Vous êtes sur la page 1sur 66

See

discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.net/publication/277291589

Centre remarcabile in triunghi

Research · May 2015


DOI: 10.13140/RG.2.1.2515.3443

CITATIONS READS

0 1,481

1 author:

Angela Negrut Budescu


Babeş-Bolyai University
15 PUBLICATIONS 12 CITATIONS

SEE PROFILE

All content following this page was uploaded by Angela Negrut Budescu on 27 May 2015.

The user has requested enhancement of the downloaded file.


UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE MATEMATICĂ ŞI INFORMATICĂ

SPECIALIZAREA MATEMATICI APLICATE

LUCRARE DE DIPLOMĂ

CENTRE REMARCABILE
ÎN TRIUNGHI

Conducător Ştiinţific:

Lect. Dr. VĂCĂREŢU DANIEL

Absolvent:

BUDESCU ANGELA

CLUJ - NAPOCA, 2010


Cuprins
1 Centrul de greutate al unui triunghi 3

2 Centrul cercului circumscris unui triunghi 11

3 Centrul cercului ı̂nscris ı̂ntr-un triunghi 18

4 Ortocentrul unui triunghi 28

5 Punctul lui Gergonne 40

6 Punctul lui Nagel 46

7 Punctul lui Longchamps 55

8 Punctul lui Bevan 59

9 Bibliografie 65
1 Centrul de greutate al unui triunghi

Punctul de concurenţă al medianelor unui triunghi ABC se numeşte centrul de


greutate X(2) al triunghiului ABC şi se notează cu G.

Centrul de greutate al unui triunghi este un punct interior triunghiului.

1) Centrul de greutate al unui triunghi se află pe fiecare mediană la o treime de


mijlocul laturii opuse corespunzătoare şi la două treimi de vârful corespunzător.

Demonstraţie:

Figure 1:

Fie triunghiul ABC şi Ma , Mb , Mc mijloacele laturilor BC, AC, AB. Triunghiul
Ma Mb Mc se numeşte triunghi median. (Fig. 1)

Teorema lui Menelaus aplicată triunghiului AMa C şi transversalei B − G − Mb ne dă:


BMa Mb C GA GA BC 2
· · =1⇒ = = 2 ⇒ GA = 2GMa ⇒ GA = AMa
BC Mb A GMa GMa BMa 3
1
şi GMa = AMa .
3

2) Distanţele de la centrul de greutate al unui triunghi la


vârfurile triunghiului sunt egale cu:
1p 2 1p 2 1p 2
2(b + c2 ) − a2 , 2(a + c2 ) − b2 , 2(b + a2 ) − c2 .
3 3 3

3
Demonstraţie:

Utilizând teorema medianei ı̂n 4ABC obţinem:


r
2(b2 + c2 ) − a2 1 p
AMa = = · 2(b2 + c2 ) − a2 .
4 2
2 2 1 p 1p 2
Deoarece GA = AMa ⇒ GA = · · 2(b2 + c2 ) − a2 = 2(b + c2 ) − a2 .
3 3 2 3
1p 2 1p 2
Analog, GB = 2(a + c2 ) − b2 şi GC = 2(a + b2 ) − c2 .
3 3

3) Distanţele de la centrul de greutate al unui triunghi la laturile triunghiului


1 1 1
sunt egale cu: ha , hb , hc , unde ha , hb , hc sunt lungimile ı̂nălţimilor triunghiului
3 3 3
ABC.

Demonstraţie:

Figure 2:

Fie Ga şi Ha proiecţiile punctelor G, respectiv A pe BC. (Fig. 2)

Din asemănarea triunghiurilor GGa Ma şi AHa Ma rezultă:


GGa GMa 1 1
= = , deci GGa = ha .
ha AMa 3 3

4
Teorema lui Stewart

Fie triunghiul ABC şi M un punct pe latura BC.

Atunci: AB 2 · M C + AC 2 · BM − AM 2 · BC = BC · BM · M C.

Demonstraţie:

Figure 3:

Aplicând teorema cosinusului ı̂n triunghiurile ABM şi AM C (Fig. 3) obţinem:


dB)
AB 2 = AM 2 + BM 2 − 2 · AM · BM · cos(AM
dC).
AC 2 = AM 2 + M C 2 − 2 · AM · M C · cos(AM

dC) = cos(180◦ − AM
Cum cos(AM dB) = −cos(AM
dB), rezultă:

dB)
AB 2 · M C = AM 2 · M C + BM 2 · M C − 2 · AM · BM · M C · cos(AM
dB).
AC 2 · M B = AM 2 · M B + M C 2 · M B + 2 · AM · M C · M B · cos(AM

Însumând egalităţile precedente obţinem:

AB 2 · M C + AC 2 · BM = AM 2 (M C + M B) + BM · M C(M B + M C) ⇒

AB 2 · M C + AC 2 · BM = AM 2 · BC + BM · M C · BC.

5
Teorema lui Leibniz

Fie G centrul de greutate al triunghiului ABC. Pentru orice punct M din


planul triunghiului ABC este adevărată relaţia:
AB 2 + BC 2 + CA2
M A2 + M B 2 + M C 2 = + 3M G2 .
3

Demonstraţie:

Figure 4:

Fie A0 mijlocul laturii BC (Fig. 4).

Relaţia lui Stewart aplicată ı̂n triunghiul AM A0 dă:

M A2 · A0 G + M A02 · AG − AA0 · AG · GA0 = M G2 · AA0 .

0 1 0 2 0 02 2(M B 2 + M C 2 ) − BC 2
Înlocuind egalităţile: A G = AA , AG = AA , M A = ,
3 3 4
2(AB 2 + AC 2 ) − BC 2
AA0 = ı̂n relaţia: M A2 ·A0 G+M A02 ·AG−AA0 ·AG·GA0 = M G2 ·AA0
4
dau concluzia.

AB 2 + BC 2 + CA2
Consecinţe: 1) Daca M ≡ G, atunci GA2 + GB 2 + GC 2 = şi
3
relaţia din teorema lui Leibniz devine:
M A2 + M B 2 + M C 2 = GA2 + GB 2 + GC 2 + 3M G2 .

6
2) Din relaţia lui Leibniz rezultă că:

AB 2 + AC 2 + BC 2
M A2 + M B 2 + M C 2 ≥
3
cu egalitate dacă punctul M coincide cu G.

8) Pentru orice punct M din planul triunghiului ABC este adevărată relaţia:
−−→ −−→ −−→
−−→ M A + M B + M C
MG = .
3

Demonstraţie:

Figure 5:

−−−→ 1 −−→ −−→


Din teorema medianei scrisă vectorial avem: M Ma = (M B + M C) (Fig. 5).
2
−−→ −−−→ −−→ −−→ −−→
GA −−→ M A + 2M Ma −−→ M A + M B + M C
Din: = 2 ⇒ MG = ⇒ MG = .
GMa 1+2 3

Consecinţe:
−→ −−→ −→ → −
1) Dacă M ≡ G relaţia de mai sus devine: GA + GB + GC = 0
−→ −→
−→ AB + AC
2) Dacă M ≡ A relaţia devine: AG =
3

7
9) Coordonatele baricentrice absolute ale centrului de greutate al unui triunghi
1 1 1
ABC sunt: G( , , ).
3 3 3

10) Afixul centrului de greutate al unui triunghi ABC este egal cu:
zA + zB + zC
zG = .
3
a 4 + b4 + c4
11) În orice triunghi ABC este adevărată relaţia: GA2 + GB 2 + GC 2 = .
9

Demonstraţie:

1p 2
GA = 2(b + c2 ) − a2 ;
3
1
Ridicând la pătrat relaţia GA2 = [2(b2 + c2 ) − a2 ] rezultă:
9
1
GA4 = [4(b4 + c4 + 2b2 c2 ) − 4a2 (b2 + c2 ) + a4 ].
81
Analog,
1
GB 4 = [4(a4 + c4 + 2a2 c2 ) − 4b2 (a2 + c2 ) + b4 ],
81
1
GC 4 = [4(a4 + b4 + 2a2 b2 ) − 4c2 (a2 + b2 ) + c4 ].
81
4 4 4 a4 + b4 + c4
Rezultă: GA + GB + GC = .
9
12) O dreaptă d, care nu este paralelă cu BC şi trece prin centrul de greutate G
al triunghiului ABC, intersectează laturile AB şi AC ı̂n punctele M , respectiv N .
BM CN
Atunci: + = 1.
MA NA

Demonstraţie:

Fie Ma mijlocul laturii BC şi fie D, E, F, L proiecţiile punctelor B, Ma , C, respectiv A pe


dreapta d (Fig. 6).

