Traumatisme abdominale

 Contuziile (traumatismele inchise) abdomenului se incadrează cel mai adesea in cadrul unui
politraumatism

 Se vor identifica intotdeauna leziunile asociate.

 O treime din cazurile de politraumatism prezintă contuzii abdominale.

 Ficatul şi splina sunt cele mai afectate organe.

-Bilanţ sistematic al tuturor politraumatismelor:

-Radiografie toracică;

• bazinul in incidenţă anteroposterioară;

-Ecografie abdominală - oferă primele elemente ale diagnosticului de contuzie abdominală.

-Biologia standard şi completată cu: bilanţ hepatic, lipază.

-In caz de stabilitate hemodinamică - CT de corp intreg

Managementul unei contuzii abdominale depinde de stabilitatea hemodinamică:

 Pacient instabil - laparotomie de urgenţă;

• laparotomie „scurtă”(ca durată): stoparea hemoragiei cat mai repede posibil (splenectomie,
sutura arterei, packing) şi laparorafie

 Pacient stabil tratament medical

• unitate de terapie intensivă,

• analgezice, monitorizare (posibilitate de a indica oricand necesitatea operaţiei), corecţie a

tulburărilor electrolitice, incălzire, intreţinererea unei hemodinamici favorabile

• profilaxia tetanosului

• monitorizare prelungită in mediu spitalicesc

Criteriile de tratament medical in caz de traumatism abdominal:

 stabilitate hemodinamică;

 fără indicaţii de intervenţie in caz de urgenţă (eviscerare, peritonită, plagă penetrantă);

 nu mai mult de 4 unităţi de masă sanguină transfuzate

TRAUMATISMUL SPLINEI

 A se evoca sistematic in caz de:

• plagă penetrantă/traumatism al hipocondrului stang;

• in general pentru toate traumatismele abdominale.

 Semne clinice:

• fracturi ale ultimelor coaste stangi

• identificarea unei instabilităţi hemodinamice.

 Imagistică:

• ecografie insoţită de CT in caz de stabilitate hemodinamică;

• hemoperitoneu,

• hematom al splinei, subcapsular + + + ne-inconjurat de parenchimul splenic

Management: Depinde de starea hemodinamică

 stabilă -> tratament medical, monitorizare;

 instabilă laparotomie de urgenţă - splenectomie, anatomopatologie,

 vaccinare impotriva infecţiilor cu pneumococ, haemophilus,

 antibioterapie cu amoxicilină,

 monitorizarea trombocitozei postoperatorii;

 instabilă după o stabilitate hemodinamică;

■ splenectomie,

■ sau embolizarea arterială dacă este posibil

TRAUMATISMELE HEPATICE

 A se evoca sistematic in caz de:

-plagă penetrantă/traumă a hipocondrului drept;

- in general, pentru toate traumatismele abdominale.

 Semne clinice: .

- fractura ultimelor coaste de pe partea dreaptă;

- identificarea unei instabilităţi hemodinamice.

  Biologie: citoliză.

 Imagistică:

- ecografie insoţită de CT in caz de stabilitate hemodinamică;

• hemoperitoneu,

• hematom, fracturi, contuzii,

 leziuni vasculare (vene suprahepatice, vena portă, artera hepatică).

Existenţa leziunii vasculare poate să semnaleze o plagă a căilor biliare asociate.

Complicaţiile traumatismului hepatic:

 embolia gazoasă in caz de plagă a venelor suprahepatice;

 hemobilia: angiocolită + hemoragie digestivă;

 biliom/coleperitoneu.

Managementul: depinde de starea hemodinamică;

 stabilă - tratament medical, monitorizare,

 instabilă - laparotomie de urgenţă

■ explorare,

■ control al hemoragiei prin compresia ficatului pe diafragmă,

■ tamponare cu ajutorul compreselor (packing),

■ laparorafie,

■ indepărtarea campurilor sterile printr-o nouă laparotomie la 24-48 de ore,

 monitorizare

TRAUMATISMUL PANCREATIC

-Apare in mod tipic după o decelerare puternică/traumatism epigastric.

-Diagnostic:

• durere de pancreatită acută;

• creşterea lipazei.

-Imagistică (CT + + +):

• aspect eterogen al pancreasului, fractură; infiltrare a grăsimii peripancreatice.

-Prognosticul este dominat de asocierea cu:

• plagă a canalului Wirsung - bili-RMN;

• afectarea duodenului - tablou de peritonită

Complicaţiile:

 pancreatita acută şi complicaţiile sale (necroză, infectare, pseudochiste etc);

 fistula pancreatică (plagă a duetului Wirsung).

Principiu de tratament:

 stabil - tratament medical (regim absolut, analgezice, monitorizare);

 stabil cu plagă a ductului Wirsung - tratament endoscopie (poziţionarea unei proteze);

 instabilitate, peritonită asociată, plagă a canalului Wirsung netratabilă endoscopie -

intervenţie chirurgicală

PLAGI ABDOMINALE

Examen clinic:

 identificarea punctului de intrare şi a punctului de ieşire;

 vizualizarea traiectoriei;

 plaga este penetrantă (peritoneul a fost traversat) -> examen sub anestezie locală.

 examinările complementare - puţin utile.

 Plagă penetrantă - laparotomie, explorare a intregului tub digestiv, tratamentul leziunilor ( cel
mai adesea o rezecţie-anastomoză sau sutură).

 Plagă nepenetrantă - debridare, sutura plăgii.

 In toate cazurile: profilaxia tetanosului, antibioprofilaxie