EVALUAREA SERVICIULUI DE PROBAȚIUNE IAȘI

Membrii grupului de cercetare:

Nemtanu Gabriela – Adina
Apostol Roxana Cornelia

Prezentarea cadrului studiului…………………………………………………………3

Obiectivele urmarite in cercetare………………………………………………………4
Ce sunt Serviciile de Probatiune?........................................................................................5
Cu cine lucreaza Serviciul de Probatiune?...........................................................................7
Care sunt responsabilitatile profesionale ale consilierului de probatiune?…………..……7
Observarea consilierului de probatiune la o sedinta de supraveghere cu minorul G.M.9
Care este grupul tinta al interventiei Serviciului de Probatiune?…………………...…....10
Care sunt principalele activitati derulate de Serviciul de Probatiune, Iasi?.......................10
Supravegherea………………………………………………………………………...….10
Observatii cu privire la desfasurarea unei sedinte de supraveghere a minorului G.M.12
Asistenta si consiliere………………………………………………………………...….13
Capcane ale activitatii de asistenta si consiliere relatate de consilerul de probatiune..14
Referatul de evaluare…………………………………………………………………….16
Atributiile consilierului de probatiune…………………………………………..………17
Studiu de caz…………………………………………………………………………….18
Evaluare a riscului de recidiva…………………………………………………….……18
Referat de evaluare(realizat de Nemtanu Gabriela-Adina)……………………………20
Comentarea referatului de evaluare si observatii din timpul intervievarii inculpatilor23
Referat de evaluare……………………………………………...………………………26
Concluzii…………………………………………………………………………………29
Colaboratorii Serviciului de Probatiune………………………………………………….30
Bibliografie…...…………………………………………………………………...……..31
Anexe…………………………………………………………………………………….32
Cadrul legal si competenta Serviciului de Probatiune………………………………...…32

1
Organigrama Serviciului de Probatiune………………………………………….………33
Grila de observatie.............................................................................................................34
Ghidul de interviu pentru consilierul de probatiune.........................................................36
Statutul personalului din serviciile de probaţiune..............................................................36

Prezentarea cadrului studiului

Serviciul de Probatiune din Iasi este serviciul in cadrul caruia am desfasurat
activitatea de practica acesta fiind si motivul pentru care am ales ca lucrarea de
evaluare sa o realizam tot in acest domeniu.
Persoanele care au participat la realizarea acestei cercetari de teren sunt:
Nemtanu Gabriela -Adina si Apostol Roxana Cornelia.
Tema cercetarii o constituie o constituie: Studierea activitatii de evaluare
psihosociala – Referatul de evaluare (activitate derulata de catre Serviciul de
Probatiune).
Probleme intampinate in realizarea studiului:
Una dintre problemele cu care ne-am confruntat in realizarea acestei cercetari a
fost faptul ca activitatea de practica am desfasurat-o destul de tarziu. Am fost zece
persoane care am efectuat stagiul de practica la Serviciul de Probatiune din Iasi iar
consilierii de probatiune care s-au ocupat de noi ne-au programat individual o perioada
in care sa venim(eu si colega mea fiind programate in lunile decembrie-ianuarie).
Un alt inconvenient ar fi faptul ca initial trebuia sa realizam acesta cercetare intr-
un grup de trei persoane(grila de observatie si ghidul de interviu trimise pe mail fiind
realizat sub semnatura unui grup de cercetare de trei persoane). Din cauza lipsei de
comunicare si interactiune cu cea de-a treia persoana care nu avea timpul necesar unei
cooperari a trebuit sa renuntam.

Lucram pentru a preveni savarsirea de noi infractiuni”

~ Serviciul de Probatiune ~

Obiectivele urmarite in cercetare

2
 Prima parte a acestei cercetari contine o prezentare a Serviciului de Probatiune,
mai exact sunt raspunsuri la niste intrebari care ajuta sa ne formam o imagine despre
acest organism si pentru o continuitate a informatiilor - nu putem vorbi despre ceea ce
am observat in cadrul activitatii de realizare unui referat de evaluare a Serviciului de
Probatiune din Iasi daca nu avem idee ce sunt serviciile de probatiune.
Scopul acestei parti teoretice a eseului fiind acela de a elabora conceptul de
probatiune, de a creste nivelul de intelegere asupra a ceea ce este probatiunea si cum
promoveaza ea rolul justitiei restaurative in societate.
Am incercat sa imbinam teoria cu practica astfel incat fiecare parte teoretica
este sustinuta cu observatii din practica Serviciului de Probatiune din Iasi.
Spre finalul acestei acestei cercetari este prezentat un referat de evaluare
intocmit de Nemtanu Gabriela-Adina pe baza unui caz real, destul de mediatizat, in
urma interviului luat inculpatilor de catre consilierul de probatiune la domiciliul
acestora.Apoi sunt consemnate observatii cu privire la acest caz( o fisa de observatie se
afla in anexa).
Am vorbit despre:
 mediul in care traiesc inculpatii,
 despre ceea ce am observat in timpul interviului la inculpati,
 gesturile non-verbale ale inculpatilor;
 intervievare si modul cum a fost realizat interviul ;
 de modul in care consilierul de probatiune a reusit sa fie empatic;
 parerile mele in legatura cu acest caz;
 parerile consilierului de probatiune in legatura cu acest caz;
 discrepanta intre ceea ce se spune si ceea ce se face.
Consideram ca observatia este un exercitu de luciditate si prin aspectele pe care
le-am subliniat mai sus se raspunde in mare parte celor mai importante cerinte ale
acestei cercetari.
Spre final am redat un referat de evaluare in legatura cu un caz pe care Apostol
Roxana Cornelia l-a intalnit in efectuarea stagiului de practica.Iar la anexe se regasesc:
cadrul juridic, organigrama,fisa de obervatie, ghidul de interviu.

3
 Ce sunt serviciile de probatiune?
Sunt organisme specializate aflate in subordinea Ministerului Justitiei care
functioneaza la nivel national pe langa fiecare tribunal.
Din punct de vedere etimologic termenul de probatiune sugereaza o perioada de
demonstratie, prin urmare acei condamnati care au demostrat dorinta de schimbare de-a
lungul perioadei stabilite, prin indeplinirea conditiilor impuse pentru probatiunea lor sunt
iertati si eliberati de alte implicatii ale sistemului de justitie penala.
Probatiunea a fost definita in termeni generali ca fiind:
O metoda de sanctionare cu baza socio-pedagogica, caracterizata de o combinatie
intre supraveghere si asistare. Aceasta metoda este aplicata intr-un sistem liber
infractorilor selectati in conformitate cu personalitatea infractionala, tipul infractiunii si
receptivitatea de care dau dovada si in relatie cu un sistem al carui scop este de a-i oferi
infractorului sansa modificarii atitudinii sale fata de viata in societate si oportunitatea de
a se integra in mediul social fara riscul de a incalca din nou normele sociale si penale.
Joan Petersil(1999) accentua specificul probatiunii subliniind ca:”Ceea ce
realizeaza serviciul si consilierul de probatiune este de a tine sub control riscul comiterii
de noi infractiuni…”

Ce obiective are Serviciul de Probatiune Iasi?

 supravegheaza respectarea de catre persoana condamnata a masurilor prevazute de
art.86-3, (Masurile de supraveghere si obligatiile condamnatului)alin. 1, lit. a-d
din Codul penal;
 supravegheaza respectarea obligatiilor impuse condamnatului de catre instanta;
 contribuie la procesul de individualizare a sanctiunilor si a masurilor impuse de
organele judiciare pe durata desfasurarii procesului penal(individualizarea
sanctiunilor se realizeaza prin intermediul referatului de evaluare);
 pune in executare hotarari judecatoresti prin care se impune persoanei sanctionate
penal respectarea unor masuri si executarea unor obligatii;

4
 mentine o permanenta legatura cu instantele de judecata, informandu-le cu privire
la felul in care sunt respectate masurile si executate obligatiile impuse persoanei
sanctionate penal;
 ofera sprijin persoanei sanctionate penal pentru a depasi anumite nevoi cu care se
confrunta si care o pot determina sa comita din nou infractiuni;
 intocmesc,la cererea instantelor de judecata,referate de evaluare cu privire la
persoanele care au savarsit infractiuni si sunt mentinute in stare de libertate sau cu
privire la inculpate;
 desfasoara la cerere, activitati de consiliere individuala a infractorilor in ceea
priveste comportamentul social,de grup si individual;
 implica comunitatea in procesul de supraveghere si reintegrare a persoanelor
sanctionate penal, mentinute in libertate;
 colaboreaza cu institutiile publice in vederea executarii masurii obligatorii
minorului la prestarea unei activitati neremunerate intr-o institutie de interes
public;
 initieaza si deruleaza impreuna cu voluntarii si reprezentatii societatii civile,
precum si cu organizatii guvernamentale romane si straine, programe de
resocializare a persoanelor care au savarsit infractiuni si sunt mentinute in stare de
libertate sau cu personae care ispasesc o pedeapsa privative de libertate si care au
solicitat sa participle la aceste programe, pentru sprijinirea acestora in respectarea
conditiilor impuse de instanta de judecata si pentru reintegrarea lor sociala;
colaboreaza cu institutiile publice si private ,precum si cu persoanele fizice si
juridice din raza lor de competenta, in vederea identificarii,dupa caz a locurilor de
munca disponibile, a cursurilor scolare, precum si a celor de calificare sau
recalificare profesionala..

Cu cine lucreaza Serviciul de Probatiune Iasi?

Consilierii de probatiune lucreaza in principal cu persoane care au savarsit
infractiuni pentru care organele judiciare au solicitat referate de evaluare pe perioada

5
derularii procesului penal si cu cele fata de care instantele au dispus sanctiuni
neprivative de libertate.

Care sunt responsabilitatile profesionale ale consilierului de

probatiune?
 Politici si procedure care asigura legatura serviciului de probatiune cu instantele,
in scopul notificarii rapide a hotararii de punere sub probatiune impreuna cu
datele necesare identificarii infractorului pus sub supraveghere, precum si a
duratei si a conditiilor impuse de instanta.
 La primul interviu, luat dupa intrarea in vigoare a hotararii judecatoresti a
instantei competente, consilierul de probatiune trebuie sa explice, in scris,
infractorului date si informatii referitoare la:
- conditiile hoatrarii judecatoresti de supraveghere, obligatiile pe care le are
infractorul pe toata durata perioadei de supraveghere, precum si riscurile la care se
expune daca incalca conditiile impuse de instanta;
- confidentialitatea dosarului infractorului;
- prevederile Codului penal referitoare la revocarea, modificarea si incetarea
hoatararii judecatoresti de supraveghere;
- explicatii cu privire la rolul si obligatiile consilierului de probatiune
 Consilierea infractorilor care au primit o pedeapsa privative de libertate plus
probatiune, cu privire la obligatiile lor in cazul suspendarii executarii sau al
liberarii conditionate.
 Realizarea si inregistrarea planului de supraveghere in dosarul infractorului, intr-
un termen précis specificat de la intrarea in vigoare a hotararii de punere sub
supraveghere.Planul trebuie sa prevada:
- frecventa anticipata a contactelor cu clietul de a-si indeplini obligatiile prescrise
de hotararea judecatoreasca de supraveghere;
- evaluarea disponibilitatii clientului de a-si indeplini obligatiile prescrise de
hotararea judecatoreasca de supraveghere;
- evaluarea nivelului de risc al comiterii de noi infractiuni;

6
- evaluarea nevoilor personale si sociale de a caror satisfacere depinde indeplinirea
de catre infractor a obligatiilor impuse de hotararea judecatoreasca de probatiune..
 Revizuirea periodica a planului si nivelului de supraveghere
 Consultarea si participarea clientului la dezvoltarea planului de supraveghere
dincolo de conditiile impuse de hotararea judecatoreasca.
 Realizarea unor proiecte periodice cu privire la progresele inregistrate de client
 Realizarea contactelor si cooperarii cu organelle locale ale politiei, procuraturii
precum si cu instantele judecatoresti in legatura cu practicele si politicele de
supraveghere
 Utilizarea si incurajarea utilizarii resurselor comunitare existente in procesul
identificarii si satisfacerii nevoilor clientului referitoare la :
- gasirea unui loc de munca
- continuarea pregatirii scolare
- consiliere personala si/sau familiala
- consultanta psihologica si psihiatrica

Observarea consilierului de probatiune la o sedinta de supraveghere cu

minorul G.M.
Inainte de participarea mea ca si observator la sedinta de supraveghere,
consilierul de probatiune mi-a explicat ce inseamna si in ce consta o sedinta de
supraveghere si de asemenea mi-a dat sa studiez dosarul minorului G.M. care urma
sa participle la aceasta sedinta.
Sedinta de supraveghere a avut loc intr-o sala micuta, cu un birou. M-am
pozitionat intr-un plan mai departat pentru a nu crea stare de diconfort inculpatului
care oricum fusese anuntat de consilierul de probatiune de participarea mea la
aceasta sedinta.
Abilitatile consilierului de probatiune pe care am reusit sa le surprind in acest
process de aproximativ 20 de minute au fost:
- o buna ascultare- ascultare activa;

7
 - reflectare – consilierul de probatiune l-a facut pe inculpat sa auda
ceea ce spune;
- afirmare – au fost repetate cuvintele cheie;
- a parafrazat ideile principale - “Inteleg ca…”,Spuneai ca..”;
- a sumarizat informatia – “Asadar ceea ce am discutat…”, Inteleg
in final…”, “Ce s-a intamplat a fost…”
- s-a aratat interesat de comportamentul prietenilor inculpatului
pentru a ajunge de fapt la comportamentul inculpatului;
- in sensul stimularii schimbarii comportamentale a inculpatului,
consilierul de probatiune a folosit determinismul bazat pe pedeapsa( a facut o
alegere buna deoarece inculpatul s-a dovedit a fi tipul de persoana pentru care
esecul este stimulativ)
Detalii in legatura cu ceea ce inseamna o sedinta de supraveghere si notitele
pe care le-am luat in timpul sedintei le vom reda in capitolul care ofera informatii
despre activitatile Serviciului de Probatiune.

