26 . Substanţa albă a emisferelor cerebrale.

Substanţa albă (60% din masa emisferelor) se află la interior şi este constituită din fibre de asociaţie,
fibre comisurale şi fibre de proiecţie ascendente (senzitive) ş descendente (motorii).

Ventriculii laterali ( I si II) – topografie, porţiuni, comunicări.

- 2 cavitati 1) neregulate
2) voluminoase
3) independente
4) comunica fiecare cu ventriculul III prin orificiul Monro si mai departe prin apeductul
lui Sylvius cu ventriculul 4 cerebral.
5) situate in regiunile mediala si inferioara ale subst. albe a emisferelor

Fiecare e format: - dintr-o parte centrala, ce corespunde lobului parietal, de la care pleaca 3
prelungiri : 1) cornul anterior  lobul frontal
2) cornul posterior  lobul occipital
3) cornul inferior  lobul temporal

Partea centrala – spatiu fisrat lung delimitat de:

1. * sus de catre fibrele transversale ale corpului calos

* planseul e reprezentat de catre corpul nucleului caudat+ o parte din fata dorsala a
talamusului
* medial – corpul fornixului

Cornul anterior – cel mai lung si prezinta 3 pereti:

* superior – format din radiatiile frontale ale corpului calos
* medial – septul pelucid + o lama despartitoare, care cu marginea superioara adera la
corpul calos, iar cu cea inferioara la fornix

Cornul posterior – scurt si se termina ascutit in lobul occipital, prezentind 2 pereti:

* superolateral – format din corpul calos si mai lateral – radiatiile optice
* inferomedial ( triunghiular) – prezinta 2 proeminente de substanta alba, separate de
bulbul cornului posterior.

Cornul inferior – patrunde profund in masa lobului temporal, indreptindu-se spre polul
acestuia
* peretele lateral si tavanul – formati de substanta alba a emisferei cerebrale + fata
inferioara a talamusului + stria terminala + coada nucleului caudat + tapetum
* pe planseu – o proeminenta triunghiulara – eminenta colaterala
* peretele medial – format de hipocamp, care se sfirseste cu niste tuberculi – degetele
hipocampului
 Regiunea cea mai larga a ventriculului lateral – trigonul sau atrium (triunghiulara)
* Anterior e in relatie cu – fornixul si pulvinarul.

Trigonul contine un plex coroid abundent – glomusul, situat de-a lungul peretelui sau
anterior, ce este continuu cu plexul coroid al portiunii centrale si cornul inferior.

- In portiunea centrala si in cornul inferior al ventricului lateral – plexul vascular

- Plexul coroid – consecinta a prolabarii in cavitatea ventriculului a pia mater cerebrale
impreuna cu vasele sanguine pe care le contine.

- In partea anterioara – plexul vascular, prin orificiul interventricular, face legatura cu

plexul vascular al ventriculului III.

Plexurile coroide – acoperite de ependim cu caracter secretor

- vascularizate de capilare arteriale si venoase
- secreta lichid cerebrospinal

27. Meningele rahidian – structură, topografie, spaţii intermeningiene, comunicări.

28. Meningele cerebral – structură generală, derivate, spaţii, comunicări, rol funcţional.
Lichidul cerebrospinal şi circulaţia lui.
Meningele.

Encefalul şi măduva spinării sunt structuri semisolide ce necesită susţinere şi protecţie. Aceste
roluri sunt îndeplinite de meningele cerebrale şi spinale.

Meningele sunt formate din 3 componente:

 Duramater (pahimeninge) - la exterior

 Arahnoida (leptomeninge) - la mijloc

 Pia mater (leptomeninge) - la interior.

Meningele spinale.

Dura mater - continuă dura mater craniană de la nivelul găurii occipitale mari, limita inferioară
fiind la nivelul vertebrei sacrale 2, înveleşte filum terminale şi formează ligamentul coccigian.

Între dura mater şi periostul canalului vertebral se găseşte spaţiul epidural. În acest spaţiu se
găsesc ţesut adipos şi plexul venos vertebral intern. Acest spaţiu este mai larg în apropierea
vertebrei S2 unde se poate practica anestezia epidurală.

Dura mater se extinde şi de-a lungul nervilor spinali unde se continuă cu epinervul.

