Vous êtes sur la page 1sur 1

CARACTERIZAREA PERSONAJELOR

LEFTER POPESCU

Instanță narativă esențială pentru genul epic, personajul însuflețește universul


imaginar creat de autor, dând sens uman evenimentelor ficționale și facilitând
transmiterea mesajului operei către cititor. Factor structurant al narațiunii, personajul
este un tip uman semnificativ, o individualitate cu trăsături fizice, morale și
intelectuale distincte, puse în lumină printr-un șir de întâmplări, de relații și de
atitudini. Ființă de hârtie (Roland Barthes), personajul poate fi definit din mai multe
perspective: morală (relația eu –sine), socială (relația eu – societate), ontică (relația eu-
univers) și estetică (relația realitate - literatură)
Modalitățile de caracterizare a personajului sunt multiple. El poate fi
caracterizat direct ( de către narator, de către alte personaje și prin autocaracterizare)
sau indirect (prin acțiuni, fapte, reacții, nume , limbaj, mediu social, vestimentație,
gestică, mimică, etc.). Portretul rezultat poate fi moral, fizic sau complex, când are în
vedere toate formele de existență și de manifestare ale personajului).
Lefter Popescu este personajul principal al operei literare „Două loturi”, scrisă
de Ion Luca Caragiale și reprezintă omul obișnuit, dornic să-și schimbe soarta, bazându-
se însă pe noroc . Este caracterizat mai ales în mod indirect prin fapte, limbaj,
comportament, mediu de viață, nume, dar și direct, de către narator, de alte personaje
sau prin autocaracterizare.
Ca statut social, Lefter este un funcționar modest într-un minister. Trăsăturile
fizice nu apar în text , făcându-se referire doar la câteva aspecte ce trădează mai curând
stările sufletești (cu fața luminată, se face palid). Abia în finalul operei personajul este
prezentat de autor ca fiind un bătrânel micul și scofâlcit care se plimbă pe străzile
Bucureștiului repetând neîncetat „viceversa” - ca urmare a eșecului suferit cu biletul de
la loterie .
Portretul moral se conturează pe tot parcursul nuvelei prin diferite mijloace.
Astfel, autocaracterizarea evidențiază faptul că personajul se consideră lipsit de noroc
(Ți-ai găsit! Eu și noroc!). Căpitanul Pandele îl acuză pe Lefter de rătăcirea biletelor, de
neglijență și de indiferență. Indirect personajul se caracterizează prin comportament
prin vorbe și prin gesturi de unde reies și stările sufletești ale personajului. Astfel, Lefter
este obosit, agitat , nervos și impulsiv pe parcursul căutării biletelor , apoi ajunge să
trăiască o stare de fericire supremă atunci când găsește biletele , ca în final mergând la
loterie și aflând că biletele sunt necâștigătoare să revină la starea de disperare și de
agitație extremă . Toate speranțele sale sunt spulberate , atunci când află că norocul nu
este de partea lui ,așa cum îi spune și numele de Lefter și realizează că este condamnat
să rămână sărac.
În concluzie, acest personaj este reprezentativ pentru toți acei oameni sortiți să
rămână anonimi, deoarece își întemeiază acțiunile pe noroc, nu pe propriile lor puteri în
încercarea de a-și depăși condiția materială.