balneare fiind condiţionate, în general, de
repetarea lor într-o perioadă de mai mulţi ani. În plus, pentru persoanele trecute de o anumită
categorie de vârstă (turişti de "vârsta a treia") se impune un control periodic general al sănătăţii;
realizarea unor încasări medii sporite pe zi/turist, ca urmare a solicitării şi prestării unei game de
servicii specifice de cură balneară şi tratamente medicale complexe şi calificate, deci mai
costisitoare în comparaţie cu alte forme de turism; ridicarea coeficienţilor de utilizare a
capacităţilor de bază materială turistică (de cazare, tratament, alimentaţie etc.).
În perspectiva perioadelor viitoare, ca urmare a creşterii longevităţii, această formă de
turism se va dezvolta considerabil, având ca obiect nu numai tratamentul balnear propriu-zis, ci
şi tratamentele şi curele balneo-medicale profilactice (aplicate persoanelor active de vârsta medie
şi peste medie).
Existenţa unor bogate resurse naturale balneoclimaterice în ţara noastră oferă turismului
românesc posibilitatea de a dezvolta intens turismul balneo-medical.
- turismul sportiv este o formă a turismului de agrement, motivat de dorinţa de a învăţa şi
de a practica diferite activităţi sportive, ca o consecinţă tot mai pregnantă a vieţii sedentare a
populaţiei urbane din zilele noastre. Ponderea cea mai mare în turismul sportiv îl ocupă
sporturile nautice de vară (canotaj, schi nautic, yachting etc.) şi sporturile de iarnă în staţiunile de
altitudine (schi, patinaj), unde abundenţa şi durata zăpezii permit practicarea acestora, la care se
adaugă alpinismul şi ascensiunile pe munte, motivate de dorinţa de cucerire a naturii, plimbările
şi excursiile, pescuitul sportiv şi vânătoarea sportivă (din ce în ce mai apreciate şi solicitate),
activităţile sportive pronunţat individualizate (gimnastica sportivă, aerobica, ciclism, călărie
etc.), precum şi orice alte manifestări sportive ocazionale (competiţii sportive amicale, tenis,
golf, tir sportiv, "safari fotografic" etc.). Conţinutul noţiunii de turism sportiv nu este încă
suficient clarificat: în această categorie unii organizatori de turism sunt tentaţi să includă şi
formele pasive de participare a turiştilor, ca spectatori, la gama manifestărilor sportive de orice
natură: competiţii amicale locale de amatori, întâlniri ale echipelor sportive de performanţă,
Jocurile Olimpice. În realitate, turismul sportiv pasiv se bazează pe oferirea unor posibilităţi
complementare de agrement pentru turiştii care îşi petrec vacanţa într-o anumită localitate sau,
respectiv, pe organizarea unor călătorii pentru amatorii de spectacole sportive. În adevăratul sens
al cuvântului, turismul sportiv presupune o participare efectivă a turiştilor la diferitele acţiuni
sportive care, evident, constituie şi ele o formă de agrementare a vacanţei turiştilor, atât din
punctul de vedere al predilecţiei acestora pentru diferitele ramuri sportive, cât şi, în anumite
cazuri, ca rezultat al unor recomandări cu caracter medical (pentru evitarea obezităţii, pentru
schimbarea modului sedentar de viaţă, gimnastică medicală de întreţinere etc.).
- turismul de cumpărături (SHOPPING TOURISM) constă în deplasările ocazionale în
alte localităţi (sau într-o altă ţară), în vederea achiziţionării unor produse în condiţii mai
avantajoase (de preţ, calitate etc.) decât cele oferite pe plan local (naţional), ori a unor produse pe
care nu le oferă piaţa locală, evident dacă aceste avantaje se justifică prin reglementările vamale
adoptate de diferite ţări.
- turismul tehnic şi ştiinţific este mai mult ocazional decât cel oferit de programele
agenţiilor de turism. El se referă, în special, la vizitarea cu caracter documentar sau de schimb de
experienţă, a unor obiective industriale sau agricole, cât şi a unor obiective amenajate special în
scopuri productive (de exemplu: obiective hidroenergetice, mine etc.). În domeniul ştiinţific
există, de asemenea, numeroase obiective de atracţie pentru specialişti, care pot deveni şi ele
atracţii turistice, ca de exemplu peşterile, observatoarele astronomice, rezervaţiile naturale şi
monumentele naturii (delta, microzonele cu floră şi faună specifică etc.).
- turismul religios constă în pelerinajele credincioşilor la lăcaşurile de cult, considerate
sfinte de diferite religii (de exemplu: mănăstirile din nordul Moldovei pentru creştini, oraşul
sfânt Mecca pentru musulmani etc.). În aceeaşi măsură, marile sărbători de cult (Crăciun, Paşte
etc.), hramurile mănăstirilor şi bisericilor atrag, în perioadele sărbătorilor religioase tradiţionale,
un număr considerabil de pelerini. Deşi scopul călătoriei lor este manifestarea credinţei,
comportamentul lor, din punctul de vedere al solicitărilor de servicii turistice, nu diferă de
solicitările celor care participă la diferite alte forme de turism (pentru cazare, pentru alimentaţie
etc.). Mai mult, aceşti pelerini sunt dispuşi să cheltuiască sume considerabile pentru
achiziţionarea de cadouri, amintiri etc.
f) după caracteristicile socio-economice ale cererii se pot distinge forme specifice ca:
- turismul particular (privat) a luat proporţii o dată cu dezvoltarea circulaţiei turistice,
reprezentând, în zilele noastre, mai mult decât jumătatea întregului volum de activităţi turistice.
El decurge din nevoia de odihnă, de vacanţă activă şi, în funcţie de predilecţia pentru folosirea
timpului liber şi de scopul principal al deplasărilor, include o gamă variată de manifestări:
destindere, agrement, îngrijirea sănătăţii, practicarea sporturilor etc. Turismul particular este, cu
preponderenţă, turism pe cont propriu şi, ca atare, este rezervat unei clientele cu venituri relativ
ridicate (medii şi peste medii), dacă se are în vedere şi faptul că turismul particular se identifică
şi cu turismul de lux, tocmai datorită acestei particularităţi a cererii turistice, cerere pronunţat
individualizată (până la servicii "personalizate") cu exigenţe şi preferinţe sporite faţă de nivelul
calitativ şi diversitatea serviciilor.
- turismul social reprezintă o formă a turismului practicat de clasele sociale cu
posibilităţi financiare relativ limitate (turismul familial, turism pentru toţi) şi poate fi definit ca
ansamblul de activităţi vizând dezvoltarea turismului în cadrul categoriilor socio-profesionale
cu venituri modeste. Aceşti turişti solicită forme ieftine de cazare sau forme de cazare
complementare (căsuţe, corturi, cazare la cetăţeni etc.), precum şi forme de transport
convenabile, corespunzătoare.
- turismul de tineret constituie o formă particulară a turismului social, adresat tinerilor
(elevi, studenţi), evidenţiat pentru grija care i se acordă, ţinând seama de scopurile sale
instructiv-educative.
- turismul de afaceri şi congrese (reuniuni) reprezintă ansamblul activităţilor de călătorii
organizate de întreprinderile economice şi de administraţiile publice pentru personalul lor, cu
ocazia deplasărilor în interes profesional, comercial, participărilor la diferite reuniuni, congrese,
simpozioane, întruniri, seminarii naţionale sau internaţionale. Această formă de turism necesită
facilităţi adecvate specificului activităţilor de acest gen (reuniuni, afaceri), combinate cu cerinţe
pentru serviciile turistice. Călătoriile de afaceri şi turismul de reuniuni sunt legate de activitatea
turistică propriu-zisă prin faptul că participanţii şi persoanele care îi însoţesc, pe lângă scopurile
deplasării, utilizează o gamă largă de servicii turistice, oferite de unităţile hoteliere şi de
alimentaţie, folosesc mijloace de distracţie şi agrement. Participanţii la aceste manifestări petrec
o parte din timpul lor de deplasare şi ca turişti propriu-zişi (perioadele pre- şi post-congres sau de
afaceri).
Încasările medii pe zi/turist provenite de la participanţii la călătoriile de afaceri şi
congrese sunt, de regulă, mai ridicate decât media încasărilor realizate din turismul de masă, o
parte din cheltuieli fiind suportate de firmele, şi instituţiile, sponsorii etc. ai căror reprezentanţi
participă la aceste acţiuni. În acelaşi timp, călătoriile de afaceri şi turismul de congrese nu sunt
legate de o anumită sezonalitate determinată, majoritatea acestor manifestări plasându-se în
perioadele sezoniere nespecifice pentru turismul de masă, având astfel o contribuţie benefică la
creşterea gradului de ocupare a bazei materiale. g) în funcţie de categoria de vârstă şi de ocupaţia
turiştilor, formele de turism pot fi grupate în:
- turism pentru tineret (aşa numiţii turişti "de primă vârstă" sau vârsta formativă);
- turism pentru populaţia activă (turişti "de a doua vârstă");
- turism pentru "vârsta a treia" (pensionari sau vârsta "retragerii" din activităţile profesionale).
Importanţa acestei grupări constă în faptul că vârsta, sexul, ocupaţia etc., sunt factori care
generează diferite cerinţe specifice şi conturează atât gama serviciilor oferite, cât şi programarea
calendaristică a acestor servicii în cursul anului, în concordanţă cu perioadele adecvate pentru
efectuarea călătoriilor (perioadele vacanţelor şcolare, perioada concediilor plătite etc.). În
general, călătoriile cu persoanele vârstnice se desfăşoară în perioadele liniştite, în afara vârfurilor
de sezon, nefiind legate de alte obligaţii profesionale.
h) din punctul de vedere al momentului şi modului de angajare a prestaţiilor turistice.
- turismul organizat constituie acea formă de turism în care prestaţiile turistice, serviciile
la care apelează turiştii, destinaţia călătoriei, precum şi perioada în care vor fi prestate aceste
servicii sunt programate în prealabil pe bază de contracte sau alte angajamente comerciale
specifice acestui domeniu de activitate, sub forma unui "pachet de servicii" de tipul "totul
inclus", încheiate cu agenţiile de turism care asigură legătura organizată între solicitanţii de
servicii şi prestatorii serviciilor asupra cărora s-a convenit.