Care este grupul tinta al interventiei Serviciului de Probatiune Iasi?

 Invinuitii si inculpatii
Pentru orice infractiune organele judiciare pot solicita intocmirea de
referate de evaluare pentru persoana in cauza.Acestea sunt facultative pentru
adulti si obligatorii pentru minori.
 Minorii sanctionati cu masura educativa si a libertatii supravegheate si adultii
pentru care s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.
Daca judecatorul ia fata de minor masura educativa a libertatii
supravegheate, acesta poate sa-l oblige pe minor sa execute una sau mai multe
obligatii prevazute de codul penal.In acest caz, verificarea modului in care
minorul executa aceste obligatii cade in sarcina consilierilor de probatiune.
Daca judecatorul a pronuntat o sentinta cu inchisoarea insa considera ca
scopul pedepsei poate fi atins si fara privare de libertate, poate suspenda
executarea acestei pedepse sub supravegherea serviciului de probatiune.In acest

8
 vcaz consilierul de probatiune verifica modul in care persoana condamnata sub
supraveghere respecta masurile si respecta obligatiile prevazute de codul penal,
impuse acesteia prin hotarare judecatoreasca.

Care sunt principalele activitati derulate de care Serviciul de

Probatiune Iasi?
 Supravegherea
Beneficiari: persoanele fata de care s-au dispus sanctiuni comunitare,
incredintate spre supraveghere Serviciilor de Probatiune:
- persoannele condamnate, carora instanta de judecata le-a impus respectarea
masurilor prevazute la art.86 alin.1 a)- d) din Codul Penal;
- persoannele condamnate, carora instanta de judecata le-a impus respectarea
masurilor prevazute la art.86 alin.3 a)- f) din Codul Penal;
- minorii carora instanta de judecata le-a impus respectarea uneia sau mai multora
dintre obligatiile prevazute in art.103nalin.3 lit.a)-c) din Codul Penal
In vederea reintegrarii sociale a persoanelor care au savarsit infractiuni,
mentinute in stare de libertate, si a supravegherii executarii obligatiilor stabilite de
instanta de judecata in sarcina acestora, se infiinteaza sub autoritatea Ministeului
Justitiei, serviciile de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a
sanctiunilor neprivative de libertate.
Plecand de la aceasta definitie, se remarca pozitionarea institutiei probatiunii
in sfera executionala a procesului penal prin rolul conferit acesteia: supravegherea
modului in care o persoana condamnata sau minor executa obligatiile stabilite de
instanta in sarcina sa pe durata unui termen de incercare.Scopul unei astfel de
interventii este acela de a sigura reintegrarea sociala a persoanei in cauza.
Activitatatea de supraveghere tine de esenta probatiunii si isi gaseste
aplicabilitatea in cazurile in care instanta de judecata pronunta o sentinta cu supunere
la probatiune, cum ar fi:suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere; liberarea
provizorie sub controlul judiciar; libertatea supravegheata, munca in folosul
comunitatii etc.
9
 Prin sentinta de supunere la probatiune condamnatului i se impun unele
conditii obligatorii, acestea constituind obiectul activitatii de supraveghere al
serviciilor de probatiune.Aceste conditii pot varia de la maxima
generalitate(prezentarea la intalnirile cu personalul de probatiune,anuntarea
schimbarii domiciliului,precum si a oricarei deplasari ce depaseste o anumita durata,
comunicarea si justificarea schimbarii locului de munca) pana la conditii speciale in
functie de specificul psiho-social al delicventului, identificat prin referatul de
evaluare(participarea la grupuri de terapie sau de instruire, supunerea la unele masuri
de control, tratament sau ingrijire medicala, sa se supuna la un tratament de
dezalcoolizare sau dezintoxicare, sa nu frecventeze anumite locuri etc).
Activitatea de supraveghere propriu-zisa este precedata de o activitate sub
denumirea de activitatea de luare in sarcina a infractorului supus la probatiune care
presupune realizarea intr un termen scurt(5- 10 zile) a unei prime intrevederi si
consilierul de probatiune desemnat cu supravegherea sa.
Tot ca activitate premergatoare supravegherii propriu-zise o constituie
intocmirea Planului individual de supraveghere.
Supravegherea propriu-zisa se frealizeaza printr-o serie de activitati pornind
de la observarea, pana la contactul direct cu infractorul.Se poate realize atat prin
prezentarea infractorului la sediul serviciului de probatiune sau alte locuri stabilite,
cat si prin efectuarea de controale inopinate la domiciliu, la loc de munca sau chiar in
locurile si mediile frecventate anterior de catre infractor si in care prezenta acestuia a
fost interzisa prin conditiile stabilite de instanta.
Activitatea de supraveghere se poate realiza si printr-o stransa colaborare cu
organelle de politie, organizatii neguvernamentale sau cu voluntari.

Observatii cu privire la desfasurarea unei sedinte de supraveghere

a minorului G.M.
Minorul G.M. se afla in supravegherea Serviciului de Probatiune de un
an(inculpatul a fost condamnat la un 1 an de inchisoare pentru tentative de furt si a
dispus de suspendarea conditionata a executarii pedepsei inchisorii pe o perioada de

10
 trei ani care constituie termen de incercare).Mi s-a spus ca la prima intrevedere se
incheie procesul verbal la sediul Serviciului de Probatiune care contine numele
consilierului de probatiune si persoanei supravegheate si prin care se aduce la
cunostinta urmatoarele:
- perioada in care persona e supravegheata;
- scopul activitatii de supraveghere(care consta in asigurarea indeplinirii
obligatiilor stabilite de instanta si sprijinirea reintegrarii sociale a persoanei
supravegheate);
- modul de desfasurare a supravegherii;
- datele de contact ale Serviciului de Probatiune
La intrevederea la care am participat, consilierul de probatiune i-a atras atentia
minorului G.M. ca trebuie sa anunte in caz ca nu poate sa vina la o sedinta intrucat
acesta a lipsit de la intrevederea precedenta.
I s-a mai amintit:
- ca trebuie sa respecte planul de supraveghere
- consecintele nerespectarii planului(arestul)
- supravegheatul a fost pus sa faca o declaratie prin care sa evidentieze ca nu s-a
prezentat la o anumita intrevedere si motivele)
- i s-a reamintit data la care trebuie sa se prezinte iar la sedinta de supraveghere;
- trebuie sa aduca documente justificative pentru motivele pentru care a lipsit,
altfel va primi un advertisement scris. Minorul G.M. are déjà un advertisement scris iar
la al doilea consilierul de probatiune va anunta instanta si va fi nevoit sa se intoarca in
penitenciar sa exeute pedeapsa.
In urma discutiilor dintre inculpat si consilierul de probatiune am remarcat faptul
ca acesta avea o slaba constientizare a consecintelor faptelor sale antisociale.
Consilierul de probatiune incerca prin sedintele de supraveghere sa sustina
inculpatul in vederea:
- finalizarii studiilor;
- constientizarea consecintelor faptelor antisociale;
- identificarea modalitatilor de obtinere a unor venituri in vederea eliminarii
frustrarilor materiale.

11
  Asistenta si consiliere
Beneficiari:
- minori sanctionati cu masura educative a libertatii supravegheate;
- personae condamnate la o pedeapsa neprivativa de libertate;
- persoanele condamnate la pedepse privative de liberatate
- personae a caror pedeapsa sau masura educative a fost gratiata total prin
lege.
O alta categorie de activitati ce tin, de asemenea de esenta probatiunii o constituie
activitatile de asistenta si consiliere prin care se realizeaza in mediul liber cea de-a doua
functie a pedepsei, si anume cea de reeducare in vederea reintegrarii sociale a
infractorilor si prin aceasta a intaririi gradului de siguranta sociala si prevenirea savarsirii
de noi infractuni.
Desfasurarea activitatilor de asistenta si consiliere demostreaza o modalitate
active de ajutorare in special a celor care au comis infractiuni.Trepatat se observa
trecerea de la ideologia punitive la ideologia reabilitarii.In cest sens, in procesul corectiei
infractionale se observa metode imprumutate din psihologie, sociologie, in general din
stiintele sociale si comportamentale.
Aceste activitati vizeaza in primul rand ajutorarea infractorilor supusi la
probatiune pentru a putea face fata obligatiilor impuse de instanta, cat si pentru
modificarea comportamentului acestora in vederea conformarii la normele generale
considerate ca fiind valabile de catre societate.
Serviciile de probatiune pot desfasura activitati de asistenta si consiliere si cu
privire la infractorii aflati in stare de detinere, in special in penitenciar specializat in
activitatea de resocializare a detinutilor.
In cadrul penitenciarelor serviciile de probatiune furnizeaza un support detinutilor
care, in mare majoritate se simt uitati de lume, nimeni neinteresandu-se de ei si de
problemele lor.
Nu am avut ocazia ca pe parcursul desfasurarii stagiului de practica sa particip la
o astfel de activitate de consiliere si asistenta in peniteciar insa mi s-a povestit de catre

12
consilierul de probatiune ca un alt obiectiv major al acestei activitati e pregatirea
detinutilor pentru liberate.
Asistenta si consilierea au ca scop reinsertia sociala, intarirea gradului de
siguranta publica si prevenirea savarsirii unor noi infractiuni.

Capcane ale activitatii de asistenta si consiliere relatate de consilierul

de probatiune
Se spune ca :” E mai usor sa oferi un peste cuiva infometat, decat sa-l inveti sa
pescuiasca”.Rolul consilierului de probatiune nu este acela de “a oferi”, ci de a asista
persoana in procesul de invatare a pescuitului.
Beneficiarul activitatii de asistenta si consiliere este o persoana cu probleme de
adaptare sociala. Exista momente si tipuri de beneficiari care necesita o atentie
deosebita in activitatea de asistenta si consiliere, deoarece prin comportamentul lor
doresc sa influenteze sa manipuleze consilierul.
Tehnici de manipulare din partea benificiarilor pe care consilierul de probatiune
S.M. din cadrul Serviciului de Pobatiune Iasi, le-a intalnit de-a lungul activitatii sale de
asistenta si consiliere:
o “…poate ar trebui sa ma sinucid…” - beneficiarul asistarii se
prezinta ca victima, are nevoie de ajutor, plange, spune povesti
triste,pentru a te face sa crezi ca nu te poti astepta la nimic de la el;
o “ tu stii mai bine, tu esti profesionistul, esti foarte bun “ –
persoana asistata te complimenteaza exagerat, te lauda pentru a te
responsabiliza;
o “ nu ma ajuti” – te face responsabil, se asteapta ca tu sa faci totul,
el nu investeste nimic in procesul de schimbare;
o “ nu poti intelege, nu simti durerea, nu stii ce greu e…” -
beneficiarul vrea sa ajungi la concluzia ca nu-l poti ajuta;
o “ m-ai fortat sa fur din nou, pentru ca nu m-ai ajutat…” –
beneficiarul te face responsabil pentru comportamentul lui si pentru
intregul process;

13
 o “ vrei sa ma termini, asta vrei, nu?” – persoana incearca sa fie
agresiva prin limbaj verbal si nonverbal, pentru ca, daca te sperie, nu
mai esti critic.
o “ sa nu spui ca tie nu ti s-a intamplat…” – persoana asistata pune
intrebari sa incearca sa mute atentia spre viata personala a consilierului.
Constientizarea acestor dificultati asigura construirea unor strategii “de a face
fata” situatiilor dificile intalnite in activitatea de asistenta si consiliere.Aceste strategii
fac apel la stapanirea de sine, echilibru emotional, ascultarea active, clarificarea
rolurilor in procesul de interventie.