Triunghiurile ALG şi Ma EG sunt asemenea, rezultă că:


BD + CF
Ma E = , GA = 2GMa , AL = 2Ma E ⇒ AL = BD + CF.
2
Din asemănarea triunghiurilor BDM şi ALM precum şi a triunghiurilor CF N şi ALN
rezultă:
BM BD CN CF BM CN BD CF LA
= şi = , deci: + = + = = 1.
MA LA NA LA MA NA LA LA LA
8
Figure 6:

13) Fie P un punct ı̂n interiorul triunghiului ABC.


Prin punctul P ducem paralelele P L, P M şi P N la laturile BC, AC, respectiv AB
(L ∈ AB, M ∈ BC, N ∈ AC).
Dacă ariile triunghiurilor BP L, CP M , şi AP N sunt egale, atunci P este centrul
de greutate al triunghiului ABC.

Demonstraţie:

Fie L0 = P L ∩ AC (Fig. 7).

Figure 7:

Atunci, A[BP L] = A[CP M ] = A[CP L0 ] .

9
Cum LL0 kBC, rezultă că ı̂nălţimile din B şi C ale triunghiurilor BP L şi CP L0 sunt egale
şi deci P L = P L0 , adică P aparţine medianei ce pleacă din A.

Analog, se arată că punctul P aparţine medianei ce pleacă din A.

Analog, se arată că punctul P aparţine şi celorlalte mediane, deci P este centrul de greutate
al triunghiului ABC.

10
2 Centrul cercului circumscris unui triunghi

Punctul de intersecţie al mediatoarelor unui triunghi ABC se numeşte centrul


cercului circumscris triunghiului ABC X(3) şi se notează cu O.

Raza acestui cerc se numeşte raza cercului circumscris triunghiului ABC şi se
notează cu R.

T riunghiul podar este triunghiul format de proiecţiile ortogonale ale unui punct
pe BC, CA, AB. (Fig. 8)

Figure 8: 4DEF - Triunghi podar

1)Triunghiul podar al centrului cercului circumscris unui triunghi ABC este


triunghiul median al acestuia.

T riunghiul pedal este triunghiul format de picioarele cevienelor unui punct.

2) Fie A0 B 0 C 0 triunghiul pedal al centrului cercului circumscris triunghiului


ABC.
A0 B sin 2C B 0 C sin 2A C 0A sin 2B
Atunci: 0 = , 0 = şi 0 = .
AC sin 2B B A sin 2C CB sin 2A

Demonstraţie:

d 0 )=m(BAO)=
d 1
Avem: m(BAA · [180 − 2· m(Ĉ)]=90-m(Ĉ) şi
2

d 0 )=m(CAO)=
d 1
m(CAA [180-m(B̂)] = 90-m(B̂) (Fig. 9).
2
Din teorema sinusurilor aplicată ı̂n triunghiurile ABA0 şi ACA0 rezultă:

11
Figure 9:

A0 B AA0 A0 B AA0 A0 C AA0


= ⇒ π = , respectiv = ⇒
sin A sin B sin( − C) sin B sin A sin C
2
A0 C AA0 A0 B sin C cos C sin 2C
π = , de unde 0
= · = .
sin( − B) sin C AC sin B cos B sin 2B
2
B0C sin 2A C 0A sin 2B
Analog se arată că 0
= şi 0
= .
BA sin 2C CB sin 2A

3)Fie A0 B 0 C 0 triunghiul pedal al centrului cercului circumscris triunghiului


ABC.
AO sin 2B + sin 2C BO sin 2C + sin 2A CO sin 2A + sin 2B
Atunci: = , = , = .
OA0 sin 2A OB 0 sin 2B OC 0 sin 2C

Demonstraţie:

Din teorema lui Van-Aubel rezultă:


AO AB 0 AC 0 sin 2C sin 2B sin 2B + sin 2C
0
= 0
+ 0 = + = .
OA BC CB sin 2A sin 2A sin 2A
Analog se arată şi pentru celelalte inegalităţi.

12
4) Fie O centrul cercului circumscris unui triunghi ABC. Pentru orice punct
M din planul triunghiului este adevărată egalitatea:
−−→ −−→ −−→
−−→ sin 2A · M A + sin 2B · M B + sin 2C · M C
MO = .
sin 2A + sin 2B + sin 2C

Demonstraţie: (Fig. 10)

Figure 10:

−−→ sin 2B + sin 2C −−→0


AO sin 2B + sin 2C −−→ M A + sin 2A
· MA
Din = rezultă: M O = ,
OA0 sin 2A sin 2B + sin 2C
1+
sin 2A
−−→ sin 2C −−→ −−→ −−→
A0 B sin 2C −−→0 M B + sin 2B · M C sin 2B · M B + sin 2C · M C
iar din 0 = rezultă: M A = = ⇒
AC sin 2B sin 2C sin 2B + sin 2C
1+
sin 2B
−−→ −−→
−−→ sin 2B · M B + sin 2C · M C
−−→ sin 2A · M A + (sin 2B + sin 2C) · sin 2B + sin 2C
MO = ⇒
sin 2A + sin 2B + sin 2C
−−→ −−→ −−→
−−→ sin 2A · M A + sin 2B · M B + sin 2C · M C
MO = .
sin 2A + sin 2B + sin 2C

13
Observaţie:
2S
Ţinând cont de identitatea: sin 2A + sin 2B + sin 2C = 4 sin A · sin B · sin C = 2 ,
R
unde S reprezintă aria triunghiului ABC, egalitatea demonstrată anterior devine:
−−→ R2 −−→ −−→ −−→
MO = · (sin 2A · M A + sin 2B · M B + sin 2C · M C).
2S

5) Coordonatele baricentrice
µ 2 absolute ale centrului ¶cercului circumscris unui
R R2 R2
triunghi ABC sunt: O · sin 2A, · sin 2B, · sin 2C .
2S 2S 2S

6) Fie za , zb , zc afixele vârfurilor unui triunghi ABC. Afixul centrului cercului


circumscris triunghiului ABC este egal cu:
sin 2A · zA + sin 2B · zB + sin 2C · zc
zo = .
sin 2A + sin 2B + sin 2C

7) Coordonatele unghiulare ale centrului cercului circumscris unui triunghi


ascuţitunghic ABC sunt egale cu:
d = 2 · m(A),
m(BOC) b m(COA)
d = 2m(B), b m(AOB)
d = 2m(C). b

d este unghi la centru, deci are măsura egală


Demonstraţie: BOC d
cu măsura arcului BC.
d este unghi la centru, deci are măsura egală cu măsura arcului
COA d
CA.
d este unghi la centru, deci are măsura egală cu măsura arcului
AOB d
AB.

abc
8) Raza cercului circumscris unui triunghi oarecare este egală cu R = , unde
4S
a, b, c sunt lungimile laturilor triunghiului şi S este aria acestuia.

Demonstraţie:

a · b · sin B ac b abc
A4ABC = = · = .
2 2 2R 4R

9) Consecinţă:
√ Raza cercului circumscris unui triunghi echilateral de latură l
l 3
este R = .
3


l3 l3 4 l l 3
Demonstraţie: R = = · √ =√ = .
4S 4 l2 3 3 3

14
10) Distanţele de la centrul cercului circumscris unui triunghi ascuţitunghic
a
ABC la laturile triunghiului sunt egale cu: · ctgA · ctgB · ctgC.
2

Demonstraţie:

Figure 11:
a a
Avem OMa = R · cos A = · cos A = · ctgA. (Fig. 11)
2 sin A 2
b c
Analog OMb = R · cos B = · ctgB şi OMc = R · cos C = · ctgC.
2 2

11) Dacă G este centrul de greutate al unui triunghi ABC, atunci

a2 + b2 + c2
OG2 = R2 − .
9

Demonstraţie:

AB 2 + BC 2 + CA2
Din Teorema lui Leibniz rezultă: M A2 + M B 2 + M C 2 = + 3M G2 .
3

15
AB 2 + BC 2 + CA2
Dacă M coincide cu O rezultă: OA2 + OB 2 + OC 2 = + 3OG2 ⇒
3
9R2 = AB 2 + BC 2 + CA2 + 9OG2 ⇒ 9OG2 = 9R2 − (AB 2 + BC 2 + CA2 ) ⇒

a 2 + b2 + c2
OG2 = R2 − .
9

12) Dacă Ia este centrul cercului A - exı̂nscris ı̂n triunghiul ABC atunci:

OIa2 = R2 + 2Rra .

Demonstraţie:

Figure 12:

Fie A” cel de-al doilea punct ı̂n care dreapta AIa intersectează cercul circumscris
triunghiului ABC (Fig. 12).

