In Geriatrie

PLANUL LUCRARI
1. GENERALITĂŢI
1.1. OSTEOPOROZA DEFINITIE
1.2. Artrozele Definitie
2 DEFINITIA
3. ETIOPATOGENIE
3.1. Osteoporoza
3.2. Etiopatogenia artrozelor
3.2.1. Factori generali
3.2.2. Factori endocrini
3.2.3. Factori locali
4. ANATOMIA PATOLOGICA
4.1. Osteoporoza
4.2. Artrozele
5. SIMTOMATOLOGIE
5.1. Istoricul bolii
5.2. Anamneza pacientului
6. CRITERI PENTRU SUSTINEREA BOLI
6.1. Criteri clinice
6.2. Criteri radiologice
6.3. Criteri de laborator
7. DIACNOSTIC DIFERENTIAL
8. EVOLUTIA
9. PROGNOSTIC
10. TRATAMENT
10.1. Tratamentul profilatic
10.2. Tratamentul curativ
10.2.1. Tratamentul igieno-dietic
10.2.2. Corectia stari psihice
10.3. Tratamentul medicamentos
10.3.1. Tratamentul inhibitorii a resorbtiei osoase
10.3.2. Tratamentele simulatorii ale formarii de
osnou
10.4. Tratament ortopedic
10.5. Tratament chirurgical

1
 10.6. Tratamentul complex BFT
a) Hidroterapia
b) Termoterapia
c) Electroterapia
10.7. TRATAMENTUL PRIN MASAJ
10.7.1Efecte fiziologice ale masajului
a) Efecte circulatori
b) Efecte circulatori
c) Efecte metabolice
d) Efecte reflexe
e) Alte efecte ale masajului
10.7.2. Descrierea anatomica a articulatiei coxo-femurale
10.7.3. Tehnica masajului
10.8. KINETOTERAPIA
10.8.1.Miscari pasive
10.8.2. Miscarile active
10.8.3. Miscarile active de rezistenta
10.9. EXERCITII C.F.M
10.10. Terapia ocupationala (ergoterapia)
11. CURA BALNEARA
11.1. Bai iodate si sarate
11.2. Bai termale si sulfuroase
11.3 .Bai oligometalice, slab mineralizate
11.4. Bai cloro-sodice la
11.5. Namoluri la
BIBLIOGRAFIE

2
 1. GENERALITĂŢI
Vârdnicii reprezintă un secment important din populaţia totală
în lumea întreagă. Au o fragilitate imunologica, metabolica
circulatotie, osoasa mai accentuata decat tineri si adultii, ceea ce
explicaincarcatura lor patologiva cu boli cronice pe care se suprapun
si numeroase afectiuni acute.
Batranetii ii dunt specifice procesele evolutive ce se manifesta
diferentiat la nivelul tuturor organelor si tesuturilor, determinand
scaderea capacitatii fuctionale a acestora, deci a intregului
organism.
Varstei a treia ii sunt specifice anumite modificari de ordin
anatomic, fizic, psihologic si socisl care privite in ansamblu nu ne
ofera posibilitatea sa conturam prifilul batranului. Odata cu
inaintarea in virsra apare o crestere de tesut adipos, modificari
articulare datorate artrozelor,fragilitatea oaselor, ca urmare a
osteporozei,muschi sunt afectati in procese degenerative care le
modifica troficitatea si masa musculara. Pentru a ajuta populatia
varsnica, trebuie cunoscute modificarile fiziologice care apar la
batrani. Astfel,facultatile de perceptie sunt in regresie la batrani :
- Scaderea acuitatiivizuale- care devine factir de
risc important pentru acidente soldate cu luxaţii
sau feacturi;
- Auzul prin diminuarea sa, odata cu inaintarea in
varsta, poate crea dificultati socio-profesionale;
- Senzatiile dureroase si termice diminueaza ,
adeseori apar afectiuni miocardice,ulcere
perforate , fracturi fara dureri.
Scaderea performantelor batranilor este legata de varsta si
complexe modificara mortologice si fuctional-patologice, va
favorizeaza aparitiaunor afectiuni cronice sau acute, astfel:
- Modificari al aparatului digestive
- Aparatul respirator prezinta modificari de tip
emfizem pulmonar, pot fi vonsecintele unei
patologii pulmonare anterioare sai actuale.
- Aparatul cardiovascular in conditi de inbatranire
accelerata, genereaza o indutatie a arterelor cu

3
 pulsatii episternale si cu o crestere a tensiuni
arteriale sistolice. De asemenea EKG-ul poate
evidentia unele semne de cardiopatie ischemica,
aterosclerozica membrelor inferioare si
acidentelor vasculare celebrale. La varsta a treia
se mai pot gasi: tendinta la bradicardie,
deplasarea in jos a socului apexian si aparitia de
sulfuri sistolice.
- Sistemul nervos cu inaintgarea in virsta a
persoanei,pot aparea: abolirea reflexelor
cutanate, abdominale, velopalatine, alterarea
simtului vibrator la membrele inferioare si
amiotrofii la maini.
- Aparatul osteo-articular sau locomotor al
batranilor genereaza durerea provocata sau
spontana, cracmente, rigiditatea sau anchiloza,
datorita fenomenului de inbatranire a
cartilagiilor si sinovialei. Procesul de inbatranire
afecteaza dominant osul si articulatiile
favorizand imobilizarea prelungita de tulburari
circulatorii. Caracteristica este osteoporoza,
fractura de col femural si artrozele, care apar
aproape intotdeauna ; bivroza dorsala si
hiperiodozacervicala , sunt modificari de
posturi specifice varsnicilor.
- Scheletul si articulatiile, in ciuda aparentei lor
soliditati sunt relativ fragile in fata procesului de
inbatranire. La nivelul oaselor, se produce
osteoporoza, iar la nivelul articulatiilor apar
artrozele (osteoartrozele).

1.1. OSTEOPOROZA DEFINITIE

Osteoporoza este un proces lent si difuz de diminuare a calcului.
Din oase (osteoponie) si de modificari ale arhitecturii trabeculare.
Procesul inplica fenomene de eroziune in profunziune si de
suptiere a peretilor ososi si scaderea rezistentei mecanice a osului si
producerea de fracturi la traumatisme minime sau chiar spontane.