 Referatul de evaluare – (instrumentul care-l ajuta pe judecator

sa ia legatura cu lumea concreta a inculpatului)
In momentul primirii adresei de sesizare din partea instantei de judecata prin care
se solicita intocmirea unui referat de evaluare, seful serviciului de Probatiune va desemna
un consilier care sa preia cazul.
Referatul de evaluare este instrumental prin care Serviciul de Probatiune
comunica cu instanta. Rolul sau este de a asista instanta in procesul de individualizare a
pedepsei, oferind judecatorului o evaluare profesionala a naturii si cauzelor care au
condus la instalarea comportamentului anti-social precum si a masurilor care trebuie luate
pentru a reduce probabilitatea de recidiva.
Referatul de evaluare este un document oficial, confidential, scris de consilierul
de probatiune la solicitarea judecatorului sau a procurorului avand rolul de a introduce
informatie sociala in posibile decizii juridice.
Referatul de evaluare poate fi solicitat inainte de hotararea judecatoreasca sau
dupa aceasta.
Forma referatului de evaluare este standardizata.
Partile unui referat de evaluare :
1. Introducere - sunt cuprinse informatiile referitoare la:identitatea
inculpatului,fapta sau faptele pentru care este trimis in judecata, instanta de judecata care
a solicitat referatul, numarul dosarului penal, termenul de judecata, numatul si data
adresei de sesizare din partea instantei de judecata si numele consilierului de probatiune.

14
 2. Sursele de informatii sunt precizate in partea a doua.
3. Datele privind persoana inculpatului – este de fapt o verificare a diferitelor
teorii criminologice pentru identificarea factorilor care pot fi corelati cu infractiunea.
Indicatori relevanti in acest sens pot fi: istorie personala, familie, conditii de
locuit,venituri, scoala, prieteni, stil de viata, locul de munca.
4. Date privind comportamentul inculpatului – se are in vedere in principal
“comportamentul trecut un indicator al comportamentului viitor”:numarul si tipul
antencedentelor penale, circumstante, abandon, fuga de acasa,factori
protective/inhibatori.
Un loc special in acest capitol al referatului il are estimarea riscului de recidiva.
Aceasta estimare se realizeaza pentru a evalua in ce masura privarea de libertate este
necesara precum si pentru a se stabili nivelul de supraveghere de care inculpatul are
nevoie.Cu cat riscul de recidiva este mai mare cu atat gradul de privare de libertate si de
supraveghere este mai ridicat.(principiul riscului, Bonta, 1991)
5. Perspectivele de reintegrare in societate - decurg din datele prezentate in
referat si trebuie sa fie motivate si prezentate pe scurt.
Atributiile consilierului de probatiune desemnat sa intocmeasca referatul
de evaluare constau in:
 a stabili in nu mai tarziu de 5 zile de la data primirii solicitarii instantei de
judecata, locul, data si ora primei intrevederi cu persoana pentru care s-a solicitat
referatul.Prima intrevedere cu persoana pentru care s-a solicitat referatul trebuie
sa aiba loc in termen de 7 zile de la data primirii solicitarii instantei de judecata;
 a contacta persoanele si institutiile care ar putea furniza informatii utile despre
persoana evaluat, nivelul instructiei scolare, comportamentul acesteia, mediul
social si familial;
 a consemna cu ocazia fiecarei intrevederi, datele necesare si utile pentru
intocmirea referatului
 a propune sefului de serviciu atunci cand este necesar, desemnarea unor specialisti
in vederea intocmirii referatului de evaluare(psihologi, sociologi, cadre didactice,
medici)

15
  a intocmi referatul de evaluare pe baza informatiilor obtinute si a-l supune spre
analiza si semnare sefului serviciului;
 a inainta referatul de evaluare instantei de judecata in termenul de 14 zile de la
primirea solicitarii.
Deoarece estimarea riscului de recidiva ocupa un loc important in realizarea
referatului de evaluare m-am oprit la analiza acestei proceduri luand ca si exemplu
un caz dintr-un referat de evaluare pe care l-am studiat in primele zile la Serviciul de
Probatiune Iasi si am incercat sa realizez o evaluare a riscului de recidiva.
Riscul de recidiva poate fi considerat ca aplicatie a cercetarilor asupra carierei
infractionale in special datorita faptului ca aceste cercetari stabilesc corelatii intre
debutul, durata, incetarea comportamentului infractional, factorii sociali, culturali,
personali pe de o parte si recidiva pe de alta parte.

Studiu de caz
G.I. este trimis in judecata pentru comiterea infractiunii de furt
calificat.Fapta a fost comisa seara de 19 iulie 2001, cand , impreuna cu alti trei
prieteni(“tovarasi de fapta”), au patruns, prin folosirea de chei false, in incinta unui
magazine de unde au sustras marfuri in valoare de 50 milioane lei.
G.I. este in varsta de 23 de ani si este la a doua fapta de acest tip.Prima
infractiune a fost comisa cand avea 21 de ani in aproximativ aceleasi
imprejurari.Pentru prima fapta a fost condamnat la doi ani inchisoare in care a
executat efectiv 14 luni.
G.I. provine dintr-o familie compusa din cei doi parinti si alti patru frati care
locuiesc intr-un apartament cu trei camere.G.I. este cel mai mare dintre frati, a
terminat 8 clase si nu a lucrat niciodata.
Venitul parintilor cumulate este de aproximativ 5 milioane la care se adauga
alocatia celor patru minori.
Relatia lui G.I. cu tatal sau este una tensionata, acesta din urma acuzandu-l de
faptul ca este un “borfas”. Mama este cea care incearca sa medieze conflictul dintre cei
doi.

16
 G.I. afirma ca era sub influenta bauturilor alcoolice in momentul comiterii
infractiunii si ca nu-si mai aminteste nimic.
Regreta fapta si promite sa nu recidiveze. De asemenea doreste sa continuie
studiile.
Evaluare a riscului de recidiva
O evaluare a riscului de recidiva in acest caz trebuie sa se refere vin principal la
trecutul infractional al lui G.I., la circumstantele comiterii faptei si la contextual familial
din care provine.
Ceea ce ne intereseaza este identificarea factorilor de risc si a celor inibitori
asociati comiterii de noi infractiuni.Consider ca cea mai buna anticipare al
comportamentului viitor este comportamentul trecut.
Factorii de risc:
o este la a doua infractiune;
o nu are studii;
o nu are loc de munca;
o nu are o relatie buna cu tatal sau;
o are mult timp liber pe care nu si-l foloseste constructive;
o consuma bauturi alcoolice iar acest fapt este asociat cu comiterea
infractiunii;
o are cazier;
o timpul scurs de la prima infractiune la a doua este relativ
scurt(frecventa).
Factori protectivi sau inhibitori ai recidivei:
o regreta fapta;
o are ambii parinti;
o relatie buna cu mama;
o doreste sa continuie studiile.
In concluzie , probabilitatea producerii recidivei este ridicata pentru infractiunea
de furt in conditiile in care G.I. va ramane in acelasi grup de prieteni si va continua sa
consume bauturi alcoolice in cantitati mari.

17
 Riscul de recidiva ar putea fi diminuat in masura in care G.I. si-ar continua
studiile si si-ar gasi un loc de munca.Un rol important in scaderea riscului de recidiva il
are si gasirea unei modalitati alternative de petrecere a timpului liber si optimizare a
relatiei cu tatal.
Avand in vedere ca tema cercetarii noastre o constituie :Evaluarea psihosociala
– Referatul de evaluare – activitate derulata de catre Serviciul de Probatiune Iasi, in
partea ce urmeaza ne vom axa mai mult pe observarea a tot ceea ce presupune
desfasurarea acestei activitati si de asemenea vom intocmi referate de evaluare pe baza
cazurilor reale cu care ne-am intalnit in timpul desfasurarii stagiului de practica.
In paginile urmatoare am intocmit un referat de evaluare in urma studierii unui
dosar penal si participarii mele la interviul luat inculpatilor de catre consilierul de
probatiune.
Referatul de evaluare a fost solicitat de catre Tribunal Iasi inainte de hotararea
judecatoreasca.Este vorba despre un caz de incest in forma continuata si de fals in
declaratii, informatiile necesare se regasesc in referatul de evaluare.

REFERAT DE EVALUARE
I. Introducere:
Numele si prenumele inculpatului: V. D.
Data si locul nasterii: 21.12.1981
Adresa: comuna M.
Fapta: incest in forma continuata si fals in declaratii
Instanta care a solicitat referatul de evaluare: Tribunalul Iasi
Numarul dosarului penal: 17191/245/2009
Termenul de judecata:15.12.2009
Numarul si data adresei de sesizare: 26.11.2009
Numele si prenumele consilierului de probatiune:

II. Sursele de informatii:

1. D. V.– intrevedere la domiciliul din comuna M. la 10.12.2009
2. D. L.coinculpata – intrevedere la domiciliul din comuna Mogosesti la 10.12.2009

18
 3. J. M., agent sef Postul de Politie M. – convorbire telefonica la 10.12.2009
3. Dosarul penal nr. 17191/245/2009

III. Date privind persoana pentru care a fost solicitat referatul de evaluare:
V.D. provine dintr-un mediu familial marcat de o serie de carente materiale,
fapt de a favorizat acumularea unui capital social precar.
V.D. in varsta de 26 de ani, este rodul concubinajului M. P. cu I. D.
M. s-a căsătorit apoi cu D. L. iar pe micuţul V. l-a lăsat în grija bunicilor.
Din legătura conjugală a M.cu D. s-a născut şi L.
V.D. are o casa pe care a construit-o pe un teren primit mostenire de la
bunicul sau, in comuna M. judetul Iasi. Problema este ca V. care a crescut fara parinti, a
fost intotdeauna sarac si nu a avut bani sa bage si instalatia electrica in casa pe care si-a
ridicat-o cu propriile maini.
L. a aflat la 17 ani de la mamă despre existenţa fratelui vitreg şi a început să se
refugieze în casa acestuia cînd tatăl ei, iubitor de tărie, făcea scandal. După ce L. a
împlinit 19 ani, fraţii au început să întreţină raporturi sexuale, iar L. a rămas gravidă.
Pentru a-şi putea oficializa relaţia, cei doi au minţit ofiţerul Stării Civile cînd au spus
"Da!" La o zi după căsătorie, L. a născut o fetiţă.
Primaria a cerut in instanta sa se desfaca aceasta casatorie, dar nu pe motiv de
incest, lucru care i-ar fi bagat in inchisoare pe cei doi si ar fi lasat copilul pe drumuri, ci
pe viciu de casatorie, termen juridic care ii scoate din culpa. Dupa desfacerea casatoriei,
mama si-a reluat numele de fata, dar cei doi continua sa locuiasca impreuna, fiind
nevoiti sa aiba grija de fetita.
Nu s-au constatat probleme de sanatate fizica sau mentala.
Iar referitor la fetita, Autoritatea de Asistenta Sociala Iasi declara:” Copilul este
foarte bine ingrijit si este sanatos. Noi nu putem sa-i decadem din drepturile parintesti
atat timp cat tinerii isi fac datoria de parinte…”
V.D. a absolvit 7 clase si inca de la o varsta frageta a fost implicat in diverse
activitati lucrative(casa in care locuieste e construita de el).
In prezent inculpatul desfasoara activitati lucrative, in general lucreaza cu ziua
veniturile care le realizeaza asigurand familiei traiul de pe o zi pe alta. "Oamenii ne

19
trateaza de parca am fi ciumati. Imi gasesc mai greu de lucru si oamenii se poarta urat
cu noi. Spun ca o sa ne pedepseasca Dumnezeu intr-o zi pentru ce facem."
Nu are antecedente penale.
Procurorii de la Parchetul de pe langa Judecatoria Iasi i-au rechemat in instanta
pe fratii V. si L. acuzati de incest.
In prezent, inculpatul regreta si constientizeaza faptele savarsite si a luat
hotararea de a nu mai intretine relatii sexuale cu sora lui.Cu toate acestea nu are o alta
solutie decat cea de a locui impreuna cu L. si fetita lor intrucat aceasta nu are unde sa se
duca iar el este el este cel care aduce veniturile in casa.Tot ce isi doresc cei doi e ca
fetita lor sa nu ajunga in plasament. L. declara:”Vom accepta orice solutie pentru cazul
nostru insa dorim ca fetita noastra sa stea cu noi.Nu vom accepta ca fetita sa ne fie
luata.”
IV. Factorii care influenteaza sau care pot influenta conduita generala a persoanei
pentru care a fost solicitat referatul de evaluare:
Informatiile prezentate permit indentificarea urmatorilor factori ce l-ar putea
expune pe D. V. unor noi situatii de risc:
 impartirea aceleiasi locuinte cu sora sa;
 atasamentul puternic dezvoltat fata de aceasta;
 lipsa unor alternative viabile in ce priveste un nou domiciliu pentru L.
 lipsa unor resurse financiare proprii si suficiente ca sa faca posibila intretinerea
atat a inculpatului si a gospodariei acestuia cat si a coinculpatei si a fiicei lor la
un alt domiciliu.
In ceea ce priveste factorii de natura a inhiba comportamentul infractional,am
identificat:
- constientizarea de catre cel in cauza a consecintelor propriului comportament
precum si la implicatiile pe care perpetuarea unei relatii incestuase o poate avea
asupra relatiei cu fiica sa.