- turismul pe cont propriu constituie acea formă de turism în care nu are loc o angajare
prealabilă a serviciilor, respectiv a destinaţiei călătoriilor şi a perioadei de realizare a lor, cererile
pentru serviciile turistice concretizându-se numai la locul de sejur, printr-un apel direct al
turistului la unităţile prestatoare de servicii din zona (ţara) vizitată. Această forma de turism (ce
constituie debutul activităţii turistice) s-a dezvoltat în urma preferinţelor multor turişti de a
călători individual şi nu în grupuri, conjugate cu dorinţa de a călători cu mijloace proprii,
tendinţe ce se vor dezvolta şi în viitor.
- turismul semiorganizat (mixt) îmbină elemente ale celor două forme de turism
prezentate mai sus. În acest caz, o parte din servicii sunt angajate în prealabil, iar altele în
momentul efectuării călătoriei.
1.3. Motivaţia turistică
Consumatorul de produse turistice este o fiinţă umană, iar comportamentul lui
este rezultatul unor comunicaţii de natură specială dintre el şi mediul înconjurător. Pentru a
înţelege deci comportamentul consumatorului de produse turistice va trebui să ţinem seama de
natura sa umană, să înţelegem şi să cunoaştem psihicul uman şi funcţiile lui. Înţelegerea
mecanismului de transformare a stimulilor în reacţii, respectiv în motivaţie şi comportament
(decizii), reprezintă elementul fundamental al înţelegerii mecanismului pieţei turistice însăşi.
Acest lucru apare foarte clar dacă privim piaţa turistică drept o însumare globală a
comportamentelor de cumpărare ale membrilor unei colectivităţi demografice delimitată spaţial
şi temporal. Deciziile de cumpărare a produselor turistice nu sunt în fapt altceva decât
concretizarea cerinţelor de consum turistic ale membrilor acelei colectivităţi, cerinţe exprimând
motivaţiile individuale ale acestora. Iar motivaţiile turistice sunt la rândul lor, legate de stimulii
interiori ai individului, precum şi de incitaţiile mediului înconjurător.
Din multitudinea de nevoi cărora omul trebuie să le facă faţă, cea de turist este de ordin
superior manifestându-se evident numai după ce au fost deja acoperite nevoile de pe treptele
inferioare ale piramidei lui Maslow.
La baza activităţii de deplasare de la locul de reşedinţă spre alte locuri stau o serie de
motivaţii. Motivaţia turistică cuprinde, în esenţă, trebuinţe, impulsuri, intensităţi, valenţe şi
tendinţe specifice având caracter personal, influenţate de o mulţime de factori dintre care nu
lipsesc aspecte ale mediului, atitudinile faţă de acestea şi faţă de propria persoană, scopul
conştient ca răspuns pragmatic la trebuinţe. În cercetarea ştiinţifică turistică, diferitele niveluri
ale piramidei motivaţiilor umane propuse de A. Maslow (1970) se regăsesc astfel:
a) motivaţia socială (de adeziune, de apartenenţă la grup, comunitate culturală) se
identifică în nevoia omului de a căuta grupul de excursionişti, de a se integra în acest grup.
b) motivaţia cognitivă: se identifică cu nevoia de cunoaştere a tradiţiilor, obiceiurilor,
meşteşugurilor, istoriei culturii altor centre de civilizaţie.
c) motivaţia de concordanţă între cunoaştere, simţire şi acţiune: contribuie la integrarea
personalităţii şi se regăseşte în acţiunile turistice cu caracter co-participativ în nevoia de a găsi
locuri liniştite în mijlocul naturii.
d) motivaţia de repaos şi de reconfortare ca principala motivaţie turistică este satisfăcută
printr-un complex de condiţii şi de mijloace în afara reşedinţei indivizilor.
e) motivaţia estetică: exprimă tendinţa omului spre frumos, spre artă, cultură şi civilizaţie,
spre peisaj.
Motivaţia turistică se regăseşte în unul din următoarele scopuri: destindere, divertisment,
dezvoltare, şi niciodată nu este pură.
În literatura de specialitate au apărut şi alte forme de manifestare a motivaţiei turistice:
- motivaţia de evadare din mediul cotidian care, de obicei este un mediu stresant, obositor
- motivaţia de recuperare ca necesitate biologică
- motivaţia etnică - oportunitatea de întoarcere la rădăcini, de întărire a legăturilor
familiale
- motivaţia ludică - dorinţa de întoarcere în copilărie
- motivaţia de oportunitate a obţinerii sau păstrării a prestigiului pentru alinierea la
standardul de viaţă care asigură un anumit prestigiu social
- motivaţia legată de oportunitatea de autoregăsire, necesitatea spirituală a individului
care doreşte să se apropie de natură, de o anumită cultură (de exemplu: oferta de turism rural)
- motivaţia de activare onirică: foarte mult timp turismul a reprezentat un vis pentru mulţi
consumatori de turism. Astăzi, turismul intră tot mai mult în sfera serviciilor necesare devenind
"un bun de larg consum"
- motivaţia educaţională
- motivaţia de shopping
1.4. Locul şi rolul în economia naţională în noianul de transformări produse în viaţa
social-economică după al II-lea război mondial - introducerea automatizării, folosirea
ciberneticii şi tehnicii de calcul în diverse sectoare de activitate, industrializarea agriculturii,
conturarea ştiinţei ca ramura de producţie, modernizarea mijloacelor de transport, – societatea
omeneasca, indiferent de forma relaţiilor de producţie, de sistemul social-politic existent, s-a
industrializat la scara planetara. Societăţile industrializate, mai mult sau mai puţin dezvoltate, au
ca trăsătură definitorie o importantă concentrare a populaţiei în centre urbane, în cadrul cărora,
pe suprafeţe restrânse, se înregistrează aglomerări ale locuitorilor de şcolarizare şi de muncă, ale
căilor şi mijloacelor de transport, ale familiilor în blocuri de locuinţe. Societatea industrializată
oferă, prin organizarea ştiinţifica a producţiei şi a muncii, prin tehnologia modernă şi
concentrarea întreprinderilor producătoare, posibilităţi nelimitate de creştere a productivităţii
muncii, cu multiple efecte pozitive asupra membrilor societăţii, între care: creşterea veniturilor şi
a puterii de cumpărare, sporirea duratei timpului liber, prin reducerea zilei şi a săptămânii de
lucru, prin mărirea concediilor, creşterea speranţei de viaţă, dezvoltarea şi modernizarea
mijloacelor de informare.
Însă, în acelaşi timp, societatea industrializată are şi efecte negative asupra membrilor ei,
acestea manifestându-se sub forma agresivităţilor biologice (poluare, lipsa de mişcare), precum
şi a celor de ordin nervos (stresul psihic, constrângerile din viaţa socială şi profesională).
De aici, şi nu numai, dorinţa şi tendinţa oamenilor societăţii contemporane de a-şi petrece
timpul liber călătorind, căutând sau visând la colţuri liniştite din natură, vizitând oraşe şi sate
pentru a cunoaşte oameni şi locuri, sau pentru a-şi îngriji sănătatea. Şi cum numărul populaţiei a
crescut considerabil in majoritatea ţărilor, iar influenţa factorilor distanţă-timp a fost diminuată
simţitor prin modernizarea mijloacelor de transport, turismul – ca modalitate de petrecere
plăcută şi utilă a timpului liber – a cunoscut o "explozie" fără precedent, constituind una din cele
mai remarcabile trăsături ale epocii contemporane.
Turismul reprezintă un fenomen economico-social specific civilizaţiei moderne, puternic
ancorat în viaţa societăţii, şi ca atare, influenţat de evoluţia ei.
Prin caracterul sau de masă şi conţinutul complet, turismul antrenează un vast potenţial
material şi uman, cu implicaţii importante asupra evoluţiei economiei şi societăţii, asupra
relaţiilor internaţionale.
Turismul prezintă trăsăturile unui domeniu distinct de activitate constituindu-se, aşa cum
apreciază unii autori, într-o ramură a economiei naţionale, ramura care, prin specificul său, se
integrează în sectorul terţiar.
Referitor la rolul turismului în cadrul economiei naţionale, literatura de specialitate
evidenţiază faptul că el are "un impact considerabil asupra economiilor, societăţilor şi culturilor
diferitelor ţări de referinţă".
Turismul joacă un rol important în viaţa economică şi socială, acţionează ca un element
dinamizator al sistemului economic global, ca un mijloc de diversificare a structurii economice,
ca o pârghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale sau un mijloc activ de educare, de
ridicare a nivelului de instruire, cultură şi civilizaţie al oamenilor. Turismul prezintă o
complexitate în continuă creştere, în plan economic sintetizează rezultatele unui mare număr de
activităţi, în plan psiho-social, se constituie ca o modalitate superioară de organizare a timpului
liber.
Importanţa socială a turismului poate fi evidenţiată sub următoarele aspecte:
- Turismul contribuie la menţinerea echilibrului biologic şi fiziologic al omului
contemporan, pentru care turismul oferă soluţii la constrângerile de tot felul la care acesta este
supus.
- Turismul apare ca un mijloc de educare, de ridicare a nivelului de cultură, de instruire şi
civilizaţie al oamenilor în calitate de turişti, dar şi a populaţiei locale aflată în zonele receptoare
de turişti.
- Turismul contribuie la menţinerea sănătăţii omului contemporan prin faptul că-i oferă
acestuia destinderea, refacerea forţei de muncă prin odihnă, mişcare, tratamente balneo-
medicale.
- Turismul influenţează calitatea vieţii asta în mod direct (determină creşterea calităţii
vieţii) cât şi în mod indirect (determină creşterea altor ramuri economice care pot influenţa
pozitiv nivelul calităţii vieţii).
- Turismul impune noi relaţii interumane, facilitează schimbul de idei şi consultarea de
opinii ceea ce conduce la desăvârşirea formării intelectuale, la lărgirea orizontului cultural, iar
pe de altă parte, la mai buna înţelegere între popoare, la apărarea păcii în lume.
- Turismul internaţional se afirmă cât mai mult ca factor de intensificare a legăturii dintre
naţiuni, contribuie la promovarea unei mai bune înţelegeri între popoare.