Utilizând puterea punctului Ia faţă de cercul circumscris triunghiului ABC obţinem:

OIa2 − R2 = AIa · A”Ia (1).

16
A ra ra
În triunghiul AIa Ac , sin = sau AIa = (2), iar ı̂n triunghiul ABA” din teorema
2 AIa A
sin
2
BA” A
sinusurilor rezultă: = 2R, adică BA” = 2R sin = A”Ia (3).
A 2
sin
2
Din relaţiile (1),(2) şi (3), rezultă OIa2 − R2 = 2Rra , de unde OIa2 = R2 + 2Rra .

¸ : OIa2 = R2 + 2Rra este relaţia lui Euler.


Observatie

17
3 Centrul cercului ı̂nscris ı̂ntr-un triunghi

1) Bisectoarele interioare ale unui triunghi sunt concurente.

Demonstraţie:

Fie triunghiul ABC şi A0 , B 0 , C 0 picioarele bisectoarelor unghiurilor A,B,C,

iar I = BB 0 ∪ CC 0 . (Fig. 13)

Fie Ca , Cb , Cc proiecţiile punctului I pe laturile BC, CA, AB.

Din congruenţa triunghiurilor BCa I cu BCc I, respectiv CCa I cu CCb I rezultă că

Ca I ≡ Cc I şi Ca I ≡ Cb I, de unde rezultă Cc I ≡ Cb I, adică punctul I aparţine şi bisectoarei


AA0 .

2) Deoarece punctul I de concurenţă se află la distanţă egală faţă de laturile


triunghiului ABC, el este centrul unui cerc tangent interior laturilor triunghiului.
Punctul I se numeşte centrul cercului inscris X(1) ı̂n triunghiul ABC.

Figure 13:

3) Raza cercului ı̂nscris ı̂n triunghiul ABC se notează cu r.

18
4) Triunghiul Ca Cb Cc ale cărui vârfuri sunt punctele de tangenţă dintre laturile
triunghiului şi cercul ı̂nscris se numeşte triunghiul de contact al triunghiului ABC.

5) Distanţele de la centrul cercului ı̂nscris ı̂ntr-un triunghi la


laturile triunghiului sunt egale cu raza cercului ı̂nscris ı̂n acest triunghi.

6) Distanţele de la centrul cercului ı̂nscris ı̂ntr-un triunghi la vârfurile


r r r
triunghiului sunt egale cu: , , .
A B C
sin sin sin
2 2 2

Demonstraţie:

A r r
Din triunghiul AICc rezultă sin = ⇒ AI = .
2 AI A
sin
2
r r
Analog BI = , CI = .
B C
sin sin
2 2

B C
7) Fie I centrul cercului ı̂nscris ı̂n triunghiul ABC. Atunci AI = 4R ·sin ·sin .
2 2

Demonstraţie: (Fig. 14)

Figure 14:

19
a · b · sinC
Se cunoaşte formula ariei unui triunghi A[ABC] = , unde a, b, c sunt laturile
2
acestuia.
2R · sinA · 2R · sinB · sinC
Din teorema sinusului ⇒ A[ABC] = = 2R2 · sinAsinBsinC. (1)
2
c·r b·r a·r a+b+c
Avem : A[AIB] = , A[AIC] = , A[BIC] = ⇒ A[ABC] = r ·
2 2 2 2
2R(sinA + sinB + sinC)
Rezultă că A[ABC] = r · , adică A[ABC] = r ·R(sinA+sinB +sinC).
2
A+B A−B C C
Dar sinA + sinB + sinC = 2sin cos + 2sin cos =
2 2 2 2
µ ¶
π C A−B C C C A−B C C
= 2sin − · cos + 2sin cos = 2cos cos + 2sin cos =
2 2 2 2 2 2 2 2 2
µ ¶ µ ¶
C A−B C C π − 2B − C C
= 2cos cos + sin = 2cos cos + sin =
2 2 2 2 2 2
µ ¶ µ µ ¶ ¶
C π 2B + C C C C C
= 2cos cos − + sin = 2cos sin B + + sin =
2 2 2 2 2 2 2
C C C C µ ¶
C B+ + B+ − C π B+C B
= 2cos · 2sin 2 2 cos 2 2 = 4cos cos − cos =
2 2 2 2 2 2 2
C A B A B C A B C
= 4cos cos cos = 4cos cos cos ⇒ A[ABC] = 4rRcos cos cos . (2)
2 2 2 2 2 2 2 2 2

A B C
Din (1) şi (2) rezultă: 4rRcos cos cos = 2R2 · sinAsinBsinC =
2 2 2
µ ¶ µ ¶ µ ¶
2 A A B B C C A B C
= 2R 2sin cos · 2sin cos · 2sin cos ⇒ r = 4Rsin sin sin .
2 2 2 2 2 2 2 2 2
A B C
r 4R · sin
· sin · sin
Avem AI = = 2 2 2 =4R · sin B · sin C .
A A 2 2
sin sin
2 2
A B C
r 4R · sin · sin · sin
Analog BI = = 2 2 2 =4R · sin C · sin A .
B B 2 2
sin sin
2 2
A B C
r 4R · sin · sin sin
CI = = 2 2 2 =4R · sin A · sin B .
C C 2 2
sin sin
2 2

20
8) Dacă I este centrul cercului ı̂nscris ı̂n triunghiul ABC, atunci:
d = 90◦ + 1 ·m(BAC),
m(BIC) d m(AIB) d = 90◦ + 1 ·m(ACB), d m(CIA)d = 90◦ + 1 ·m(ABC).
d
2 2 2

Demonstraţie:

Figure 15:

d = m(BIA
m(BIC) d 0 ) + m(Ad d + m(ABI)]
0 IC) = [m(BAI) d + [m(CAI)
d + m(ICA)]
d (Fig.15).

m(BIC) d + 1 [m(ABC)
d = m(BAC) d = 90◦ + 1 · m(BAC).
d + m(ACB)] d
2 2
Analog se determină şi măsurile celorlalte unghiuri.

9) Fie ABC un triunghi de laturi a, b, c, I este centrul cercului ı̂nscris ı̂n


triunghi şi M un punct din planul triunghiului. Atunci:
−−→ −−→ −−→ −−→
a · M A + b · M B + c · M C = (a + b + c) · M I.

Demonstraţie:
−−→ −−→
BA0 c −−→0 b · M B + c · M C
Din teorema bisectoarei rezultă 0 = , de unde M A = .
AC b b+c

21
Figure 16:

Teorema lui Menelaus aplicată triunghiului AA0 C (Fig. 16) şi transversalei B − I − B 0 dă:
AI A0 B CB 0 AI b+c
0
· · 0 = 1, de unde rezultă că 0
= .
IA BC B A IA a
−−→ b + c −−→0 −−→ −−→ −−→
−−→ M A + a · M A a · MA + b · MB + c · MC
Atunci: M I = = .
b+c a+b+c
1+
a

10) Coordonatele
µ baricentrice
¶ ale centrului cercului circumscris triunghiului
a b c
ABC sunt: , , .
2p 2p 2p

11) Fie zA , zB , zC afixele vârfurilor A, B, C ale triunghiului ABC de laturi a,b,c.


a · zA + b · zB + c · zC
Afixul centrului cercului ı̂nscris este egal cu zI = .
a+b+c

Demonstraţie:

Alegem un sistem cartezian cu originea ı̂n punctul O, centrul cercului circumscris


triunghiului ABC.

c BA0 c BA0 ac
Din teorema bisectoarei (Fig. 17) avem: = 0 sau = , deci BA0 = ,
b AC b+c BC b+c
c
zB + · zC
de unde rezultă că zA0 = b
c .
1+
b

22
Figure 17:

Teorema bisectoarei aplicată ı̂n triunghiul ABA0 pentru bisectoarea BI ne dă:


b+c 0
AB IA IA b+c zA + · zA a · zA + b · zB + c · zC
= sau = , deci a = .
BA 0 IA 0 IA 0 a b+c a+b+c
1+
a

12) Dacă Ca Cb Cc este triunghiul de contact al triunghiului ABC atunci


ACb = ACc = p − a, BCa = BCc = p − b, CCa = CCb = p − c, unde a, b, c sunt lungimile
a+b+c
laturilor BC, AC, BA, iar p = .
2

Demonstraţie: (Fig. 18)

Figure 18:

23
Fie ACb = x = ACc , BCa = y = BCc , CCa = z = CCb , de unde rezultă că:

2(x + y + z) = a + b + c = 2p, deci p = x + y + z.

Cum y + z = a, z + x = b rezultă x = p − a, y = p − b, z = p − c.