4
 -Cele mai frecvente facturi datorate osteoporozeai sunt
fracuri de col femural;
-Cele mai clasice tipuri de osteoporoza intalnite la varsta
a treia sunt :
a) Osteoporoza de menopauza (osteoporoza de tip
I), prin lipsa hormonilor extrogeni.
b) osteoporoza senila (osteoporoza de tip II), se
produce c efect al varstei, este singura forma de
osteoporoza la barbati si la femei ser suprapune cu
osteoporoza de tip I afectand atat osul trabecular,
cat si pe cel cortical. Uzurile din dificultate in
tratament, tedinta mare la pseudartroz si tasarile
vertebrale de la nivelul coloanei vertebrale. Ce-a
mai frecventa forma de reomatism pentru varsta a
treia este boala degenerativa a articulatiiei (artroza
sau osteoartoza).

1.2. Artrozele Definitie

Artrozele sau reumatismul cronic degenrativ sunt afectiuni
(neinflamatoare) cronice caracterizate prin degradarea cartilajului
articular la care se asociaza leziuni ale celorlalte structuri articulare
(sinoviale, capsule,menisc) si in special ale osului subcontral.

2 DEFINITIA

Geriatria sau medicina batranetii este stiinta care se ocupa cu

studiul bolilor batranetei si tratarea lor.
Geriartria este ramura medicinei care studiaza aspectele
patologice ale proceselor de inbatranire (medicina varsnicilor).

3.ETIOPATOGENIE

3.1.Ossteoroza este rezultatul afrvtarii procesului de

remodelare osoasa caractristic tesutului osos dinamic si hiperactiv,
cu pierderea echilibrului dinamic fuctional dintre resorbtia osoasa si
formarea de os nou, avand ca rezultat final, scaderea masei

5
osoasetotale. Incepand din a patra decada a vietii, acest echilibru
dinamicfuctional al remodelarii osoase este perturbat la ambele
sexe. In etiopatogenia osteoporozei, au loc mai multi factori
importanti:
-Factori hormonali (scaderea si apoi disparitia
hormonilor extrogeni-progestativi);
-factori nutritionali (carente proteice, calorice si
vitaminice);
-Nivelul maxim de capital osos acumulat pana in a patra
a vietii, depinde el insusi de amprentele denetice: sex,
alimentatie, rasa (osteoporoza fiind mai des intslnita la
albi);
-Odata cu inaintarea in varsta, pot aparea resorbtie a
vitaminei D si a calciului;
-Ereditatea (la familii de osteoporotici);
-Consumul excesiv de alcol si tutun;
-Inactivitati fizice (ortostatism prelungit, sedentarism,
activitati casnice si mers mai redus);
Cele mai dramatice fracturi la batrani sunt cele de col femural,
numita si fractura batranilor. Conditile de risc de cadere care pe
fondul osteoporozeide tip I sau II duc la fractura de col femural
sunt:
-Caderi acidentale, prin simpla «inpiedicare ».
-Tulburari vestibulare, ameteli.
-Hipotensiunea artostatica.
-Deficiente fuctionale a membrului inferior.
-Turburari cardiace, anemii grave.

3.2.Etiopatogenia artrozelor
Desi etiologia artrozelor ramane enicma sa putut preciza o
serie de factori determinanti sau favorizanti.

3.2.1. Factori generali:

a) Varsta – degradarea cartilajului articular,
caracteristica bolii, este determinata de procesul de

6
 inbatranire care afecteaza structura si fuctia
elementelor componente ale articulatiilor.
b) Obezitatea – se asociaza frecvent cu reomatismul
cronic degenerativ, mai ales cu coxartroza sau
gonartroza.

3.2.2.Factori endocrini:
Interventia factorilor hormonali-- este sustinuta de cresterea
frecventei artrozelor la femei dupa menopauza si de asocierea
suferintei articulare cu acromegalia si hipoteroidismul.

3.2.3. Factori locali:

a) Presiunile mecanice asupra cartilajelor, ceea ce explica
rolul obezitati si ortostatismului prelungit si la activitatilor
ce presupun ridicari de greutati sisolicitari importante ale
articulatiilor.
b) Inflamatiile din artritele acute sau imunologice.

4. ANATOMIA PATOLOGICA

4.1. Osteoporoza
Atentia asupra unei posibile existene a unei osteoporoze este
atrasa de obicei de aparitia unei dureri lombare sau toracice sau a
unor deformari vertebrale (cifoze, hiperlordozecervicale) cu rezultat
unor tasari vertebrale ce se asociaza cu artroze.Fragilitatea osoasa
este caracteristica principala a bolii, afectand in special corpurile
vertebrale si facorizand fracturile (fractura de col femural) in deoseb
la batrani, cand continutul in calciual oaselor scade sub 50%.

4.2. Artrozele
Modificarile cartilaginoase -- sunt primele care apar in boala
artrozica. Cartilajul sufera o schi,bare de culoare de la bleo spre
galben, datorita pierdelor de proteoglicani. Cartilajul de culoare
galben-bruna se fisureaza initial superficial, apoi si in profunzime,
dupa care se fisureaza si scade neuniform in grosime.

7
 Osul subcondral sufera un proces de scleroza, in structura sa
apar formatiuni chistice, dintre care unele contin o matrice
fibromixomotoase, iar altele comunica cu suprafata articulara si
contin lichid sinovial. La marginea suprafetelor articulare se
formeaza ostofite. Vasele sanguine provenite din maduva osului
subcondral infiltreaza cartilajul degradat si determina un proces de
osificare subcondral. In artroza constituita constatam leziuni
cartilaginoase (cartilajul isi pierde luciul caracteristic, se
descuameaza, prezinta fisuri osoase, proliferari osteofilicela
periferia suprafetei articulare, osteoscleroza subcondrala, geode.
Se realizeaza deformari articulare, care duc la fracturi si
solicitari excesive ale capsulei si ligamentelor articulare, care se
fibrozeaza, compromitand si mai mult fuctia articulara .
Alterarea sinoviala este secuyndara si tardiva (avand o
anumita importanta numai in anumite localizari - genunchiul).