Rolul turismului nu trebuie privit numai prin consecinţele de ordin social, ci şi economic,
putând fi subliniate cu următoarele:
- Turismul îndeplineşte o funcţie economică importantă întrucât contribuie la crearea şi
utilizarea venitului naţional.
- Turismul contribuie la ridicarea social-economică a unor zone, asigurând eliminarea
decalajelor interregionale.
Activitatea turistică face posibilă preluarea unei părţi a consumului intern casnic şi
antrenarea circulaţiei băneşti, determinând atenuarea fenomenului inflaţionist.
- Turismul valorifică zonele bogate în resurse turistice naturale şi antropice neepuizând
"materia primă", valorifică acele elemente care n-ar fi putut fi puse în valoare în cadrul altei
activităţi.
- Turismul prezintă şi vocaţie ecologică întrucât, în strategia dezvoltării turistice, se
impun măsuri de protejare mediului, a valorilor fundamentale a existenţei umane, a peisajului, a
apei, a aerului, florei, faunei.
- Turismul se constituie într-o importantă sursă de valută fără a necesita eforturi deosebite
pe plan extern, o sursă de valorificare în condiţii mai avantajoase a resurselor interne cheltuite
pentru producerea unor mijloace destinate exportului;
- Turismul se manifestă ca un important capitol al exporturilor denumit export intern,
oferind piaţa de desfacere unei game variate de produse şi servicii care, în alte condiţii nu se pot
exporta sau se exportă în cantităţi mai mici, cu eforturi şi riscuri mai mari. Această formă de
export, caracterizată prin consum la locul de producţie şi eterogenitatea produselor şi serviciilor
solicitate este şi foarte eficientă: ea presupune costuri mai reduse prin eliminarea cheltuielilor
de transport, promovare, a taxelor vamale, comisioanelor.
- Turismul internaţional influenţează balanţa de plăţi prin intermediul balanţei valutare a
turismului care, în funcţie de natura sa, poate compensa, reduce sau agrava o balanţă de plăţi
deficitare.
Pe lângă efectele economice şi sociale directe, turismul determină obţinerea unor efecte
indirecte, prin impulsionarea celorlalte ramuri şi sectoare ale economiei (industriei, agricultura,
transporturi etc.), în aşa numitul efect mutiplicator.
1.5. Judeţul Maramureş - prezentare
Judeţul Maramureş, situat la graniţa nordică a României cu Ucraina, cuprinde vechile
"pământuri" ale Maramureşului, Chioarul, Lăpuş şi Depresiunea Baia Mare. Datorită bogăţiilor
în aur, argint, plumb, zinc, sare, păşuni întinse, păduri şi terenuri agricole, fauna şi flora, au făcut
ca acest judeţ să fie locuit cu mii de ani în urmă. Municipiul Baia Mare este reşedinţa
administrativă a acestui judeţ. Acum populaţia este alcătuită din români (81%), maghiari
(10,5%), ucraineni (6,8 %), rromi (1,3 %), germani (0,6 %) şi alte naţionalităţi. Din suprafaţa de
6.215 km2 a judeţului, zona montană ocupă 43%, cu Munţii Rodnei şi Masivul Pietrosul (2.303
m) – cel mai înalt din Carpaţii Orientali - şi zona vulcanică cu Munţii Gutâi şi Ţibleş (1.300-
1.800 m); 30% din suprafaţă sunt dealuri şi platouri iar 27% sunt ocupate de depresiuni, lunci şi
terase. În mijlocul Maramureşului, a Munţilor Rodnei, Gutâi şi Ţibleş se găseşte Depresiunea
Maramureşului, cea mai mare din România (75 km lungime şi 20 km lăţime). Pe crestele
munţilor iarna domneşte până în lunile mai-iunie. Locurile pitoreşti, aflate lângă oraşul Baia
Sprie sunt vizitate de turişti datorită frumuseţii lacului de acumulare de la Firiza. Caracteristic
acestui judeţ sunt resursele hidrominerale (peste 100 de izvoare), în special lângă Baia Borşa,
Vişeul de Sus, Băiuş şi Poiana Botizii. Judeţul Maramureş are 62 de terenuri de vânătoare cu o
suprafaţă de 587.000 ha. De asemenea se mai află şi opt rezervaţii naturale. Judeţul este bogat în
elemente etnografice şi folclorice.
Arta populară este conservată într-o formă specifică acestei zone: case şi porţi din lemn,
unelte, ceramică, biserici de lemn - unice în lume, obiceiuri populare. Judeţul Maramureş are
porţile deschise pentru turiştii care doresc să cunoască originalitatea culturii populare prin
muzeele din Baia Mare şi Sighetu Marmaţiei; prin cele peste 200 de monumente de arhitectură
populară de la Borşa, Izvoarele şi Mogoşa. Extrem de originale sunt satele situate pe văile Izei,
Marei, Vişeului şi Tisei care formează un adevărat muzeu în aer liber. Unic în lume este Cimitirul
Vesel din satul Săpânţa. În acest judeţ se găsesc 8 muzee, 67 de locuri şi monumente istorice,
363 monumente de arhitectură şi 13 zone istorice situate în oraşe şi sate. Cele mai vechi marturii
arheologice atestă prezenţa omului în judeţul Maramureş încă din paleoliticul superior şi
neolitic. Comunitatea tracică din epoca bronzului a dezvoltat strălucita cultură Suciu de Sus şi a
creat o veritabilă civilizaţie a lemnului. La sfârşitul secolului II d. Chr., populaţia traco-dacică a
generalizat tehnicile de prelucrare a fierului şi folosirea roţii olarului. Romanii nu au cucerit
regiunile nord-vestice ale Daciei din vremea lui Decebal, astfel că Maramureşul a rămas în sec.
II şi III d. Chr., în afara Daciei Felix, deşi a păstrat legături economice şi spirituale cu aceasta.
Judeţul Maramureş este cunoscut încă din antichitate pentru exploatările de minereuri.
Baia Mare, reşedinţa administrativă a judeţului Maramureş, Baia Sprie, Cavnic şi Baia Borşa s-
au dezvoltat având la bază mineritul.
În anul 1884, la Firiza, lângă Baia Mare, s-a început prelucrarea plumbului iar în 1920,
prelucrarea zincului la Fabrica Phoenix. Zona judeţului Maramureş păstrează multe din vechile
tradiţii româneşti cum ar fi folosirea lemnului în construcţii cât şi costumele tradiţionale purtate
în zilele de sărbătoare.
Judeţul Maramureş - Obiective turistice în Maramureş
În judeţul Maramureş există circa 1000 de izvoare cu concentraţie minerală, în afara
lacurilor cu apă sărată, sau a pârâurilor puternic mineralizate.
Cele mai importante izvoare sunt cele de la Ocna Şugaşului cu o mineralizaţie de 119 g/l,
apă sărată, Coştiui cu cloruro-sodic, 289 g/l, Breb trei izvoare, bicarbonate, cloruro-sodice,
sulfatate şi multe altele.
Rezervaţia Naturală Pietrosu Rodnei, izbucul Izvorul Albastru al Izei, Peştera de la
Izvorul Izei - 2700 m lungime, 200 m adâncime, cu râu activ, Uliţa de Piatră, cascadele de pe
valea Buhăescu, Cascada Cailor, considerată a fi cea mai înaltă din România. Se mai remarcă
Piatra Rea - cu un abrupt impresionant, zeci de peşteri şi avene, şi o floră rară plină de specii de
orhidee şi flori de colţ, punctele de belvedere Pietrosu, Puzdrele, Gărgălău, stâncile Piatra Albă,
Piatra Buhaiului, Muncelu Râios, etc. Judeţul Maramureş oferă un număr de poteci marcate
pentru trasee turistice în munţii ce domină zona Maramureşeană.
Creasta principală - banda roşie (Dealu Stefăniţei-Şaua Pietrii-Bătrâna-Rebra-Şaua
Puzdrele-Galaţi-Gărgălău, iar de aici spre sud în judeţul Bistriţa Năsăud, prin vârful Ineu până la
Pasul Rotundu), punct albastru (Borşa Complex-Puzdrele-Şaua Laptelui), triunghiul roşu (Borşa
Complex-Cascade Izvorul Cailor-Ştiol-Prislop), banda albastră (Borşa Complex-Cascada
Cailor). Din creasta principală se întind alte poteci marcate, înspre sectoarele sudice şi estice ale
masivului.
În afara acestor trasee, munţii Rodnei sunt străbătuţi de o mulţime de poteci nemarcate,
nerecomandate decât cunoscătorilor.
Judeţul Maramureş – Turism
Judeţul Maramureş are porţile deschise pentru turiştii care doresc să cunoască
originalitatea culturii populare prin muzeele din Baia Mare şi Sighetu Marmaţiei prin cele peste
200 de monumente de arhitectură populară de la Borşa, Izvoarele şi Mogoşa. Extrem de originale
sunt satele situate pe văile Izei, Marei, Vişeului şi Tisei care formează un adevărat muzeu în aer
liber.
Unic în lume este Cimitirul Vesel din satul Săpânţa. Locurile pitoreşti, aflate lângă oraşul
Baia Sprie sunt vizitate de turişti datorită frumuseţii lacului de acumulare de la Firiza.
Caracteristic acestui judeţ sunt resursele hidrominerale (peste 100 de izvoare), în special lângă
Baia Borşa, Vişeul de Sus, Băiuţ şi Poiana Botizii.
Judeţul Maramureş are 62 de terenuri de vânătoare cu o suprafaţă de 587.000 ha. De
asemenea se mai află şi opt rezervaţii naturale. Judeţul este bogat în elemente etnografice şi
folclorice. Arta populară este conservată într-o formă specifică acestei zone: case şi porţi din
lemn, unelte, ceramică, biserici de lemn unice în lume, obiceiuri populare.
În judeţul Maramureş se găsesc 8 muzee, 67 de locuri şi monumente istorice, 363
monumente de arhitectură şi 13 zone istorice situate în oraşe şi sate.