V. Perspective de reintegrare in societate:

20
 Consider ca inculpatul D. V. e bine integrat social, faptele pentru care e
judecat fiind consecinta unei stari emotionale la care acesta a gasit o solutie in
contradictie cu normele si valorile promovate de societate.
Necesitatea internalizarii deciziei de a nu perpetua o astfel de relatie
incestuasa, colaborarea cu factorii de control din comunitate, sustinerea celor doi
frati in mentinerea hotararii luate precum si interiorizarea unor reguli noi de
convetuire care sa puna accent pe relatia de sustinere reciproca pot fi pasi in
normalizarea acestei situatii.
In acest caz trebuie avut in vedere principiul interesului superior al copilului,
relatia dintre cei doi frati si copilul lor fiind factorul central in luarea oricarei
hotarari.

Comentarea referatului de evaluare si observatii din timpul

intervievarii inculpatilor
Am ales sa intocmesc acest referat de evaluare pentru inculpatul D.V. insa am
cuprins si informatii despre L.L pentru o buna intelegere a cazului.
Ca si critica adusa referatului pe care l-am intocmit ar fi faptul ca ar fi
trebuit sa specific mai multe caracteristici sociale ale inculpatului, mai multe
informatii in legatura cu comportamentul acestuia inainte si dupa comiterea faptei,
conditiile in care a crescut si a trait, mediul familial si social.
Intervievarea inculpatului a fost centrata pe problema, fiind incurajat de
cosilierul de probatiune in a-si descrie lumea in proprii lui termeni.Astfel
intamplarile, evenimentele relatate de D.V. au reprezentat punctul de vedere al
acestuia permitand astfel atat consilierului cat si mie o mai buna intelegere a
problemei sale.Unul din rolul acestui interviu fiind intelegerea si cunoasterea
elementelor de personalitate insa fara etichetarea acestuia si a evolutiilor pe care le-
a trait si le-a relatat.
Pentru ca partea a III a referatului de evaluare (Date privind persoana pentru
care a fost solicitat referatul de evaluare ) sa fi fost completa ar fi trebuit sa iau
notite in timpul interviului insa am ales sa nu fac acest lucru pentru a nu pierde

21
contactul vizual cu D.V.,pierzand astfel din atentie multe informatii nonverbale, de
asemenea neexplicandu-i ca voi lua notite si in ce scop ar fi existat riscul ca acesta sa
treaca prin momente de confuzie si neliniste.
Consider ca o dimensiune importanta a interviului este comunicarea
nonverbala, unii psihologi estimand ca circa 65% din semnificatiile prezente intr-o
conversatie sunt purtate de semnale nonverbale(gesturi, expresii faciale, pozitii ale
corpului).
Ceea ce am observat la D.V. in timpul interviului:
 vocea tremuranda si cu intensitate scazuta,
 privirea in jos iar cand o ridica ochii erau in lacrimi,
 mainile ii tremurau,
 gesturi de afectiune pentru fetita lui care se afla in aceiasi incapere.
Aceste gesturi m-au ajutat sa identific si sa interpretez gandurile si
sentimentele inculpatului D.V. , de asemenea au fost importante si pentru consilierul
de probatiune care a evaluat cazul.
Aceste semnale nonverbale ale inculpatului pentru mine au avut urmatoarea
semnificatie: timiditate, sinceritate, parere de rau, rusine, constientizare si cel mai
important lucru o relatie de atasament foarte stransa intre el si fetita.
Aceasta relatie de atasament intre cei doi interpretata din comportamentul
nonverbal este intarita si de declaratia mamei:”copilul tine mai mult la V. decat la
mine pentru ca el ii ofera tot ce are nevoie”
Interpretand situatia din perspectiva lui Prochaska si Diclemente dar luand
in considerare faptele(inculpatul locuieste in aceiasi incapere cu sora)si nu cele
spuse(cu toate ca locuiesc impreuna sustin ca nu mai continua incestul), D.V. se afla
in stadiul determinarii deoarece acesta constientizeaza problema si este hotarat in a
stopa acest comportament.
Pentru a parcurge si celelalte stadii in vederea schimbarii si anume faza de
actiune, stadiul mentinerii actiunii consider ca D.V. are nevoie de sprijin si
supraveghere din partea consilierului de probatiune.In acest sens cred ca cea mai
buna solutie a instantei ar fi o pedeapsa neprivativa de libertate in care cei doi sa fie
supravegheati si consiliati de Serviciul de Probatiune.

22
 Acesta parere este in opozitie ce cea a consilierului de probatiune cu care am
participat la intervievarea inculpatilor considerand ca instanta ar trebui sa achite
cazul.Insa avand de-a face cu interesul superior al copilului si cel mai important in
acest caz e sa ne asiguram ca in urma parcurgerii fazelor din procesul schimbarii
comportamentale inculpatul sa fie sprijinit pentru: a nu se demotiva.
Este posibila reintoarcerea la vechiul comportament problematic, motivele
esecului in stoparea comportamentului infractional fiind tentatiile(atasamentul
puternic dezvoltat pentru sora) de aceea e necesara prevenirea stadiului caderii.
Pentru acest caz consilierul de probatiune a intocmit doua referate de
evaluare atat pentru inculpatul D.V. cat si pentru coinculpata L.L.
Ceea ce nu mi s-a parut in regula a fost faptul ca la cateva zile am cerut
consilierului de probatiune sa citesc referatele de evaluare pe care le-a intocmit
pentru fiecare inculpat si am constat faptul ca cele doua referate de evaluare erau
identice.Nu mi s-a parut normal intrucat capitolele 1V - Factorii care influenteaza
sau care pot influenta conduita generala a persoanei pentru care a fost solicitat
referatul de evaluare si V - Perspective de reintegrare in societate ale referatelor de
evaluare ar fi trebuit sa fie diferite.
Cei doi au reactionat diferit in timpul intervievarii si in contrast cu atitudinea
inculpatului D.V , L.L. avea o slaba reprezentare a consecintelor comportamentului
lor.Cu toate ca prin tot ceea ce a spus a sustinut afirmatiile fratelui ei vitreg, avea o
atitudine degajata, ca si cum s-ar afla intr-o situatie normala. Personal mi-a lasat
impresia ca are o personalitate usor influentabila vorbind despre situatia lor ca un
elev care si-a invatat lectia acasa si o reproduce profesorului dar fara ca el sa fi
inteles despre ce e vorba.
De aceea consider ca exista mai multi factori care pot sustine reintoarcerea
la vechiul comportament antisocial al L.L. decat in cazul inculpatului D.V.
In ceea ce priveste atitudinea consilierului de probatiune in timpul
intervievarii celor doi: a incercat pe cat posibil sa simta drumul catre sistemul de
valori al inculpatilor si sa vada lumea prin ochii acestora.In momentul in care D.V.
avea ochii in lacrimi( spunand ca se simte foarte rusinat mai ales din cauza faptului
ca eram doua prezente feminine) a incercat sa il linisteasca si sa il readuca la o stare

23
 de spirit normala.Asadar consilierul de probatiune pe parcursul intervievarii a
exprimat empatie, acceptanta, in sensul intelegerii ideilor, sentimentelor, perspectivei
clientului, fara a-l judeca, critica sau blama.

In paginile urmatoare vom reda un referat de evaluare in legatura cu un caz pe

care Apostol Roxana Cornelia l-a intalnit in efectuarea stagiului de practica.

REFERAT DE EVALUARE

I. Introducere:
Numele si prenumele inculpatului: R.I.
Data si locul nasterii: 27.03.1997
Adresa: Iasi, Str. Pacurari
Fapta: furt calificat
Instanta care a solicitat referatul de evaluare: Tribunalul Iasi
Numarul dosarului penal: 8259/99/2009
Termenul de judecata: 08.01.2010
Numarul si data adresei de sesizare: 15.12.2009
Numele si prenumele consilierului de probatiune:

II. Sursele de informatii:

1. Dosarul civil nr. 8259/99/2009
2. Minorul R.I. – intrevedere la data de 05.01.2010
3. Mama minorului, R.B – intrevedere la 05.01.2010

III. Date privind persoana pentru care a fost solicitat referatul de

evaluare:
Minorul R.I. cu varsta de 13 ani implicat impreuna cu alti minori in
comiterea infractiunii de furt calificat.
Astfel la data de 11.02.2009 a sustras din interiorul unui autoturism un
aparat detector de radar prin spargerea geamului de la portiere masinii.

24
 Minorul R.I. provine dintr-o familie monoparentala formata din mama (R.B.
40ani) si 6 frati cu varste intre 9-24 ani.
Membrii familiei nu sunt scolarizati.Fratele mai mare al minorului precum si
concubinul mamei au executat cate o pedeapsa privative de libertate pentru
comiterea infractiunii de talharie.
De aproximativ 2 ani C. C. a fost liberat din penitenciar si locuieste cu mama
minorului si copii acesteia.Potrivit declaratiilor surselor intervievate concubinul
mamei nu presteaza activitati lucrative deoarece s-a taiat accidental la un picior.
Nu se cunosc informatii despre tatal natural al invinuitului.Doamna R.B. isi
asuma responsabilitatea cresterii si educarii copiilor manifestand interes pentru
asigurarea conditiilor bune de trai.
Astfel membrii familiei locuiesc intr-o casa cu 3 camere, mobilata si dotata
decent cu acces la utilitati.Familia beneficiaza de ajutor social la care se adauga
alocatiile de stat pentru pentru copii. Mama minorului nu lucreaza.
Relatiile interfamiliale sunt bazate pe afectiune si sustinere reciproca.Copii
recunosc autoritatea mamei dar absenta unei supravegheri parentale eficiente
influenteaza comportamentul adoptat de acesta.
Anturajul frecventat de minor e in mod constient unul cu preocupari
antisociale aspect favorizat de mediul de provenienta – zona Pacuret care are
potential infractorial ridicat.
Alaturi de membrii familiei locuieste bunicul minorului. I. s-a implicat
ocazional in diferite activitati lucrative alaturi de bunicul sau mergand impreuna cu
acesta sa colecteze materiale feroase sau efectuand diverse munci necalificative.
Minorul a absolvit 2 clase.Dupa ce a ramas de 3ori repetent minorul a
abandonat scoala.Mama afirma ca intentioneaza sa-l sustina in continuarea studiilor
desi I. nu e interesat de acest aspect.
In ceea ce priveste fapta, minorul spune ca geamul de la portiere a fost
spart”din greseala”, intentia lui fiind de a arunca cu piatra intr-unul dintre minorii
prezenti la locul faptei.De altfel minorul neaga sustragerea detectorului de radar.
Pe de alta parte mama minorului e convinsa ca acesta nu a comis fapta fara
a putea prezenta argumente sustenabile.

25
 Atat minorul cat si mama acestuia resping instituirea acestuia in Serviciul
Rezidential pentru Copilul care a savarsit o fapta penala si nu raspunde penal .
In acest sens , doamna R.B. isi asuma supravegherea stricta si eficienta a
fiului ei astfel incat acesta sa nu manifeste in viitor comportament antisocial.

IV. Factorii care influenteaza sau care pot influenta conduita generala
a persoanei pentru care a fost solicitat referatul de evaluare:

Date fiind cele prezentate anterior apreciem ca evolutia minorului R.I. a fost
influentat de factori psihosociali pozitivi, precum lipsa antecedentelor
comportamentale negative ale minorului, implicarea ocazionala in activitati lucrative
precum si suport emotional puternic oferit de mama si ceilalti membri.
Ca factori psihosociali negativi:
 antecedentele penale in familia de origine;
 influenta negativa a anturajului si a intregii vecinatati;
 nivel scazut de scolarizare;
 slabe abilitati sociale;
 lipsa unor precuopari prosociale concrete pot diminua sansele de
eliminare a cauzelor antisociale.

V. Perspective de reintegrare in societate:

In concordanta cu aspectele sus mentionate apreciem ca reabilitarea
comportamentala a minorului R.I. e dificila in cadrul familiei si a comunitatii de
provenienta.Astfel minorul a luat contact inca de la o varsta frageda cu modelele
comportamentale negative, a fot lipsit de o supraveghere stricta si nu a fost obisnuit
sa isi ocupe timpul cu activitati utile din punct de vedere social.
In prezent minorul nu are o reprezentare clara a propriilor actiuni si nu le
poate aprecia gravitatea.In consecinta interventia specializata in cazul invinuitului
R.I. trebuie sa vizeze deopotriva dimensiunea de control strict a comportamentului
sau cu scopul reducerii riscului de a adopta un comportament antisocial cat si

26
 dimensiunea de educare si sustinerea acesteia in vederea dobandiri unor deprinderi
care sa il ajute sa se integreze in societate.

