CARTIER Rotonda

Aura MARU s-a născut la 27 ianuarie 1990, în Cărpineni,

Republica Moldova. A făcut studii de licență la Universitatea
din București, Bard College (New York) și Bard College (Ber-
lin). Actualmente este doctorandă în literatură comparată la
University of California, Berkeley. În 2005-2010 a făcut parte din
echipa redacțională a revistei Clipa și cenaclul „Iulia Hasdeu”.
Din 2010, publică versuri, cronici de carte în reviste din
Moldova și România.
Aura
Maru
Du-te free

POEME

R o t o n d a
C ARTIE R
Editura Cartier, SRL, str. București, nr. 68, Chișinău, MD2012.
Tel./fax: 022 24 05 87, tel.: 022 24 01 95. E-mail: cartier@cartier.md
Editura Codex 2000, SRL, Strada Toamnei, nr.24, sectorul 2, București.
Tel/fax: 021 210 80 51. E-mail: romania@cartier.md
www.cartier.md
Difuzare:
București: Strada Toamnei, nr.24, sectorul 2.
Tel./fax: 021 210 80 51. E-mail: romania@cartier.md
Chișinău: str. București, nr. 68. E-mail: cartier@cartier.md
Cărţile CARTIER pot fi procurate în toate librăriile bune din România și Republica Moldova.

LIBRĂRIILE CARTIER
Librăria din Centru, bd. Ștefan cel Mare, nr. 126, Chișinău. Tel./fax: 022 21 42 03.
E-mail: librariadincentru@cartier.md
Librăria din Hol, str. București, nr. 68, Chișinău. Tel.: 022 24 10 00. E-mail: librariadinhol@cartier.md

Colecţia Rotonda este coordonată de Em. Galaicu-Păun

Editor: Gheorghe Erizanu
Lector: Em. Galaicu-Păun
Coperta: Vitalie Coroban
Design/tehnoredactare: Iulia Vozian
Prepress: Editura Cartier
Tipărită la „Bons Offices”
credit fotografic: Stephen Texeira Photography
Aura Maru
DU-TE FREE
Ediţia I, aprilie 2015
© 2015, Editura Cartier pentru prezenta ediţie.
Cărţile Cartier sînt disponibile în limita stocului și a bunului de difuzare.
Editat cu spijinul Ministerului Culturii.
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii
Aura Maru
Maru, Aura. Du-te free : Poeme / Aura Maru ; cop.: Vitalie Coroban. – Chişinău : Cartier, 2015
(Tipogr. “Bons Offices”). – 64 p. – (Colecţia “Cartier Rotonda”, ISBN 978-9975-79-907-2).
ISBN 978-9975-79-972-0.
821.135.1(478)-1
M 43
 pariu

nu credeam să
fac surfing
pe flăcări
manualul convalescentului

când moartea se retrage şi cu un clic

peste întrerupătorul de chemat infirmiera stinge
dâra de neon din jurul corpului care pentru câteva zile
ţi-a dat o lumină aparte
şi chiar cuvintele în noaptea de dinainte păreau mai
proaspete
înţelegi că singura boală pe care ai avut-o vreodată e
amânarea
şi poate că nici nu te-ai fi trezit dacă a doua zi
n-ar fi trebuit să trimiţi ce scriseseşi noaptea

uneori haina de spital pare atât de diferită

de hainele celor care
dorm de câteva zile îmbrăcaţi veghindu-te −
pe ei de la o mânecă la alta hainele îi ocolesc pe la spate
invers −
până la urmă toate îţi zici în timp ce îţi pune pansamentul
toate înconjoară corpul toate îl apără

ridicol să mai lupţi împotriva lui acum

lucrurile sunt la locul lor şi în curând vei coborî
printre oamenii perfect asamblaţi şi simetrici

dar nici să-l porţi cu tot dinadinsul înainte

ai fi preferat să rămâi acolo
sub pânzele azurii şi tăietura ovală prin care aduseseră

6
rana în lumină
aplecându-se deasupra ochiului ca deasupra unui diamant
să-l încerce cu zăngănitul cleştilor şi bisturielor

pentru câteva săptămâni corpul

e doar o pernă de apărat rana −
dansează
dansează oarbă
fără gravitaţie

7
încă nu

sângele trece ca o lumină de xerox

dintr-o parte în alta a gleznelor
ca atunci când purtam ciorapii ăia foarte strâmţi
înainte de operaţie
îi îmbrăcasem cu susul în jos
şi sângele îşi schimbase direcţia ameţisem
am mers pe călcâie până la geam
de la geam până la pat m-am târât
pe coate
încă nu
încă nu
se întâmplă nimic
în afară de lucruri
foarte viscerale
unii scriu după principiul maşinii de tocat
cu o mână să-ţi înfunzi corpul
cu cealaltă să roteşti mecanismul mai departe
alţii intră chiar acum în rufăria vieţii
îi felicit şi le urmăresc corpurile
lansându-se în tuneluri din cearşafuri
încă nu
încă nu
se întâmplă nimic
alerg
în echilibru