5. SIMTOMATOLOGIE

5.1. Istoricul bolii

Osterioporoza de varsta sau senila (de tip II) este declansata de
reducerea masei osoase, care este urma scaderii stimulari
osteoblastice secundar unor factori legati de varsta :
- scaderea absorbtiei intestinale de calciu
- scaderea productiei de calcitonina ;
- reducerea masei renale cu scarerea 1 - α
-hidroxilaza
- diminuarea expuneri la soare
in acesttip de osterioporoza osul trabecular si osul cortical sunt
afectate in egala masura.
Artrozele afecteaza de obicei o singura articulatie si boala
poate ramane cantonata multa vreme numai la acea articulatie.
Debutul boli este insidios. Sunt afectati indivizi peste 50-60 ani.

5.2. Anamneza pacientului

8
 Imterogatoriu trebuie sa urmareasca unele afectiuni asociate si
sa obtina date referitoare la suferinta actuala, insistand asupra partii
de debut si a supra cauzei declansante. Osteoporoza este o boala de
obicei asimtomatica pana la aparitia fracturilor. Osul nu devine
dureros decat odata cu interesarea periostului in momentul fracturii.
In interogatoriu pacientului in cazul artrozelor se observa :
- la 20% din bolnavi pot fi identificate cauzele
traumatice
- la 50% din bolnavi durerile apar cu ocazia unui
efort, a unei miscari gresite, sau a unui
traumatism indirect
- la restul de 30% durerile survin fara o cauza
evidenta, doar in cazul varsnicilor durerile apar
din cauza inbatraniri.
Atat in osteoporoza cat si in artroza trebuie precizat caracterul
dureri initiale, evolutia sa si influenta diferitelor tratamente.
Bolnavul artrozic are o stare generala buna si adesea este obez, nu
sunt precizate simtome generale (astenie, anorexie) nu are loc o
alterare a stari generale, nu prezinta febra si nici amnezie.

6. CRITERI PENTRU SUSTINEREA BOLI

6.1. Criteri clinice

Osteoporoza se manifesta clinic numai in momentul aparitiei
complicatiilor sale reprezentate de fracturi localizate preferential la
nivelul colului femural si extremitatilor distane a radiusului. Astfel o
perioada de timp boala este asimtomatica. Odata cu inaintarea in
varsta, femeile cu osteoporoza post menopauza prezinta cel mai
frecvent dureri localizate la nivelul coloanei dorso-lombare si
ulterior in evolutie, deformari ale coloanei vertebrale secundare
fracturile vertebrale osteoporotice spontane. Barbati cu osteoporoza
de varsta prezinta dureri osoase atat la nivelul colonei lombare, dar
si la nivelul segmentelor osoase (sold umar) si au o tendinta crescuta
de a face fractura de col femural la traumatisme minore.

Simtomatologia fracturi de col femural consta in :

9
 -dureri spontane la nivelul soldului care se exacerbeaza
la miscarile pasive si active a coapsei
-dureri la presiune in triunghiul scarpe si la percutie
petrohamtei
-inpotenta fuctionara a membrului iferior.
Osteoporoza isi afirma existenta clinica prin fracture in
aproximativ 5,5% din cazuri. Cele mai benigne (relative)fracture
dunt din vertebre care uneori nu sunt diacnosticate ca atare. Se
manifesta prin:
-durere vie, de obicei dupa un effort la nivelul
vertebrelor lezate -- dorsala, interioara sau lombara.
Vertebrele fiind cele de la T8in jos.
- durerea exacerbatala miscari de percutare a
coloanei in zona respectiva,de tuse si stranut.
-durerile radiate in teritoriul radicular
corespunzand vertebrei lezate.
-incontinenta de urina.
-sindromu de “coada de cal” (foarte rar).
Debutul si evolutia initiala a artrozelorpot fi multe din puct de
vedere clinic, pacientul invarsta acuzand:
-durerea - continua in puseuri sau in miscare, modulate
de obicei de uni factori meteorologici
-limitarea durerilor - uneori afecteaza mersul sau si
ortostatismul
-deformari articulare - hipertrofii, noduli Heberden si
Bouchard, genu-varum, halux-valgus, osteofite vizibile
sau numai palpabile.
-laxitatea ligamentelor - instabilitatea articulatilor :
luxatii, subluxatii
-hidrartroze ne inflamatori.
In examenul obiectiv de mai pot constata :
-crepitatii si cracmente la mobilizarea pasiva sau activa a
articulatieiinteresate.
-contractura musculara, de obicei in flexiune, care
insoteste durerea articulara. este mai frecventa in
afectarea coloanei vertebrale.

10
 Sindroamele dureroase si redorile caracteristice clinic al
artrozelor suntmai intense dimineata, la scularea din pat. Ele
diminua si uneori, chear cedeaza dupa 10-15 minute, de mobilizare.

6.2. Criteri radiologice

Osteoporoza se descopera accidental sau daca este cautata prin
radiogratiecare o pune in evidenta.
-Cand sunt afectate predominant oasele corticale, radiografia
oaselor lungi (humerus, femur) arata demineralizarea difuza cu
sustinerea carticalului. Cand este afectat predominant osul
frabecular, radiografia oaselor late (vertebre) arata
demineralizarea difuza, scadereanumarului de travee osoase,
neregularitati in suprafetele endostale datorate dezechilibrului
dintre discului intervertebral normal si osul osteroporoti slab
rezistent la care se mai adauga prezenta de tasari vertevrale.
Se considera ca tasarile vertebrale osteriporotice cu aspectul
lor radiografice (vertebra in forma de lentila biconcava,
vertebra «coada de peste») semnifica aparitia fracturiolor
vertebrale.
-Trasparenta crescuta a oaselor
-Rarefierea semnificativa in testura trabeculara in diafize,
corpuri vertebrale.
Diacnosticul se confirma si gravitatea proxesului de osteoporoza se
apreciaza prin osteodenditometrie (de exemplu DLXA-SCAN sau
DUAL ENERGY X RAY) prin tomografie compiuterizata. Sunt
examene speciale care nu pot fi facute decat in centre speciale.
In fracturile de col femirar in abductie nicul trohanter nu este
vizibil.
Examenul radiologic este cea mai utila explorarea pentru
obiectivarea bolii artrozice care pune in evidenta :
-Ingusterea spatiului articular datorat deteliorari
cartilajului;
-Osteocondensarea osului subcondral;
-osteofitoza marginala;

