Nume: Ivan Rares-Cosmin

Clasa: X E

Data de predare: 20.03.2018

ABRAHAM LINCOLN

Bibliografie:
Titlu: Abraham Lincoln, o biografie
Autor: Zofia Stone
An de aparitie: 2017
Sitografie:
https://en.wikipedia.org/wiki/File:Abraham_Lincoln_O-77_matte_collodion_print.jpg
https://en.wikipedia.org/wiki/File:Mary_Todd_Lincoln_1846-1847_restored_cropped.png
https://en.wikipedia.org/wiki/File:Head_of_Abraham_Lincoln_at_Mount_Rushmore.jpg
https://en.wikipedia.org/wiki/File:Aerial_view_of_Lincoln_Memorial_-_west_side.jpg
1
 Abraham Lincoln a fost al saisprezecelea presedinte al Statelor Unite ale Americii,
functie pe care a exercitat-o incepand cu luna martie 1861 si pana la asasinarea sa in aprilie
1865. Lincoln a condus Statele Unite in timpul Razboiului Civil—conflict dintre Statele de
Nord si Statele de Sud din cauza sclaviei. Prin acesta, el a conservat Uniunea, a abolit
sclavia, a intarit guvernul federal si a modernizat economia.
Abraham Lincoln s-a nascut la 12 februarie 1809, al doilea copil al lui Thomas
Lincoln⁠ si al lui Nancy Lincoln, intr-o cabana de busteni, cu o singura camera, de la ferma
Sinking Spring din comitatul Hardin, Kentucky (astazi in comitatul LaRue). Era un
descendent al lui Samuel Lincoln⁠, care sosise la Hingham, Massachusetts, de la Norfolk,
Anglia, in secolul al XVII-lea. Bunicul dinspre tata al lui Lincoln, Abraham⁠, si-a mutat
familia din Virginia in Kentucky, unde a fost ucis intr-o ambuscada intr-un raid indian⁠ in
1786, sub ochii copiilor sai, inclusiv ai tatalui lui Lincoln, Thomas. Thomas a ramas sa-si
croiasca propriul drum la Frontiera. Mama lui Lincoln, Nancy, era fiica lui Lucy Hanks, si
s-a nascut in ceea ce este astazi comitatul Mineral, Virginia de Vest, pe atunci parte a
Virginiei. Lucy s-a mutat cu Nancy in Kentucky. Nancy Hanks s-a casatorit cu Thomas,
care a devenit un cetatean respectat. El a cumparat sau a luat in arenda mai multe ferme,
inclusiv Ferma Knob Creek⁠. Familia mergea la o biserica de baptisti, care avea standarde
morale restrictive si se opunea consumului de alcool, dansului si sclaviei. Cand s-a nascut
fiul sau Abraham, Thomas avea doua ferme de cate 240 ha, mai multe loturi la oras,
animale si cai. Era printre cei mai bogati oameni din comitat. in 1816 insa, Thomas si-a
pierdut tot pamantul in tribunale din cauza titlurilor de proprietate defectuoase.
Familia s-a mutat la nord, peste raul Ohio⁠ intr-un teritoriu liber (fara sclavi) si a
facut un nou inceput in ceea ce era pe atunci comitatul Perry, astazi in comitatul
Spencer, Indiana. Pe cand Lincoln avea noua ani, mama lui, Nancy, a murit de boala
laptelui in 1818. Dupa moartea mamei lui Lincoln, sora sa mai mare, Sarah⁠, s-a ingrijit de
el pana cand tatal lor s-a recasatorit in 1819. Noua sotie a lui Thomas Lincoln era
vaduva Sarah Bush Johnston⁠, mama a trei copii. Inainte de adolescenta, nu i-a placut munca
fizica grea asociata vietii la Frontiera. Din familia sa, si chiar din vecinatate, mai multi il
considerau lenes.