Concluzii
Evolutia societatii a determinat un transfer al mentalitatilor in sensul ca daca in
trecut accentul era pus pe caracterul de sanctiune al pedepsei si apoi pe resocializarea
infractorilor, in ultima perioada resocializarea e pusa la egalitate sau uneori depaseste
caracterul de sanctiune al pedepsei.De fapt este vorba de trecerea de la o ideologie
punitiva la ideologia reabilitarii.
Experienta a demonstrat faptul ca incarcerarea nu reprezinta o solutie eficienta
pentru protejarea publicului si in special pentru resocializarea infractorilor si ca
mentinerea individului in libertate, in mediul sau de viata, atat pedeapsa cat si
resocializarea au o mare eficienta.
Efecte ale incarcerarii:
o reduc sansele celui care a ispasit o pedeapsa privative de libertate sa-si gaseasca
un loc de munca;
o produc efecte pe termen lung asupra sanatatii fizice si mentale a celui incarcerat;
o contribuie la izolarea si marginalizarea familiei lor;
o pericolul ca stilul de viata si valorile inchisorii sa fie transmise in comunitate.
Asadar vom sublinia cateva argumente in favoarea probatiunii:
o masurile probatiunii sunt mult mai potrivite pentru anumite tipuri de infractiuni si
infractori;
o deoarece evita privarea de libertate si incarcerarea, aceste masuri sunt centrate
pe reintegrarea in societate si reabilitare;
o sunt in general mult mai putin costisitoare decat sanctiunile privative de libertate;
o prin descresterea numarului de condamnati din inchisori se evita
supraaglomerarea facilitandu-se administrarea acestora precum si tratamentul
correctional aplicat celor care raman in detentie.
Prin intermediul acestei cercetari, documentari si a practicii care am realizat-o in
cadrul Serviciului de Probatiune am inteles importanta acestuia in comunitatea ieseana
si in societate in general.

27
 Serviciul de Probatiune Iasi are rolul de a sprijini comunitatea ieseana in vederea
cresterii gradului de siguranta publica, urmarind reinsertia sociala a persoanelor care
au comis infractiuni, prevenirea reiterarii comportamentului infractional si oferirea de
support psihosocial acordat victimelor.
Activitatea Serviciilor de Probatiune se desfasoara prin implicarea membrilor
comunitatii, organizatiilor guvernamentale si neguvernamentale si are drept scop
corectarea comportamentului infractorilor si reintegrarea acestora in societate
asigurand transparenta si promovarea intelegerii rolului justitiei restaurative in
societate.

Colaboratorii Serviciului de Probatiune Iasi:

CURTEA DE APEL, TRIBUNALUL, JUDECATORIA
PARCHET
PENITENCIAR
POLITIE
UNIVERSITATEA AL.I.CUZA,IASI
UNIVERSITATEA PETRE ANDREI, IASI
INSPECTORATUL SCOLAR JUDETEAN
AGENTIA JUDETEANA DE OCUPARE A FORTEI DE MUNCA;
UNITATI ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE LOCALE
DIRECTIA DE ASISTENTA SOCIALA
MITROPOLIA MOLDOVEI SI BUCOVINEI
SPITALUL UNIVERSITAR DE PSIHIATRIE “SOCOLA”
ORGANIZATII NEGUVERNAMENTALE

Bibliografie:

 Pavel Abraham, Introducere in probatiune- Supraveghere, asistenta si consiliere

a infractorilor condamnati la sanctiuni neprivative de libertate, Editura National,

2001;

28
  Sorina Poledna, Probatiunea in Romania-Politici, legislatie, proceduri, Editura

Presa Universitara Clujeana,2001;

 Valentin Schiaucu, Rob Canton, Manual de probatiune, Editura Euro Standard,

Bucuresti;

 Doina Balahur, Fundamente socio-juridice ale probatiunii, Editura Bit, Iasi, 2001

 Henri Peretz, Modele in sociologie:observatia ,Editura Institutul European,2002

Anexe
Cadrul legal si competenta Serviciului de Probatiune
Serviciul de Probatiune functioneaza in baza urmatoarelor acte normative:
Legea 211/2004 privind unele masuri pentru asigurarea protectiei victimelor:
- infractiunilor savarsite cu violenta (art. 174 -176, art. 180 alin. 1 si alin.2, art. 181
alin. 1 C.Penal)
- infractiunilor sexuale(art. 197, art.198, art.201 alin. 2- 5 si art. 202 C.Penal)
- infractiunilor prevazute in Legea nr. 678/2001 cu privire la prevenirea si
combatereatraficului de persoane

Legea 129/2002 de aprobare si modificare a O.G. NR. 92/2000, cu privire la infractorii

fata de care s-au dispus masurilew prevazute in:
- art.86 alin.1 lit.a) – d) ,Codul Penal
- art. 86 alin.3 lit. a) -f ),Codul Penal
- art.103 alin.3 lit.a) – c),Codul Penal

- precum si cu privire la inculpatii pentru care organelle de urmarire penala sau instanta
au solicitat referate de evaluare care locuiesc in circumscriptia tribunalului pe langa care
functioneaza Serviciul de Probatiune.

29
 Organigrama Serviciului de Probatiune
D
I
R
E
C
T
I
A
DIRECTOR
MINISTERUL D
JUSTITIEI E INSPECTORI DE
SPECIALITATE
P
R
O
B
A
T
I
U
N
E

S
E
R
V
I
C
I
U SEF SERVICIU
L
TRIBUNAL
D
E
CONSILIERI
P
R
O
B
A
T
I
Ghid de observatie pentru Serviciul de Probatiune
U
N
30
E
ASPECTE OBSERVATE OBSERVATII

CADRUL
 Cum este mediul fizic?
 Care este contexul social?
 Ce fel de comportamente
PARTICIPANTII
infulenteaza negativ sau favorizeaza
 Cine e prezent la locul actiunii?
acest cadru?
 Ce ii reuneste pe acesti
PARTICIPANTII
oameni?
 Cine are permisiunea de a fi
aici?
Se vor face referiri la: consilierii de
probatiune, clientii Serviciului de
Probatiune
ACTIVITATI SI INTERACTIUNI
 Ce se intampla?
 Exista o succesiune clara de
activitati?
 Cum interactioneaza oamenii
(consilierii de probatiune,clientii) in cadrul
activitatii si in afara acesteia?
 Ce conexiuni sau interdependente
exista intre oameni si activitati?

Se vor face referiri la: aspecte ale

practicii probatiunii,activitatea consilierului,
abilitatile si deprinderile consilierului in relatia
cu minorul(ascultarea activa, incurajarea,
clarificarea,interpretarea,confruntarea,oferirea
de suport),metodele de lucru cu infractorii,
31
comportamentul infractional,diagnosticarea
infractorului,evaluarea nevoilor inculpatilor,
identificarea factorilor care sustin infractiunea.
 FRECVENTA SI DURATA
 Cand a inceput aceasta situatie?
 Este un tip de situatie care se repeta sau
este unica?
 Daca se repeta cat de frecvent se intampla
acest lucru?
 Dintre situatiile diferite,cat de tipica este
cea pe care o observam?

GHID DE INTERVIU PENTRU CONSILIERUL DE PROBATIUNE

1. Ati putea sa imi spuneti ce anume v-a determinat sa alegeti aceasta profesie?
2. Care sunt calitatile necesare pentru a fi consilier de probatiune?
3. Care e misiunea Serviciului de Probatiune?
4. In ce consta activitatea consilierului de probatiune?
5. Ce temeri aveti legat de munca cu infractorii?
6. Ce fel de persoana credeti ca e un infractor?
7. Cum va influenteaza temerile si opiniile personale atitudinile fata de
infractori?
8. Credeti ca probatiunea contribuie la reducerea discriminarii?

Scopul interviului este unul informational, de a intelege obiectivele

Serviciului de Probatiune, in ce consta activitatea consilierului de probatiune iar
spre final poate fi vazut si ca un exercitiu de analiza a modului de gandire a
consilierului.

LEGE Nr. 123 din 4 mai 2006

32
privind statutul personalului din serviciile de probaţiune
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 407 din 10 mai 2006

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAP. 1
Dispoziţii generale

ART. 1
(1) Prezenta lege reglementează statutul personalului de specialitate specific serviciilor
de probaţiune, denumit în continuare personal din serviciile de probaţiune.
(2) În înfăptuirea actului de justiţie, munca personalului din serviciile de probaţiune
constituie un sprijin pentru judecători şi procurori, competenţa şi îndeplinirea corectă a
sarcinilor ce revin acestei categorii de personal jucând un rol important în procesul de
individualizare a pedepsei, de executare a sancţiunilor neprivative de libertate, de asistare
şi consiliere a victimelor infracţiunilor.
ART. 2
Serviciile de probaţiune îşi desfăşoară activitatea sub conducerea, coordonarea şi
controlul Direcţiei de probaţiune din cadrul Ministerului Justiţiei, denumită în continuare
direcţia de specialitate.
ART. 3
În exercitarea funcţiei, personalul din serviciile de probaţiune este obligat să respecte
drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, Constituţia şi legile ţării, prevederile
reglementărilor interne şi să îndeplinească dispoziţiile legale ale şefilor ierarhici privind
activitatea profesională.
ART. 4
În exercitarea funcţiei, personalul din serviciile de probaţiune trebuie să respecte
demnitatea individului şi integritatea persoanei.
ART. 5
În exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor şi a atribuţiilor prevăzute de
prezenta lege este interzisă discriminarea pe criterii de sex, orientare sexuală, vârstă, rasă,
etnie, religie, origine socială, situaţie familială ori alte criterii discriminatorii.
ART. 6
Scopul exercitării funcţiei de consilier de probaţiune îl constituie creşterea gradului de
siguranţă publică prin informarea şi consilierea victimelor infracţiunilor, promovarea
alternativelor la detenţie, prevenirea infracţionalităţii, reducerea riscului de recidivă şi
reintegrarea în comunitate a persoanelor care au încălcat legea penală.

CAP. 2
Structura personalului din serviciile de probaţiune

ART. 7
Personalul din serviciile de probaţiune se compune din:
a) consilieri de probaţiune;
b) şefi ai serviciilor de probaţiune, denumiţi în continuare şefi serviciu;

33
 c) inspectori de probaţiune, care îşi desfăşoară activitatea în cadrul direcţiei de
specialitate.

SECŢIUNEA 1
Consilierii de probaţiune

ART. 8
(1) După criteriul vechimii în specialitate, funcţia de consilier de probaţiune are 4
grade profesionale, după cum urmează:
a) consilieri de probaţiune debutanţi - vechime în specialitate de până la un an;
b) consilieri de probaţiune gradul III - vechime în specialitate de la un an la 4 ani;
c) consilieri de probaţiune gradul II - vechime în specialitate de la 4 ani la 6 ani;
d) consilieri de probaţiune gradul I - vechime în specialitate peste 6 ani.
(2) Fiecare grad profesional corespunde unui nivel al salariului stabilit prin legea de
salarizare.
(3) Vechimea în serviciile de probaţiune este considerată vechime în specialitate.
ART. 9
Consilierii de probaţiune sunt debutanţi şi definitivi.
ART. 10
(1) Consilierul de probaţiune debutant este persoana fără vechime în specialitate la data
angajării, care îndeplineşte un an de stagiu până la definitivare.
(2) Consilierii de probaţiune definitivi se împart în 3 grade profesionale, potrivit art. 8
alin. (1) lit. b) - d).
ART. 11
(1) Stagiul reprezintă perioada premergătoare definitivării în funcţia de consilier de
probaţiune şi are drept scop pregătirea profesională la începutul exercitării funcţiei.
(2) Stagiul este efectiv şi obligatoriu.
(3) Pe perioada stagiului consilierul de probaţiune debutant exercită toate atribuţiile
prevăzute de lege, având obligaţia:
a) să aprofundeze cunoştinţele teoretice în domeniul probaţiunii şi protecţiei victimelor
infracţiunilor - noţiuni de drept penal şi procedură penală, criminologie, metodologia
activităţii de probaţiune şi protecţie a victimelor, sănătate mentală şi infracţiune,
problema dependenţei, dezvoltare instituţională şi cooperare instituţională, psihologia
dezvoltării, sociologie aplicată, informatică socială;
b) să îşi dezvolte abilităţi de bază, necesare desfăşurării activităţii de probaţiune şi
protecţie a victimelor.
(4) Activitatea consilierului de probaţiune debutant este îndrumată de către şeful
serviciului unde îşi desfăşoară activitatea sau de către o persoană desemnată de acesta, cu
experienţă de minimum 3 ani în domeniu.
(5) Dispoziţiile alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător şi personalului care la
angajare avea vechimea în specialitate necesară pentru ocuparea unui post de consilier de
probaţiune definitiv, dar care nu a mai exercitat anterior o funcţie în domeniul
probaţiunii.
ART. 12
(1) Consilierii de probaţiune se subordonează ierarhic şefilor serviciilor şi directorului
direcţiei de specialitate.

34
 (2) Consilierii de probaţiune respectă legislaţia în vigoare şi îndeplinesc sarcinile
încredinţate de şeful serviciului şi de directorul direcţiei de specialitate.