11
 -Aparitia de chisturi osoase subcondrale sau
periartriculare ;
-Calcificaari in ligamente ;
-Deformari ale extremitatilor osoase cu eventuale
subluxatii ;
-Aspecte de osteoliza in cazul coexistentei unui diabet
zaharat;

6.3. Criteri de laborator

Determinarea serica si urinara a calciului si fosforului, precum
si determinarea serica a PTH-ului si vitaminei D ofera valori
normale in majoritatea cazurilor de osteoporoza.
Testele biologice de ori ce natura, nu slujesc diacnosticului de
artroza, dar sunt utile pentru stabilirea diacnosticului etiologic al
formelor secundare de boala (endocrine, metabolive).
Expolarile biochimice de inflamatice sunt intotdeauna
negative :VSH, hibrinogenu, numarul de leucocite si fromula
leucocitala, lelectroforeza sunt normale.
Examenul lichidului sinovial esteutil pentru excluderea altor
afectiuni reumatoismale. Lichidul sinovial este clar sau galben -- pal
sau cu celularitate sub 2000 elemente/cm si vascovitatea crescuta.
Prin examen microscopic se pot evidentia microcristale si pirofosfat
de calciu.

7. DIACNOSTIC DIFERENTIAL

In osteoporoza, diacnosticul diferentiat se face cu labosciatica,

coxatroza, gonartroza, poliartrita cronica evolutiva sau boala Pagit.
Fracturile de col femural se diferentiaza cu contuzia soldului
pe baza dureri si a impotentei fuctionale si cu luxatia soldului.
Diacnosticul diferentiat in artroza se face cu artritele (in
special poliartrita reumatoida) in caredurerea este de tip inflamator.

8. EVOLUTIA

12
 Evolutia osteoporozei este de lunga durata.
Fracturile de col femural (in special cele prin abductie) la
varsnici sunt cele mai grave complicati ale osteopotozei care pot
evolua la formarea unei seudartroze sau la negroza capului femural.
Artrozele au evolutie lenta, cu accentuarea leziunilor de uzura,
cu perioade de itensificare a durerilor si a inpotentei fuctionale,
alterand cu perioade lungi de alcanie, remisiunile fiind spontane sau
terapeutice.
9. PROGNOSTIC

Prognosticul osteoporozei este variabil in fuctie de rata

fracturilor pe os osteiporotic, raspunzatoare de morblortatea si
mortalitatea prin boala.
Prognosticul general al artrozelor este favorabil ; prognosticul
fuctional este rezervat. Artrozele sunt incurabile, dar nu sunt
invalidante, boala se agraveaza si chinuie bolnavu, dar nu duc la
anchiloze (cu exceptia coxatrozei, ce poate deveni invalidanta).

10. TRATAMENT

Aceasta, evident ca nu urmareste inlaturarea invatraniri, nu

reprezinta o profilaxie, proprio -- sensu a senescentei. Scopul lui
este sa incetineasca, sa franeze la maxim inbatranirea, sa elimine
inbatranirile patologice si acelerate sa amelioreze calitatea vietii
persoanelor invarsta.
Acete strategi trebuie aplicate continuu si inca din perioada
adulta, ca si tratamentul unei boli cronice precum diabetul,
hipertensiune arteriala etc.prin :
-intarzierea aparitiei batrainetii
c -desfasurarea mai lenta a imbatrinirii odata instalata ;
-ameliorarea calitatii vietii batranilor prin optimizarea
starilor biopsihologice;

10.1. Tratamentul profilatic

13
 Osteoporoza este exemplul clasic de suferinta reumatica in
care este mai usor sa previi decat sa tratezi, deoarece rezultatele
tratamentului sunt variate si imprevizibile.Tratamentul osteoporozei
este preventiv si curativ.
Tratamentul profilatic al osteoporozei complicatiilor ei
(fractura de col femural si tasarile vertebrale) este singurul util
(evident intre anumite limite).El presupune eliminarea factorilor
agravanti (in special sedentarismul) si a factorilor toxici, mai ales
fumatul.
A doua strategie sustinuta in tratamentul profilatic al
osteoporozei consta in supraincarcarea organismului, in speta a
scheletului osos, in copilarie, prin administrarea de calciu :
carbonat, lactat sau gluconat de Ca 2+
Tratamentul profilatic in cazul artrozelor consta in combaterea
factorilor determinati si favorizanti(procesul de imbatranire,
presiunile mecanice asupra cartilajului), al articulatiilor in cazul in
care exista o solicitare continua.
Tratamentul profilatic la persoanele in varsta consta in general
de la atentie(mers, miscari, ratie alimentara) pana la profilaxia
imbatrinirii.

10.2. Tratamentul curativ

In osteoporoza se aplica norma evaluarii masei osoase cu
metodele moderne de osteodensitometrie, aceasta nu trabuie facuta
numai pe un singur segment(radius, vertrbra, iliac, femur), ci trebuie
facuta o evaluare generala. Se recomanda in principiu, in
geriatrie,ca fiecare varstnic sa faca periodic amasei osoase, mai ales
femeile la si dupa menopauza. Aceasta evaluare devine obligatorie
in cazul existentei de fracturi dupa traume minore.
In artroze, tratamentul curativ este multidimensional. El, in
nici un caz nu urmareste vindecarea bolii, ci doar ameliorarea
fenomenelor subiective si obiective.Bolnavul trebuie sa continue sa
fie activ, atat din punct de vedere motor, cat si intelectual.Cei obezi
trebuie sa faca efortul sa elimine excesul ponderal.