13) Dacă r este raza cercului ı̂nscris ı̂n triunghiul ABC, atunci:
p−a p−b p−c
r= = = .
A B C
ctg ctg ctg
2 2 2

Demonstraţie:

A p−a
Din triunghiul dreptunghic AICb , rezultă ctg = .
2 r
Analog se obţin şi celelalte egalităţi.

A B C
Consecinţă: p = r · ctg · · .
2 2 2

Demonstraţie:

A B C A B C
Avem p − a + p − b + p − c = r(ctg + ctg + ctg ) = r · ctg · · .
2 2 2 2 2 2

14) Daca O este centrul cercului circumscris triunghiului ABC, R raza cercului
circumscris triunghiului ABC şi r raza cercului ı̂nscris ı̂n acest triunghi, atunci:

IO2 = R2 − 2Rr.

Demonstraţie:

Fie A” cel de-al doilea punct ı̂n care dreapta AI intersectează cercul
circumscris triunghiului ABC. (Fig. 19)

Utilizând puterea punctului I faţă de cercul circumscris triunghiului ABC obţinem:

AI · A”I = (R + IO)(R − IO) = R2 − IO2 , adică OI 2 − R2 = AI · A”I (1).


A r r
În triunghiul AICc , sin = sau AI = (2).
2 AI A
sin
2

24
Figure 19:

d = m(IAB)
Avem: m(BIA”) d = 1 · [m(A)
d + m(IBA) b + m(B)]
b
2

d = 1 m(B)
şi m(IBA”) d = 1 m(B)
b + m(CBA”) d = 1 m(B)
b + m(A”AC) b + 1 m(A).
b
2 2 2 2

BA”
Din teorema sinusurilor ı̂n triunghiul ABA” rezultă: = 2R, adică
A
sin
2
A
BA” = 2R sin = A”I (3).
2
Din relaţiile (1), (2), (3) rezultă IO2 = R2 − 2Rr (Relaţia lui Euler).

15) Măsura unghiului determinat de bisectoarea interioară unghiului A a


1 b − m(C)
b |.
triunghiului ABC şi ı̂nălţimea din A este egală cu: · | m(B)
2

Demonstraţie:

Fie Ha piciorul ı̂nălţimii din A şi A0 piciorul bisectoarei din A. (Fig. 20)

Considerăm cazul ı̂n care A0 ∈ (Ha C), cazul ı̂n care A0 ∈ (Ha B) tratându-se analog.

25
Figure 20:

1 1
Din m(Hd 0 b d b ◦ b
a AA ) = m(A) − m(Ha AB) = m(A) − [90 − m(B)] =
· ³ 2 ´ 2 ¸
1 b 1 1
= m(A) − m(A) + m(B) + m(C) − m(B) rezultă m(Hd
b b b b 0 b b
a AA ) = [m(B) − m(C)].
2 2 2

16) Proiecţiile vârfului A al triunghiului ABC pe cele patru bisectoare ale


unghiurilor B şi C sunt coliniare.

Demonstraţie:

Figure 21:

26
Fie P , Q şi R, S proiecţiile vârfului A pe bisectoarele exterioare, respectiv interioare ale
vârfurilor B şi C. (Fig. 21)

Patrulaterele P BRA şi CQAS sunt dreptunghiuri, deci P R trece prin M , mijlocul lui AB
şi SQ trece prin N , mijlocul laturii AC.

Deoarece Md
BR ≡ Md d rezultă că M RkBC, deci R aparţine dreptei M N .
RB ≡ RBC

Analog se arată că S ∈ M N , deci punctele P, Q, R, S coliniare.

27
4 Ortocentrul unui triunghi

Punctul de intersecţie al ı̂nălţimilor unui triunghi se numeşte ortocentrul triunghiului


X(4) şi se notează cu H.

Dacă triunghiul ABC este ascuţitunghic, ortocentrul se află ı̂n interiorul triughiului(Fig. 22)

Dacă triunghiul ABC este dreptunghic, ortocentrul triughiului este punctul A (Fig. 23).

Dacă triunghiul ABC este obtuzunghic, ortocentrul se află ı̂n exteriorul triughiului ABC
(Fig. 24).

Figure 22:

Figure 23:

28
Figure 24:

În triunghiul ABC, fie Ha , Hb , Hc picioarele ı̂nălţimilor duse din vârfurile A,B,respectiv
C pe laturile triunghiului ABC. Triunghiul Ha Hb Hc se numeşte triunghiul ortic al
triunghiului ABC.

1) Fie H ortocentrul unui triunghi nedreptunghic ABC şi Ha Hb Hc triunghiul său


BHa tgC CHb tgA AHc tgB
ortic. Sunt adevărate egalităţile: = , = , = .
Ha C tgB Hb A tgC Hc B tgA

Demonstraţie: (Fig. 25)

Figure 25:

AHa AHa
Din triunghiurile dreptunghice BHa A şi CHa A rezultă BHa = şi CHa = , de
tgB tgC
BHa tgC
unde = . Analog se arată şi celelalte egalităţi.
Ha C tgB

29
2) Fie H ortocentrul unui triunghi nedreptunghic ABC şi Ha Hb Hc triunghiul
său ortic. Sunt adevărate egalităţile:
AH cos A BH cos B CH cos C
= , = , = .
HHa cos B · cos C HHb cos C · cos A HHc cos A · cos B

Demonstraţie:

AH AHb AHc tgC tgB cos A


Din teorema lui Van-Aubel rezultă: = + = + = .
HHa Hb C Hc B tgA tgA cos B · cos C
Analog se demonstrează şi celelalte egalităţi.

3) Pentru orice punct M din planul unui triunghi nedreptunghic ABC este
adevărată egalitatea:
−−→ tgA −−→ tgB −−→ tgC −−→
MH = · MA + · MB + · M C.
tgA + tgB + tgC tgA + tgB + tgC tgA + tgB + tgC

Demonstraţie: (Fig. 26)

Figure 26:

AH tgC + tgB BHa tgC


Din = şi = avem:
HHa tgA Ha C tgB
−−→ tgC + tgB −−−→
MA + · M Ha −−→ −−−→
−−→ tgA tgA · M A + (tgC + tgB) · M Ha
MH = = şi
tgC + tgB tgA + tgB + tgC
1+
tgA

30
−−→ tgC −−→
MB + · MC −−→ −−→
tgB tgB · M B + tgC · M C
M Ha = = , de unde rezultă concluzia.
tgC tgB + tgC
1+
tgB

4) Coordonatele baricentrice
µ absolute ale ortocentrului H al unui triunghi¶
tgA tgB tgC
ascuţitunghic ABC sunt: H , , .
tgA + tgB + tgC tgA + tgB + tgC tgA + tgB + tgC

5) Fie za ,zb ,zc afixele vârfurilor triunghiului ABC. Afixul ortocentrului H al


triunghiului ABC este egal cu:
tgA tgB tgC
zH = · zA + · zB + · zC .
tgA + tgB + tgC tgA + tgB + tgC tgA + tgB + tgC

6) Coordonatele unghiulare ale ortocentrului unui triunghi ascuţitunghic ABC


sunt egale cu:
d = 180◦ − m(A),
m(BHC) b m(CHA)
d = 180◦ − m(B), b m(AHB)
d = 180◦ − m(C). b

Demonstraţie:

Figure 27:

Avem: m(BHC) d = m(Hbd b (deoarece patrulaterul AHc HHb este


HHc ) = 180◦ − m(A)
inscriptibil) (Fig. 27)
d = 180◦ − m(B)
Analog m(CHA) b şi m(AHB)
d = 180◦ − m(C).
b

31
7) Distanţele de la ortocentrul unui triunghi ABC la vârfurile acestuia sunt
egale cu: 2R cos A, 2R cos B, 2R cos C.

Demonstraţie:

Figure 28:

Deoarece patrulaterul BHa HHc este inscriptibil (Fig. 28) rezultă m(Hd b
c HA) = m(B),

atunci sin Hd b Hc A , de unde AH = AHc = b cos A = 2R cos A.


c HA = sin B =
AH sin B sin B
Analog se arată că BH = 2R cos B şi CH = 2R cos C.

8) Consecinţă: AH + BH + CH = 2(R + r).

Demonstraţie:

µ ¶
A B C
Avem: AH + BH + CH = 2R(cos A + cos B + cos C) = 2R 1 + 4 sin · sin · sin ;
2 2 2
r A B C
dar = 4 sin · sin · sin , deci AH + BH + CH = 2(R + r).
R 2 2 2

32
9) Distanţele de la ortocentrul unui triunghi ABC la laturile acestuia sunt egale
cu: 2R cos B cos C, 2R cos C cos A, 2R cos A cos B.