8
instabil
cum aleargă
o siameză
cu două capete
mă opresc şi de frică îmi ţin respiraţia
se întâmplă atâtea lucruri
şi în faţa atâtor lucruri
mă las dracului de scris
mai ceva ca Evo Morales
mestecând o frunză de coca
în faţa Comisiei Antistupefiante

9
pariu

satisfacţia că eşti unul dintre cei care au corupt rata

mortalităţii
în 92, 93, 94, 95 şi aşa mai departe
şi că acum
pentru că toate astea nu fuseseră prevăzute
poţi să spui şi să faci
orice
mai puţin să dispari
mai puţin să-ţi găseşti loc
mai puţin să nu-ţi schimbi pulsul cu ritmul adicţiilor
mai puţin să poţi ieşi dintr-o dragoste
(într-o zi vei fi ca femeia care de teamă
să nu-i iasă pe gură numele lui
se ferea să tuşească)
mai puţin să fugi din pielea asta care te conţine
şi te obligă la autoconservare

am auzit despre doctori care îşi trimit mesaje

prin forma cusăturilor pe burta unui pacient
ca şi cum acesta ar fi o sacoşă cu organe
şi am văzut camioane pline cu schelete aduse în saci
sau coroniţe de dinţi culese din pământ acolo unde acidul
spălase cu totul corpurile
e atât de greu să dispară ceva înţelegi cimitirele
sunt cele mai stabile forme de societate

10
ziua în care plec pentru totdeauna îi văd pe toţi legaţi
ca în jocul împărate împărate dă-ne un soldat −
unde nu înţelegi niciodată dacă unindu-se corpurile
ţin alt corp să nu cadă sau îl opresc să zboare
şi chiar dacă înţelegi
se face zid din oameni
de trecut prin el cu autocarul chişinău bucureşti
de trecut prin el cu avionul bucureşti berlin
cu piele de oţel
cu aripi metalice
un mare pariu tăiat cu totul pe care în fiecare zi
mă pregătesc să-l pierd pe care în fiecare zi
îl iau de la capăt
pun pariu că un om se poate spânzura cu propriul braţ
chiar dacă celălalt
începe să fluture cu disperare
apoi strâng mâna dreaptă cu mâna stângă
şi tai cu capul

11
poem de dragoste

dragostea mea de-ar fi să taci odată

să înceteze filmul în care te prefaci atât de viu
încât îmi vine să te scot mort în braţe
chel şi slab şi fără nume
cu uşurinţa studenţilor la medicină
când pescuiesc din căzile întunecoase

de-ar fi să se scurgă odată de pe corp

repertoriul de gesturi învățate
capul întors teatral ultima dată

azi mi-aş scoate pielea de pe faţă

azi cu mâinile amputate

e ultima dată când spun lucrurile aşa

mâine voi spune lucrurile prima dată
mâine coardele vocale vor fi cuţite şterse unul de altul
cu care voi sfâșia mulţimi pe stradă

rămâi cu bine dragostea mea în filmul tău

în hainele tale în pielea ta ai grijă să nu te sufoci
ca un țânc în prea multe cearşafuri

12
toate scheletele din toate dulapurile

1.
să-i poţi vorbi cu siguranţă, cu siguranţa celui care
spune am boala __________. să-i poţi spune tocmai
mi-ai provocat o criză de _________. cât de repede s-ar
epuiza adevărul. scurt şi definitiv, ca o vomă.

sau la adăpostul unor forme japoneze. doar ei ştiu cum

să spună astfel de lucruri fără să simtă în acelaşi timp
nevoia de a-şi face vivisecţie (sau dacă da, atunci fără
cuvinte).

____________
___________________
____________

2.
o dată, ca la teatru în faţa unui măcelar din trapezului.
rândul 1, locul 1. rândul 1, locul 2. maestrul decojeşte
atent carnea. mănuşile albe nici nu se ating. liniştea
proastă, ca o slană.

dar spune-mi ceva, ceva palpabil, ceva tranzitiv, ceva

de care să ne putem agăţa în sfârşit, toate scheletele din
toate dulapurile.

13
pielea mâinilor mai subţire decât foile cărţilor. mi-e
teamă că într-o zi ţi-ai putea tăia degetele cu pagina 13
din les mots et les choses.

3.
altă dată, ce zi, ce zi. dumnezeu halterofilul ridicase
cerul, ridicase soarele pe cer, aerul era plin de semne
şi constelaţii deasupra şi ne lăsase pe noi să ratăm totul
dedesubt.

altă dată, seară cu muzică. gura îi miroase a vin. umblă

cu o carafă printre mese şi rânduri, îşi toarnă direct în.
ai vrea să-i strigi ceva. în stânga ta e un bărbat cu prea
multe urechi. ceva se întâmplă, ceva se întâmplă cu
muzica. în ziua aceea, la masa aceea, hotărăşti. schema
ta mică, planul. îţi apeşi faţa pe o sită, te uiţi. cât curaj.

acum inima mea e uşoară ușoară, pot să păşesc deasupra

ca peste ruinele din lipscani
într-un apus din chişinău în care am privit obiectele în
întuneric, toate sunt aceleaşi, întind braţe, luptă pentru
lumină, spaţiu.