Pia mater este formată din două straturi:

intimapia - formată din fibre elastice şi de reticulină
- la locul unde pătrund şi ies vasele de sânge se invaginează, formând spaţiul perivascular.

- este ataşată printr-un strat de nevroglii de suprafaţa măduvei, pătrunde în

şanţuri şi fisuri. Nu este vascularizată, hrănindu-se din spaţiul subarahnoidian.

2. stratul epipial - situat în afara primului, este format din fibre de colagen ce se continuă cu
trabeculele arahnoidiene, care se prind de arahnoidă. De aceste trabecule sunt ancorate vasele
de sânge.

- din acest strat, pe faţa laterală a măduvei, între rădăcinile nervului

spinal pleacă ligamentele denticulate , care se ancorează de arahnoidă şi de dura mater.
Ligamentele sunt aşezate în plan frontal, sunt triunghiulare şi se găsesc de-a lungul întregii
măduve.

- stratul epipial inferior de conul medular se continuă cu filum terminale.

În dreptul fisurii mediane ventrale, între cele două straturi ale piei mater este ţesut conjunctiv.
La acest nivel se găsesc artera spinală anterioară şi ramurile ei. Zona aceasta se numeşte linea
splendens.

Arahnoida :

- stratul mijlociu al meningelor

- se extinde şi pe rădăcinile nervilor spinali

- trece peste şanţuri fără să pătrundă în ele

- între ea şi pia mater - spaţiul subarahnoidian, în care se găseşte LCR

Spaţiul subarahnoidian suferă variaţii locale, formând dilataţii numite CISTERNE.

La nivelul măduvei există cisterna lombară care are ca limite:

- discul intervertebral L1-L2

- vertebra S2

În această cisternă se găsesc:

- filum terminale

- nervii care formează coada de cal.

În acest spaţiu se pot practica puncţii rahidiene, pentru extragere de LCR sau rahianestezie.
 30. Vena cavă superioară – origine, topografie, afluenţi.

Sistemul venos al marii circulaţii este reprezentat de totalitatea venelor care conduc sângele în
vena cavă superioară(colectează sângele din 1/2 superioară a corpului) şi cavă inferioară
(colectează din 1/2 inferioară) ce se deschid în atriul drept.

VENA CAVA SUPERIOARA şi afluenţii ei.

Vena cavă superioară colectează sângele venos de la nivelul extremităţii cefalice, al membrelor
superioare şi al trunchiului (partea supradiafragmatică a acestuia). Vena cavă superioară este
aşezată în mediastinul anterior, are o lungime de 6-8 centimetri şi se întinde de la cartilajul
primei coaste până la atriul drept. Ea are ca origine trunchiurile venoase brahiocefalice iar ca
afluent marea venă azygos.

Marea venă azygos este aşezată în mediastinul posterior, pe flancul drept al coloanei
vertebrale. Ea are ca origine vena lombară ascendentă dreaptă, care pătrunde în torace şi
devine marea venă azygos. Aceasta colectează şăngele din pereţii trunchiului prin venele
intercostale şi prin vena hemiazygos, situată pe flancul stâng al coloanei vertebrale.

Venele brahiocefalice dreaptă şi stângă, numite şi vene anonime, sunt 2 trunchiuri venoase
care iau naştere din unirea venelor jugulare interne cu venele subclaviculare. Dintre afluenţii
venelor brahiocefalice menţionăm venele tiroidiene inferioare, vertebrale şi toracice interne.
Ele culeg sângele din regiunile şi organele sinonime.

Vena jugulară internă colectează sânge venos din craniu, orbită şi parţial de la faţă. Ea
formează împreună cu artera carotidă comună şi cu nervul vag mănunchiul vasculonervos al
gâtului. Dintre afluenţii acestei vene menţionăm venele tiroidiene superioare, faringiene,
linguale, oftalmice şi faciale. Aceste vene colectează sângele din regiunile şi organele sinonime.
Tot în vena jugulară se mai varsă sistemul venos al craniului, format din sinusurile durei mater
craniene, care sunt nişte cavităţi săpate în grosimea acestei membrane căptuşite cu un
endoteliu. În aceste sinusuri este colectat, prin venele encefalice superficiale şi profunde,
sângele din encefal. Dintre sinusurile durei mater le amintim doar pe cele mai importante şi
anume sinusurile sagital superior, sagital inferior şi coronar, care sunt nepereche şi sinusurile
transvers, cavernos, petros şi occipital care sunt pereche.