Demonstraţie:

Figure 29:

Din triunghiul BHHa rezultă HHa = BH cos C = 2R cos B cos C (Fig. 29).

Analog HHb = 2R cos C cos A şi HHc = 2R cos A cos B.

10) În triunghiul ABC fie Ha , Hb , Hc picioarele ı̂nălţimilor, Ma , Mb , Mc mijloacele


laturilor BC, CA respectiv AB şi A0 , B 0 , C 0 mijloacele segmentelor AH,BH respectiv
CH. Punctele Ha , Hb , Hc , Ma , Mb , Mc , A0 , B 0 , C 0 sunt conciclice.Cercul pe care se
găsesc cele 9 puncte se numeşte cercul lui Euler sau cercul celor 9 puncte.

Demonstraţie:

AB
În triunghiul dreptunghic AHa B, Ha C mediană, deci Ha Mc = (1), iar
2
AB
Ma Mb este linie mijlocie ı̂n triunghiul ABC, deci Ma Mb = (2) (Fig. 30).
2
Din (1) şi (2) rezultă că Ma Mb = Ha Mc şi cum Mc Mb kBC (deoarece Mc Mb este linie mijlocie

ı̂n triunghiul ABC) rezultă că patrulaterul Mc Ha Ma Mb este trapez isoscel, deci punctele

Ma , Mb , Mc şi Ha aparţin unui cerc C.

Analog se arată că punctele Hb şi Hc aparţin cercului C.


d ≡ C 0d
În triunghiul BHC, Ma C 0 este linie mijlocie, deci Ma C 0 kBH, de unde HBC Ma C (3).

33
Figure 30:

d
Patrulaterul BHa HHc fiind inscriptibil (m(BH d ◦
a H) + m(BHc H) = 180 ) rezultă că

d a ≡ HH
HBH d c Ha (4).

Din relaţiile (3) şi (4) rezultă că C 0d


Ma C ≡ Had
Hc H, adică patrulaterul C 0 Ma Ha Hc este

inscriptibil, deci C 0 aparţine cercului C.

Analog, se demonstrează că punctele A0 şi B 0 sunt pe cercul C.

Observaţii:

i) Punctele A0 , B 0 , C 0 mijloacele segmentelor AH, BH, CH se numesc punctele


euleriene ale triunghiului ABC.

ii) Centrul cercului lui Euler se noteaza cu O9 X(5).

iii) Dreapta OH se numeşte dreapta lui Euler a triunghiului ABC.

34
12) Ortocentrul H al triunghiului ABC aparţine dreptei lui Euler a triunghiului
ABC.

13)Centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC este mijlocul segmentului


OH, unde O este centrul cercului circumscris triunghiului ABC, iar H ortocentrul
acestuia.

Demonstraţie:

Deoarece OMa ⊥ BC rezultă OMa kHHa , adică patrulaterul HOMa Ha este trapez, per-
pendicularele ridicate din mijloacele coardelor Ha Ma , Hb Mb şi Hc Mc ale cercului lui Euler
trec prin mijlocul segmentului OH, deci prin O9 .

14) Centrul de greutate G al triunghiului ABC se află pe dreapta lui Euler a


triunghiului ABC şi GH = 2OG.

Demonstraţie: (Fig. 31)

Figure 31:

Fie G1 = AMa ∪ HO. Din asemănarea triunghiurilor AHG1 şi Ma OG1 avem:
AG1 AH HG1
= = (1).
G1 Ma OMA G1 O

35
Fie A” = AO ∪ C(ABC).
d = 90◦ , deci A”C ⊥ CA, dar BH ⊥ AC de unde BHkA”C.
Avem m(A”CA)

Analog, CHkA”B, deci patrulaterul BHA”C este paralelogram, deci punctele H, Ma şi A”
sunt coliniare.
AH AA” 2R
Din asemănarea triunghiurilor OMa A” şi AHA” rezultă = = = 2 (2)
OMa OA” R
(unde R este raza cercului circumscris triunghiului ABC).
AG1 HG1
Din relaţiile (1) şi (2) rezultă = = 2, sau AG1 = 2G1 Ma , adică
Ga Ma G1 O
G1 este centrul de greutate G al triunghiului ABC şi HG = 2GO.

Observaţie: Din demonstraţia anterioară rezultă 12GO9 = 6GO = 4OO9 = 3HO.

15) Dacă H este ortocentrul triunghiului ABC şi O centrul cercului circumscris
acestui triunghi, atunci HO2 = R2 (1 − 8 cos A cos B cos C).

Demonstraţie:

Puterea punctului H faţă de cercul circumscris triunghiului ABC este egală cu:
Ph2 = AH · 2HHa = R2 − OH 2 sau 2R cos A · 4R cos B cos C = R2 − OH 2 de unde rezultă
concluzia.

16) Simetricul ortocentrului H al triunghiului ABC faţă de mijlocul unei laturi


se află pe cercul circumscris triunghiului.

Demonstraţie:

Fie Ma mijlocul laturii BC şi A0 punctul diametral opus lui A. (Fig. 32)

Deoarece BH ⊥ AC şi A0 C ⊥ AC rezultă BHkCA0 .

Analog, rezultă BHkCA0 , deci patrulaterul BHCA0 este paralelogram, deci simetricul lui H

faţă de Ma este situat pe cercul circumscris triunghiului ABC.

36
Figure 32:

17) Simetricul ortocentrului H al triunghiului ABC faţă de una din laturile


triughiului se află pe cercul circumscris triunghiului.

Demonstraţie:

Figure 33:

Fie A1 punctul de intersecţie dintre ı̂nălţimea AHa şi cercul circumscris triunghiului ABC
(Fig. 33)
d a ) = 90◦ − m(BAC)
Deoarece m(HBH d = 90◦ − m(BA
d d
1 A) = m(A1 BHa ) rezultă că

d 1 , adică triunghiul HBA1 este isoscel , deci


ı̂nălţimea BHa este şi bisectoarea unghiului HBA

HHa = Ha A1 .

37
Observaţie:

Fie A1 , B1 şi C1 simetricele ortocentrului H faţă de laturile BC,AC, respec-


tiv AB. Triunghiul A1 B1 C1 se numeşte triunghiul circumpedal al ortocentrului
triunghiului ABC.

Figure 34: 4 A1 B1 C1 triunghiul circumpedal al ortocentrului triunghiului ABC

18) Dacă L este proiecţia ortocentrului triunghiului ABC pe mediana AMa


şi L1 este simetricul lui L faţă de Ma , atunci L1 aparţine cercului circumscris
triunghiului ABC.

Demonstraţie:

Fie Ha piciorul ı̂nălţimii duse din A pe BC. (Fig. 35)

Avem LMa = Ma L1 .

Deorece patrulaterul HHa Ma L este inscriptibil, din puterea punctului A faţă de cercul

circumscris acestui patrulater rezultă: AMa (AMa − Ma L) = AHa · AH.

b2 + c2 − a2 2·S b·c
Dar AH = 2R · cosA, cosA = , AHa = = rezultă:
2bc a 2·R
b2 + c2 − a2
AHa · AH = = AMa (AMa − Ma L) (1)
2

38
Figure 35:

Fie L0 = AL ∪ C, (C fiind cercul circumscris triunghiului ABC).

a2
Analog, AMa · Ma L0 = BMa · Ma C = .
4
2(b2 + c2 ) − a2 b2 + c2 − a2
Dar AMa2 = , de unde rezultă că AMa (AMa − Ma L0 ) = (2).
4 2
Din relaţiile (1) şi (2) rezultă Ma L ≡ Ma L0 , deci Ma L1 = Ma L0 sau L ≡ L0 , de unde rezultă
concluzia.

39
5 Punctul lui Gergonne

1) Într-un triunghi ABC dreptele care unesc vârfurile triunghiului cu punctele


de contact ale cercului ı̂nscris cu laturile opuse sunt concurente.

Demonstraţie:

Figure 36:

Fie Ca , Cb , Cc punctele de tangena̧ă dintre cercul ı̂nscris ı̂n triunghiul ABC şi laturile
BC, AC, respectiv AB.(Fig.36)
Ca B Cb C Cc A
Cum BCa = BCc , CCa = CCb , ACb = ACc , avem: · · = 1, iar din reciproca
Ca C Cb A Cc B
teoremei lui Ceva rezultă că dreptele ACa , BCb şi CCc sunt concurente.

Punctul Γ de concurenţă al dreptelor ACa , BCb , şi CCc se numeşte punctul lui
Gergonne X(7).