4.
dar eu nu știu să fac lucruri cu cuvinte, știu să fac cuvinte
cu lucrurile.

14
viaţa cea nouă (deformaţii)

kinetoterapeutul întreabă
tu de ce
nu încapi
în niciun
oraş
apoi brusc întoarce pe dos oasele
viaţa cea nouă cu tot cu berlin
reașază carcasele −
refren cât mă târăsc din kreuzberg acasă
apoi întinsă pe duşumea
ce specie sunt nu ştiu ce bine e
îmi ies din piele
(oasele)

/
imagini de acum doi ani
de la balconul din chişinău
din spatele gratiilor
un boschetar bătrân
îşi adânceşte braţul într-o
pubelă înaltă desface
brusc degetele printre
pungile amestecate
în zeamă −
un minut fără să respir
braţul lui ca o ancoră

15
oţetul în valuri −
ca să scoată la suprafaţă
o pâine
o pâine întreagă
o pâine întreagă din care
muşcă imediat şi dispare

//
un pantof pătrat
al unei tanti la berlinale
osul tălpii ieşit nesănătos într-o parte
pielea maro a pantofului
ca şi pielea albă a piciorului
repetând prosteşte forma
virajul

///
degetele tatălui meu
întoarse nefiresc în sus
pentru că după atâtea operaţii
şi tăieturi şi noduri
oasele învăţaseră
să fie altfel

///
\
degetele unui bărbat căruia
i-am strâns mâna ca unui străin
şi i-am simţit oasele falangelor
topite-gelatinoase

16
///
\\
băieţelul care căzuse de pe salcie
şi avusese fractură deschisă
băieţelul care căzuse de pe salcie
cu tot cu jumătate de salcie
salcia a murit n-ar fi putut
s-o prindă la loc
cum îi sudaseră lui
oasele

///
\\\
jocul cel mai ciudat pe care
istoria putea să ni-l servească nouă
copiilor întârziaţi ai perestroicii
în care ne credeam nemţii şi ruşii
sau pur şi simplu mercenari turbaţi
în căutarea secretului celuilalt
băieţi şi fete laolaltă
dintre cei alergând în jurul blocurilor
singură eu n-am uitat
durerea braţului sucit
mâna celuilalt îţi cuprinde toracele
şi aproape oprindu-ţi respiraţia
îţi cere triumfător
parola
şi nu e nimic de spus
şi îţi auzi oasele scrâşnind
şi mai bine ai muri stâlcit

17
ţinându-te de cuvântul ăsta
cu picioarele şi cu braţele

///////////////
\\\\\\\\\\\\\\\
până anomaliile devin
schimbări de paradigmă
sunt deformaţii

18
o noţiune foarte abstractă

atunci
când
tot
ce
se
poate
spune
despre
poem
e
însuși
poemul
noi noi-nouţi

în spatele gardului cu cercuri din beton

prin care scoteam uneori capetele spre stradă
alergam în jurul caselor
corpuri mici în haine chinezeşti
cu picioarele prin praful aşezat peste
crăpăturile de la cutremurul din 86

totul era post-

fraţilor noştri mai mari

li se transplantase creierul
peste noapte
părinţilor li se confiscase

iar noi noi-nouţi

nu ştiam nimic
luminam cu lanternele
prin carnea palmelor
credeam că sângele e lumină+apă

20
nunţi

vin plăcinte sarmale şi porci

autobuze cu invitaţi şi orchestre şi dansuri extatice

pentru 24 h +
ei nu sunt oamenii care au trecut prin
ei sunt oameni care îmbătrânesc sărbătorind
nimic nu contează
doar să încapă pe vhs-ul de aur

peste ani se amuză privind

casetele macerate

unul se smulge brusc

din dans cu toată puterea
şi cineva îl ţine atât de strâns încât
îi rupe cămaşa

altul dansând la masă cu toţi

cu paharele în mână
nu-se-ştie-cum îşi varsă votca din pahar
pe chelie
apoi şterge cu palma
şi bea din palmă
râzând

21
joc

toţi înarmaţi cu câte un cuţit

cineva desenează un cerc pe pământul umed

după o împărțeală preliminară

pe rând fiecare ţinteşte spre cerc
iar atunci când cade pe linie
trasează cu lama o axă de acolo
până la margine

bucata aia de pământ e a lui

niciunul n-are încă vreo idee

despre unde se află pe hartă

22
o noţiune foarte abstractă

vara lui ’93

înainte să plec în ro prima dată
am prins vreo douăzeci de insecte
toate speciile şi dimensiunile
le-am ţinut captive într-un borcan
câteva săptămâni
le aruncam firimituri în fiecare zi
aveam de gând să trec frontiera cu ele
şi să le dau drumul acolo
în româ n i a
o noțiune foarte abstractă

fireşte le-am uitat acasă

borcanul era gol
la întoarcere

23
frate

2001 proteste în piaţă

să nu interzică „istoria românilor”
chişinău deodată un loc dramatic

slogan
SUNTEM ROMÂNI ŞI PUNCTUM
pungă de plastic

n-am curaj să-l scot

nu-s unul din copiii cu slogan
pe umerii taţilor

nici idealişti nici sălbatici

2005 şi aşa mai departe

2009 voma comună la suprafaţă

scenariul
copiii de la ’90
sticluţa cu adrenalină/lapte

ore de extaz
mucavaua şi sforile
continuă unii continuă
nu idealişti
instincte
instincte naționale