2
 In adolescenta insa, el si-a asumat voluntar responsabilitatea tuturor muncilor ce se
lasau de regula in seama baietilor din gospodarie si a devenit un taietor de lemne
indemanatic in munca sa de constructii de traverse de cale ferata.
In 1830, temandu-se de o epidemie de boala laptelui ce parea sa izbucneasca pe
malurile raului Ohio, familia Lincoln s-a mutat inspre vest, unde s-a asezat pe un teren
public la 10 mile vest de Decatur, in comitatul Macon, Illinois, un alt stat liber, fara
sclavi. In 1831, Thomas a mutat familia intr-un nou loc⁠ in comitatul Coles, Illinois. Atunci,
ca tanar ambitios de 22 de ani, destul de mare pentru a lua singur hotarari, Lincoln a
inceput viata pe cont propriu. Mergand cu o canoe pe raul Sangamon⁠, Lincoln a ajuns in
satul New Salem⁠ din comitatul Sangamon. In primavara lui 1831, angajat de un
intreprinzator din New Salem, Denton Offutt⁠, si insotit de prieteni, ducea marfa cu pluta de
la New Salem la New Orleans pe raurile Sangamon, Illinois si Mississippi. Ajungand la
New Orleans—si fiind martor ocular la ororile sclaviei—s-a intors acasa pe jos.
Prima femeie de care a fost interesat Lincoln a fost Ann Rutledge, pe care a
cunoscut-o cand s-a mutat pentru prima oara in New Salem; pana in 1835, ei aveau o
relatie, dar nu erau logoditi. Ea a murit la 22 de ani la 25 august 1835, foarte probabil
de febra tifoida. In 1840, Lincoln s-a logodit cu Mary Todd, provenita dintr-o familie
instarita, proprietara de sclavi, din Lexington, Kentucky. Ei s-au cunoscut la Springfield,
Illinois, in decembrie 1839 si s-au logodit in luna decembrie. Nunta planificata pentru 1
ianuarie 1841 a fost anulata cand Lincoln a rupt logodna. Ei s-au intalnit din nou la o
petrecere si s-au casatorit in cele din urma la 4 noiembrie 1842, in casa din Springfield a
sorei lui Mary. In 1844, cei doi au cumparat o casa⁠ in Springfield, langa biroul de avocatura
al lui Lincoln. Mary Todd Lincoln tinea casa, adesea cu ajutorul unei rude sau a unei
slujitoare angajate. Robert Todd Lincoln⁠ s-a nascut in 1843, iar Edward Baker
Lincoln⁠ (Eddie) in 1846. Lui Lincoln ii placeau copiii, si familia nu era considerata una
stricta cu copiii lor.
Edward a murit la 1 februarie 1850, la Springfield, probabil de tuberculoza. "Willie"
Lincoln⁠ s-a nascut la 21 decembrie 1850, si a murit de febra la 20 februarie 1862. Cel de al
patrulea fiu al familiei Lincoln, Thomas "Tad" Lincoln⁠, s-a nascut la 4 aprilie 1853, si a

3
murit de insuficienta cardiaca la 18 ani la 16 iulie 1871. Robert a fost singurul copil care a
ajuns adult si a avut la randul sau copii. Ultimul sau descendent, stranepotul Robert Todd
Lincoln Beckwith⁠, a murit in 1985.
In 1832, la 23 de ani, Lincoln a cumparat impreuna cu un partener, pe credit, un
magazin universal din New Salem, Illinois. Desi economia era infloritoare in regiune,
afacerea a avut dificultati, si Lincoln si-a vandut in cele din urma partea. In luna martie, el
si-a inceput cariera politica cu prima sa campanie pentru Adunarea Generala a statului
Illinois⁠. Capatase o oarecare popularitate locala si putea atrage oamenii din New Salem cu
talentul sau de povestitor, desi ii lipseau educatia, prietenii puternici si banii, motiv pentru
care probabil a si pierdut. El a sustinut lucrari de imbunatatire a navigatiei pe raul
Sangamon.
Inainte de alegeri, Lincoln servise cu grad de capitan in militia statului Illinois in
timpul Razboiului lui Soim Negru⁠. La intoarcere, Lincoln si-a continuat campania pentru
alegerile din 6 august pentru Adunarea Generala a statului Illinois. La 1,93 m, era inalt si
„destul de puternic pentru a-si intimida orice rival”.
Lincoln a servit drept diriginte al postei din New Salem si ulterior ca inspector la nivel de
comitat, in toata aceasta perioada citind mult. Apoi, s-a hotarat sa devina avocat si a inceput
sa invete singur dreptul, citind Commentaries on the Laws of England⁠ de Blackstone⁠ si alte
carti de drept. A doua sa campanie electorala, cea din 1834, a fost reusita. A fost ales in
legislativul statului; desi a candidat din partea Partidului Whig, multi democrati il preferau
unui adversar mai puternic.
Admis in barou in 1836, s-a mutat la Springfield, Illinois, si a inceput sa practice
dreptul cu John T. Stuart⁠, varul lui Mary Todd. Lincoln a devenit un avocat capabil si de
succes, cu o reputatie de adversar formidabil la examinarea martorilor adusi de adversari si
la cuvantarile de incheiere. A fost partener cu Stephen T. Logan⁠ intre 1841 si 1844.
Dupa o a doua campanie reusita, Lincoln a petrecut patru mandate consecutive
in Camera Reprezentantilor din statul Illinois⁠ ca reprezentant Whig de comitatul
Sangamon. In sesiunea 1835–1836, el a votat pentru extinderea dreptului de vot la toti
barbatii albi, indiferent daca erau sau nu proprietari. A fost cunoscut pentru atitudinea