SECŢIUNEA a 2-a
Şefii serviciilor de probaţiune

ART. 13
Şefii serviciilor sunt numiţi în funcţie de ministrul justiţiei, din rândul consilierilor de
probaţiune gradele III - I, ţinându-se seama de calităţile profesionale, de aptitudinile
manageriale, îndeosebi de capacitatea de organizare şi decizie, de integritate, de
capacitatea de gestionare a situaţiilor de criză, de abilităţile de comunicare, de lucru în
echipă, de planificare, de autocontrol şi de motivaţia pentru ocuparea funcţiei.
ART. 14
Şefii serviciilor de probaţiune au următoarele atribuţii:
a) coordonează activitatea serviciului de probaţiune, asigurând buna funcţionare a
acestuia;
b) repartizează lucrările şi sarcinile în cadrul serviciului de probaţiune;
c) urmăresc şi răspund de elaborarea corespunzătoare şi la termenele stabilite a
lucrărilor;
d) duc la îndeplinire dispoziţiile legale şi pe cele ale şefilor ierarhici;
e) asigură un mediu de lucru participativ şi consultativ;
f) gestionează cu responsabilitate şi imparţialitate relaţiile profesionale care se stabilesc
cu şi între personalul de probaţiune din subordine;
g) contribuie la promovarea activităţilor serviciului de probaţiune;
h) evaluează anual performanţele profesionale ale consilierilor de probaţiune;
i) contribuie la pregătirea iniţială şi continuă a personalului de probaţiune din
subordine;
j) formulează propuneri de eficientizare a practicii în materie;
k) reprezintă serviciul şi dezvoltă relaţii optime de lucru cu colaboratorii din cadrul
organizaţiilor şi instituţiilor partenere;
l) desfăşoară activităţile administrative pe care postul le presupune.
ART. 15
(1) Revocarea din funcţia de conducere a şefilor serviciilor de probaţiune se dispune de
ministrul justiţiei, la propunerea directorului direcţiei de specialitate, pentru următoarele
motive:
a) în cazul în care nu mai îndeplinesc una dintre condiţiile necesare pentru numirea în
funcţia de conducere;
b) în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor manageriale privind organizarea
eficientă, comportamentul şi comunicarea, asumarea responsabilităţilor.
(2) La verificarea organizării eficiente a activităţii de către şefii serviciilor de
probaţiune vor fi avute în vedere, în principal, următoarele criterii: folosirea adecvată a
resurselor umane şi materiale, evaluarea necesităţilor, gestionarea situaţiilor de criză,
gestionarea informaţiilor, organizarea pregătirii şi perfecţionării profesionale şi
repartizarea sarcinilor în cadrul serviciului de probaţiune.
(3) La verificarea comportamentului şi comunicării şefilor serviciilor de probaţiune vor
fi avute în vedere, în principal, comportamentul şi comunicarea cu persoanele aflate în

35
evidenţa serviciului de probaţiune, cu organele judiciare, cu colaboratorii din cadrul
organizaţiilor şi instituţiilor partenere, cu mass-media, precum şi asigurarea accesului la
informaţiile de interes public şi transparenţa actului de conducere.
(4) La verificarea asumării responsabilităţii de către şefii serviciilor de probaţiune vor
fi avute în vedere, în principal, îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege şi regulamente,
precum şi implementarea strategiilor naţionale şi secvenţiale în domeniul justiţiei.
(5) La verificarea aptitudinilor manageriale ale şefilor serviciilor de probaţiune vor fi
avute în vedere, în principal, capacitatea de organizare, capacitatea rapidă de decizie,
rezistenţa la stres, autoperfecţionarea, capacitatea de analiză, sinteză, previziune, strategie
şi de planificare pe termen scurt, mediu şi lung, iniţiativa şi capacitatea de adaptare
rapidă.

SECŢIUNEA a 3-a
Inspectorii de probaţiune

ART. 16
Inspectorii de probaţiune sunt numiţi în funcţie prin ordin al ministrului justiţiei, din
rândul consilierilor de probaţiune gradele profesionale II - I, ţinându-se seama de
calităţile profesionale, abilităţile de comunicare, tactul în relaţiile de serviciu, integritate
şi obiectivitate, precum şi de capacitatea de gestionare a situaţiilor de criză.
ART. 17
(1) După criteriul vechimii în specialitate, funcţia de inspector de probaţiune are două
grade profesionale, după cum urmează:
a) inspectori de probaţiune gradul II - vechime în specialitate de la 4 ani la 6 ani;
b) inspectori de probaţiune gradul I - vechime în specialitate peste 6 ani.
(2) Fiecare grad corespunde unui nivel al salariului de bază din grila de salarizare.
ART. 18
Inspectorii de probaţiune au următoarele atribuţii:
a) efectuează controlul serviciilor de probaţiune prin intermediul unor inspecţii de
probaţiune periodice;
b) propun directorului direcţiei de specialitate soluţii legale şi oportune în rezolvarea
aspectelor identificate cu ocazia efectuării inspecţiilor şi în vederea eficientizării
activităţii serviciului de probaţiune, pe baza constatărilor inspecţiilor;
c) efectuează, din dispoziţia şefilor ierarhici, cercetarea disciplinară prealabilă a
personalului din serviciile de probaţiune;
d) participă la activitatea de recrutare, selecţie şi pregătire profesională a personalului
de probaţiune;
e) contribuie la evaluarea anuală a performanţelor profesionale ale personalului din
serviciile de probaţiune;
f) duc la îndeplinire dispoziţiile legale şi alte sarcini ordonate pe linie ierarhică, în
limitele competenţelor legale şi regulamentare.

CAP. 3
Cariera personalului din serviciile de probaţiune

SECŢIUNEA 1

36
 Numirea în funcţie

ART. 19
(1) Postul de consilier de probaţiune se ocupă prin concurs.
(2) Condiţiile de organizare şi desfăşurare a concursului se stabilesc prin regulament
aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.
ART. 20
(1) Pentru a fi numită în funcţia de consilier de probaţiune persoana trebuie să
îndeplinească, cumulativ, următoarele condiţii:
a) să aibă capacitate deplină de exerciţiu;
b) să nu aibă antecedente penale, să nu aibă cazier fiscal;
c) să cunoască limba română, scris şi vorbit;
d) să fie aptă din punct de vedere medical şi psihologic pentru exercitarea funcţiei, fapt
dovedit pe baza testării medicale şi psihologice de specialitate organizate în acest scop;
e) să se bucure de o bună reputaţie;
f) să fie licenţiată în asistenţă socială, psihologie, sociologie, pedagogie sau drept;
g) să promoveze concursul organizat pentru ocuparea funcţiei pentru care candidează.
(2) În termen de 60 de zile de la angajare, persoana trebuie să prezinte direcţiei de
specialitate dovada stabilirii reşedinţei în România.
ART. 21
(1) Inspectorii de probaţiune şi şefii serviciilor de probaţiune sunt numiţi în funcţie prin
concurs.
(2) Condiţiile de organizare şi desfăşurare a concursului se stabilesc prin regulament
aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.

SECŢIUNEA a 2-a
Definitivarea în funcţie

ART. 22
După efectuarea stagiului, consilierii de probaţiune debutanţi sunt obligaţi să se înscrie
la examenul de definitivare în funcţie.
ART. 23
Data şi locul susţinerii examenului de definitivare în funcţie, precum şi tematica
acestuia se stabilesc de direcţia de specialitate împreună cu Direcţia pentru resurse umane
şi relaţii cu Consiliul Superior al Magistraturii din cadrul Ministerului Justiţiei şi se
afişează la sediul Ministerului Justiţiei şi la sediul tribunalelor, cu cel puţin 60 de zile
înainte de data organizării acestuia.
ART. 24
(1) Examenul de definitivare în funcţie a consilierului de probaţiune debutant constă, în
mod obligatoriu, într-o probă scrisă cu caracter teoretic şi o probă scrisă cu caracter
practic.
(2) Proba teoretică are ca obiect testarea cunoştinţelor în materie, cuprinzând:
metodologia activităţii de protecţie a victimelor, instituţii de drept penal şi procedură
penală, criminologie, dezvoltare instituţională şi cooperare instituţională, informatică
socială, sănătate mentală şi infracţiune, problema dependenţei, sociologie aplicată şi
psihologia dezvoltării.

37
 (3) Proba practică constă în întocmirea unei lucrări scrise cu caracter aplicativ.
ART. 25
Comisia de examinare se stabileşte prin ordin al ministrului justiţiei.
ART. 26
(1) Sunt declaraţi admişi consilierii de probaţiune debutanţi care au obţinut media
finală de minimum 7, dar nu mai puţin de nota 5 la fiecare dintre cele două probe.
(2) Media finală se calculează ca medie aritmetică între notele obţinute la cele două
probe.
ART. 27
(1) Rezultatele examenului de definitivare se publică pe pagina electronică a
Ministerului Justiţiei şi se afişează la sediul Ministerului Justiţiei şi la sediile tribunalelor,
întocmindu-se un proces-verbal privind data şi ora afişării acestora.
(2) Candidaţii nemulţumiţi de rezultate pot depune contestaţie în termen de 48 de ore
de la afişare, la Ministerul Justiţiei.
(3) Comisia de soluţionare a contestaţiilor se stabileşte prin ordin al ministrului
justiţiei.
(4) Contestaţiile se soluţionează în termen de maximum 10 zile de la depunerea
acestora, iar rezultatele se publică pe pagina electronică a Ministerului Justiţiei şi se
afişează la sediul Ministerului Justiţiei şi al tribunalului pe lângă care funcţionează
serviciul unde îşi desfăşoară activitatea persoana care a depus contestaţia.
ART. 28
(1) Consilierii de probaţiune debutanţi declaraţi admişi la examenul de definitivare în
funcţie sunt numiţi pe un post de consilier de probaţiune gradul III.
(2) Neprezentarea nejustificată a consilierilor de probaţiune debutanţi la examenul de
definitivare în funcţie la prima sesiune după încheierea stagiului sau respingerea acestora
la două sesiuni atrage eliberarea din funcţie.
ART. 29
(1) Ministerul Justiţiei îndeplineşte formalităţile legate de numirea consilierilor de
probaţiune debutanţi care au fost declaraţi admişi la examenul de definitivare în funcţie,
în termen de maximum 30 de zile de la data afişării rezultatelor finale.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul eliberării din funcţie
a consilierilor de probaţiune debutanţi aflaţi în una dintre situaţiile prevăzute la art. 28
alin. (2).

SECŢIUNEA a 3-a
Promovarea în grade profesionale

ART. 30
Promovarea în gradele I şi II a personalului serviciilor de probaţiune, precum şi
promovarea în gradul I a inspectorilor de probaţiune se fac pe bază de concurs, în raport
cu vechimea în specialitate, competenţa profesională, rezultatele obţinute în activitate şi
cu numărul posturilor scoase la concurs.
ART. 31
(1) Vechimea în specialitate, necesară pentru prezentarea la concursul de promovare în
grade profesionale, este cea prevăzută la art. 8 şi 17.

38
 (2) Promovarea personalului de probaţiune se face numai în gradul profesional imediat
superior.
ART. 32
Data şi locul susţinerii concursului de promovare, precum şi tematica, actele de
înscriere, termenul de depunere a acestora şi numărul posturilor pentru care se
organizează concursul se stabilesc de direcţia de specialitate împreună cu Direcţia pentru
resurse umane şi relaţii cu Consiliul Superior al Magistraturii din cadrul Ministerului
Justiţiei şi vor fi publicate pe pagina electronică a Ministerului Justiţiei şi afişate la sediul
Ministerului Justiţiei şi al tribunalelor, cu cel puţin 60 de zile înainte de data organizării
acestuia.
ART. 33
Comisia de examinare se stabileşte prin ordin al ministrului justiţiei, fiind compusă din
reprezentanţi ai direcţiei de specialitate şi ai Direcţiei pentru resurse umane şi relaţii cu
Consiliul Superior al Magistraturii din Ministerul Justiţiei.
ART. 34
(1) Concursul de promovare constă în întocmirea unei lucrări de disertaţie, în unul
dintre următoarele domenii: protecţia victimelor, reintegrarea socială şi supravegherea
infractorilor, metodologia activităţii de probaţiune, instituţii de drept penal şi procedură
penală, criminologie, dezvoltare instituţională şi cooperare instituţională, informatică
socială, sănătate mentală şi infracţiune, problema dependenţei, sociologie aplicată şi
psihologia dezvoltării.
(2) Promovarea candidaţilor declaraţi admişi la concurs se face în ordinea
descrescătoare a notelor obţinute, dar nu mai puţin de nota 8, şi în limita posturilor scoase
la concurs.
(3) Prevederile art. 27 şi art. 29 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.