Vena jugulară externă colectează sângele de la pielea capului, faţă şi gât. Ea aer un diametru
mult mai mic decât jugulara internă şi se află în planurile superficiale ale regiunii laterale a
gâtului. Vena jugulară externă se varsă în unghiul dintre vena jugulară internă şi vena subclavie.

Vena subclavie continuă vena axilară. Ea se întinde de la marginea externă a primei coaste
până la articulaţia sternoclaviculară, unde se uneşte cu vena jugulară internă, formând
trunchiul venos brahiocefalic. Primeşte ca afluenţi venele jugulară anterioară, care adună o
parte din sângel feţei, gâtului şi cefei, precum şi venele toracoacromiale şi transversale ale
gâtului care adună sânge din regiunile respective.
Vena axilară rezultă din unirea venelor brahiale la nivelul marginii inferioare a muşchiului
marele pectoral. Ea se întinde până la marginea externă a primei coaste, unde se continuă cu
vena subclaviculară şi primeşte ca afluenţi venele peretelui lateral al toracelui şi vena cefalică.

Venele membrului superior sunt superficiale şi profunde. Venele superficiale nu urmează

traiectul arterelor, ele fiind aşezate sub piele. La nivelul mâinii, venele superficiale sunt dispuse
în 2 reţele: venoasă dorsală a degetelor şi venoasă dorsală a mâinii. La nivelul antebraţului se
deosebesc 3 vene superficiale mai importante: vena radială superficială sau cefalică, vena
ulnară superficială sau bazilică şi vena mediană a antebraţului. La nivelul braţului se găsesc 2
vene superficiale mai importante şi anume vena cefalică, care continuă vena cefalică a
antebraţului şi vena bazilică, care urcă pe partea internă a braţului până la mijlocul lui, unde
pătrunde în profunzime, drenând sângele în vena brahială. Venele profunde formează la nivelul
mâinii arcadele palmare superficială şi profundă, care constituie originea venelor profunde.
Fiecare arteră este însoţită de 2 vene. În regiunea antebraţului există deci 2 vene ulnare şi 2
vene radiale care primesc afluenţi. Acestea se unesc la nivelul cotului, formând venele brahiale
sau humerale, care rpin confluenţa lor formează vena axilară.

31. Vena porta

O vena aparte marii circulatii este vena porta, care transporta spre ficat sange incarcat cu
substante nutritive rezultate in urma absorbtiei intestinale. Ea se formeaza din unirea a trei vene:
mezenterica superioara, mezenterica inferioara si splenica.

Asigura circulatia functionala a ficatului;

Colecteaza sangele venos:

- din intreg tubul digestiv subdiafragmatic
- din pancreas
- din splina

FORMARE:
1. Retropancreatic:
- 47% din cazuri;
- prin unirea trunchiului venos format de Vena lienala si Vena mezenterica inferioara (trunchiul spleno-
mezenteric) cu Vena mezenterica superioara;
- acesta este tipul clasic de formare al Venei porte, fata de care exista variatii;
2. Din unirea:

- Venei lienale, ce a primit ca afluent Vena gastrica stanga

- Venei mezenterice superioare ce a primit ca afluent Vena mezenterica inferioara;

3. Din unirea:

- Venei mezenterice superioare

- Trunchiului alcatuit din: Vena lienala, Vena gastrica stanga si Vena mezenterica inferioara.
4. Din unirea:

- Venei gatsrice stangi

- Venei lienale

- Trunchiului alcatuit din: Vena mezenterica superioara si Vena mezenterica inferioara.

5. Din unirea:

- Venei gastrice stangi

- Venei lienale

- Venei mezenterice superioare

- Venei mezenterice inferioare

TRAIECT:
- initial are traiect retropancreatic,

- apoi, vena porta trece posterior de prima portiune a duodenului;

- ajunge in pediculul hepatic, unde este cuprinsa intre marginea libera a omentului mic, intre foitele
ligamentului duodeno-hepatic;

RAPORTURI:

- in pediculul hepatic este situata in planul posterior;

- impreuna su celelalte elemente margineste anterior intrarea in bursa omentala (foramen

epiplooicum);

- anterior si la dreapta de vena porta se gaseste canalul coledoc;

- anterior si la stanga de vena porta se gaseste artera hepatica proprie.