4
pentru „pamantul liber”, care insemna opozitie atat fata de sclavie, cat si fata de
abolitionism. A articulat aceasta atitudine pentru prima oara in 1837, spunand: „institutia
sclaviei este bazata atat pe nedreptate, cat si pe relele politicii, dar promulgarea doctrinelor
de abolire tinde mai degraba sa-i agraveze raul, decat sa-l amelioreze.”
In 1846, Lincoln a fost ales in Camera Reprezentantilor a Statelor Unite, unde a
exercitat un singur mandat de doi ani. Era singurul Whig din delegatia statului Illinois, dar
a dat dovada de loialitate fata de partid participand la aproape toate voturile si tinand
discursuri in care apara linia partidului, In colaborare cu parlamentarul abolitionist Joshua
R. Giddings⁠, a redactat o propunere legislativa de abolire a sclaviei in Districtul Columbia,
cu compensatie pentru proprietari, stipulari care sa oblige la capturarea sclavilor fugari, si
supunerea chestiunii la referendum. El a abandonat propunerea dupa ce ea nu a intrunit
suficienta sustinere in cadrul Partidului Whig.
In domeniul politicii externe si militare, Lincoln s-a pronuntat impotriva Razboiului
Americano–Mexican, pe care il punea pe seama dorintei presedintelui Polk de „glorie
militara—acel atragator curcubeu care se inalta in ploile de sange”. Lincoln a sustinut
si Clauza Wilmot⁠, care, daca ar fi fost adoptata, ar fi interzis sclavia in orice teritoriu
american dobandit de la Mexic.
Lincoln s-a pozitionat ferm ca opozant al lui Polk, dupa ce a redactat si a propus o
rezolutie prin care lui Polk i se cerea sa indice locul exact de pe teritoriul american unde
fusese varsat sange, si sa demonstreze ca acel teritoriu apartine SUA; pretextul invocat de
presedintele Polk pentru declansarea razboiului a fost uciderea unor soldati americani pe un
teritoriu disputat intre Mexic si SUA, iar Polk declarase ca soldati mexicani
„invadasera teritoriul nostru si ca varsasera sangele concetatenilor nostri pe pamantul
nostru”.
Congresul nu a adoptat rezolutia si nici macar nu a dezbatut-o, ziarele nationale au
ignorat-o si ea s-a soldat in cele din urma cu pierderea sustinerii politice pentru Lincoln in
propriul sau colegiu. Un ziar Illinois l-a poreclit ironic „spotty Lincoln”. Lincoln a regretat
ulterior unele din afirmatiile sale, mai ales atacul asupra puterilor presedintelui in caz de
razboi.

5
 La 6 noiembrie 1860, Lincoln a fost ales al 16-lea presedinte al Statelor Unite,
invingandu-i pe democratul Stephen A. Douglas, pe John C. Breckinridge care candida din
partea democratilor din Sud, si pe John Bell⁠ de la noul Partid Uniunea Constitutionala⁠. A
fost primul presedinte dat de Partidul Republican. Victoria sa s-a datorat in intregime
puternicei sustineri din Nord si din Vest; in 10 din cele 15 state sclavagiste nu a aparut pe
niciun buletin de vot, si a castigat doar doua din cele 996 de comitate din tot Sudul.
Lincoln a primit 1.866.452 de voturi, Douglas 1.376.957, Breckinridge 849.781 de
voturi, iar Bell 588.789. Prezenta la urne a fost de 82.2 %, Lincoln castigand in statele
libere din Nord, in California si in Oregon. Douglas a castigat statul Missouri, si a obtinut
trei din cei patru electori din New Jersey (celalalt fiind castigat de Lincoln). Bell a castigat
in Virginia, Tennessee, si in Kentucky, iar Breckinridge a castigat restul Sudului.
Lincoln a inteles ca puterea guvernului federal de a pune capat sclaviei era limitata
de Constitutie, care pana in 1865 lasa chestiunea in seama fiecarui stat. Inainte si in timpul
alegerii sale ca presedinte, el a sustinut ca disparitia finala a sclaviei va rezulta din
impiedicarea expansiunii ei in noile teritorii americane. La inceputul razboiului, el a
incercat si sa convinga statele sa accepte eliberarea cu despagubire in schimbul interzicerii
sclaviei.
La 19 iunie 1862, cu sustinerea lui Lincoln, Congresul a adoptat o lege prin care
interzicea sclavia in toate teritoriile federale. In iulie 1862, a fost adoptata o a doua Lege de
Confiscare, prin care se stabileau proceduri judecatoresti prin care se puteau elibera sclavii
oricarei persoane condamnate pentru ajutarea rebeliunii.
Proclamatia de emancipare, emisa la 22 septembrie 1862, si intrata in vigoare la 1
ianuarie 1863, ii declara liberi pe sclavii din 10 state neaflate sub controlul Uniunii, cu
exceptii privind zonele aflate deja sub controlul Uniunii in doua state. Lincoln a petrecut
urmatoarele 100 de zile pregatind armata si natiunea pentru emancipare, in timp ce
democratii si-au raliat alegatorii de la alegerile legislative din 1862 avertizand privind
amenintarea pe care o reprezinta sclavii eliberati pentru albii din Nord.
Odata ce abolirea sclaviei in statele rebele a devenit un obiectiv militar, pe masura
ce armatele Uniunii inaintau spre sud, din ce in ce mai multi erau eliberati, pana cand toti