10.2.1. Tratamentul igieno-dietic

Acesta consta in :

14
 -regim alimentarcu continut adecvat de calciu , proteine
si vitamine ;
-schimbarea modului de viata cu \renuntarea la regimuri
alimentare hiperproteice si evitarea fumatului si a
consumului de alcool.
-reducerea ratiei calorice (in caz de imobilizare la pat)
pentru evitarea imobilitatii.
-ezpunerea normala la soare in vederea unor sinteza
adecvata de vitamina D;
-alimentatia osteoporoticilor sa fie foarte bogata in
lactate, mai ales in cazul celor care isi consolideaza
fracturile.

10.2.2. Corectia stari psihice

Durerea este un factor care provoaca teama si anguaseaza
bolnavul si astfel noi putem comunica cu el. Dese ori intalnim
adevarate stari depresive si intretinute de dependenta neputintei
folosirii unui anumit membru afectat. Pentru ca pacientul sa treaca
de aceasta stare depresiva trebuie sa purtam discuti individuale cu
el, sa-i trezim increderea intratamentul recuperator si dorinta de
vindecare.

10.3. Tratamentul medicamentos

In osteoporoza acest tratament isi propune, inafara ameliorarii
dureri osoase, oprirea progresiei pierderii masei osoase totala,
prevenirea fracturi ulterioare (fractura de col femural si tasarile
vertebrale) cu multiple medicamente cu actiune fie de inhibitie a
resobtiei osoase, fie de stimulare a formarii de os nou,normal
structurat.

10.3.1. Tratamentul inhibitorii a resorbtiei osoase

sunt reprezentate de :
-Calciotomia -hormon polipepdic secretat de celulele
parafoliculare din tiroida, inhiband resrbtia osului orin
actiune directa pe osteoclaste ; la acesta se adauga si un
efext antialgic puternic prin interferenta cu 3-endorfinele
celebrale. In osteoporoza se ridica calcitonina de somon

15
 (Miacalcic, fiole sau spray nazal) Miacalcitul se
administreaza initial o fiola de 50 UI subcutanat, timp de
aproximativ 6 luni - 1 an. Calcitonina are efect direct pe
osul trabecular, scazand rata fracturilor vertebrale.
-Bifosfomati - sunt derivati de acid .fosforiccare se
afxeaza cu mareafinitate la nivelul
fazei minerale a osului. Dintre bifosfomati se utilizeaza
actualmente in tratamentul psteoporozei alendronatul
sodic (Fosamax), cunoscut a inhiba resorbtia osoasaprin
legare de situsurile active ale remodelari osoase, poate sa
construiasca un os normal, crescand masa osoasa totala.
Fosamaxul se administreaza in doza de o tableta de 10
mg dimineata, timp de 3 luni cu trei luni pauza. Are
reacti adverse importante (ulcere esofagiene) si trebuie
evitata administrarea la insuficente renale.si afectiuni ale
esofagului.

10.3.2. Tratamentele simulatorii ale formarii de os

nou sunt :
-Metabolici activi de vitamina D - prin conversia rapida
la 1,25 la hidroxivitamina D3, cresc absorbtia intestinala
de Ca si P si stimuleaza mineralizarea osoasa. Din
aceasta categorie, preparatul cel mai utilizat este α -
calcidolul (alfa - D3, se administreaza o tabletade 0,25
mcg de doua ori pe zi,timp de trei luni cu trei luni
pauza,aproximativ un an.
- Fluorurile - inlocuiesc iodul hidroxil din structura hid
roxiapatitei cu ionul flor, cunoscuta ca stimulatori ale
formarilor osoase. Din aceasta categorie se utilizeaza
frecvent floura de sodium (Ossin) - o tableta de 20 mg,
de doua ori pe zi, timp de 3 luni, cu trei luni pauza, un an
de zile.
- In cazul de osteoporoza feminina de menopauza, se
recomanda tratamentul cu extrogeni cu actiune asupra
oaselor (Reloxifen), pentru a evita riscul cancerigen.
-Administrarea de calciu 1- 1,5 g/zi, la care se
recomanda si consumul de 2 pahare de lapte pe zi.

16
 In artroza, pe prin plan se situaza combaterea durerilor. Pentru
aceasta, se folosesc analgeticele uzuale :
-acidul acetisalic (aspirina)
-matamizol (algocalmin)
-aminofenazoana (paracitamol) sau combinati ale
acestora

Antalgicele trebuie asociate cu miorelaxante, ca Baclofen si

Lioresal, Cloroxazona, Tolperison (mydocalm), in general 2 - 6 ori
pe zi, la nevoie se administreaza si diazepan (6 mg de 2 - 6 ori pe
zi).
De multe ori este utila si folosirea unei terapi sedative si
antidepresive. Multi batrani fac din cauza suferintei lor articulare
decompensari depresive, care amplifica printr-un adevarat cerc
vicios tabloul clinic.
Combaterea acutizarilor se face folosind antiinflamatoarele
nesteoidiene, ca:
-Fenil butazon;
-Indometacin;
-diclofenac(mai ales), Rewdina, Voltaren;
Se recomanda tablete sau supozitoare(cate una la 6,8sau la 12
ore) sau injectii intramusculare(1-2 ori pe zi). Cel mai intalnit este
Piroxicamul si Rrexicamul, osingura priza pe zi(20 mg).
In cazuri foarte dureroase si ireductibile, cu terapia
antiinflamatorie, nesteroida, se pot folosi si produse cortizoice.
Folosirea lor la varstnici trebuie limitata, deoarece, in primul rand
accentueaza semnificativ osteoporoza. Injectarea intraarticulara a
unui produs cortizonic poate fi utila cu conditia sa nu fie repetata
prea des. Cele mai eficace sunt :
-Volon- injectii intraarticulare 2,5-20 mg ;
-Predisolon- (Supercortizol), Solu-Decortin- injectii
intraarticulare (25 mg) ;
Hidrocortizon acetat sau Hidrocortizon hemisisuccitant-
injectii intra articulare(25 mg pe zi) ;

10.4. Tratament ortopedic

17
 Atat in osteoporoza (fractura de col femural), cat si in artroza,
tratamentul ortopedic este de baza printr-o imobolizare in aparat
ghipsat,m diferite variante de osteosintera(cu cuie, brose sau tije) si
diferite rezectii ( osteoplastice, modelante). In acest sens, se pot
face :
- Artroplastia totala coxofemurala ;
- Artroplastiile carpometacarpiene ;
- Protezarea capului femural si a acetabulomului ;

10.5. Tratament chirurgical

In osteoporoza, se intervine chirurgical in foarte rare cazuri
doar atunci cand exista fragmente deplasate ce pot provoca o
alterare medulara sau cand exista o compresie medulara (tasari
vertebrale).
In artroze, se intervine chirurgical cand starea generala a
bolnavului o permite.Se pot corecta in primul rand deformarile
articulare, limitarile miscarilor prin laminectomii, osteotomii si
artrodeze.

