Duroselle. Istoria relațiilor internaționale. P.

264-265

România

România şi Bulgaria au fost principalele două țări aliate ale Germaniei în Europa balcanică. Pe 6
septembrie 1 940, regele Carol al II -lea al României, care încercase în zadar să calmeze neîncrederea
lui Hitler, a fost obligat să abdice sub presiunea generalului Ion Antonescu şi a mişcării fasciste a Gărzii
de Fier. Antonescu a devenit dictatorul României, s-a debarasat de principalii lideri ai Gărzii de Fier
după rebeliunea din ianuarie 1 94 1 şi a dezvoltat, sub presiune germană, o campanie antisemită, mai
puțin atroce ca în Germania. El a deschis țara germanilor, le-a permis exploatarea cîmpurilor
petrolifere româneşti şi a declarat război Rusiei la 22 iunie 1 94 1 . Scopul său părea să fi fost acela de
a-1 convinge pe Hitler că al doilea arbitraj de la Viena (august 1 940) trebuia anulat şi Transilvania
redată în întregime României. El a cucerit Basarabia, Bucovina de Nord şi Transnistria (între Nistru şi
Nipru), cu portul Odessa. Victoriile ruseşti din iarna lui 1 943 - 1944 au pus România într -o situație
dificilă. Adversarii lui Antonescu au încercat să negocieze cu Aliații şi prințul Barbu Ştirbei a fost trimis
în secret la Cairo unde, în aprilie 1 944, au avut loc negocieri pentru armistițiu. Molotov a făcut public
faptul ca URSS nu avea nici o revendicare teritorială asupra României, cu excepția Basarabiei şi a
Bucovinei de Nord. În timp ce Armata Roşie pătrundea pe teritoriul românesc, o lovitură de stat a
avut loc pe 23 august 1 944 la Bucureşti, grăbind înaintarea sovieticilor (Ploieştiul şi Bucureştiul au
fost ocupate pe 30 şi 3 1 august). România a acceptat condițiile de armistițiu ale Aliaților. În aceeaşi zi,
tînărul rege Mihai 1-a arestat pe mareşalul Antonescu şi a alcătuit un nou cabinet, condus de
generalul Sănătescu, format din național-țărănişti (Iuliu Maniu), din liberali (Brătianu), din socialişti şi
comunişti. Armistițiu! românesc a fost semnat pe 12 septembrie la Moscova.