24
2006 fata de la suceava
zice că la ei nu
eu că la noi se învaţă
pe raft câteva manuale de „istoria românilor”
prost făcute la xerox coperţi moi
dar chinuite şi subliniate
plânge tare
fata de la suceava
nu mai fac pe nimeni să plângă promit
vorbim povestim
trecem prutul
monade-n lumină/fericire chimică
vorbim
cu accente (vai, cu)
şi fără (vai, fără)
pescuim peştii morţi
până la gât în mâl
şi în ură şi în dragoste

***
noaptea trecută
am visat
că sunt
la bucureşti
eram „frate”
nimeni nu vedea
dar eu ştiam
eram „frate”
mergeam pe străzi
ce făceam

25
nu puteam să scriu cu spray-ul
nicăieri nimic
asta făceam
și mi-am zis

dacă mai mult nu se poate

poate mai puţin
poate cât e
apendice drag
bombă cu ceas
frate

26
căi lăturalnice

înclinarea
ierbii
la
89
de
grade
când
trece
pe
alături
trenul
spre
potsdam
despre
eminescu
nimic
pe
o
rază
de
2000 km
căi lăturalnice
lui Andrei Dósa

ia o gură de aer
fumează o ţigară
scoate un performance
construieşte nopţi la rând o instalaţie
acum eşti un artist care face political statements
amestecă-te-n boema locală
fă toate încercările de a nu păta poemele cu sânge
toate încercările de a avea jemanfichismul vesticilor
post post conceptual self-restraint
sobrietatea şi ironia meseriaşilor
până vin toate lucrurile peste tine
până vine cineva care lovește sigur și tare
iar asta nu are nimic cu metaforele femeilor îmbătate
de propriile umori
crede-mă e chiar foarte tranzitiv
(perpendicular pe oasele picioarelor) −
şi zici gata
din clipa asta lucrurile se judecă scurt şi precis
tot ce e de la suprafaţa pielii încolo
e despre ceilalţi oameni
și zici gata
ți-e paralel
ți-e egal
(fugi cât te țin picioarele)

28
nici măcar nu mai vrei să ajungi acolo
unde ceilalți fumează liniștiți
decât poate foarte târziu
pe căi lăturalnice

29
cealaltă parte

camera cu geam mare în care încape

ca-ntr-o ilustrată toată lumea de afară
am privit mult
pe urmă palmele
de aproape −

mâinile mele există

și suprafeţele există
dar mai departe?

dacă cealaltă parte a vieţii există

dar ea trebuie să existe
pentru că eu sunt întotdeauna
de cealaltă parte
dacă partea cealaltă există
e fericirea molatică a acestor oameni
care-şi plimbă maşinile mici strălucitoare
când treci dimineaţa printre străduțe le vezi
nişte sfincşi lângă casele joase

fericire de bauhaus când toate obloanele vernil

sunt deschise şi nici măcar pereţii din sticlă
nu sunt acoperiţi
iar ei sunt înăuntru şi privesc tv
sau aleg de pe raft o carte

30
în panică
lui em. g.-p.

la o anumită înclinație a lămpii de masă

când în odaie nu sunt alte lumini
la o anumită tensiune a mușchilor gâtului
când vei pune ceașca de ceai verde
la câțiva centimetri distanță
vei vedea aburul ridicându-se în valuri
și pentru prima dată înăuntrul lui
mișcarea browniană

în panică
vei descoperi că sunt lucruri pe care creierul tău
nu le-a cuprins niciodată

apoi o să-ți sprijini fruntea de masă

și cu mâinile fluturând în părți o să zici
gata gata a trecut
ai văzut că poate să treacă

***
matematica infinitului pentru cei slabi de inimă
să treacă să treacă mai mult timp de când am plecat
iar eu voi avea grijă să merg cât mai departe

31
o dată am visat că mă târăsc pe o hartă
my america întind mâinile și am mâinile îmbătrânite
și am ochii orbi și trăiesc fără să ating toate orașele astea
grețos de curate

uneori mă amestec printre turiști

mă îndepărtez cu indolența localnicilor
apoi îmi las corpul dus de lungi scări rulante
calmează-te îmi spun
poate chiar acum tu ești parte a berlinului
celor din turnul de la ritz carlton

se poate trăi aici ca și cum nici n-ai fi

ca și cum doar ai face jogging pe străzile pustii
și ai privi pietrele cum se schimbă
pavajul cu solzi în pavajul cu pietre mari
și așa ca oasele de la craniu suturate
și cum se unesc bordurile cu iarba și asfaltul
și cimitirele perfect tasate și totul neted
și totul legat și eu alerg peste toate astea