6
cei trei milioane din teritoriul confederat au fost eliberati. Comentariul lui Lincoln la
semnarea proclamatiei a fost: „niciodata, in viata mea, nu m-am simtit mai sigur ca fac ceea
ce trebuie, decat acum cand semnez aceasta hartie.” O vreme, Lincoln a continuat planurile
mai vechi de a constitui colonii de sclavi eliberati. El comenta favorabil pe tema colonizarii
in Proclamatia de emancipare, dar toate tentativele de a pune in aplicare un proiect de
asemenea amploare au dat gres. La cateva zile dupa anuntarea emanciparii, 13 guvernatori
republicani s-au intrunit la Conferinta de Razboi a Guvernatorilor⁠; ei au sustinut
proclamatia presedintelui, dar au propus demiterea generalului George B. McClellan din
functia de comandant al armatei Uniunii.
Dupa emiterea Proclamatiei de emancipare, inrolarea fostilor sclavi in armata a
devenit politica oficiala a guvernului. Pana in primavara lui 1863, Lincoln era gata sa
recruteze soldati negri in numere mai mari decat cele modice de pana atunci. Intr-o
scrisoare adresata lui Andrew Johnson, guvernatorul militar al statului Tennessee, in care il
incuraja sa ia initiativa de a strange armate de negri, Lincoln scria: „simpla vedere a 50.000
de soldati negri inarmati si pregatiti pe malurile fluviului Mississippi ar pune capat pe loc
rebeliunii”. Pana la sfarsitul lui 1863, la indrumarea lui Lincoln, generalul Lorenzo
Thomas⁠ recrutase 20 de regimente de negri din valea raului Mississippi.
In timp ce razboiul continua, Lincoln a candidat pentru realegere in 1864. Lincoln
era un politician priceput, aducand—si tinand—impreuna toate factiunile principale ale
Partidului Republican, si atragand de partea sa si pe democratii razboiului⁠ ca Edwin M.
Stanton⁠si Andrew Johnson. Lincoln petrecea multe ore pe saptamana discutand cu
politicieni din toata tara si folosindu-se de puterile sale de patronaj—extins mult fata de
cele de pe timp de pace—pentru a tine factiunile partidului unite, a construi sustinere pentru
propriile politici, si pentru a respinge eforturile radicalilor de a-l debarca de la candidatura
din 1864. La conventia din 1864, Partidul Republican l-a ales pe Johnson, un democrat al
razboiului din statul sudic Tennessee, drept candidat pentru functia de vicepresedinte.
Pentru a-si largi coalitia incluzand si pe democratii de razboi si pe republicani, Lincoln a
candidat sub titulatura nou-infiintatului Partidului Unionist⁠.