1.6 Analiza SWOT a turismului în judeţul Maramureş
Puncte tari:
 Poziţie geografică avantajoasă a zonelor ţintă ale programului din punct de vedere
turistic şi al oportunităţii de stabilire de relaţii internaţionale
 Potenţial turistic enorm al regiunii datorat atât poziţiei geografice cât şi moştenirii
culturale a regiunii transfrontaliere a Maramureşului
 Situarea zonelor ţintă în apropierea de arii naturale protejate
 Dezvoltarea turismului balnear datorat minelor de sare din regiune (Ocna Şugatag,
Solotvino) şi prezenţei izvoarelor de apă minerale în regiune
 Atractivitatea reprezentată de diferenţa mare de preţ a produselor comercializate în cele
două ţări
 Populaţia din zonele vizate este majoritar de naţionalitate română, ceea ce favorizează
înţelegerea reciprocă şi dorinţa stabilirii de obiective comune
 Cultură, tradiţii şi obiceiuri comune sau asemănătoare de ambele părţi ale Tisei în
regiunea transfrontalieră a Maramureşului
Puncte slabe
 Relaţii transfrontaliere slabe, sporadice ceea ce duce la o slabă cunoaştere reciprocă
 Nivel foarte scăzut de dezvoltare a societăţii civile în zona Teaciv (lipsă ONG-uri)
 Cultură civică şi democratică scăzută în zona raionului Teaciv
 Diferenţele de mentalitate legate de prestarea serviciilor
 Poziţie periferică faţă de capitală şi faţă de coridoarele europene de transport pentru
ambele zone
 Infrastructura transfrontalieră şi de transport insuficient dezvoltate
 Servicii turistice scăzute calitativ în zona Teaciv
 Insuficiente locuri de cazare ptentru turişti atât în judeţul Maramureş cât şi în raionul
Teaciv
 Atractivitate scăzută a zonelor ţintă pentru investitori
 Nivel ridicat al şomajului în raionul Teaciv, Ucraina
 Îmbătrânirea populaţiei în zonele ţintă
 Nivel crescut al emigrării în ambele zone vizate de program
 Reţea informatizată de comunicaţii slab dezvoltată în Ucraina
 Poluarea mediului înconjurător la nivel ridicat în zona Baia Mare – Baia Sprie
 Sistem de management al deşeurilor foarte slab dezvoltat de ambele părţi ale graniţei
 Poluarea Tisei cu apă sărată
Oportunităţi
 Interese comune în domeniul industriei textile, construcţiilor, a exploatării lemnului şi a
turismului
 Existenţa unui potenţial imens pentru locuri de cazare turistică în zona Teaciv datorat
numărului mare de case de locuit de dimensiuni impunătoare
 Deschiderea podului peste Tisa de la Sighetu Marmaţiei – Solotvino
 Extinderea UE şi fondurile sale
 Integrarea în Uniunea Europeană a Ucrainei
 Fondul de Dezvoltare a Euroregiunii Carpatice
Ameninţări
 Diferenţele de organizare administrativă şi legislaţie
 Creşterea preţurilor materiilor prime şi ale produselor comercializate în Ucraina
 Percepţie nefavorabilă a investitorilor referitoare la potenţialul socio-economic al
regiunii şi la oportunităţile de investiţii în zonă
 Concurenţa în domeniul socio-economic a altor zone din România şi Ucraina
 Trafic ilicit şi reţele mafiote
CAP. 2. Maramureş - un judeţ în plină ascensiune
2.1. Localizarea şi caracterizarea judeţul Maramureş
Provincie istorică cuprinzând Depresiunea Maramureşului în România şi estul regiunii
Transcarpathia din Ucraina. Odată cu organizarea administrativă a României pe regiuni,
denumirea de Maramureş a fost extinsă asupra Ţării Chioarului (Baia Mare), Ţării Lăpuşului,
Ţării Oaşului şi Sătmarului. Capitala istorică - Sighet, a fost înlocuită cu Baia Mare.
Suprafaţa: 10.497 km²
Organizare administrativă
În România provincia istorică Maramureş cuprinde judeţele Maramureş şi Satu-Mare.
Istoric
Primele atestări documentare despre Maramureş datează din anii 1199 şi 1231, când, în
diplomele maghiare de danie, ţinutul este amintit ca Maramurus, Maramorisio, iar în 1299 să
apară sub numele de "Terra Maramorus" - "Ţara Maramureşului".
Istoricii au caracterizat Maramureşul ca "ţara clasică a cnejilor şi mai ales a
voievozilor", care n-a putut fi organizat ca şi comitat decât în a doua jumătate a secolului al XIV-
lea, fiind printre ultimele teritorii cucerite de regalitatea maghiară.
După 1688, Maramureşul a devenit parte a Imperiului Habsburgic, alături de
Transilvania.
În anul 1920 Maramureşul este împărţit între Cehoslovacia şi România, partea nordică a
Maramureşului fiind integrată Ruteniei sub-Carpatice, teritoriu mai pe urmă ocupat de Ungaria
în 1939 şi de Uniunea Sovietică, în 1944. Din anul 1991, după destrămarea Uniunii Sovietice,
partea nordică a Maramureşului aparţine Ucrainei. Partea sudică (românească) a Maramureşului
a fost sub ocupaţie maghiară între 1940 - 1944, pentru ca apoi să revină României.
Aşezare
Situată în nordul României la graniţa cu Ucraina; este înconjurată de Munţii Rodnei, de
cei ai Gutâiului şi Ţibleşului.
Clima
Temperat continentală - caracterizată de veri călduroase şi ierni friguroase.
Particularităţi
Maramureşul este regiunea în care folclorul autentic încă se păstrează. O vizită în această
regiune este ca o călătorie în timp. O călătorie plină de semnificaţii, de culoare pentru a
descoperi un stil de viaţă... altfel.
Obiective turistice - repere ale unei eventuale vizite
Bisericile de lemn - unele aparţin patrimoniului mondial UNESCO
Biserica din Deal din Ieud - cea mai veche biserică de lemn din lume - 1364
Porţile maramureşene - uşor de recunoscut - porţi sculptate, somptuoase în raport cu
dimensiunile gospodăriilor - dar care odinioară stabileau rangul social, în acelaşi timp
transformând casa în "acasă" şi deschizând casa înspre lume.
Bisericile din Lemn din Maramureş sunt exemple remarcabile de arhitectura ortodoxă
foarte bine conservată cu influenţe ortodoxe şi gotice.
Bisericile demonstrează un mare nivel de maturitate artistică şi meşteşugăreasca: sunt
înguste, înalte, construite din buşteni având turnuri caracteristice cu unul sau două acoperişuri
din şindrilă. Pereţii bisericilor sunt în general construiţi din buşteni de stejar aşezaţi orizontal.
Sunt expresii excepţionale ale moştenirii culturale ale acestei minunate arii muntoase din nordul
României şi din acest motiv 8 din aceste biserici au fost incluse în Patrimoniul Mondial al
UNESCO în 1999.
Bisericile din Maramureş, natura înconjurătoare, oamenii locurilor sunt conectaţi spiritual
şi au păstrat această legătură unică până în ziua de astăzi.
Cimitirul Vesel din Săpânţa
Staţiuni balneo-climaterice Ocna Şugatag, Băile Borşa, Cavnic - sporturi de iarnă.
Tradiţii şi obiceiuri legate de momentele importante ale vieţii pe care le veţi putea
descoperi în orice anotimp în satele maramureşene.
Situat în nordul tarii, judeţul Maramureş se întinde pe o suprafaţă de circa 160 de km de
la vest la est şi în jur de 60 de km de la nord la sud. Judeţul se învecinează în nord cu Ucraina,
râul Tisa formând graniţa natural ape o lungime de 62 km, în est cu judeţul Suceava, în vest cu
judeţul Satu Mare, la sud cu judeţele Cluj, Sălaj, Bistriţa Năsăud, Acest judeţ are o suprafaţă de
6304 km2, respectiv 2,6% din teritoriul ţării şi are o populaţie de 519.057 de locuitori (la 1 iulie
2003), reşedinţa fiind la Baia Mare. Dintre aceştia, 49,3% sunt bărbaţi, iar restul de 50,7% femei.
În mediul urban trăieşte 52,9% din populaţia judeţului, iar in cel rural 47,1%. Folosind o
structură pe grupe de vârstă, la aceeaşi dată se înregistrau: 18,4% cu vârste cuprinse între 0 şi 14
ani, 65,5% cu vârste cuprinse între 15 şi 59 de ani, iar restul de 16,1% având peste 60 de ani.
Referitor la populaţia ocupată, aceasta era de 197 mii persoane, la sfârşitul anului 2003,
înregistrând o scădere cu aproape 7% faţă de anul 2000. Populaţia este alcătuită din români
(81%), maghiari (10,5%), ucraineni (6,8 %), rromi (1,3%), germani (0,6%) şi alte naţionalităţi.
Împărţirea administrativă a judeţului este următoarea: 8 oraşe (din care 2 municipii), 62
de comune şi 226 de sate.
Din suprafaţa totală a judeţului, zona montană ocupă 43%, cu Munţii Rodnei şi Masivul
Pietrosul (2.303 m) - cel mai înalt din Carpaţii Orientali - şi zona vulcanică cu Munţii Gutâi şi
Ţibleş (1.300-1.800 m); 30% din suprafaţă sunt dealuri şi platouri iar 27% sunt ocupate de
depresiuni, lunci şi terase. Pădurile reprezintă una din principalele bogăţii ale judeţului.
Suprafaţa totală a fondului forestier este de 263.895 ha, din care 257.385 ha pădure. Principalele
cursuri de apă sunt: Someş, Lăpuş, Iza, Vişeu, Vaser, Mara.
Căi de acces: aeroport (Baia-Mare, Satu-Mare); cale ferată (Timişoara-Satu-Mare-Baia-
Mare; Bucureşti-Jibou-Baia-Mare; Bucureşti-Sighetu Marmaţiei); drumuri naţionale (din Bihor:
DN 1H, DN 19, DN 19Suceava: DN 18; din Cluj: DN 1C, DN 1F, DN 1G; din Bistriţa-Năsăud:
DN 17C).
Din punct de vedere turistic, se poate constata o scădere a capacităţii de cazare turistică în
2004 cu 9,6% faţă de anul 2003, pe fondul creşterii calităţii serviciilor de cazare, aceasta fiind în
anul 2004 de 447,563 locuri-zile. În anul 2004 hotelurile deţin cea mai mare pondere 63,9%, din
totalul capacităţii de cazare turistică în funcţiune, taberele de elevi şi preşcolari 13,2%,
motelurile 6,8%, pensiunile agroturistice 5,7%, cabanele turistice 4,3% şi restul tipurilor de
structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică 6,1%. Indicele de utilizare netă a
capacităţii de cazare turistică în funcţiune în 2004 a fost de 28,1%, pe total structuri de primire
turistică.