10.6. Tratamentul complex BFT

Aceasta foloseste toate metodele de recuperare medicale
simultan, pentru o mai buna si rapida recuperare a bolnavului, pe cat
posibil RESTITUTIO AD INTEGRUM. Tratamentul BFT, este
nespecific, el nu actioneaza cauzal, ci urmareste cresterea puterii de
aparare a organismului, cu cele mai multe proceduri
balneofizoterapie, fie ladomiciliu,fie in sectii specializate sau
statiuni balneoclimaterice. Folosirea acestor proceduri la batrani
este limitata in afectiunile cardiocirculatorii pe care acestia le
aufrecvent. De asemenea, nu seva incepe un tratament BFT fara un
examen prealabil facut bolnavului si o electrocardiograma(EKG).
Pentru eliminarea durerilor articulare, refacerea mobilitatii si
relaxarea muschilor contractati se pot folosi aplicatiile BFT practic
imediat dupa internarea bolnavului si nu mai tarziu.Acest tratament,
pentru varstnici, se recomanda anual.

a) Hidroterapia

18
 Despre apa se poate spune ca este medicamentul universal,
aplicat in scop profilatic si curativ, cuun numar variat de proceduri
care actoneaza asupra organismului prin intermediul urmatorilor
factori :
- Termici- prin temperatura scazuta sau crescuta ;
- Mecanici- prin presiunea apei asupra
organismului ;
- Chimici- prin intermediul substantelor chimice
si a gazelor ce contin unele ape ;
Baile - sunt proceduri de hidroterapie care se practica cu apa
simpla la diferite temperaturisau cu apa la care se adauga diferite
ingrediente.
In afectiunile reumatismale ale batranilor, se pot aplica :
- Baia kinototerapeutica - sete o baie calda lacare
se asocieaza miscari in toate articulatiile.
Exercitile se vor efectua intr-o cada mare cu apa
la temperatura de 36-37 grade celsius, timp de
20-30 minute, in functie de starea
pacientului.Mod de actiune : mobilizarea in apa
este mai usoara, nedureroasa si relaxeaza
musculatura.
- Baia cu masaj - se efectueaza intr-o cada plina
de 1/3 de apa la temperatura de 36-39 grade
celsius si se executa masajul asupra regiuni
afectate.Mod de actiune ca la kinototerapeutica.
- Baia de plante medicinale (musetel sau menta) -
se face o infuzie care se toarna in cap, actiunea
ei fiind cu efect sedativ.
- -Baie cu sare(sare Basma) - se folosesc 1-2kg
desare pentru o baie partiala ( maini sau
picioare) se dizolva in cativa litri de apa
fierbinte si se toarna in cada. Mod de actiune-
baile sarate provoaca vasodilatatie tegumentara,
influenteaza procesele metabolice.
- Dus - subacvat- este un dus « in sul » cu
presiune de 1-2 atm, proiectat sub apa la10-15
cm de tegument. Are efect resorbant.

19
 b) Termoterapia
Este acea parte a hidroterapiei care cuprinde procedurile cu
temperaturi cuprinse intre 40-80 grade folosite in scop terapeutic.
- Baile de sare - reprezinta expunerea totala sau
partiala la actiunea razelor solare directe si a
aerului. Expunerea se face progresiv, ca
suprafata si durata se incepe cu 3-5 minute,cu
pauza 15 minute.
- Afuziunile- se fac numai in cazul cand exista
flebite sau varice pe membrul inferior. Diferenta
de temperatura dintre apa calda si rece trebuie sa
fie de 20 grade celsius.
- Compresiile calde - durata :20-30 minute,
repetandu-se de mai multe ori pe zi. Se pun
prosoape umezite cu apa calda pe regiunea
interesata.
- Impachetarile cu parafina - constau in apilcarea
parafinei topite pe regiunea de tratat, timp de 20
- 30 minute.
- Cataplasmele cu namol- constau in aplicarea pe
diferite regiuni ale corpului cu namol ce va fi
pus intre doua bucati de panza sau inr-un saculet
peste care se aplica o bucata de panza.

c) Electroterapia
Se ocupa cu utilizarea curentului electric in tratarea diverselor
afectiuni, direct(galvanizare, faradizare si diatermic) si
indirect(ultrasunet, ultraviolete, ultrarosii).
Galvaniazarea se intrebuinteaza in scop terapeutic cu curent
continuu.Efectele analgezice, sedative, vasomotorii, ofice sau cele
stimulante si cresterea a excitabilitatii musculare determina
intrebuintarea ei in orice stadiu al bolii.
Baile galvanice sefac in vase speciale(celule), bai
patrucelulare(maini - picioare).Durata unei sedinte este de 15-20
minute in serii de 10- 15 sedinte.

20
 Curentii de medie frecventa
-Curenti inteferentiali cu frecvente cuprinse intre 0-100
Hz. Dispozitia se face pe articulatia soldului, in asa fel
incat punctul de interferenta maxima sa fie localizat in
centrul articulatiei pelviene.Se face pentru stimularea
circulatiei si placii neuromotorii.Durata expuneri este de
10-15 minute in 10 -15 sedinte.Pentru ca exista pericolul
unei atrofii musculare se intrebuinteaza curentii de tip
triunghiular, exponential pentru stimularea placii
neuromotorii.
-Curentii exponentiali se aplica in urma unui
electrodiacnostic in care se determina reobaza si
cronaxia.Mod deaplicare :cuprinde grupele
musculare(fesierii, coapse, gambe si picior) stimuland
muschii flexori - extensori, abductori-pe dispozitii
anterioare posterioare si laterale. Numarul de sedinte este
cuprins intre 10-15. Durata : in functie de oboseala
musculara, de la 2-3 pana la 6-8 minute.