32. Vena cava inferioara – origine, topografie, affluent

Vena cava inferioara. Aduna sangele venos de la membrele inferioare, de la

peretii si viscerele din bazin, de la rinichi, suprarenale, testicule, respectiv ovare, de la peretele posterior
al abdomenului (venele lombare), cat si de la ficat (venele hepatice).
Vena cava inferioara se formeaza prin unirea venei iliace comune stangi cu cea dreapta. La randul ei,
fiecare vena iliaca comuna este formata prin unirea venei iliace externe cu vena iliaca interna. Vena
iliaca interna colecteaza sangele de la peretii si viscerele din bazin.

Vena iliaca externa continua vena femurala care strange sangele venos de la nivelul membrului
inferior. Ca si la membrul superior, se disting vene superficiale si vene profunde (cu aceleasi
aracteristici).

Vena cava inferioara urca la dreapta coloanei vertebrale, strabate diafragma si se termina in atriul
drept.
Afluentele parietale: (p.128 Stefanet vol.III)

- venele lombare
- venele diafragmatice inferioare
- vena sacrala mediana

Afluentele viscerale

- venele testiculare
- venele renale
- vena suprarenala dreapta
- vena suprarenala stinga
- venele hepatice

36. V femurala – continua v poplitee de la hiatusul tendinos pana la lig inghinal, unde se continua cu
v iliaca externa. Descrie o spirala in jurul arterei-in canalul adductorilor se afla lateral, la varful trigonului
femural posterior, in lacuna vaselor femurale este medial

37. Vene superficiale ale membrului inferior

Din arcul venos dorsal al piciorului iau nastere 2 trunchiuri principale: v safena
magna si v safena parva.

I. V. Safena magna
Porneste de la extremitatea mediala a arcului venos dorsal si trece pe marginea mediala
a maleolei tibiale. Urca apoi pe mg mediala a gambei, paralel cu mg mediala a tibiei (la 2-3 cm
post), la genunchi trece pe fata mediala a condililor mediali ai tibiai si femurului, fiind situata ant
de acesta. Se varsa in v femurala, dupa ce strabate fascia cribrosa, prin hiatusul safen, descriind o
curba cu concavitatea posterior, numita crosa safenei.
La gamba are rap cu n safen care o insoteste ant; la genunchi trece peste tend mm care
alc laba de gasca, iar la coapsa este incrucisata de rr superficiale ale n femural.
Are ca afluenti vv de pe partea mediala a piciorului, venele ant-mediale ale gambei,
toate vv superficiale ale coapsei; vv pudendale externe, v circumflexa iliaca superficiala, v
epigastrica superficiala, vv dorsale ale penisului, vv scrotale/labiale ant. Uneori, vv superficiale
din reg post a coapsei pot forma un truchi separat-v safena accesorie, care se varsa in v safena
magna pe fata ant-mediala a coapsei, inainte de varsarea ei in v femurale.
Proiectie: - dupa o linie oblica care uneste 3 puncte: distal-mg ant a maleolei tibiale,
intermediar-mg post a epicondilului medial femural, proximal-al arcului v safene magna
 - arcul v safene magna se proiecteaza pe linia verticala trasata prin punctul
de unire a 1/3 mijlocie si mediala ale lig inghinal, la 4 cm sub acesta.

II. V. Safena parva

Porneste de la extremitatea laterala a arcului venos dorsal, trece post de maleola
fibulara, avand traiect ascendent, spre medial, pa fata post a gambei. In apropierea fosei poplitee,
are o scurta portiune in care se gaseste intr-o dedublare a fasciei gambei. Apoi descrie o crosa si
se indreapta spre anterior, in profunzime pentru a se varsa in v poplitee, la 3-4 cm deasupra
inliniului art. genunchiului.
Primeste ca afluenti vv superficiale din partea laterala a piciorului si post-laterala a
gambei si uneori din reg post a coapsei.
N sural este sit lateral in 1/3 inf a gambei si impreuna lateral de tend lui Achile. In 1/3
sup a gambei n cutanat sural medial este situat lateral de vena.