7
 Cand campaniile lui Grant din primavara lui 1864 au devenit blocaje sangeroase si
pierderile umane ale Uniunii au inceput sa creasca, lipsa unui succes militar a avut un
impact important asupra perspectivelor de realegere a presedintelui, si multi republicani din
toata tara s-au temut ca Lincoln va pierde.
Reunificarea reusita a statelor a avut consecinte si asupra numelui tarii. Termenul
„Statele Unite” fusese folosit si anterior, uneori la plural („aceste State Unite”), si alte ori
ca denumire la singular, fara sa existe o consistenta gramaticala. Razboiul Civil a fost o
forta importanta ce a precipitat dominatia acordului la singular pana la sfarsitul secolului al
XIX-lea. In anii recenti, istorici ca Harry Jaffa, Herman Belz, John Diggins, Vernon Burton
si Eric Foner au pus accent pe redefinirea de catre Lincoln a valorilor republicane. Inca din
anii 1850, o vreme cand mare parte din retorica politica se concentra pe sfintenia
Constitutiei, Lincoln a pus accent pe Declaratia de Independenta ca fundament al valorilor
politice americane—pe care a denumit-o „foaia de ancorare” a republicanismului. Accentul
pus in Declaratia de Independenta pe libertate si egalitate pentru toti, spre deosebire de
toleranta cu care Constitutia trata sclavia, a schimbat directia dezbaterii.
In martie 1861, in primul discurs inaugural al lui Lincoln⁠, el explora natura
democratiei, denuntand secesiunea ca anarhie, si explicand ca domnia majoritatii trebuie sa
fie echilibrata de restrictii constitutionale in sistemul american. El spunea: „o majoritate
tinuta in frau de frane si limitari constitutionale, schimbandu-se permanent cu usurinta
odata cu schimbarile deliberate ale opiniilor si sentimentelor populare, este singurul
adevarat suveran al unui popor liber.”
John Wilkes Booth era un cunoscut actor, dar si spion confederat din Maryland; desi
nu s-a inrolat in armata confederata, avea legaturi cu serviciul secret al Confederatiei. In
1864, Booth a pus la cale un plan (foarte similar cu cel al lui Thomas N. Conrad, autorizat
anterior de catre Confederatie) de a-l rapi pe Lincoln in schimbul eliberarii unor prizonieri
confederate.
Dupa ce a fost prezent la un discurs tinut la 11 aprilie 1865, de Lincoln pentru
promovarea drepturilor negrilor, Booth, agitat, si-a schimbat planurile si a devenit hotarat
sa-l asasineze pe presedinte. Afland ca presedintele, prima doamna, si generalul din fruntea

8
armatelor Uniunii, Ulysses S. Grant, vor fi prezenti la Ford's Theatre⁠, Booth a pus la cale
un plan, impreuna cu mai multi conspiratori, de a-i asasina pe vicepresedintele Andrew
Johnson, pe secretarul de stat William H. Seward si pe generalul Grant. Fara principala
garda de corp, Ward Hill Lamon⁠, Lincoln a plecat sa vada piesa de teatru Our American
Cousin⁠ la 14 aprilie. In ultimul moment, Grant si sotia sa au ales sa mearga in New Jersey
in vizita la copiii lor, in loc sa mearga la teatru.
Garda de corp a lui Lincoln, John Parker, a plecat de la Ford's Theater la pauza
pentru a servi o bautura cu vizitiul lui Lincoln in Star Saloon, aflat in vecinatate.
Presedintele, ramas nepazit, statea in loja oficiala de la balcon. Profitand de ocazie, Booth
s-a furisat pe la spate si, la ora 10:13 pm, l-a impuscat de aproape pe Lincoln in ceafa,
ranindu-l mortal. Maiorul Henry Rathbone⁠ s-a luptat putin cu Booth, dar Booth l-a
injunghiat si a fugit.
Aflat pe fuga timp de 12 zile, Booth a fost gasit in ziua de 26 aprilie la o ferma din
Virginia, la circa 100 km sud de Washington, D.C. Dupa ce a refuzat sa se predea soldatilor
unionisti, Booth a fost ucis de sergentul Boston Corbett.
Trupul lui Lincoln, infasurat in drapel, a fost escortat apoi prin ploaie la Casa Alba,
de ofiteri cu capetele descoperite, in timp ce toate bisericile din oras bateau clopotele.
Presedintele Johnson a depus juramantul la ora 10:00 am, cu mai putin de 3 ore dupa
moartea lui Lincoln. Sicriul presedintelui a fost depus in Camera de Est si apoi in Rotonda
Capitoliului intre 19 si 21 aprilie. Sicriul fiului sau Willie care murise cu trei ani in urma a
fost exhumat si au mers impreuna pe ultimul drum al presedintelui in vagonul prezidential
„United States”. Timp de trei saptamani trenul funerar Lincoln Special decorat in negru le-a
purtat pe un traseu lung si intortocheat de la Washington D.C. pana la Springfield, Illinois
oprind in multe orase din Nord pentru slujbe elaborate cu participari de sute de mii de
oameni, trecand prin fata altora care s-au adunat pe marginea caii ferate cu orchestre, focuri
de tabara si coruri sau doar oprindu-se cu capul descoperit la trecerea procesiunii.
⁠

9
10
11
12