fie totul e semn pentru tot

și atunci nu mai are rost
fie nimic pentru nimic
și atunci tot

32
jogging

alegerile
dintre care cea mai serioasă – să fugi
vin înapoi din toate direcţiile

oglinzi mari îţi apasă capul

dintr-o parte şi alta

nu-ţi mai aduci aminte de ce şi cum

foarte vag răzbunarea
(turații în gol
mașini de tocat aerul)

totul e ok
toate asigurările
pentru toate pericolele

între mine şi creierul meu

nu mai există nimic
totul se sincronizează
am dorinţe corecte şi clare

nici să fug
nu mai are rost

doar uneori
dimineaţa la 6
foarte calm
un jogging uşor

33
molotov pentru creierul meu

molotov pentru creierul meu sau poate doar vin

toasturi pentru bărbatul care până acum câteva zile
pur și simplu nu era
iar eu trăiam în orașul ăsta nu se știe cum
și el era acolo în imposibilitatea lui
în unul dintre cartierele cele mai liniștite
și lui îi era bine acolo și mie îmi era bine de partea asta
până într-o după-amiază când lucrurile încep să se lege
în feluri neașteptate și ochii nu se mai uită în hartă
intru fără vreo logică într-un magazin de nasturi
îmi adâncesc brațele în cutii cu perle din plastic
apoi ies pe stradă iar pavajul ireal se ridică în valuri
și mă aduce exact în fața lui

când vorbim toată mașinăria din cap se oprește

și atunci mă întreb unde sunt toate zgomotele
și de ce chiar acum câteva clipe a fost așa ca și cum
nu m-am gândit niciodată la nimic

obiecte de pretext din mâinile mele în mâinile lui

întrebări la care nici unul nu poate răspunde încă
sensuri ajustate din mers orice care să prelungească
felul ciudat în care s-au oprit lucrurile
pe insula asta

34
toxische Café Altes Europa
unde fiecare a înțeles că celălalt are totul
mai ales slăbiciunile care l-ar face
să nu vadă slăbiciunile celuilalt

35
avioane

am putea îmbătrâni aici

privind cum dinspre tegel
trec pe deasupra casei
avioane

berlin-paris escală alaska

dumnezeu se joacă
dumnezeu trage fermoare

36
hudson

între
1868
când
își rupe
doi mușchi
călărind
și
calul
din
torino
(1889)
Nietzsche
a mers
pe jos
troler

troler cu patru roţi şi sistem de închidere cifru

sistem trolley ajustabil pe înălţime cu buton
pentru siguranţă
singurul dezavantaj e că cele patru roţi
pot aluneca de la sine în orice direcţie
buzunar frontal cu fermoar etichetă de identificare
roţi din silicon pentru mai puţin zgomot
dar sunt şi bagaje mai altfel bagaje care se agață de picior
amintiri-cutre care-și cer ritualul
vara trecută noaptea dinaintea plecării
numărul de telefon butonat repede
fără vreo intenție precisă
era patru şi nu mai ajungeam acasă
am vrut să spun totul totul dar cui
am început să dansez pe străzile din pankow
un dans pentru tot ce nu va fi
un dans pentru noi cărora ne va fi bine
dansul căpuşelor fără amintiri
din ce în ce mai puţin spectaculos
cu fiecare întoarcere

38
troler (p.s.)

fac totul să nu ajung nicăieri jur

dacă n-o să meargă
mă închid în troler
mai încerc o dată

39
excursionistul perfect

„bineînțeles că o să ajung într-o zi înapoi acasă

dacă merg spre vest”
„nu pot sta mai mult de doi ani în același oraș”
„în 20 de kg poate să încapă o viață”
(excursionistul perfect are câteva clișee
foarte importante)

știi cum e de la o vreme?

creierul ți se duce ca o minge de bowling
spre locuri tot mai îndepărtate
nervii ți se ramifică în forma rețelelor de metrou
iar în timp ce mergi pe culoarul avionului
simți cum distanța ți se derulează
sub picioare
cu fiecare drum
devii calm și mecanic
într-o constelație de aeroporturi
ca-ntr-un labirint pentru șoareci
cu fermoarele de fum pe cer
adorabile
cu iubirea tâmpă față de toți necunoscuții cu valize
și timpul fără măsură

duty free/no duty

du-te free frate

40
***
aici nimeni nu cunoaște pe nimeni
culoarele sunt transparente
pumnii sunt desfăcuți
stai întins pe un scaun metalic

și deodată
o vezi
în tunelul din dreapta
suferința ta mică
rubik de marcasită
rahatul de aur

te desparţi
te desparţi
tot ce ai crezut devine neimportant
iar pentru o vreme în loc nu e decât
vuietul motoarelor
apoi mișcarea schematică
a însoțitoarelor de bord
care au totul
totul pregătit în caz dacă
și în caz când
dar tu știi dansul