SECŢIUNEA a 4-a
Evaluarea performanţelor profesionale şi testarea medicală şi psihologică a
personalului din serviciile de probaţiune

ART. 35
(1) Evaluarea performanţelor profesionale ale personalului din serviciile de probaţiune
se face anual.
(2) Criteriile şi metodologia de evaluare a performanţelor profesionale se stabilesc prin
regulament, aprobat prin ordin al ministrului justiţiei, la propunerea direcţiei de
specialitate.
ART. 36
(1) Personalul din serviciile de probaţiune este evaluat la fiecare 3 ani sau ori de câte
ori directorul direcţiei de specialitate apreciază că este necesar, prin intermediul unei
testări psihologice, în vederea verificării unor aspecte, precum:
a) mobilitatea mentală;
b) atitudinea faţă de calitatea soluţiilor şi a deciziilor;
c) echilibrul emoţional şi autocontrolul comportamental, rezistenţa la stres şi la
frustrare;
d) sistemul de atitudini (faţă de sine, faţă de muncă, faţă de viaţă, mentalităţi);
e) maturitatea socială, gradul de socializare;

39
 f) conformarea la reguli şi norme, spiritul de disciplină;
g) capacitatea de cooperare şi de relaţionare socială;
h) conştiinciozitatea şi responsabilitatea;
i) existenţa unor tendinţe psihopatologice.
(2) Personalul din serviciile de probaţiune efectuează un examen medical periodic,
dispus de Ministerul Justiţiei.
(3) Costurile investigaţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se suportă din bugetul
Ministerului Justiţiei.

SECŢIUNEA a 5-a
Formarea profesională

ART. 37
Formarea profesională a personalului din serviciile de probaţiune are următoarele
obiective principale:
a) adaptarea la cerinţele postului;
b) actualizarea cunoştinţelor şi deprinderilor specifice postului, perfecţionarea
pregătirii profesionale;
c) dobândirea unor cunoştinţe avansate, a unor metode şi procedee moderne, necesare
pentru realizarea activităţilor profesionale;
d) promovarea şi dezvoltarea carierei profesionale.
ART. 38
Formarea profesională a personalului din serviciile de probaţiune se realizează prin
următoarele forme:
a) participarea la cursuri organizate de Ministerul Justiţiei sau la alte cursuri de formare
profesională în domeniu;
b) stagii profesionale de adaptare la cerinţele postului;
c) stagii de practică şi specializare.
ART. 39
(1) Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, elaborează programe de formare
profesională, cu consultarea şefilor de servicii.
(2) Pe baza programelor de formare profesională prevăzute la alin. (1), se stabileşte un
plafon anual de cheltuieli, ce vor fi suportate din bugetul Ministerului Justiţiei, în limita
creditelor bugetare aprobate.
(3) În situaţia în care persoana a fost inclusă în programe de formare profesională în
una dintre formele prevăzute la art. 38, cu durata de cel puţin două luni, pe cheltuiala
Ministerului Justiţiei, aceasta are obligaţia să lucreze minimum 2 ani în cadrul serviciului
sau, după caz, al direcţiei de specialitate.
(4) În cazul în care programul de formare depăşeşte durata prevăzută la alin. (3), pentru
fiecare două luni, termenul pentru care există obligaţia de a lucra în cadrul serviciului sau
al direcţiei de specialitate se prelungeşte cu câte un an.
(5) În cazul nerespectării obligaţiei prevăzute la alin. (3) şi (4), persoana va suporta
integral cheltuielile de şcolarizare şi celelalte cheltuieli de participare.

CAP. 4
Modificarea raporturilor de muncă

40
 SECŢIUNEA 1
Delegarea, detaşarea şi transferul personalului din serviciile de probaţiune

ART. 40
(1) Delegarea personalului din serviciile de probaţiune se dispune pe o perioadă de cel
mult 60 de zile într-un an.
(2) Persoana poate refuza delegarea dacă se află în una dintre următoarele situaţii:
a) graviditate;
b) îşi creşte singură copilul;
c) starea sănătăţii, dovedită cu certificat medical, face contraindicată delegarea.
(3) Delegarea pe o perioadă mai mare de 60 de zile într-un an se poate dispune numai
cu acordul scris al persoanei.
(4) Pe perioada delegării, persoana îşi păstrează funcţia şi beneficiază de drepturile
prevăzute de lege pentru personalul delegat din cadrul instituţiilor publice din sectorul
bugetar.
ART. 41
(1) Detaşarea personalului din serviciile de probaţiune se dispune în interesul
serviciului în care urmează să îşi desfăşoare activitatea persoana, la propunerea
directorului direcţiei de specialitate, pentru o perioadă de cel mult un an.
(2) Detaşarea poate fi prelungită pentru motive obiective, care impun prezenţa
persoanei la serviciul la care s-a dispus detaşarea, cu acordul ambelor părţi, din 6 în 6
luni. Dacă nu există acordul persoanei, durata maximă a detaşării este de un an.
(3) Persoana poate refuza detaşarea numai în mod excepţional şi pentru motive
personale temeinice.
(4) Pe perioada detaşării, persoana îşi păstrează funcţia şi beneficiază de drepturile
prevăzute de lege.
(5) Când salariul şi celelalte drepturi băneşti prevăzute pentru funcţia în care este
detaşat consilierul de probaţiune sunt inferioare celor de care acesta beneficia anterior, el
îşi păstrează salariul şi celelalte drepturi avute anterior.
ART. 42
(1) Personalul din serviciile de probaţiune care este detaşat sau delegat în altă localitate
decât cea de domiciliu beneficiază, pe toată durata delegării sau detaşării, de următoarele
drepturi:
a) diurnă în cuantum de 2% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, dar nu mai
puţin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unităţile bugetare;
b) decontarea cheltuielilor de cazare la structuri turistice de categoria până la 3 stele
inclusiv. În situaţia în care nu beneficiază de cazare în aceste condiţii, personalul are
dreptul la o sumă egală cu 0,5% din indemnizaţia de încadrare brută lunară pentru fiecare
noapte, pe toată durata delegării sau detaşării în altă localitate;
c) decontarea transportului aerian, naval, auto sau pe calea ferată clasa I, inclusiv
vagon de dormit clasa I, după caz. În cazul în care deplasarea se face cu autoturismul,
acesta beneficiază de decontarea valorii a 7,5 litri de carburant la suta de kilometri.
Aceste drepturi nu se plătesc în cazul în care deplasarea se face cu autoturismul ce
aparţine instituţiei.

41
 (2) Prevederile prezentului articol se completează, după caz, cu reglementările
aplicabile personalului din instituţiile publice.
ART. 43
(1) Transferul personalului din serviciile de probaţiune între serviciile de probaţiune se
aprobă, la cererea acestuia sau a serviciilor de probaţiune interesate, de ministrul justiţiei,
la propunerea directorului direcţiei de specialitate.
(2) Transferul se poate face într-o funcţie echivalentă cu funcţia deţinută, pentru care
sunt îndeplinite condiţiile specifice prevăzute în fişa postului.
ART. 44
(1) Pentru a se dispune delegarea, detaşarea sau transferul, trebuie să existe cumulativ:
a) acordul/cererea persoanei, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 40 alin. (1) şi art.
41 alin. (2) teza finală;
b) avizele şefilor celor două servicii de probaţiune implicate;
c) avizul directorului direcţiei de specialitate.
(2) Delegarea, detaşarea şi transferul se dispun prin ordin al ministrului justiţiei.
Delegarea şi detaşarea se revocă prin ordin al ministrului justiţiei.

SECŢIUNEA a 2-a
Suspendarea şi eliberarea din funcţie ale personalului din serviciile de probaţiune

ART. 45
(1) Suspendarea din funcţie a personalului din serviciile de probaţiune poate interveni
de drept, prin acordul părţilor sau prin actul unilateral al angajatorului sau al angajatului,
în cazurile prevăzute de prezenta lege.
(2) Suspendarea din funcţie are ca efect suspendarea prestării muncii de către persoană
şi a plăţii drepturilor de natură salarială.
(3) Perioadele de suspendare din funcţie din motive imputabile nu constituie vechime
în muncă şi nu se iau în calculul drepturilor la pensie.
ART. 46
(1) Suspendarea din funcţie intervine de drept în următoarele cazuri:
a) concediu de maternitate;
b) concediu pentru incapacitate temporară de muncă;
c) carantină;
d) îndeplinirea unei funcţii salarizate în asociaţii profesionale;
e) forţă majoră;
f) în cazul în care persoana este în stare de arest preventiv, în condiţiile Codului de
procedură penală.
(2) În termen de 5 zile calendaristice de la data încetării motivului de suspendare de
drept, persoana este obligată să informeze în scris angajatorul despre acest fapt, acesta
având obligaţia de a asigura, în termen de 5 zile, condiţiile necesare reluării activităţii de
către persoana suspendată.
ART. 47
(1) Suspendarea din funcţie poate interveni prin acordul părţilor ori în cazul în care
există motive justificate şi temeinice de natură a pune persoana în imposibilitate
temporară de a exercita funcţia deţinută.

42
 (2) Suspendarea prin acordul părţilor se poate dispune pe o durată de maximum 6 luni,
o singură dată într-un an.
ART. 48
(1) Suspendarea din funcţie se poate dispune din iniţiativa ministrului justiţiei, în
următoarele situaţii:
a) pe durata cercetării disciplinare prealabile, efectuate potrivit art. 75 alin. (2) - (5);
b) ca sancţiune disciplinară;
c) persoana suferă de o boală psihică ce o împiedică să îşi exercite funcţia în mod
corespunzător.
(2) Dacă în urma cercetării disciplinare prealabile se constată că persoana nu a săvârşit
o abatere disciplinară, neaplicându-se nici o sancţiune disciplinară, suspendarea din
funcţie încetează, iar persoana va fi repusă în toate drepturile avute anterior, plătindu-i-se
drepturile băneşti de care a fost lipsită.
(3) Suspendarea din funcţie se dispune prin ordin al ministrului justiţiei.
(4) În perioada suspendării din funcţie nu se plătesc drepturile salariale. Această
perioadă nu constituie vechime în funcţia deţinută.
(5) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), boala psihică se constată printr-o expertiză de
specialitate dispusă de ministrul justiţiei, la sesizarea directorului direcţiei de specialitate.
Suspendarea din funcţie se dispune pe perioada recomandată de comisia medicală de
specialitate, numită prin ordin comun al ministrului justiţiei şi al ministrului sănătăţii.
(6) După expirarea perioadei suspendării, ministrul justiţiei, pe baza unei noi expertize,
poate hotărî încetarea suspendării şi repunerea în funcţie a persoanei, prelungirea acesteia
sau, dacă boala este ireversibilă, eliberarea din funcţie potrivit art. 52 alin. (1) lit. g).
ART. 49
(1) Suspendarea la iniţiativa persoanei poate interveni în următoarele situaţii:
a) concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului
cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani, în condiţiile legii;
b) concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul
copilului cu handicap pentru afecţiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;
c) pentru participarea la grevă, în condiţiile legii;
d) există motive justificate şi temeinice de natură a-l pune pe angajat în imposibilitate
temporară de a exercita funcţia deţinută.
(2) Cererea de suspendare se face în scris, cu cel puţin 15 zile calendaristice înainte de
data când se solicită suspendarea.
(3) Suspendarea se constată şi se aprobă în cazurile prevăzute la alin. (1), prin act
administrativ emis de angajator.
(4) Dispoziţiile art. 46 alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi pentru cazurile
prevăzute la alin. (1).
ART. 50
(1) Reluarea activităţii se dispune prin act administrativ emis de angajator.
(2) Actul administrativ prin care se constată, respectiv se aprobă suspendarea, precum
şi actul administrativ prin care se dispune reluarea activităţii se comunică persoanei în
termen de 10 zile lucrătoare de la data emiterii.
(3) Pe perioada suspendării postul se păstrează.
ART. 51
Suspendarea din funcţie se dispune de ministrul justiţiei, prin ordin.

43
 ART. 52
(1) Personalul din serviciile de probaţiune este eliberat din funcţie în următoarele
cazuri:
a) demisie;
b) pensionare, în condiţiile legii;
c) neîndeplinirea oricăreia dintre condiţiile prevăzute pentru numirea în funcţie;
d) condamnarea definitivă pentru săvârşirea unei infracţiuni;
e) neprezentarea nejustificată a consilierilor de probaţiune debutanţi la examenul de
definitivare, la prima sesiune după încheierea stagiului sau respingerea acestora la două
sesiuni;
f) incapacitatea profesională dovedită pe baza evaluării anuale a performanţelor
profesionale individuale sau, după caz, îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor
specifice funcţiei de conducere;
g) starea sănătăţii fizice şi/sau psihice a persoanei, constatată prin decizie a organelor
competente de expertiză medicală, nu îi mai permite acestuia să îşi îndeplinească
atribuţiile corespunzătoare funcţiei deţinute;
h) ca sancţiune disciplinară.
(2) Cazurile de eliberare din funcţie prevăzute la alin. (1) lit. c) - h) sunt motive
imputabile persoanei, atrăgând consecinţele prevăzute de lege.
ART. 53
(1) Persoana poate solicita eliberarea din funcţie prin demisie.
(2) Persoana are dreptul de a nu motiva demisia.
(3) Termenul de preaviz este de 15 zile lucrătoare pentru consilieri de probaţiune,
respectiv de 30 de zile lucrătoare pentru şefii serviciilor şi inspectorii de probaţiune din
direcţia de specialitate.
ART. 54
(1) Eliberarea din funcţie se dispune prin ordin al ministrului justiţiei, care produce
efecte de la data stabilită prin acesta.
(2) Ordinul ministrului justiţiei de eliberare din funcţie se comunică persoanei în cauză
şi trebuie să conţină, în mod obligatoriu, motivele care determină eliberarea din funcţie şi
durata preavizului.
(3) Împotriva ordinului de eliberare din funcţie se poate face contestaţie la instanţa de
contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la comunicare.