Prezentarea potenţialului turistic al zonei
Potenţial turistic natural
Munţi
- Masivul Pietrosul (Munţii Rodnei) - (de 2.303 m, la 10 km de Borşa), adăposteşte cea
mai importantă rezervaţie naturală din nordul ţării (de interes geologic, botanic şi faunistic).
Masivul prezintă numeroase urme glaciare (creste, văi, circuri, morene). A fost declarat de
UNESCO rezervaţie a biosferei;
- Munţii Gutâi - (de 1.443 m), acoperiţi cu păduri seculare, fac parte din cadrul lanţului
munţilor vulcanici. O privelişte bizară oferă 'Creasta Cocosului', la 12 km de Baia Sprie, imens
bloc de andezit care domină împrejurimile cu semeţia lui sălbatică, formează o rezervatie
geologică;
- Munţii Ţibleş - (de 1.839 m altitudine maximă), presăraţi cu poieni, stânci şi stâne,
având traseele lungi şi obositoare, ce necesită multe popasuri;
- Munţii Maramureşului
Văi şi cascade
- Valea Vaserului - se caracterizează printr-o succesiune de peisaje inedite, şi formează
unul dintre cele mai impresionante defilee înguste ale Carpaţilor răsăriteni, presăraţi pe ambii
versanţi cu zeci de izvoare minerale;
- Valea Izei şi Marei, trasee care oferă pe lângă peisaje de un mare pitoresc şi satisfacţia
vizitării unora dintre cele mai vechi biserici din lemn, precum şi a unui şir întreg de porţi
maramureşene, adevărate arcuri de triumf rustice;
- Puzdrele - cu o cădere de 40 m;
- Cailor – cu o cădere de 40 m.
Chei şi defilee
- Cheile Lăpuşului (Groape - Cheile sunt săpate în calcarele cristaline ale Culmii Preluca.
Cheile, în lungime de cca 25 km, au pereţi abrupţi.
- Cheile Tătarului (Mara) - Chei săpate de Valea Mara, în cursul sau superior, în platoul
vulcanic Izvoarele (Vf. Runcu - 1022 m), cuprinse într-o rezervaţie geologică.
2.2. Prezentarea potenţialului turistic în judeţul Maramureş
2.2.1 Potenţialul turistic natural
Munţi
 Masivul Pietrosul (Munţii Rodnei) - (de 2.303 m, la 10 km de Borşa), adăposteşte
cea mai importantă rezervaţie naturală din nordul ţării (de satisfacţia vizitării unora dintre cele
mai vechi biserici din lemn, precum şi a unui şir întreg de porţi maramureşene, adevărate arcuri
de triumf rustice;
 Puzdrele - cu o cădere de 40 m;
 Cailor – cu o cădere de 40 m.
Chei şi defilee
 Cheile Lăpuşului (Groape - Cheile sunt săpate în calcarele cristaline ale Culmii Preluca.
Cheile, în lungime de cca 25 km, au pereţi abrupţi.
 Cheile Tătarului (Mara) - Chei săpate de Valea Mara, în cursul său superior, în platoul
vulcanic Izvoarele (Vf. Runcu - 1022 m), cuprinse într-o rezervaţie geologică, în suprafaţă de 15
ha. Cheile se caracterizează prin pereţi abrupţi, puternic fragmentaţi.
 Defileul Vaserului (Vişeu de Sus) - Defileu, lung de 50 m, săpat de Valea Vaserului în
coloanele Munţii Maramureşului, între Vf. Piatra Făinii (1.283 m).
Lacuri
 Lacul de acumulare Friza - pe râul omonim, (la 10 km de Baia Mare), se adresează
turismului recreativ;
 Ocna Şugatag - lac sărat cu valoare curativă;
 Coştiui - lac sărat cu valoare curativă;
 Lacul glaciar Iezerul - în masivul Pietrosu.
2.2.2. Potenţialul turistic antropic
Vestigii istorice
 Turnul lui Ştefan - Baia Mare, interesantă construcţie în stil gotic ridicată în 1347, ce
seamănă cu turnul vechii primării din Praga. De la înălţimea sa de 50 m, turnul oferă o frumoasă
panoramă asupra oraşului;
 Bastionul Măcelarilor - Baia Mare, făcea parte din sistemul de fortificaţii al oraşului
(sec. XV). Se spune că de aici s-a tras glonţul care l-a ucis pe vestitul haiduc Pintea Viteazul;
 Clădirea Monetăriei - Baia Mare (1734-1738), azi sediul Muzeului Judeţean;
 Ruinele Cetăţii Chioarului - lângă Şomcuta Mare, menţionată documentar în 1319;
 Ruinele cetăţii - Bogdan Vodă.
Edificii religioase
 Bisericile din lemn - ocupă un loc aparte în fondul de aur al creaţiei populare din
România, unice în lume prin formele şi ornamentele specifice stilului românesc. În satele
maramureşene se întâlnesc numeroase astfel de construcţii care rămân expresia cea mai vie a
măiestriei populare.
Adevărate monumente de artă arhitecturală, bisericile încântă privirea cu linia lor zveltă,
cu o surprinzătoare armonie a proporţiilor şi cu turlele lor avântate în căutarea infinitului. În
patrimoniul mondial (UNESCO) sunt înscrise 8 biserici de lemn: biserica „Intrarea în Biserică a
Maicii Domnului” (Bârsana); biserica „Sf. Nicolae” (Budeşti); biserica „Sf. Paraschiva”
(Deseşti); biserica „Naşterea Maicii Domnului” (Ieud); biserica „Sf. Arhangheli” (Plopiş);
biserica „Sf. Paraschiva” (Poienile Izei); biserica „Sf. Arhangheli” (Rogoz); biserica „Sf.
Arhangheli” (Surdeşti). Aceste obiective de patrimoniu se află într-o stare bună, excepţie făcând
biserica de lemn din Bârsana, la care se impun lucrări de restaurare.
 Biserica 'Sfânta Treime' Baia Mare, ridicata de călugării iezuiţi între 1717-1720, în stil
baroc;
 Mănăstirea Izvorul Negru (1672).
Edificii culturale
 Muzeul Maramureşului - Sighetu Marmaţiei, cu secţii de etnografie şi artă populară
(piese de port şi arhitectură populară, măşti populare, icoane, piese de industrie casnică), ştiinţele
naturii (flora şi fauna maramureşeană);
 Muzeul Mineralogic - Baia Mare, cuprinde interesante şi neasemuite flori de mină.
Monumente şi statui
Monumentul de la Moisei - ridicat în amintirea celor ucişi de nazişti în 1944 este sculptat
de Vida Gheza, iniţial în lemn, iar ulterior în piatră.
Etnografie
 'Cimitirul Vesel' - Săpânţa (la 18 km de Sighetu Marmaţiei), unic în lume, uluieşte prin
originalitatea sa. Crucile de lemn sculptate şi pictate de meşterul popular Stan Pătraş, l-au
transformat într-un adevărat muzeu. Coloritul crucilor şi textele pline de umor eternizează
ipostazele esenţiale ale vieţii şi evidenţiază vigoarea spiritului românesc care nu se teme de
moarte. Se poate spune că satele maramureşene reprezintă o imensă galerie de artă populară. În
zilele de sărbătoare decorul lor este completat de costumele localnicilor, puternic colorate, cusute
cu migală şi fantezie; obiceiurile reprezintă originale demonstraţii de artă populară. Vestitele
porţi maramureşene sunt adevărate 'cărţi de vizită' ale sculpturii în lemn.
Măiestrit lucrate, ele au ca ornament elementul tradiţional pentru 'Ţara Maramureşului':
semnul soarelui, simbolul vieţii. Cele mai frumoase astfel de porţi se întâlnesc în satele: Săpânţa,
Vadul Izei, Deseşti, Giuleşti;
 Botiza - (lăzi de zestre şi cergi);
 Vişeul de Jos - (port popular şi ţesături);
 Bogdan Vodă - (covoare şi împletituri);
 Săcel - (ceramică roşie nelustruită, cu motive de veche tradiţie).
Staţiuni
 Borşa - (la 850 m altitudine), staţiune balneoclimaterică şi de odihnă la poalele
Munţilor Rodnei. Borşa este rezultatul numeroaselor posibilităţi de drumeţie şi mai ales de
practicare a sporturilor de iarnă. Pe versanţii nordici ai munţilor Rodnei, zăpada se menţine până
în timpul verii, iar uneori persistă chiar de la un an la altul. Dispune de pârtii de schi pentru toate
categoriile de practicanţi şi de o trambulină naturală, de asemenea, există telescaun şi teleschi.
Tratamentele efectuate în cadrul bazelor din staţiune include terapii moderne, naturiste, mofete
naturale;
 Ocna Şugatag - (la 20 km de Sighetu Marmaţiei), staţiune balneoclimaterică (la 490 m
altitudine, la poalele lanţului vulcanic Ţibleş - Gutâi);
 Complexe turistice - Izvoarele, Mogoşa, Crăciuneşti.
2.2.3 Rezervaţii naturale in Maramureş
 Rezervaţia naturală PIETROSUL MARE (Munţii Rodnei). Rezervaţia are un caracter
complex, prezintă o mare importanţă ştiinţifică şi peisagistică, suprafaţa fiind de 3300 ha.
 Rezervaţia de cocoş de mesteacăn CORNU NEDEII - CIUNGII BALASINII situată în
Munţii Maramureşului având o suprafaţă de 800 ha.
 Stâncăriile calcaroase SALHOI - ZAMBROSLAVII - şi rezervaţia botanică SALHOI.
 Rezervaţia naturala Izvorul Albastru al Izei şi frumuseţe.
 Rezervaţia de gorunet RONISOARA- rezervaţie forestieră - în suprafaţă de 62 ha.
 Rezervaţia de larice COŞTIUI - are o suprafaţă de 0,7 ha.
 Rezervaţia POIANA
 Rezervaţia PADUREA CRAIASCA
 Rezervaţia TĂUL MORĂRENILOR - lac natural, ocrotit pentru flora specifică de
mlaştină.