41
hudson

1.
râu-râuleț care nu face nimic nimănui
în care nimeni nu aruncă otravă din care
nimeni nu scoate aur
de la nord la sud drumul până la new york e
de-a lungul râului
și nu peste
și fără vamă
hudson e atât de senă că începe să te doară inima
de fiecare dată când treci în school-buss-ul galben
atât de galben încât te gândești că viața ta o să ajungă
un fel de disney
pentru că nu e bine să ai gânduri negre iar dacă le ai
gândește-te că paradisul e cu munți de xanax
și nu e bine să lupți cu propriul creier de unul singur
și parcă nu e totuna dacă mâna ta o să fluture
din valurile hudsonului
sau dintr-o mare de sânge de care ai fi avut nevoie
pentru că ai fi fost
în cel mai bun caz
o poetă viscerală

42
2.
trebuie să fi ajuns pe malul hudsonului
ca să înțelegi singurul lucru în jurul căruia
creierul tău a crescut în ultimii ani ca o chestie malignă
nu ești în românia
într-adevăr nu ești
și trebuie să fi mers mult ca să te dezlegi
ca după o beție
de haine
pe jos
cu toate trenurile bărcile autobuzele
și mașinile imaginabile
cu aripi metalice
până aici

peste râu luminile new york-ului

se sting și se aprind în limbaje binare
pereții au luciu de touch-screen
și fețele
apar personaje

3.
învăț să vorbesc de la cel care poate să vorbească
norilor de insecte

dacă vorbești limba cărnii să nu mai vorbești în cuvinte

dacă vorbești limba cuvintelor să nu mai doară

43
4.
și e adevărat
că se pot spune
lucruri
așa
ca și cum
fiecare
cuvânt
ar fi
ceva
mai mult
și aerul
sau se poate face așa cu mânie ca și cum nimic
nu e de pierdut de irosit de
preferat trecerile să fie abrupte să nu se înțeleagă să nu se
dar se poate și altfel
cum stai în iarbă și pixelii
ca pistruii fetei
dintr-o reclamă
în altă reclamă
la nesfârșit
pâlpâie
dar mai bine singurătatea
copiilor spânzurați și femeilor de 30 de ani
toate bolile toate organele
e tot mai rău
viorile-s îmbrăcate în piele de om
cântați
cântați

44
5.
mă întreabă despre poezie vrea să ştie de ce şi cum
îi zic doar asta

mulți ani
am căutat un singur poem
se numea rondelul despărțirii
nu mai țineam minte decât că era foarte foarte trist

6.
l-am găsit

7.
dar nu trebuie să fie o despărțire prăpăstioasă
nu trebuie să fie ca în ziua în care întâlnisem pe cineva
pentru a-i spune că plec
și nu puteam decât să tac de frica celorlalte lucruri
pe care le-aș fi putut spune

în creierul meu era ca bucățile de grafit

de la cernobîl
înainte să izbucnească

8.
dar nici despărțirea luminoasă
în care eu însămi mirându-mă de ușurința cu care
spuneam lucrurile
batistă colorată după batistă
ei au crezut

45
trebuie să fie ca și cum am sta la o cină
de la care cineva pleacă și nu pleacă
se uită înapoi dar se uită înainte
iar corpul îi e pe scaun într-o poziție cu totul nefirească
de aceea nu mai poate dura mult

9.
e o despărțire cu atât mai ciudată cu cât
nu știu de ce și de cine mă despart
dar cineva trebuia să se despartă
eram oricum prea mulți

10.
s-ar putea spune
în orice clipă
că e o chestie de geografie
că în noaptea în care am mers din polonia în germania
și înapoi
de zeci de ori
pe podul înghețat din zgorzelec-görlitz
ceva în creierul meu s-a rupt pentru totdeauna

și e adevărat
nimic nu mai depinde
de carnețelul roșu sau de carnețelul albastru
dar asta nu moare și se trezește când ești la albița și auzi

dar am pașaportul albastru și certificatul galben

mai trebuie roșu?

46
nu s-a schimbat nimic dar acum înțeleg
pe viu distanțele
cea mai mare distanţă pe care o pot înțelege
e din siberia până pe 5th avenue

11.
dacă toate drumurile astea nu au niciun rost
nu există decât un singur om care mi-ar fi putut spune
dar el e acum în alte siberii
siberii aerate și calde unde sângele nu îngheață
iar un înger stă și scrie iar el îi povestește despre
alte siberii
tăioase și reci unde sângele îngheață într-adevăr

12.
cineva se întreabă
dacă oamenii pot să se schimbe cu adevărat
un fel de self-brainwash
cică asta ar fi posibil și ai putea să te schimbi
dacă scrii despre viața ta
apoi schimbi ce scrii

deci scriu

13.
o să mă duc la biserică să pun cea mai babană lumânare
pentru cei care au încredere în mine și viitorul meu
pentru cei care simt tocmai asta

47
sunteți atât de puțini
uneori nici nu-mi vine să cred că existați
e musai să vă spun că am intrat în despărțiri
şi să vă povestesc ce văd

e un abator înalt cât o catedrală medievală

în mijloc e o imensă mașină de mistuit carne

14.
dar sunt și altfel de despărțiri
unii fac gargară cu otravă
alții merg pe mlaștini
îndeobște fiecare stă nemișcat vreo câteva zile
până își dă seama de unde să înceapă