10.7. TRATAMENTUL PRIN MASAJ

Definitie
Masajul este procedura terapeutica ce face parte din ramura
medicinei balneofizioterapeutice si este constituita dintr-o serie de
manevre(sau manipulari) executata intr-o anumita ordine pe
suprafata tegumentului, in scop terapeutic, in functie de regiunea pe
care o avem de masat, de evolutia bolii si de starea generala a
organismului.
In general, masajul se incepe cu regiunea lombara, se continua
cu partile periferice si se termina cu trunchiul. Miscarea generala va
fi centripeta, de la periferie spre inima in sensul circulatiei venoase
de intoarcere.

10.7.1Efecte fiziologice ale masajului

21
 a) Efecte circulatori- se evidentiaza la nivelul capilar
venos si limfatic.Manevrele de efleurage(netezire) sprijina,
stimuleaza circulatia venoasa de intoarcere, usurand munca
inimii.Asociind la efleurage la unele manevre mai puternice, se va
actiona asupra circulatiei venoase cu efect folosit la patologia
venoasa.Asupra circulatiei venoase limfatice, anumite proceduri ca
netezirea energica, alunecarea profunda actiunile activeaza
circulatia limfei in sens centriped combatand staza
limfatica.Anumite proceduri de masaj indica localizarea secretiei de
histanina sau acetilcolina, care nu produc o vasoidilatatie periferica
locala.

b) Efecte circulatori: apar ca urmare a aplicarii anumitor

manevre de masaj mai dure(frictiune, taponament)pe cale mecanica,
directa sireflexa, ce actioneaza circulatia din muschii, stimuland
cresterea agentilor nutritivi si favorizand diminuarea unor
metabolitii ca acidul lactic, peroxizii etc, de asemenea stimuleaza
elasticitatea si forta de contractie a fibrelor musculare. Manevrele
usoare au asupra muschilor efecte sedative, decontracturante.

c) Efecte metabolice - sunt urmarea unor proceduri

stimilative ( tapotament, vibratie mai energica), care actioneaza
asupra metabolismului prin :
- mobilizarea grasimilor din stratul celular
subcutanat, contribuind la arderea acestui tesut
si scaderea lui.
- Induce un aport crescut de O2 fostat, glucoza,
acizi grasi.
- Favorizeaza eliminarea unor cataboliti de uzura,
nocivi pentru organism (ureea)

d) Efecte reflexe - procedurile ca efleurage, vibratii fine

excita receptori tegumentului si astfel informeaza anumiti centri
nervosi care la randul lor vor declansa reactii de raspuns la nivelul
unor organe si tesuturi.

e) Alte efecte ale masajului :

22
 - indepartarea oboselii musculare
- imbunatatirea somnului
- ajuta la revenirea bunei dispozitiei si a apetitului
- creste metabolismul bazal
- stimuleaza functiile aparatului circulator si
respirator

10.7.2 Descrierea anatomica a articulatiei coxo-

femurale
Articulatia coxo-femurala este formata din osul femur ( partea
lui superioara cu capul femural ), care se articuleaza cu cavitatea
glenoida a osului coxal.Aceasta articulatie este acoperita de
muschii fesieni pe partea posterioara a articulatiei si de muschii
coapsei posterioare care actioneaza asupra articulatiilor pentru a
face extensia. La partea inferioara a muschilor fesieni se afla plica
fesiera iar in partea anterioara a articulatiei coxo-femurala se afla
triunghiul lui Scarpe. Regiune pe unde trece pachetul vasculo-
nervos si ganglionar ( artera femurala, vena safena a membrului
inferior si ganglioni inghinali ).Desi aceasta zona este cea mai
acesibila in practicarea masajului profund al articulatiei.Masajul se
va face usor pentru a nu traumatiza pachetul vasculo-nervos.
In partea anterioara a articulatiei mai actioneaza si muschii
anteriori ai coapsei, dand posibilitatea sa facem toate miscarile din
articulatie, care este foarte mobila, deoarece ea sustine greutatea
corpului, mentine ortostatismul si este supusa mai multor afectiuni :
reumatice, posttraumatice si neurologice.

10.7.3. Tehnica masajului regiuni coxo-femurale indicata

dupa fractura colului femural - cea mai dramatica fractura a
batranilor pe fondul osteoporozei.
Bolnavul este asezat in pozitei ventrala si se incepe mai intai
cu netezirea (efleurage) cu ambele palme de la partea superioara a
coapsei pana la creasta iliaca.
O alta netezire este netezirea pieptene care se face pe
muschii partii posterioare a coapsei.
- Muschii extensori formati din biceps femural.
- Muschii semitendinosi si semimembranosi.

23
 - Muschii fesieri care sunt bine dezvoltati.

Framantarea ( petrisajul) se executa pe aceeasi zona ca si

netezirea cu toate fortele ei (cu o mana, cu doua maini si contra
timp).
Tot la framantare se executa ciupitul, care se executa pe
muschii fesieri in cazul cand sunt flasti sau atrofiati.

Geluirea se executa pe santurile intramusculare in jurul plicii

fesiere, dupa ce, inprealabil, am facut netezirea cu partea cubitala a
degetelor ; pe o alta directie de la coccis pe santul superior al
fesierilor, pana la creasta iliaca.