38. Nervul femural

Origine : L2-L4.

Inerva ţie senzitivă:

–faţa anterioară a coapsei

(nervul femural cutanatanterior)

–faţa internă a gambei

(nervul safen)

Inervaţie motorie :

•Muşchiul ilio-psoas(flexia coapsei pe bazin)

•Muşchiul cvadriceps (muşchii drept femural, vast medial, vast intermediar, vast
lateral):

– flexia coapsei pe bazin (muşchiul drept femural)

– extensia genunchiului

– muşchiul cvadricepsîmpreună cu muşchii fesier mare şi triceps sural intervin în

lanţul triplei extensii: extensia la nivelul şoldului, genunchiului, precum şi extensia
(flexia plantară) la nivelul gleznei.
ETIOLOGIE

•Traumatisme (fracturi de bazin, înjunghiere)

• Compresiuni:

– tumori, abcese, hematoame

–hernie femurală

• Neuropatii (diabet zaharat, porfirie)

• Spondilodiscartroză lombară (hernie de disc la nivel L2-L4)

•Iatrogenă:

– rahianestezii la nivel L2-L4

–cura chirurgicală a hernieiinghinale şi femurale

TABLOU CLINIC

•Inspecţie :

–atrofia muşchiului cvadriceps

–atitudine particulară: genu recurvatum

• Reflexul rotulian abolit .

• Sindrom motor:

–afectarea mişcării de flexie a coapsei pe bazin

–afectarea mişcării de extensie la nivelul genunchiului

–afectarea mersului: membrul inferior este târât până la nivelul membrului

inferior sănătos fără a-l depăşi

– afectarea lanţului de triplă extensie (diverse activităţi în lanţ kinetic

închis):tulburări în menţinerea poziţiei ortostatice, la urcarea scărilor, la ridicarea
de pe scaun, în efectuarea genoflexiunilor
• Sindrom senzitiv:

– parestezii, hipo/anestezie la niveul feţei anterioare a coapsei şifeţei interne a

gambei
39. Nervul sciatic

Nervul sciatic face parte din plexul sacrat, format prin unirea rădăcinilor anterioare de la nivelul
vertebrelor L5,S1,S2,S3, fiind ramul terminal din acest plex. Părăseşte bazinul prin marea
scobitură ischiatică şi ajunge la nivelul fesei, ulterior în partea posterioară a coapsei, iar la
nivelul spaţiului popliteu se împarte în nervul sciatic popliteu intern şi nervul sciatic popliteu

extern.

Nervul sciatic popliteu extern la nivelul regiunii poplitee, înconjoară capul peronierului şi se
împarte în două ramuri terminale: nervul musculo-cutanat pentru lungul şi scurtul peronier
care efectuează flexia dorsală, abducţia şi rotaţia externă a piciorului, cu inervaţie pe faţa
dorsală a piciorului cu excepţia marginii externe şi a ultimei falange şi nervul tibial anterior care

inervează muşchiul gambier anterior, extensor comun al degetelor, extensorul halucelui şi

pediosul, responsabil de flexia dorsală, adducţia, rotaţia internă a piciorului şi extenşia
degetelor. Ramurile colaterale ale acestui nerv sunt accesor safen extern şi cutanat peronier,
ambele aşigurând inervaţia regiunii antero-externe a gambei.

În ansamblu, nervul sciatic politeu extern aşigură :

-extenşia piciorului cu poziţionarea pe călcâi;

-extenşia primei falange a degetelor;

-abducţia plantei;
-rotaţia externă a plantei;

-menţinerea bolţii plantare.

Topografia nervului sciatic îl predispune la leziuni traumatice şi paralizia lui se manifestă din
punct de vedere motor prin stepajul piciorului şi grafa degetelor, iar din punct de vedere

senzitiv prin hipoestezia sau anestezia feţei dorsale a piciorului.

40. Nervul tibial si ramurile lui ( L4-S3)

41. Nervul fibular comun şi ramurile lui

1.
42. Nervii plantari ai piciorului

43. Vasele sangvine şi nervii din trigonul femural

44. Mezencefalul