 Rezervaţia naturală CREASTA COCOŞULUI - fragment dintr-un crater vulcanic.
 Rezervaţia CHEILE TĂTARULUI - chei unice în ţară, prin faptul că sunt săpate în
andezit.
 Rezervaţia MLAŞTINA OLIGOTROFĂ VLĂSCINESCU. S-a format într-un vechi
crater vulcanic, are o suprafaţă de 3 ha.
 Rezervaţia naturală TĂUL LUI DUMITRU
 Rezervaţia arboretele de CASTAN COMESTIBIL
 Rezervaţia fosiliferă CHIUZBAIA. Aici se află un important depozit fosilifer în
suprafaţă de 50 ha este caracterizat ca fiind "unul din cele mai bogate şi bine conservate flore
pliocene din România".
 Rezervaţia naturală LACUL ALBASTRU - lac format prin surparea unor lucrări
minere. Datorită mineralizării apei lacul are o faimoasă culoare albastru-verzuie.
 Rezervaţia pădurea de stejar pedunculat BAVNA- Aici primăvara înfloreşte laleaua
pestriţă, care face parte din flora ocrotită fiind declarată monument al naturii.
 Rezervaţia CHEILE BABEI.
 Rezervaţia PEŞTERA CU OASE.
 Rezervaţia naturală PEŞTERA VĂLENII ŞOMCUTEI - rezervaţie speologică şi
geologică în suprafaţă de 5 ha. Peştera are lungime de 200 m, este peştera care prezintă un etaj
fosil şi unul activ. În peşteră se adăpostesc un număr mare de lilieci.
CAP. 3. Analiza bazei tehnico-materiale
3.1. Infrastructura turismului în judeţul Maramureş
Căi rutiere
Baia Mare este principalul nod rutier din judeţul Maramureş. Principalele căi rutiere sunt:
- E 58 Dej Baia Mare Satu Mare
- DN 1c Baia Mare Sighetu Marmaţiei
În municipiul Baia Mare există o reţea stradală extinsă, cu multe străzi de categoria I şi
II dar cu relativ puţine intersecţii amenajate pentru circulaţie (semaforizate).
În municipiu funcţionează o autobază de călători, care asigură transportul de călători spre
comunele din judeţ şi judeţele limitrofe.
Căi ferate
Baia Mare asigură legătura pe magistrala IV între Dej şi Satu Mare. Calea ferată este
simplă, neelectrificată.
Căi aeriene
În imediata vecinătate a municipiului Baia Mare, în comuna Tăuţii Măgherăuş se găseşte
Aeroportul Baia Mare. Aeroportul este în curs de a fi modernizat, astfel încât să devină aeroport
internaţional.
La distanţă de 60 km există un aeroport internaţional la Satu-Mare, iar la 150 km
aeroportul internaţional Cluj Napoca .
Transporturi
Transportul auto este format din curse regulate pe traseele care asigură legăturile cu toate
comunele din judeţ.
Baia Mare asigură curse de călători spre şi dinspre comunele periurbane, pe trasee
urbane. Reţeaua de troleibuze este în proces de extindere. Transportul greu beneficiază de rute
ocolitoare care asigură o mai bună fluenţă a traficului în zonele centrale.
Transportul urban de călători are un parc auto format din 131 autobuze, 10 troleibuze, 3
maxi-taxi.
Pentru transportul feroviar de marfă şi călători dispunem de o staţie de călători şi 3 de
marfă. Se remarcă numărul relativ mare de agenţi economici care beneficiază de linii de cale
ferata uzinale.
Pentru transportul rutier, municipiul Baia Mare are 194 km de drumuri din care 124 km
drumuri modernizate.
Aeroportul Baia Mare, situat la o distanţă de 10 km de centrul municipiului Baia Mare (în
comuna Tăuţii Măgherăuş), este folosit în traficul intern de călători şi mărfuri. Lucrările de
modernizare a întregii aerogări, din anul 1996, au deschis posibilitatea utilizării aeroportului şi în
traficul internaţional;
3.2 Unităţi de cazare
Judeţul Maramureş 2006 2007
Total 146 153
Hoteluri şi moteluri 27 27
Hanuri turistice 0 0
Cabane turistice 2 2
Campinguri şi unităţi tip căsuţă 0 0
Vile turistice şi bungalouri 3 3
Tabere de elevi şi preşcolari 3 3
Sate de vacanţă 0 0
Pensiuni turistice rurale 0 91
Hoteluri pentru tineret 0 0
Hosteluri 1 1
Popasuri turistice 0 0

Hotel Poesis 4 stele


Situat în centrul oraşului Satu Mare, pe vechea vatră a Cetăţii, Poesis vă invită să-i calcaţi
pragul, fie că vă aflaţi într-o călătorie de afaceri sau în vacanţă cu familia.
Clădirea este o bijuterie arhitecturală în stil baroc. Spaţiul interior oferă o combinaţie
armonioasă de confort modern şi eleganţă aristocrată.
Camerele pline de eleganţă şi stil sunt decorate şi echipate respectând standardele
internaţionale pentru a satisface nevoile celor mai pretenţioşi clienţi aflaţi fie într-o vizită de
afaceri sau pur şi simplu într-un moment de relaxare.
Cele 10 camere dispuse pe două nivele:
- 2 apartamente,
- 2 camere prezidenţiale şi
- 6 camere duble
Oferă o gamă largă de condiţii moderne învăluite în parfumul confortului clasic.
Hotel Poesis vă oferă cele mai noi şi moderne dotări: aer condiţionat, internet wireless
gratuit, televizor, minibar, room service, băi spaţioase cu cabine de dus cu vibromasaj şi jacuzzi.
Vă aşteptăm!
Facilităţi cazare: fax, internet wireless, parcare, grădină/curte, jacuzzi, spălătorie, terasă,
plata cu cardul, sala de mese, seif la recepţie, bar, restaurant, sală de conferinţe.
Facilităţi camere: internet în cameră, frigider în cameră, uscător de păr, jacuzzi în cameră,
încălzire centrală, aer condiţionat, baie în cameră, minibar în cameră, telefon în cameră, cameră
cu TV.
Capacitate: 20 locuri în 10 camere
Hotel Marmaţia din Sighetu Marmaţiei 3 stele
Hotelul Marmaţia este un brand pentru oraşul Sighetu Marmaţiei, fiind cel mai nou hotel
de lux destinat pentru turismul de agrement sau business din Ţara Maramureşului.
Arhitectura veche, dotările moderne la standarde europene, ambientul special, sunt câteva
doar motive pentru care oaspeţii hotelului îşi propun să revină la Marmaţia. Complexul
Marmaţia vă oferă toate condiţiile unei locaţii liniştite şi extrem de primitoare ideal pentru
odihnă, recreere, refacere şi reuniuni de afaceri.
Hotelul are 49 de camere clasificate la 3 stele.
Facilităţi cazare: fax, transport auto, TV în living, ATV, internet wireless, se acceptă
animale, parcare, gradină/curte, spălătorie, room service, terasa, plata cu cardul, grătar/barbeque,
living, sala de mese, seif la recepţie, şemineu, loc amenajat de joacă, bar, restaurant, sală de
conferinţe.
Facilităţi camere: uscător de păr, camere cu balcon, încălzire centrală, baie în cameră,
minibar in cameră, telefon în cameră, cameră cu TV.
Capacitate: 120 locuri în 49 camere
Hotel Salina din Ocna Şugatag 2 stele
Hotelul Salina, situat în staţiunea balneară Ocna Şugatag, este locul ideal pentru un sejur
de neuitat în Maramureşul istoric.
Hotel Salina va oferă:
• 38 spaţii cazare din care 35 camere twin/matrimonial şi 3 apartamente, toate spaţiile de
cazare sunt dotate cu tv cablu, telefon, minibar, aer condiţionat, baie cu cabină duş, consumabile
baie
• restaurant (100 de locuri) şi terasă în aer liber
• sală de conferinţe (40 de locuri)
• piscină acoperită cu apă sărata încălzită pentru relaxare şi recuperare
• tenis de masă
• vestiare, cabine de duş
• salon masaj
• saună şi jacuzzi
• spaţiu verde pentru plajă şi agreement
• loc de joacă pentru copii
• parcare supravegheată
Între o drumeţie pe la minunatele mănăstiri de la Bârsana şi o vizită la celebrul Cimitir
Vesel din Săpânţa, vă veţi putea relaxa în piscina cu apă sărată din incinta hotelului nostru,
inaugurată în 2009, special pentru turiştii care poposesc la Hotelul Salina.
Facilităţi cazare: transport auto, masă de ping-pong, TV în living, internet prin cablu, sală
de fitness, parcare, gradină/curte, piscină, teren de sport, masaj, jacuzzi, room service, saună,
terasa, grătar/barbeque, living, sală de mese, seif la recepţie, loc amenajat de joacă, bar,
restaurant, sală de conferinţe, tichete de vacanţă.
Facilităţi camere: frigider în cameră, încălzire centrală, aer condiţionat, baie în cameră,
minibar în cameră, telefon în cameră, cameră cu TV.
Capacitate: 80 locuri în 38 camere
3.3 Unităţi de alimentaţie
Se spune că în Maramureş gazdele sunt primitoare, casele, frumoase, iar mâncarea, cât
poţi duce. Cine merge în concediu în acea zonă sigur se întoarce încântat şi recomandă locul
tuturor cunoştinţelor. Iar avantajul pe care pensiunile agroturistice îl folosesc pentru a “agăţa”
turiştii este chiar mâncarea, căreia i s-a dus zvonul şi peste graniţele ţării.
Pentru maramureşeni, un om flămând este un om nefericit, aşa că gazdele vor fi
întotdeauna în preajma ta, gata să-ţi umple farfuria din nou, în secunda în care ai reuşit să o
goleşti. Şi, dacă refuzi o nouă porţie, e posibil să se simtă jigniţi. Aşa că, dacă vii în Maramureş,
adu-ţi pofta de mâncare cu tine!
Mămăliga cu ceapă friptă
Mămăliga se face tare, ca să o poţi răsturna pe fundul de lemn (cârpător).
Se prăjesc două-trei cepe tăiate mărunt în ulei (e recomandat cel din seminţe de dovleac).