Urmeaza frictiunea, deget peste deget, care urmareste

direciile geluiri, apoi pe plica fesiera, dupa ce am facut netezirea cu
partea pubitala a degetelor. Se insista cu frictiunea in jurul
trohanterului mare, cu coatele degetelor.Masajul pe partea
posterioara se termina cu vibratia si netezirea de incheiere.
Apoi se intoarce bolnavul in pozitie dorsala cu coapsa flectata
in usoara abductie. Dupa ce am facut netezirea pe musculatura
partii anterioare a coapsei formata din muschii flexori ai coapsei pe
bazin :
Cvadgepaps care la randul lui are patru portiuni :
- dreptul femural
- vastul intern
- vastul extern
- vastul intermediar
- muschiul croitor
- muschiul pactineu,ce se afla sub triunghiul lui
Scarpe

- pe partea laterala interna, in care se afla muschii

aductori :
- Grasilis
- Muschi rusinosi

24
 - In partea laterala externa, cu muschii :
- Fascia lata

Se executa framantarea pe doua - trei structuri cu toate

formele ei. Se face netezirea cu partea cunitalaa degetelor pe plica
inghinala, apoi geluirea si frictiunea cu deget peste deget. Manevrta
frictiune este combinata uneori cu vibratia. Masajul se incheie cu
netezirea, o manevra relaxanta si calmanta.

10.8. KINETOTERAPIA
Principal in articulatia coxo-femurale, in special dupa fractura
de col femural, la recuperare, este mobilizarea articulatiei. In
articulatia soldului, avem urmatoarele miscari :

10.8.1.Miscari pasive
- Flexia coapsei pe bazin, tinand o mana contrapriza pe
bazin, iar cealalta sub genunchi, accentuand cu
vibratia, iar apoi se face extensia (de doua - trei ori)
- Abductia si acductia se fac punand bolnavu sa
fiectezeusor coapsa pe bazin, iar cu o mana pe partea
interna a genunchiului, facem departarea coapseiintr-o
usoara vibratie, iar apoi punem mana pe partea
externa a genuncgiului (priza) si apropiem coapsa de
corp.
- Circumductia cu mainile masiorului in aceeasi
pozitie,rotam capul femural (atat cat rezista pacientul)
in articulatie prin puctele : flexia coapsei pe bazin,
abductie si adductie (de doua - trei ori).

10.8.2. Miscarile active trebuiesc facute de catre bolnav, la

indicatia masiorului (Kinetoterapeutului).

10.8.3. Miscarile active de rezistenta :

- Flexia coapsei pe bazin - maseurul tine cu o mana
priza pe bazin, iar cu cealalta contrarezistenta pe
partea anterioara a coapsei.

25
 - Extensia coapsei, unde maseurul opune rezistenta cu o
mana sub genunchi
- Abductia, la care masorul opune rezistenta pe partea
laterala externa a coapsei.
- Adductia, la care masorul opune o rezistenta pe partea
interna a coapsei.
- In cazul fracturii de col femural cu imobilizarea
bolnavului la pat, sefac miscarile izometrice cu
contracti di relaxarea muschilor cvadrigeps si
adductori.
Reducerea mersului dupa fractura, se face in prima faza cu
cadrul, maiapoi ca baston trepied si in final mers fara sprijin.

10.9. EXERCITII C.F.M

a) Bolnavul in decubit dorsal, bazinul fixat cu o curea la
marginea patului, executa flexia soldului cu si fara flectarea de
genunchi.
b) Bolnavul din oseostatism, cu mainile fixate pe bara de spalier
(sau spatarulunui scaun)executa genoflexiuni cu proectia
triunghiului in fata.
c) Bolnavul din decubit ventral cu bazinul fixat, executa extensia
din sold cu si fara flectarea geniunchiului.
d) Bolnavul din decubit lateral (pe partea sanatoasa) se impinge
geniunchiul inapoi, in timp ce asistentul impinge bazinul
inainte.

10.10. Terapia ocupationala (ergoterapia)

Aceasta reprezinta o metoda speciala a kinetologiei, urmarind
refacerea mobilitatii articulare sub toate aspectele - amplitudinea
articulara,forta si rezistenta, mers, coordonarea si abilitatea
miscarilor in contextul si in scopul castigarii unei maxime
independente la domiciliu sau in colectivitate, motricitatii,
redobandirea autonomieisi inregistrarea psihologica prin :
-Pedalaj de bicicleta.
-Pedalaj prin apasare verticala de sus in jos.
-Mers pe teren accidentat

26
 -« Roata olarului »
- pedalatul la masina de cusut.

11. CURA BALNEARA

Cura balneara reprezinta un complex terapeutic care

insumeraza, pe langa factorii curativi naturali, si statiuni in care este
inclus climatul, agentii fizici, termoterapeutici, hidroterapeutici sau
electroterapeutici. Acesti factori exercita o actiune direct locala,
variabila de la un factor la altul, dar si o actiune generala,
nespecifica, specifica conditionata de reactivitatea individului si de
capacitatea sa de adaptare.
Cura balneara este cea mai indicata in geriatrie si se
recomanda urmatoarele statiuni :
11.1. Bai iodate si sarate
a) Baile Govora
b) Bazna
11.2. Bai termale si sulfuroase la :
a) Baaile Herculane
b) Pucioasa
c) Calinesti-Caciulata
d) Vatra Dornei
11.3. Bai oligometalice, slab mineralizate la :
-Baile Felix
11.4. Bai cloro-sodice la :
- Sovota
- Ocna Sibiu
- Amara
- Lacul Sarat
- Techirghiol
- Eforie-Nord
11.5. Namoluri la
- Techirghiol
- Eforie-Nord
- Mangalia

27
 - Lacul Sarat

BIBLIOGRAFIE

1. ‘GERIARTRIA PRACTICA’
Dr. Constantin Balaceanu -- Stolnici
Ed. Medicala Amalteea Bucuresti, 1998
2. ‘REUMATOLOGIE’
Prof. Dr. Eugen D. popescu
Dr. Denisa Predeteanu
Dr. Ruxandra Ionescu
Ed. National 1997
3.‘BOLI DE COLAGEN SI REUMATISMALE’
Dr. Paulina si Tudorel Ciurea
Ed. Didactica si Pedagogica R.A. Bucuresti 1996
4. ‘RECUPERAREA MEDICINALA LA DOMICILIUL
BOLNAVULUI’
Dr. Tudor Sbenghe
Ed. Medicala Bucuresti 1996
5. ‘MANUAL DE MEDICINA INTERNA CATRE
CADRE MEDII’
Dr. Corneliu Borondel
Ed. ALL Bucuresti 1998

28