2) Dacă Γ este punctul lui Gergonne al triunghiului ABC, iar Ca Cb Cc


triunghiul său de contact,
AΓ a(p − a) BΓ bp − b CΓ c(p − c)
atunci: = , = , = .
ΓCa (p − b)(p − c) ΓCb (p − c)(p − a) ΓCc (p − a)(p − b)

Demonstraţie:

AΓ ACc ACb p−a p−a a(p − a)


Din teorema lui Van-Aubel rezultă: = + = + = .
ΓCa Cc B Cb C p−b p−c (p − b)(p − c)
Analog se demonstrează şi celelalte egalităţi.

40
3) Dacă Γ este punctul lui Gergonne al triunghiului ABC, atunci pentru orice
punct M din planul triunghiului ABC, este adevărată egalitatea:
µ ¶
−−→ 1 1 −−→ 1 −−→ 1 −−→ 1 1 1
MΓ = MA + MB + M C , unde s = + + .
s p−a p−b p−c p−a p−b p−c

Demonstraţie: (Fig. 37)

Figure 37:

−−→ a(p − a) −−−→


MA + M Ca
AΓ a(p − a) −−→ (p − b)(p − c)
Din = rezultă M Γ = (1),
ΓCa (p − b)(p − c) a(p − a)
1+
(p − b)(p − c)
−−→ p − b −−→
MB + MC −−→ −−→
BCa p−b −−−→ p−c (p − c)M B + (p − b)M C
dar = , de unde M Ca = = (2).
Ca C p−c p−b a
1+
p−c
Din relaţiile (1) şi (2) rezultă concluzia.

4) Coordonatele baricentrice relative ale punctului lui Gergonne sunt:


µ ¶
1 1 1
Γ , , .
p−a p−b p−c

41
5) Fie zA , zB , zC afixele vârfurilor A, B, C ale triunghiului ABC de laturi
a, b, c. Afixul punctului lui Gergonne corespunzător triunghiului ABC este egal
cu:
1 1 1
zA + zB + zC
p−a p−b p−c
zΓ = .
1 1 1
+ +
p−a p−b p−c

6) Fie ABC un triunghi neisoscel, Ca Cb Cc triunghiul său de contact,


A0 = Cb Cc ∩ BC, B 0 = Ca Cc ∩ BC, C 0 = Ca Cb ∩ AC. Punctele A0 , B 0 , C 0 sunt coliniare.

Demonstraţie: (Fig. 38)

Figure 38:

Teorema lui Menelaus aplicată ı̂n triunghiul ABC pentru transversalele A0 − Cc − Cb ,


A0 B Cc A Cb C B 0 C Ca B Cc A
B 0 − Cc − Ca , respectiv C 0 − Ca − Cb dă: 0 · · = 1, 0 · · = 1,
A C Cc B Cb A B A Ca C Cc B
µ ¶2
C 0 A Ca B Cb C A0 B B 0 C C 0 A Ca C Cb A Cc B
· · = 1, de unde rezultă: 0 · 0 · 0 = · · = 1.
C 0 B Ca C cb A AC BA C B Ca B Cb C Cc A
Atunci, din reciproca teoremei lui Menelaus rezultă că punctele A0 , B 0 , C 0 sunt coliniare.

42
Dreapta ce conţine punctele A0 , B 0 , C 0 se numeşte dreapta lui Gergonne.

7) Dreptele care unesc vârfurile unui triunghi ABC cu punctele de contact dintre
un cerc exı̂nscris şi dreptele AB, BC, CA sunt concurente.

Demonstraţie:

Figure 39:

Fie A1 , B1 , C1 punctele de contact dintre cercul A- exı̂nscris şi dreptele BC, CA, respectiv
AB. (Fig. 39)
A1 B B1 C C1 A
Cum AB1 = AC1 , BA1 = BC1 şi CA1 = CB1 rezultă: · · = 1 şi din reciproca
A1 C B1 A C1 B
teoremei lui Ceva rezultă că dreptele AA1 , BB1 şi CC1 sunt concurente ı̂ntr-un punct Γa .

Analog se obţin punctele Γb şi Γc .

Punctele Γa , Γb , Γc se numesc adjunctele punctului Gergonne.

43
8) În triunghiul ABC, fie U ∈ (AB) şi V ∈ (AC). Punctul lui Gergonne (Γ) al
triunghiului ABC aparţine dreptei U V dacă şi numai dacă:
UA 1 VC 1 1
· + · = , unde a, b, c sunt lungimile laturilor BC, CA,
UB p − b VA p−c p−a
respectiv AB, iar p este semiperimetrul triunghiului ABC.

Demonstraţie:

Figure 40:

Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al triunghiului ABC (Fig. 40).


U B Ca C V C BCa ΓCa
Deoarece dreapta U V trece prin punctul lui Gergonne atunci · + · =
U A BC V A BC ACa
(Relaţia lui Van-Aubel).
AΓ a(p − a) UB 1 VC 1 1
Dar, = , de unde rezultă · + · = .
ΓCa (p − b)(p − c) UA p − b V A p − c p−a

9) Dacă A[ABC] , A[ΓBC] , A[ΓAC] , A[ΓAB] sunt ariile triunghiului ABC, ΓBC, ΓAC,
respectiv ΓAB, unde Γ este punctul lui Gergonne al triunghiului ABC, atunci
A[ABC] A[ABC] A[ABC] ra + rb + rc
+ + = .
A[ΓBC] A[ΓAC] A[ΓAB] r

Demonstraţie:

Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al triunghiului ABC (Fig.41).


a+b+c
Dacă p = , atunci ACb = ACc = p − a, BCc = BCa = p − b, CCa = CCb = p − c.
2

44
Figure 41:

Dacă A” şi Γ0 sunt proiecţiile punctelor A şi Γ pe latura BC obţinem:


A[ABC] AA” · BC AA” ACa
= 0
= 0
= .
A[ΓBC] ΓΓ · BC ΓΓ ΓCa
AΓ p−a p−a rb rc
Din relaţia lu Van-Aubel avem : = + = + de unde:
ΓCa p−b p−c ra ra
A[ABC] AΓ rb + rc ra + rb + rc
=1+ =1+ = şi analog
A[ΓBC] ΓCa ra ra
A[ABC] ra + rb + rc A[ABC] ra + rb + rc
= , = .
A[ΓBC] rb A[ΓBC] rc
1 1 1 1
Prin sumarea relaţiilor precedente şi ţinând seama că = + + , rezultă concluzia.
r ra rb rc

45
6 Punctul lui Nagel

Fie τa , τb , tauc punctele de contact dintre cercurile A-exı̂nscris, B-exı̂nscris, respectiv C-


exı̂nscris cu laturile BC, CA, respectiv AB ale triunghiului ABC.

Teorema lui Nagel

Dreptele Aτa , Bτb , Cτc sunt concurente.

Demonstraţie:

Figure 42:

Fie a, b, c lungimile laturilor triunghiului ABC şi p semiperimerul său (Fig. 42).

Fie Bτa = x şi τa C = y.


τa B p−c
Atunci, x + y = a şi x + c = y + b de unde: x = p − c şi y = p − b, deci = .
τa C p−b

46
τb C p − a τc A p−b τa B τb C τc A
Analog = şi = , de unde rezultă · · = 1 şi din reciproca
τb A p − c τc B p−a τa C τb A τc B
teoremei lui Ceva rezultă că dreptele Aτa , Bτb , Cτc sunt concurente.

Observaţii:

1)Punctul de concurenţă al dreptelor Aτa , Bτb , Cτc se numeşte


punctul lui N agel X(8).

2) Afixul punctului lui Nagel (N ) al triunghiului ABC este dat de:


1
zn = [(p − a)za + (p − b)zb + (p − c)zc ].
p

3)Triunghiul τa τb τc se numeşte triunghiul lui N agel sau triunghiul cotangentic.


(Fig. 43)

Figure 43: Triunghiul cotangentic τa τb τc

4) Triunghiul cotangentic τa τb τc este triunghiul cevian al punctului lui Nagel.

2) Dacă N este punctul lui Nagel al triunghiului ABC, atunci pentru orice M
din planul triunghiului este adevărată egalitatea:
−−→ 1 −−→ −−→ −−→
M N = [(p − a)M A + (p − a)M B + (p − c)M C].
p

47
3) Coordonatele baricentrice absolute ale punctului lui Nagel sunt
µ ¶
p−a p−b p−c
N , , .
a b c

4) Într-un triunghi ABC, punctul lui Nagel (N ), centrul de greutate (G) şi centrul
cercului ı̂nscris (I) sunt coliniare şi GN = 2GI.

Demonstraţie:

Figure 44:

Fie A0 piciorul bisectoarei din A (Fig. 44).