Ai grijă să nu le arzi! Umezeşti o lingură în acest ulei, cu ceapă şi iei din mamaliga bucatele
mici, pe care le pui intr-o cratita mare (blid), pe randuri. La
sfarsit, torni peste bucatelele de mamaliga toata ceapa fripta ramasa si scuturi
cratita (o hopaluiesti).
Scrijele
Cureti cativa cartofi, ii tai felii rotunde (scrijele), pe care le coci fie pe plita,
fie in tigaie, pe ambele parti, pana fac basici. Pui toate feliile intr-o cratita, peste
care torni ulei si un praf de sare. Maramuresenii le mananca si cu otet de butoi
facut din mere sau pere padurete.
Coltunasi cu magiun (lictar)
Se face o foaie de aluat din faina cu apa (ca pentru taitei). Pe jumatate din
foaie se pun gramajoare de magiun cu lingurita si se inveleste cu cealalta
jumatate. Trebuie sa apesi printre gramajoare cu degetul, pentru ca apoi sa tai
printre ele, cu “pintenul” (o rotita cu coada). Fierbi toti coltunasii rezultati in apa
cu sare, apoi ii scurgi si pui peste ei ceapa fripta in ulei. Daca nu vrei sa amesteci
gusturile si sa pui ceapa, poti sa o inlocuiesti cu miere.
3.4 Unitati de agrement
Iubitorii de sport vor fi încântaţi să afle că în această privinţă există o
gamă largă de posibilităţi în Maramureş. Sporturile de sală pot fi practicate mai
ales în oraşe sau în staţiuni. Priveliştea variată a ţinutului propune o ofertă largă
pentru sporturile care se desfăşoară în aer liber.
Drumeţiile rămân una din activităţile cele mai practicate în regiune. Munţii
încântători, dealurile şi câmpiile pot fi descoperite urmând cărările marcate sau
nemarcate. Excursiile combinate cu campingul sunt, de asemenea, foarte
frecvente, deşi sunt puţine campinguri care să aibă şi facilităţi.
Vânatul este destul de popular. Printre vânatul mai mare se numără
căprioara, căpriorul, capra neagră, ursul, vulpea, lupul şi porcul mistreţ, iar în
categoria vânatului mai mic se întâlnesc iepuri de câmp şi păsări precum cocoşul
şi găina de munte şi fazanii. Vânatul se face cu propria armă sau prin închirierea
uneia de la AGVPS (Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din
România), pentru aproape 30 €.
Pescuitul în Maramureş poate fi făcut atât în lacurile din Baia Mare şi din
alte oraşe, cât şi în râuri precum Lăpuş, Someş, Tisa, Iza, Mara şi Vişeu. Printre
speciile de peşti se regăsesc carpul, păstrăvul, ştiuca, cleanul, dracul-de-mare şi
altele. Pescuitul este interzis între martie şi mijlocul lui iunie, dar sunt şi unele
zone în care pescuitul este interzis cu scopul de a proteja speciile pe care de
dispariţie
Telescaunul si partia de ski din Statiunea Borsa.
Sporturile de iarnă sunt foarte populare în Maramureş, zonă în majoritate
muntoasă, acoperită cu zăpadă timp de mai multe luni. Schiatul este practicat ăn
mai multe staţiuni care au pârtii moderne, precum Borşa, Izvoare, Mogoşa,
Cavnic şi Şuior, dar acest sport poate fi practicat şi în afara pârtiilor. Cel din urmă
caz este, totuşi, recomandat, doar schiorilor experimentaţi. Pârtiile de schi au
facilităţi şi pentru snowboard, săniuş, bob, etc. Alpinismul pe gheaţă este posibil
pe unele cascade în timpul iernii, cum ar fi Ciuroi, Strungi şi Izvorul Cailor.
Alpinismul pe stânci poate fi practicat în mai multe locuri: în munţii Rodnei
şi ai Maramureşului (vârful Pietrosu, Piatra Rea, Piatra Arsă, Comanu Mic, etc.),
în munţii Igniş-Gutâi-Ţibleş (Creasta Cocoşului, Piatra Tisei, Piatra Biserica
Vulpii, Piatra Custuri, Piatra Săpânţei, Cheile Tătarului, Piatra Şoimului, vârful
Igniş, etc.).
Numeroasele drumuri forestiere permit atât sporturi cu motor (motocross,
off-road), cât şi mersul cu bicicleta prin munţii Maramureşului, Rodnei şi Gutâi,
prin păduri de pin sau molid, sau pe drumuri care însoţesc cursul apelor.
Mersul cu paraplanorul în Maramureş oferă nu doar plăcerea zborului, ci
şi admirarea unor peisaje deosebite. Sunt mai multe locuri pentru planat: pe
vârful Peak aproape de Cavnic, Dealu Minei aproape de Baia Sprie, vârful Ţibleş,
Creasta Cocoşului, vârful Pietrosu, Piatra Rea, vârful Bătrâna, etc.
Camping pe valea raului Vaser – Maramures.
Pentru entuziaştii în ceea ce priveşte mersul cu pluta, canoe şi kayak,
sunt mai multe locuri privilegiate pentru astfel de sporturi. Râurile Vişeu, Vaser,
Mara, Iza, Săpânţa, Cavnic şi Lăpuş sunt foarte recomandate în timpul lunilor
martie-apriliem când zăpada care se topeşte în munţi ridică nivelul apei şi face
ca râurile să fie mai bine navigabile.
În ultimii ani, numeroase alte sporturi pentru exterior au devenit foarte
populare. Excursia prin peşteri este posibilă în numeroasele peşteri din regiune
(Peştera Iza şi Piatra Rea în Muntii Rodnei, Peştera Oaselor şi Ponorul Jitelor în
Muntii Tibles, în multele peşteri frumoase din Muntii Maramuresului).
Fotografiatul naturii şi observarea vieţii sălbatice pot fi practicate în tot acest lanţ
muntos. De asemenea, de un mare interes sunt numeroasele rezervaţii naturale,
în care iubitorii naturii vor avea plăcerea de a descoperi specii rare de plante şi
animale, protejate prin lege.
Bazinul Olimpic Gheorghe Demeca, Baza de agrement din judetul
Maramures
Descriere: Bazin de inot.
Adresa: Bulevardul Unirii 14 A, Baia Mare, judetul Maramures
Telefoane: 0262-220.190
Complex Hotelier Ambassador ****, Baza de agrement din judetul
Maramures
Descriere: Hotel. Servicii de cazare. Restaurant. Club. Centru de
fitness si intretinere fizica.
Adresa: Strada Moldovei 2, Baia Mare, judetul Maramures
Telefoane: 0262-250.242
Website: www.hotelambassador.ro
Complex Turistic Mogosa Sighetu Marmatiei, Baza de agrement din
judetul Maramures
Descriere: Popas turistic. Centru pt. practicarea sporturilor de iarna.
Adresa: DN Baia Mare-Sighetu Marmatiei km 18, Baia Sprie, judetul
Maramures
Telefoane: 0262-260.800
Paranord A.S. Baia Mare, Baza de agrement din judetul Maramures
Descriere: Servicii de recreere. Club. Club sportiv.
Adresa: Bulevardul Bucuresti 25 A, Baia Mare, judetul Maramures
Telefoane: 0262-222.145
Website: www.parapanta.ro
Salon Maria Sighetu Marmatiei, Baza de agrement din judetul
Maramures
Descriere: Baza de agrement.Salon de infrumusetare - coafura si
cosmetica. Salon de infrumusetare. Servicii de cosmetica. Centru de fitness si
intretinere fizica.
Adresa: Strada Gh.Doja 43, Sighetu Marmatiei, judetul Maramures
Telefoane: 0262-310.446
Stone Dezien 2004 SRL Baia Mare, Baza de agrement din judetul
Maramures
Descriere: Baza de agrement.Gimnastica. Cultura fizica.
Comercializare de produse nutritive si concentrate pt. sportivi.
Adresa: Bulevardul Unirii 14 A, Baia Mare, judetul Maramures
Telefoane: 0262-220.213
Tandoku SRL Baia Mare, Baza de agrement din judetul Maramures
Descriere: Baza de agrement.Producator de aparate sportive. Centru
de fitness si intretinere fizica.
Adresa: Strada Odobescu 1/17, Baia Mare, judetul Maramures
Telefoane: 0262-223.777
Poiana Zanelor - zona de agrement in judetul Bistrita Nasaud
09:04:58 24 iulie 2008
Complexul Turistic "Poiana Zanelor" este asezat la poalele Muntilor
Rodnei, la granita dintre judetele Bistrita-Nasaud, Maramures si Suceava. Este
pe raza administrativa a comunei Sant, judetul Bistrita-Nasaud, intr-un peisaj
mirific.
Lacul de agrement Bodi – Mogosa, Maramures
10:30:22 21 iulie 2008
Lacul Bodi – Mogosa, Maramures, este situat pe raza administrativ-
teritoriala a orasului Baia Sprie, la o altitudine de peste 730 de metri. Lacul de
agrement are o suprafata de patru hectare, iar potrivit autoritatilor sanitare apa
acestuia este foarte buna.
Zona de agrement lac Baraj - Firiza, Maramures
03:54:50 9 iulie 2008
Lacul Firiza sau barajul de acumulare Stramtori Firiza a fost construit
pentru alimentarea cu apa potabila a municipiului Baia Mare. Barajul a fost dat in
functiune in 1964, are o inaltime de 52 de metri si o suprafata de 113 hectare.
Zona de agrement lac Nistru, Maramures
03:21:12 9 iulie 2008
Zona de agrement, situata in satul Nistru, apartinator de orasul Tautii
Magheraus (judetul Maramures) este destinata atat pescarilor, cat si persoanelor
dornice de liniste si de relaxare in mijlocul padurii.
Strandul Baia Mare, Maramures
02:59:11 9 iulie 2008
Strandul municipal Baia Mare este situat in zona stadionului "Dealul
Florilor", fiind in administrarea Clubului Sportiv Municipal (CSM) Baia Mare. Baza
de agrement nu este foarte bine intretinuta, in aceasta nefiind facute investitii
importante de ani buni.