15.
dar ai întotdeauna opțiunea hudsonului
ar spune cineva
cu față de atotînțelegător
o dar eu știu că mai bine ar muri
decât să se vadă el însuşi undeva în hudson
unul din cei cu suferință comodă în care încap laolaltă
femei bucurii private mici bucurii ego
călătorii fotoșopate

iar eu sunt întotdeauna de cealaltă parte

16.
îmi povesteşte despre brooklyn bridge
povestea se vrea misterioasă
ce reţin e despre cum nu ştiau să stabilizeze pilonii

48
până la urmă i-au înfipt adânc în nisip
şi aşa e până astăzi
imaginează-ţi
mâlul voluptos în jurul pilonilor
energiile circulând prin oasele podului
trecătorii fără niciun gând despre fragilitatea lui
dedesubt hudson
în stânga şi în dreapta hudson
deasupra hudson
şi asta există – eram în metrou ne gândeam
cum ar fi să rămânem
sub râu pe viaţă
sous le ciel de hudson

asta îmi aduce aminte de fetiţa de la metrou

care cânta la acordeon sous le ciel de paris
când era de fapt sub străzile bucureştiului
adânc
până la gât sub străzile bucureştiului
fără scăpare

17.
noi suntem acum pe malul celălalt
iar dacă într-o zi vom scoate din nou barca
şi-o vom împinge spre râu
ca să ajungem acolo
ce se va întâmpla dacă ne vom opri deodată
şi vom arunca ancorele
şi ce se va întâmpla când le vom scoate la suprafaţă
din ce mâl petrolier le vom scoate

49
18.
într-o seară când nimic nu mai părea să meargă
m-a dus să văd apusul pe podul de la rhinecliff
multă vreme n-am zis nimic
m-am uitat la cele câteva bărci fără destinaţie

înţelesesem
într-o zi o să mă uit la el cum se uită japonezii la
muntele fuji

19.
învelită în pătura albă
după ușa de sticlă
doar hudson

20.
hudson

50
suferinţa asta nouă instrumentalistă

la fiecare oră
de pe empire state building
o lamă de abator
un albatros

51
5th ave/ 82nd st/ viaţa

iat-o
mi-am zis
shiny and textful ca-n Warhol
consumându-se-n kitsch
plimbându-şi câinii pe bulevarde interminabile
cu copii pe ale căror tricouri puteai citi
ar-ar-ar-
ma-ma-ma-
ni ni ni
şi mame cu tatuaje pe sâni
valentino
prada
versace
şi mulţimile făcând jogging în maratoane
jogging şi jogging şi jogging până decolează la naiba
direct spre lună pe solul moale fărâmicios etc. −
VIAŢA
sau oricum voiau s-o numească

52
apocalipse

„Apocalipsă dimineața, la prânz și la cină”

(Mariana Marin)

1.
din restaurantul din upper west side
în drum spre brooklyn
am timp să înțeleg că până aici
m-am strecurat cumva printre categorii
prin spaţii înguste între mobile de forme improbabile
formă minimă de identitate
vag clasificabilă
femeie
23
fără nicio altă obligaţie decât
supravieţuirea apocalipselor şi uraganelor

2.
deschid uşa
urmează clişee
vreau să fi fost cu tine în ultima zi etc.
ne aşezăm în linişte
şah cu tacâmuri pahare

53
3.
uneori întoarcem capul spre peretele din sticlă
sunt peisaje

vânturile spiralate din uraganul sandy

poarta de rugby cu buturile înfipte în nori

un H inutil în mijlocul mlaştinii

dovlecii împrăştiaţi pe drum după halloween

ca nişte mingi dezumflate
apoi peste tot
ca raHatul

54
ce să facem dacă vine uraganul

ce să facem dacă vine uraganul

ce să facem dacă sandy
ce să facem dacă hudson
pentru că hudson e după colţ râul ăsta paşnic
ce să dacă ne ia casa de tablă
înspre alt mal poate
ce să dacă malul celălalt e celălalt mal al atlanticului
ce să dacă totul ne loveşte într-un singur val
o palmă din senin
o bucată de realitate adevărată
spune ne-ai face sandy asta?

vezi partea cea mai bună e că nici măcar nu ştiu

dacă toată panica nu e doar pentru distracţie doar
pentru halloween
doar pentru alegeri învaţă-mă spune-mi
cât de serios e america
eşti atât de mare america încât uraganul ţi se potriveşte
e pur şi simplu proporţional cu zgârie-norii şi
bulevardele

acasă n-avem uragane

nimeni nu pune nume ploii
e doar nişte apă peste oameni obosiţi
la dracu n-avem oceane

55
avem o mare mică dar ca s-o vezi tre’ să mai treci
niște hotare
şi de-aia chiar şi-acum america în timp ce valul
se apropie
mă simt ca pe o insulă pustie
europa de est/vremuri opace
totul compact
tot rezistent la apă