A0 B c a+c
Din teorema bisectoarei rezultă 0
= şi de aici: A0 B = .
AC b b+c
IA c b+c
Teorema bisectoarei aplicată ı̂n triunghiul ABA0 ne dă: = = (1)
IA0 A0 B a
IA0 a
de unde: 0
= ;
AA 2p

48
Dacă Ma este mijlocul segmentului BC iar τa şi τb punctele de tangenţă al cercurilor

A- exı̂nscris şi B- exı̂nscris cu latura BC respectiv AC, atunci:


a b−c 0 a ac a(b − c)
Ma τa = − (p − b) = , A Ma = − = ,
2 2 2 b+c 2(b + c)
M τa b+c
de unde = (2).
MA a
IMa IA
Din relaţiile (1) şi (2) rezultă IMa kAτa şi de aici: = (3).
Aτa AA0
Fie G = AMa ∩ IN .
GA AN GN
Cum IM kAN rezultă = = (4).
GMa IMa GI
GA N A AA0
Din relaţiile (3) şi (4) rezultă: = · (5).
GMa Aτa IA0
Teorema lui Menelaus aplicată ı̂n triunghiul Aτa C şi transversala τb − N − B ne dă:
τa A BC N τa p−c a N τa N τa p−a N τa a
· · = 1, de unde · · = 1 şi de aici = , adică = .
τb C Bτa N A p − a p − c NA NA a Aτa p
GA a 2p
Atunci, relaţia (5) devine = · = 2, de unde GA = 2GMa (6), adică G este
GMa p a
centrul de greutate al triunghiului ABC, deci punctele N , G şi I sunt coliniare.

Din relaţiile (4) şi (6) rezultă: GN = 2GI.

Observaţie: Dreapta IN se numeşte dreapta lui N agel.

5) Într-un triunghi ABC fie O centrul cercului circumscris, H ortocentrul său,


I centrul cercului ı̂nscris triunghiului, N punctul lui Nagel al triunghiului ABC.
Atunci: HN = 2OI şi HN kOI.

Demonstraţie:

Fie H ortocentrul triunghiului ABC. Atunci, HG = 2GO (dreapta lui Euler) şi

N G = 2GI. (Fig. 45)

Din asemănarea triunghiurilor OGI şi HGN (deoarece Nd d şi GH = GO ) rezultă


GH ≡ OGI
GN GI
că HN kOI şi HN = 2OI.

49
Figure 45:

6) Consecinţă: Într-un triunghi ABC fie O centrul cercului circumscris, H


ortocentrul său, I centrul cercului ı̂nscris triunghiului, N punctul lui Nagel al
triunghiului ABC. Segmentele HI şi ON sunt congruente.

Demonstraţie:

Din trapezul isoscel HN OI rezultă HI ≡ ON (Fig. 45)

7) În triunghiul ABC fie O centrul cercului circumscris, I centrul cercului


ı̂nscris, N punctul lui Nagel şi O9 centrul cercului lui Euler. Dreapta care uneşte
mijloacele segmentelor N I şi N O conţine punctul O9 .

Demonstraţie: (Fig. 46)

În triunghiul N OI, dreapta (d) care uneşte mijloacele laturilor N O şi N I este paralelă cu
dreapta OI, deci paralelă şi cu HN .

50
Figure 46:

În triunghiul N OH, dreapta d fiind paralelă cu N H rezultă că trece şi prin mijlocul lui OH,
adică prin O9 -centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC.

8) Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al triunghiului ABC şi (Da , Ea , Fa ), (Db , Eb , Fb ),


(Dc , Ec , Fc ) punctele de tangenţă dintre cercurile A, B, C-exı̂nscrise corespunzătoare
triunghiului ABC cu laturile BC, CA respectiv AB.
Dreptele ACa , BEc , CFb sunt concurente.

Demonstraţie: (Fig. 47)

Fie a, b, c lungimile laturilor BC, CA, respectiv AB şi p semiperimetrul triunghiului


ABC.

Avem BCa = p − b, CCa = p − c, AFb = p − c, BFb = p, CEc = p, AEc = p − b, de unde:


BCa Fb A Ec C
· · = 1, adică dreptele ACa , BEc şi CFb sunt concurente ı̂ntr-un punct Na .
CCa Fb B Ec A

51
Figure 47:

Observaţii:

1) Analog, cevienele BCb , CFa şi ADc sunt concurente ı̂ntr-un punct Nb iar
cevienele CCc , ADb , BEa sunt concurente ı̂ntr-un punct Nc .

2)Punctele Na , Nb , Nc se numesc punctele adjuncte ale punctului lui N agel.

9) Fie O centrul cercului circumscris triunghiului ABC, Ha Hb Hc triunghiul


ortic al triunghiului ABC, A0 = AO ∩ Hb Hc , B 0 = BO ∩ Ha Hc , C 0 = CO ∩ Hb Ha .
Dreptele A0 Ha , B 0 Hb , C 0 Hc sunt concurente ı̂n pucntul lui Nagel al triunghiului
ortic Ha Hb Hc .

Demonstraţie:

Deoarece A, B, C sunt centrele cercurilor exı̂nscrise corespunzătoare triunghiului ortic


Ha Hb Hc , iar AO, BO, CO sunt perpendiculare pe Hb Hc , Hc Ha , respectiv Ha Hb (Fig. 48),
rezultă că:

52
Figure 48:

A0 , B 0 , C 0 sunt punctele de tangenţă dintre cercurile exı̂nscrise triunghiului ortic cu laturile


acestuia, deci dreptele A0 Ha , B 0 Hb , C 0 Hc sunt concurente ı̂n punctul lui Nagel al triunghiului
ortic Ha Hb Hc .

10) În triunghiul ABC, fie U ∈ (AB), V ∈ (AC). Dacă dreapta U V trece prin
UB VC
punctul lui Nagel (N ) al triunghiului ABC, atunci · (p − b) + · (p − c) = p − a.
UA VA

Demonstraţie: (Fig. 49)

Fie τa , τb , τc punctele de tangenţă ale cercurilor exı̂nscrise cu laturile BC, CA, respectiv
AB.
U B τa C V C Bτa N τa N τa p−a
Deoarece N ∈ U V atunci · + · = şi = (relaţia lui
U A BC V A BC AN AN p
Van-Aubel).
UB p − b V C p − c p−a
Atunci: · + · = , de unde rezultă concluzia.
UA a VA a a

53
Figure 49:

54
7 Punctul lui Longchamps

Simetricul ortocentrului H al unui triunghi faţă de centrul cercului circumscris


O al unui triunghi ABC se numeşte punctul lui Longchamps (L) X(20).

1) Ortocentrul H, centrul cercului circumscris O şi punctul lui Longchamps L


sunt coliniare şi HO ≡ OL şi LH = 2OH.

Demonstraţie: (fig. 50)

Figure 50:

Rezultă din definiţia punctului lui Longchamps.

Consecinţă:
4
Dacă G este punctul de greutate al unui triunghi ABC, atunci LG = OH.
3

2) Punctul lui Longchamps al triunghiului ABC aparţine dreptei lui Euler a


triunghiului ABC.

Demonstraţie: (Fig. 51)

Rezultă din definiţia punctului lui Longchamps.

55
Figure 51:

T riunghiul anticomplementar (sau antimedian) al triunghiului ABC este triunghiul


A0 B 0 C 0 determinat de paralele duse prin vârfurile triunghiului ABC la laturile
opuse.

3) Punctul lui Longchamps al unui triunghi ABC este ortocentrul triunghiului


anticomplementar al triunghiului ABC.

Demonstraţie:

Figure 52:

56
Fie H ortocentrul triunghiului ABC şi L1 ortocentrul triunghiului anticomplementar
A0 B 0 C 0 , D = A0 L1 ∩ BC, Ha = AH ∩ BC şi O1 mijlocul segmentului L1 H. (Fig. 52)

Din congruenţa triunghiurilor BDA0 şi AHa C rezultă BD ≡ CHa (1).

Fie O0 proiecţia lui O1 pe BC.

Cum O1 este mijlocul segmentului L1 H rezultă că O0 este mijlocul segmentului DHa , adică
DO0 ≡ OHa (2).

Din relaţiile (1) şi (2) rezultă că BO0 ≡ O0 C, adică O1 O0 este mediatoarea laturii BC.

Analog se arată că O1 aparţine şi mediatoarelor laturilor AC, respectiv AB, adică O1 coincide

cu O-centrul cercului circumscris triunghiului ABC, iar cum L1 este simetricul lui H faţă

de O rezultă că coincide cu L-punctul lui Longchamps al triunghiului ABC.