Bazinul de inot Baia Mare, Maramures
02:47:23 9 iulie 2008
Bazinul Olimpic “Gheorghe Demeca” Baia Mare are o piscina acoperita si
o piscina in aer liber, ambele fiind in administrarea Clubului Sportiv Municipal
(CSM) Baia Mare.
Zona de agrement balastiera Apa, Satu Mare
02:38:15 9 iulie 2008
Baza de agrement Apa este situata in comuna Apa, aflata in partea de est
a judetului Satu Mare, la mica distanta de Baia Mare, ceea ce face sa fie
frecventata de numserosi maramureseni.
Zona de agrement Iojib, Satu Mare
02:21:00 9 iulie 2008
Balastiera Iojib apartine de comuna satmareana Mediesu Aurit. Strandul-
balastiera Iojib are un lac (circa 7 ha), plaja, terasa, restaurant, casute pentru
cazare cu 16 locuri. In schimb, in baza de agrement este interzisa camparea cu
cortul.
Zona de agrement Valea Mariei, Satu Mare
02:13:36 9 iulie 2008
Zona Valea Mariei este o zona bogata in ape minerale - 11 izvoare de ape
minerale si 1 izvor de apa termala. Aici turistii pot sa campeze cu corturile sau cu
rulota, insa exista si posibilitati de cazare in hoteluri de doua si trei stele ori la
privati.
3.5 Unitati de tratament
COMPLEX ALBINA HOTCA Negresti Oas, Satu Mare, Maramures,
Romania - Complex Albina Hotca 2** dispune de 11 camere cu 2 si 3 paturi,
toate dotate cu baie proprie, telefon si televizor.
Baile de agrement si tratament din Negresti Oas cuprind:
- baie de abur pe baza de plante medicinale(menta, musetel, tei, flori de
eucalipt din import si flori de cuisoare) ajută in in tratarea afectiunilor cailor
respiratorii, ale inimii si au rolul de a detoxifica organismul.
- bazin acoperit cu apa sarata iodo-sulfuroasa recomandat in afectiunile
reumatice, tratarea spondilozei si poliartritei
- bazin de inot acoperit
- sauna (uscata) cu aerosoli pe baza de uleiuri de plante plante medicinale
- strand in aer liber cu plaja pentru sezonul de vara
- restaurant-bar
FACILITATI UNITATE CAZARE
parcare
restaurant propriu
FACILITATI CAMERA
baie in camera
cablu TV
TV in camera
telefon
FACILITATI INTRETINERE, SPORT, SPA
centru SPA
piscina descoperita
piscina acoperita
sauna
Borsa este o statiune balneoclimaterica din Maramures, raionul Viseu,
posedand ape carbogazoase, feruginoase, alcaline, indicate pentru boli ale
aparatului digestiv si ale cailor urinare.
Statiunea Ocna Sugatag
Primeste 25000 de turisti anual, este situata la o altitudine de 490m,
avand factori naturali, ape minerale clorusodice concentrate, bioclimat sedative
de crutare atmosfera este incarcata cu ioni negative benefici datorita prezentei
padurilor, livezilor si lacurilor saline.
Indicatii terapeutice: afectiuni reumatismale degenerative( spondiloza
cervicala, dorsalasi lombara, artroze si poliartroze), afectiuni reumatismale
abarticulare (tendinoze, tendomioze, tendoperiostoze),afectiuni post traumatice,
afectiuni neurologice, afectiuni ginecologice.
Cap. IV Plan de dezvoltare teritorial/zonal a Judeţului Maramures
Modernizarea si dezvoltarea infrastructurii de turism este prima prioritate a
regiunii. Turismul ofera cea mai buna, si în multe cazuri singura perspectiva
realista pentru dezvoltarea economica. De aceea, pentru valorificarea acestui
potential, sunt necesare investitii pentru cresterea atractivitatii si accesibilitatii
unor zone cu potential turistic, promovarea lor adecvata fiind o preconditie pentru
stimularea investitiilor private. Se considera necesara promovarea dezvoltarii
serviciilor în sectorul turistic, prin oferirea de sprijin pentru investitiile în
infrastructura turistica si în zonele turistice atractive. Dezvoltarea si diversificarea
industriei, imbunatatirea calitatii serviciilor turistice si dezvoltarea tuturor
serviciilor sunt strict conditionate de modernizarea si dezvoltarea infrastructurii
de transport, comunicatii si nu numai. Pentru punerea in valoare a obiectivelor
turistice se doreste asigurarea accesibilitatii la reteaua aeriana, feroviara si
rutiera prin dezvoltarea si modernizarea aeroporturilor existente, modernizarea
cailor rutiere si extinderea retelelor telefonice la nivelul tuturor localitatilor prin
utilizarea de tehnologii adecvate. Acesta prioritate vizeaza reducerea deficitului
infrastructurii, urmarind cresterea competitivitatii turismului românesc si cresterea
veniturilor realizate prin atragerea turistilor.
O a doua prioritate regionala pentru turism este sprijinirea societatilor care
activeaza in turism , in scopul sprijinirii procesului de creare masiva de locuri de
munca. Se doreste astfel dezvoltarea, stimularea si sustinerea unor societati
care sa actioneze in domeniul turismului prin cresterea calitatii serviciilor si prin
promovarea produselor turistice. Se considera ca aceasta prioritate ar putea
contribui la dezvoltarea sectorului de întreprinderi mici si mijlocii si modernizarea
si diversificarea activitatilor economice.
Alta prioritate este cresterea vizibilitatii regiunii, dezvoltarea marketingului
regional. Pentru ca in viitor ponderea acestui sector economic sa creasca
semnificativ, sunt necesare actiuni conjugate de promovare, care sa aiba ca tinta
utilizarea integrala a obiectivelor turistice dispuse pe intreaga suprafata a
regiunii. Pe langa investitiile de reabilitare si modernizare a acestui sector, este
necesara o reclama turistica bine dirijata si sustinuta, care sa aiba drept efect
cresterea vizibilitatii regiunii prin dezvoltarea, diversificarea si promovarea ofertei
turistice.
O a patra prioritate regionala pentru turism este dezvoltarea resurselor
umane din sectorul turistic. Strategia regionala vizeaza cresterea capacitatii de
angajare si ocupare prin adaptarea fortei de munca la necesitatile pietei muncii si
societatii si economiei bazate pe cunoastere. Masurile din cadrul acestei prioritati
isi propun instruirea, perfectionarea personalului si a celor care activeaza in
turism in vederea asigurarii unor servicii de calitate, precum si dezvoltarea
invatamnantului preuniversitar si de nivel superior in acest domeniu.
In vederea dezvoltarii turismului rural din zona Maramures, ar putea fi
înfiintate clase speciale de turism si agroturism la unele licee maramuresene în
vederea organizarii unor cursuri de pregatire si perfectionare a celor care
lucreaza în agroturism.
Un mod de valorificare a potentialului turistic ar putea fi introducerea
celebrei mocanite în cadrul unui viitor proiect national de turism.
Totodata se poate incerca dezvoltarea activităţilor tradiţionale ale judeţului
(confecţionare obiectelor din materiale neferoase, lemn, ceramică etc)
Informatizarea indutriei turistice a judeţului şi conectarea acesteia la reţele
turistice ale celorlalte judeţe ar fi o alta modalitate de valorificare a potentialului
turistic.
Alte idei de valorificare a turismului ar fi:
o Acordarea facilitatilor fiscale pentru grupurile care promoveaza turismul
ecologic;
o Utilizarea veniturilor obtinute din penalizari (aruncarea gunoaielor in locuri
neamenajate, de exemplu) pentru dezvoltarea turismului si agrementului
ecologic;
o Facilitarea promovarii calitatii in turism ecologic prin mijloace mass media,
institutional cu instrumente specifice;
o Organizarea unui concurs anual sponsorizat cu premii pentru desemnarea
promotorilor ecologiei in turism si agreement;
o Realizarea unui contact permanent cu comunitatea in privinta nivelului
educatiei turistice, ecologice;
o Diminuarea impactului asupra numarului de specii protejate prin
practicarea turismului ne-ecologic. Dezvoltarea necontrolata a turismului
poate determina o presiune mare asupra cadrului natural, ducând la
degradarea acestuia, în acest sens fiind necesar implementarea
conceptului de ecoturism, nu numai în ariile naturale protejate;
o Amplasarea panourilor restrictive in arealele declarate ca habitat natural a
speciilor protejate.
Pentru punerea la adevarata valoare a potentialului turistic din judetul
Maramures, exista si cateva programe sustinute de organele statului sau din
afara. Printre acestea se numara si:
 Dezvoltarea zonei turistice Borşa
Derularea proiectului Dezvoltarea zonelor turistice Luna Şes- Borşa prin Program
PHARE. Se va amenaja o pârtie de schi şi instalaţie de transport, plus amenajări
la trambulina existentă
 Valorificarea potenţialului turistic al văii Vaserului-Vişeu de Sus
Realizarea la Poiana Novăţ a unui sat de vacanţă, bisericuţă de lemn în stil
maramureşan, teren de tenis, păstrăvărie şi asigurarea canalizării şi curentului
electric
Demararea Proiectului “Gutinul“
Se urmareste realizarea unei pârtii de schi alpin la Cavnic; realizare pârtie de
schi fond şi biatlon la Baia Sprie; reabilitarea infrastructurii DJ 183 acces în
staţiunea Izvoare.
 Realizarea infrastructurii în zona pârtiei de schi de la Icoana – Cavnic
(Alimentare cu apă şi reţea de canalizare; iluminarea pârtiei de schi)
 Demararea proiectului “Turism balnear în Ocna Şugatag“
 Noi pensiuni agroturistice
 Dezvoltarea turismului prin promovarea tradiţiilor
“Meşteri populari ai şcolii Botiza continuatori ai tradiţiei“-finanţare Banca
Mondială
 Derularea Programului guvernamental “Investiţii în turism”
Preluarea de către Agenţia de Dezvoltare Nord Vest a documentaţiilor pentru
zona Borşa şi Ocna Şugatag.
Bibliografie:
Ghidul Turistic al Romaniei, editura Publirom
www.rotur.ro
www. romania travel.com
www. pe n si uni.inf o .r o
www.vacantesicalatorii.ro
www.ro m aniantouris m .ro
www.apmbm.ro
www.maramures.einformatii.ro
www.maramures.insse.ro