56
niște whisky

acum știu
când văd
autospecialele

acum vreau
să-mi ia foc
hainele

ca rochia-furou
a unei poete afumate
la stockholm
acum știu ce-a zis
atunci s-a aprins

mi-a distrus
niște idei
i-am turnat
niște whisky

57
petrol, cafea, vin

cum să explici petele oarbe din creier (minus societate

civilă, minus optimism, minus sentimentul că poți
schimba lumea de-aia minus interes pentru politică)
unor scandinavi euforici. apolinici, corpuri neruşinat de
frumoase. toţi viitori prim-miniştri. toţi filozofi, retori
cel puţin. iar tu ameţită încă de aeroporturi, de babelul
din cap şi de riesling. ai vrea să zici ceva, ceva viu, dar poţi
doar să simţi, acut, poziţia creierului în craniu. aşteaptă,
stă la pândă. zvâcneşte uneori, ca un fetus. americanii te
înţeleg, te iau în braţe. hi-how-are-you-good-how-are-you.
ei ştiu că totul e sinuos. toţi vin de undeva, iar undeva-ul
te lasă cu sechele. pumnul ăsta de sechele eşti tu. dacă tai
cu lama, se scurge un pârâiaş de stereotipuri. la urmă,
după caz, petrol, cafea, vin.

58
straturi

să nu crezi că nu observ. sunt straturi, straturi, ne acope-

ră. spaţiul e împărţit egal între detectorul de foc, detec-
torul de fum, detectorul de gaze, antene şi zone wireless.
noaptea ne privesc din întuneric, ochişori. aminteşte-ţi
capul de lemn mutilat de metal (haussman, acum 100
de ani). dimineaţa, sirena unei maşini care îşi semnala
insistent prezenţa. la fiecare sfârşit de tact, urletul unei
păsări, care încerca. seara am întâlnit un cerb. ne-am
temut, de ambele părți. în timp ce el s-a încâlcit printre
ramuri, piciorul meu a alunecat în nămol. în clipa aia
eram două forme de viaţă la fel de penibile. am fi putut
râde împreună, la o adică.

59
în larg

aici au început să-mi placă siturile industriale

şi câmpurile deschise
îmi place zgomotul alb din pereţii caselor
poezia nasdaq-ului
mănânc un şniţel dintr-o materie abstractă
goddamit − îmi place

uite-te atent la generatorul ăsta de aburi

e mai viu decât noi

***
de acum încolo nu mai are de ce să ne fie frică
știm – câmpul e la fel de minat peste tot
iar istoria deopotrivă de scurtă

şampanie −
conductele cu materie cenuşie −
totul aruncat în larg

60
dans

târziu, când pe holuri mirosul de weed coboară spre

duşumea, îmi vine deodată să dansez. să dansez dansul
imigrantului rătăcit. localnicii se dau la o parte – ei
știu că dansul se poate transforma oricând în lovituri.
corpul imigrantului aruncă astfel la suprafaţă tot felul
de calcule, frustrări, comparaţii. nedreptatea i s-a arătat
din toate unghiurile, ca o curvă într-o vitrină din am-
sterdam. nici măcar nedreptatea: contingenţa. când
corpul oboseşte în sfârşit, creierul spune că e bine cum
e și găsește motive. imigrantul bis.

61
ce se naşte din eşec

inspir şi expir adânc o dată, adânc. aproape că mă vărs

peste margine. nu mi-am dorit niciodată nimic mai
puţin (plecăciuni stoicilor şi cinicilor). fericirea mea
n-a fost niciodată mai greşită. ce se naşte din eşec îşi
muşcă pumnii. îşi muşcă pumnii micuţi până dă de
sânge, de carne, de os. şi e alb şi strălucitor. mai departe
orice poate fi. împrăştierea luminii. întunericul în pas-
tile mici, în fiecare zi. (xanax-ul e opiul poporului. nu
minţiţi poporul cu xanax-ul). desfacerea paradigmelor
din cap, în sfârşit. pe covor o horă de hârtie, cu omuleţi
aproape vii.

62
 Cuprins
pariu
manualul convalescentului ....................................................... 6
încă nu .......................................................................................... 8
pariu............................................................................................ 10
poem de dragoste ..................................................................... 12
toate scheletele din toate dulapurile ...................................... 13
viața cea nouă (deformaţii) ..................................................... 15
o noțiune foarte abstractă
noi noi-nouţi..............................................................................20
nunţi ........................................................................................... 21
joc ................................................................................................22
o noțiune foarte abstractă ......................................................23
frate ............................................................................................24
căi lăturalnice
căi lăturalnice............................................................................28
cealaltă parte ............................................................................30
în panică .................................................................................... 31
jogging ....................................................................................... 33
molotov pentru creierul meu ..................................................34
avioane .......................................................................................36
hudson
troler ..........................................................................................38
troler (p.s.) ................................................................................ 39
excursionistul perfect ..............................................................40
hudson ........................................................................................42
suferinţa asta nouă instrumentalistă .................................... 51
5th ave/ 82nd st/ viața ............................................................. 52

63
apocalipse .................................................................................. 53
ce să facem dacă vine uraganul ............................................. 55
niște whisky .............................................................................. 57
petrol, cafea, vin .......................................................................58
straturi........................................................................................ 59
în larg .........................................................................................60
dans............................................................................................. 61
ce se naşte din eşec ................................................................... 62

64