CAP. 5
Drepturi şi îndatoriri ale personalului din serviciile de probaţiune
Incompatibilităţi şi interdicţii

SECŢIUNEA 1
Drepturile personalului din serviciile de probaţiune

ART. 55
Personalul din serviciile de probaţiune şi inspectorii de probaţiune au drepturile şi
obligaţiile prevăzute de prezenta lege.
ART. 56
Consilierii de probaţiune definitivi şi inspectorii de probaţiune se bucură de stabilitate.

44
 ART. 57
Pentru activitatea depusă, personalul din serviciile de probaţiune are dreptul la salariu,
care se compune din salariul de bază, sporuri şi indemnizaţii, precum şi din premii sau
prime, ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege specială.
ART. 58
Personalul din serviciile de probaţiune este liber să se asocieze ori să adere la
organizaţii sindicale, precum şi la organizaţii profesionale locale, naţionale sau
internaţionale, în scopul apărării intereselor sale profesionale, sociale sau economice.
ART. 59
(1) Personalului din serviciile de probaţiune îi este recunoscut dreptul la grevă, în
condiţiile legii, cu respectarea principiilor continuităţii şi celerităţii activităţii de justiţie.
(2) În timpul grevei se vor asigura serviciile esenţiale, nu mai puţin de o treime din
activitatea normală, asigurându-se participarea serviciului la şedinţele de judecată la care
a fost citat, întocmirea la termen a referatelor de evaluare pentru inculpaţi, precum şi
rezolvarea altor sarcini considerate urgente, potrivit legii, sau apreciate ca atare de către
organele judiciare.
ART. 60
Personalului din serviciile de probaţiune trebuie să i se asigure condiţii normale de
muncă şi igienă, de natură să îi asigure sănătatea şi integritatea fizică şi psihică.
ART. 61
Personalul din serviciile de probaţiune în funcţie beneficiază de sprijin în exercitarea
atribuţiilor de serviciu, în condiţiile stabilite prin protocol între Ministerul Administraţiei
şi Internelor şi Ministerul Justiţiei.
ART. 62
(1) Pentru merite deosebite în activitate personalul serviciilor şi inspectorii pot fi
distinşi cu Diploma Meritul judiciar clasele I - III.
(2) Modalitatea de propunere şi condiţiile concrete pentru acordarea Diplomei Meritul
judiciar clasele I - III se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.
(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) intră în vigoare în termen de 90 de zile de la publicarea
legii în Monitorul Oficial al României, Partea I.

SECŢIUNEA a 2-a
Îndatoririle personalului din serviciile de probaţiune

ART. 63
Personalului de probaţiune din cadrul serviciilor şi inspectorilor de probaţiune le revin,
în principal, următoarele obligaţii:
a) să ducă la îndeplinire atribuţiile ce le revin conform fişei postului, să dea dovadă de
spirit de iniţiativă şi creativitate în exercitarea funcţiei, în limitele legii;
b) să respecte disciplina muncii;
c) să respecte prevederile legale şi regulamentare;
d) să respecte incompatibilităţile şi interdicţiile prevăzute de lege;
e) să se conformeze dispoziţiilor legale date de şefii ierarhic superiori;
f) să informeze şeful ierarhic superior şi celelalte autorităţi abilitate cu privire la
infracţiunile de care au luat cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în
legătură cu serviciul, îndeosebi cu privire la faptele de corupţie;

45
 g) să îşi îmbunătăţească în mod permanent pregătirea profesională, atât din punct de
vedere teoretic, cât şi practic;
h) să predea lucrările încredinţate în cazul suspendării sau încetării raporturilor de
serviciu.
ART. 64
Personalul din serviciile de probaţiune este dator să îndeplinească cu profesionalism,
corectitudine şi în mod conştiincios sarcinile de serviciu şi să se abţină de la orice faptă
care ar putea aduce prejudicii instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea.
ART. 65
Personalul din serviciile de probaţiune răspunde, potrivit legii, de îndeplinirea
corespunzătoare şi la termenele stabilite a atribuţiilor ce îi revin.
ART. 66
(1) Personalul din serviciile de probaţiune are obligaţia de a păstra confidenţialitatea
datelor deţinute în exercitarea funcţiei.
(2) Se exceptează de la prevederile alin. (1) datele furnizate organelor judiciare în
cadrul procesului penal.
ART. 67
Personalul din serviciile de probaţiune este dator să se abţină de la orice acte sau fapte
de natură să compromită demnitatea lui în funcţie şi în societate.
ART. 68
Personalul din serviciile de probaţiune are obligaţia să respecte dispoziţiile cuprinse în
codul deontologic şi în Regulamentul de ordine interioară al serviciilor de probaţiune.

SECŢIUNEA a 3-a
Incompatibilităţi şi interdicţii

ART. 69
Personalului din serviciile de probaţiune îi este interzis să desfăşoare activităţi
comerciale.
ART. 70
(1) Personalul din serviciile de probaţiune poate participa la elaborarea de publicaţii,
articole, studii de specialitate, lucrări literare ori ştiinţifice, la emisiuni audiovizuale, cu
excepţia celor cu caracter politic, precum şi la derularea unor programe de cooperare
naţională şi internaţională în domeniu.
(2) Personalul din serviciile de probaţiune poate participa la întocmirea unor proiecte
de acte normative şi strategii de dezvoltare instituţională, cu acordul directorului direcţiei
de specialitate.
(3) Consilierii de probaţiune, şefii serviciilor sau inspectorii de probaţiune pot fi
membri ai societăţilor ştiinţifice sau academice. Aceştia pot fi membri ai oricăror
persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial, în afară de cele care acţionează în
domeniul probaţiunii şi protecţiei victimelor.
(4) Pentru activităţile prevăzute la alin. (2), personalul din serviciile de probaţiune nu
poate fi remunerat suplimentar.
(5) Personalul din serviciile de probaţiune şi inspectorii de probaţiune de specialitate
pot ocupa funcţii didactice în învăţământul superior.
ART. 71

46
 (1) Consilierul de probaţiune sau şeful serviciului, care este soţ sau rudă de până la
gradul IV inclusiv cu persoana aflată în evidenţa serviciului sau cu victima infracţiunii,
nu va putea exercita nici una dintre atribuţiile specifice funcţiei în legătură cu acea
persoană.
(2) Inspectorul de probaţiune care este soţ sau rudă de până la gradul IV inclusiv cu
consilierul de probaţiune sau şeful serviciului nu va putea exercita nici una dintre
atribuţiile specifice funcţiei în legătură cu acea persoană.
(3) Persoana aflată în situaţia de conflict de interese este obligată să îl înştiinţeze în
scris despre aceasta pe şeful ierarhic superior, în termen de maximum 3 zile lucrătoare de
la data luării la cunoştinţă de existenţa conflictului de interese.
(4) În cazul prevăzut la alin. (3), şeful ierarhic superior va lua măsuri urgente pentru
desemnarea altei persoane responsabile.

CAP. 6
Răspunderea disciplinară

ART. 72
(1) Personalul din serviciile de probaţiune răspunde disciplinar în cazul săvârşirii unor
abateri de la îndatoririle de serviciu, precum şi în cazul manifestării unui comportament
care dăunează interesului serviciului şi prestigiului justiţiei.
(2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune
sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie, prin care consilierul de probaţiune, şeful serviciului
sau inspectorul de probaţiune a încălcat normele legale, regulamentul intern, codul
deontologic sau dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.
ART. 73
Sunt abateri disciplinare următoarele fapte:
a) absenţele nemotivate de la serviciu;
b) nerespectarea în mod repetat a programului de lucru;
c) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;
d) neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor;
e) comportamentul inadecvat în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu;
f) manifestările care aduc atingere onoarei şi probităţii profesionale;
g) nerespectarea legislaţiei în vigoare referitoare la activitatea de probaţiune;
h) încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoririle, interdicţiile şi
incompatibilităţile prevăzute de prezenta lege;
i) refuzul nejustificat de a îndeplini dispoziţiile legale ale şefului ierarhic superior;
j) imixtiunea în activitatea altui consilier de probaţiune, şef serviciu sau inspector de
probaţiune, contrar reglementărilor legale şi practicii în domeniu;
k) nerespectarea confidenţialităţii datelor deţinute în virtutea exercitării funcţiei.
ART. 74
(1) Sancţiunile disciplinare care se aplică în raport cu gravitatea abaterilor sunt:
a) avertismentul scris;
b) diminuarea salariului de bază cu 5 - 15% pe o perioadă de la o lună la 3 luni;
c) suspendarea dreptului de promovare în gradele profesionale pe o perioadă de la un
an la 3 ani;
d) suspendarea din funcţie pe maximum 6 luni;

47
 e) trecerea într-un grad profesional inferior pe o perioadă de până la un an, cu
diminuarea corespunzătoare a salariului;
f) revocarea din funcţia de conducere ocupată;
g) eliberarea din funcţie.
(2) Pentru aceeaşi abatere disciplinară se poate aplica o singură sancţiune.
(3) La individualizarea sancţiunii disciplinare se va ţine seama de cauzele şi gravitatea
abaterii disciplinare săvârşite, avându-se în vedere împrejurările în care aceasta a fost
săvârşită, gradul de vinovăţie a persoanei şi consecinţele abaterii, comportarea generală în
serviciu, precum şi eventuale sancţiuni disciplinare suferite anterior.
(4) Sancţiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data săvârşirii
abaterii disciplinare.
ART. 75
(1) Sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 74 alin. (1) lit. a) se poate aplica direct de
către şeful serviciului, pentru consilierii de probaţiune, sau de directorul direcţiei de
specialitate, pentru şefii serviciilor şi inspectorii de probaţiune.
(2) Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. b) - e) se aplică de ministrul
justiţiei, la propunerea comisiei de disciplină. Comisiile de disciplină se constituie, prin
ordin al ministrului justiţiei, din reprezentanţi ai direcţiei de specialitate. Dacă procedura
cercetării disciplinare se desfăşoară faţă de un inspector de probaţiune, din comisie face
parte şi un reprezentant al Direcţiei pentru resurse umane şi relaţii cu Consiliul Superior
al Magistraturii din cadrul Ministerului Justiţiei. Modul de desfăşurare a activităţii
comisiei de disciplină se stabileşte prin ordin al ministrului justiţiei.
(3) Sancţiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei
săvârşite şi după audierea persoanei.
(4) Persoana supusă cercetării disciplinare prealabile va fi convocată în scris în vederea
audierii, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii. Audierea trebuie
consemnată în scris, sub sancţiunea nulităţii.
(5) În cadrul cercetării se vor stabili faptele şi urmările acestora, împrejurările în care
au fost săvârşite, existenţa sau inexistenţa vinovăţiei, orice alte date concludente.
(6) În cursul cercetării disciplinare prealabile, persoana cercetată are dreptul să
formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa, aducând toate probele pe care le
consideră necesare. Ea are dreptul să cunoască toate actele cercetării.
(7) Refuzul persoanei cercetate de a colabora la derularea cercetării disciplinare
prealabile se constată prin proces-verbal şi nu împiedică finalizarea acesteia.
(8) Împotriva sancţiunii disciplinare aplicate potrivit prevederilor alin. (1), persoana în
cauză poate face contestaţie la directorul direcţiei de specialitate sau, după caz, la
ministrul justiţiei, în termen de 15 zile de la comunicarea sancţiunii disciplinare aplicate.
(9) Pe baza propunerii comisiei de disciplină, directorul direcţiei de specialitate sau
ministrul justiţiei adoptă o decizie definitivă.
(10) Sancţiunea disciplinară se aplică prin decizie scrisă, emisă de şeful serviciului sau
de directorul direcţiei de specialitate, sau prin ordin al ministrului justiţiei, care se
comunică persoanei sancţionate în termen de 5 zile de la data emiterii deciziei.
(11) Persoana nemulţumită de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de judecată
competente, potrivit legii.
ART. 76

48
 (1) Cercetarea disciplinară prealabilă se finalizează prin aplicarea sau neaplicarea unei
sancţiuni disciplinare, avându-se în vedere criteriile prevăzute la art. 74 alin. (3).
(2) Sancţiunea disciplinară se aplică în termen de 90 de zile de la data înregistrării
actului de constatare a abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data
săvârşirii abaterii disciplinare şi se comunică persoanei interesate.
(3) Ordinul sau decizia de sancţionare se ataşează dosarului profesional al angajatului.

49