4) Fie CA cercul având centrul ı̂n vârful A al triunghiului ABC şi raza de
lungime egală cu cea a laturii opuse BC; analog se definesc şi cercurile CB şi CC .
Axele radicale ale perechilor de cercuri considerate sunt concurente ı̂n punctul
lui Longchamps al triunghiului ABC.

Demonstraţie:

Figure 53:

57
Fie A0 B 0 C 0 triunghiul anticomplementar al triunghiului ABC şi A” piciorul ı̂nălţimii din
A0 pe B 0 C 0 . (Fig. 53)

Fie M al doilea punct de intersecţie dintre cercurile CA şi CC , iar L = A0 A” ∩ B 0 M este

perpendiculară pe linia centrelor AC, iar ACkA0 C 0 (AC fiind linie mijlocie ı̂n triunghiul

A0 B 0 C 0 ), rezultă B 0 M ⊥ A0 C 0 , deci B 0 M este dreapta suport a ı̂nălţimii din B 0 a triunghiului

anticomplementar A0 B 0 C 0 .

Atunci L, punctul de intersecţie dintre ı̂nălţimile A0 A” şi B 0 M este ortocentrul triunghiului

A0 B 0 C 0 , deci L este punctul lui Longchamps (proprietatea 2).

Analog axele radicale ale cercurilor CA şi CB , respectiv CB şi CC trec tot prin L, deci L este

centrul radical al cercurilor CA , CB , CC .

58
8 Punctul lui Bevan

T riunghiul antisuplementar Ia Ib Ic este triunghiul determinat de bisectoarele


exterioare ale triunghiului ABC.

Fie Ia , Ib , Ic centrele cercurilor A, B, C - exı̂nscrise corespunzătoare triunghiului


ABC şi Ia Ib Ic triunghiul antisuplementar corespunzător triunghiului ABC.

Cercul circumscris triunghiului Ia Ib Ic se numeşte cercul lui Bevan.


Centrul cercului circumscris triunghiului Ia Ib Ic se numeşte punctul lui Bevan
X(40).

1) Perpendicularele duse din punctele Ia , Ib , Ic pe laturile BC, CA, respectiv AB


ale triunghiului ABC sunt concurente ı̂n punctul lui Bevan.

Demonstraţie:

Figure 54:

Triunghiul ABC este triunghiul ortic al triunghiului exı̂nscris (Fig. 54)

Deoarece perpendicularele duse din vârfurile unui triunghi XY Z pe laturile triunghiului

ortic corespunzător sunt concurente ı̂n centrul cercului exı̂nscris triunghiului XY Z, atunci

perpendicularele duse din centrele cercurilor exı̂nscrise Ia , Ib , Ic pe laturile BC, CA, respectiv

59
AB sunt concurente ı̂n centrul cercului circumscris triunghiului Ia Ib Ic , adică ı̂n punctul lui
Bevan.

Consecinţă: Triunghiul podar al punctului lui Bevan al triunghiului ABC este


triunghiul cotangentic τa τb τc al triunghiului ABC.

2) Fie I centrul cercului ı̂nscris ı̂n triunghiul ABC şi O centrul cercului circum-
scris triunghiului ABC. Punctele I, O şi V sunt coliniare.

Demonstraţie: (Fig. 55)

Figure 55:

Punctul I este ortocentrul triunghiului antisuplementar Ia Ib Ic , V centrul cercului

circumscris triunghiului, iar O este centrul cercului Euler al triunghiului Ia Ib Ic , deci punctele

I, O şi V sunt coliniare, ele aparţinând dreptei lui Euler a triunghiului Ia Ib Ic .

Consecinţă:

Segmentele IO şi OV sunt congruente, deoarece centrul cercului lui Euler este
mijlocul segmentului determinat de ortocentru, respectiv centrul cercului
circumscris unui triunghi.

60
3) Punctul lui Bevan este centrul cercului circumscris triunghiului
antisuplementar Ia Ib Ic corespunzător triunghiului ABC.

Demonstraţie:

Centrul cercului ı̂nscris (I) ı̂n triunghiul ABC este ortocentrul triunghiului Ia Ib Ic .

Punctul lui Bevan (V ) al triunghiului ABC este simetricul lui I faţă de centrul cercului

circumscris triunghiului ABC (centrul cercului Euler al triunghiului Ia Ib Ic ), deci V este

centrul cercului circumscris triunghiului antisuplementar Ia Ib Ic .

4) Raza cercului lui Bevan este egală cu 2R, unde R este raza cercului circum-
scris triunghiului ABC.

Demonstraţie: (Fig. 56)

Figure 56:

Fie RV raza cercului Bevan şi A0 , B 0 , C 0 lungimile laturilor triunghiului Ia Ib Ic .

61
d ◦ 1 b d ◦ 1 b d ◦ 1 b
Deoarece m(BI a C) = 90 − m(A), m(CIb A) = 90 − m(B) şi m(AIc B) = 90 − m(C),
2 2 2
iar triunghiul ABC este triunghiul ortic al triunghiului Ia Ib Ic , rezultă:

d 1 b a a
a = a0 · cos(BI 0 ◦ 0 0
a C) = a cos(90 − m(A) = a · sin , de unde a = .
2 2 A
sin
2
b c
Analog, b0 = şi c0 = .
B C
sin sin
2 2
A B C
Atunci, folosind formulele A[Ia Ib Ic ] = R(a + b + c), A[ABC] = 4Rrsin sin sin şi
2 2 2
abc a 0 b0 c0 abc abc
R= rezultă: RV = = = =
2 · A[ABC] 4 · A[Ia Ib Ic ] A B C 2 · A[ABC]
4sin sin sin · R(a + b + c)
2 2 2
2R.

5) Punctul lui Bevan V al triunghiului ABC şi I centrul cercului ı̂nscris


triunghiului ABC se află la aceeaşi distanţă faţă de dreapta lui Euler a
triunghiului ABC.

Demonstraţie:

Dreapta lui Euler a triunghiului ABC trece prin centrul circumscris O al triunghiului

ABC, iar cum V şi I sunt egal depărtate de O, rezultă că V şi I se află la aceeaşi distanţă

faţă de dreapta lui Euler a triunghiului ABC.

4) Punctul lui Nagel (N ), Longchamps(L) şi Bevan (V ) ale triunghiului ABC


sunt coliniare şi N V ≡ V L.

Demonstraţie: (Fig. 57)

Fie H, G, I, O ortocentrul, centrul de greutate, centrul cercului ı̂nscris, respectiv centrul


cercului circumscris triunghiului ABC.

Avem HN kOI şi HN = 2OI, V este simetricul lui I faţă de O, iar L este simetricul
ortocentrului H al triunghiului ABC faţă de O.

62
Figure 57:

NI 3 VO 1 LG 4 N I V O LG
Avem = , = , = , de unde · · = 1 şi din reciproca
NG 2 VI 2 LO 3 N G V I LO
teoremei lui Menelaus aplicată ı̂n triunghiul IGO rezultă că punctele L, V , şi N sunt
coliniare.

Mai mult, deoarece OIkHN rezultă OV kHN şi cum O este mijlocul segmentului HL rezultă
că V este mijlocul segmentului LN , deci LV ≡ V N .

Consecinţă: HN = 2OV = IV .

5) Paralelele duse prin punctul lui Bevan al triunghiului ABC la bisectoarele


interioare ale unghiurilor triunghiului ABC intersecteză laturile opuse ı̂n punctele
A0 , B 0 , C 0 . Dreptele AA0 , BB 0 , CC 0 sunt concurente.

Demonstraţie:

Deoarece V este centrul cercului circumscris triunghiului antisuplementar Ia Ib Ic (Fig. 58),

iar dreptele care unesc vârfurile triunghiului ortic respectiv cu punctele de intersecţie dintre

mediatoarele laturilor triunghiului de referinţă sunt concurente, rezultă concluzia.

63
Figure 58:

64
View publication stats

9 Bibliografie

[1] Barbu Cătălin, T eoreme f undamentale din geometria triunghiului, Editura Unique,
Bacău, 2008.

[2] Brânzei D.,ş.a., Geometrie, Editura Paralela 45, Piteşti, 1997.

[3] Kimberling C., Encyclopedia of triangle center,


http://faculty.evansville.edu/ck6/encyclopedia/ETC.html.

[4] Lalescu T., Geometria triunghiului, Editura Tineretului, Bucureşti, 1958.

[5] Mihalescu C., Geometria elementelor remarcabile, Editura Tehnică, Bucureşti, 1959.

[6] Moise E., Geometrie elementara din punct de vedere superior, E.D.P, Bucureşti, 1980.

[7] Pătraşcu E., P robleme de concurenta si coliniaritate, Editura Neuron, Focşani, 1995.

65