Alungulesă Călin, Publicitate, Anul III, grupa 1

Apple - “1984”

Nu îmi amintesc să fi văzut vreodată un spot publicitar şi să zic ”Da ! Acesta e ! Cel mai
bun spot pe care l-am văzut vreodată. ”. De fapt, e posbil să fi spus asta cândva, la un moment
dat, dar până în următoarea zi sau cel peste încă vreo două zile, am mai consumat încă foarte
mulţi giga bytes de conţinut media, unde erau cel puţin câteva zeci de spoturi dintre are l-am
găsit iar pe acela, cel mai bun. Şi tot aşa…

Deci nu am putut alege spotul meu preferat, nici măcar pe primele trei dintre spoturile mele
preferate, şi asta din cauză că în ziua de azi bombardamentul informaţional este atât de puternic
încât ne este greu, chiar şi din punct de vedere fizic sau psihic să memorăm toată informaţia care
ne loveşte. Aşadar, m-am gândit că primele trei spoturi care îmi vin în minte, ar putea fi spoturile
mele preferate şi asta din simplul fapt că ele sunt cele pe care le-am reţinut, care au rămas
proaspete în mintea mea. Asta, din diferite motive, poate au o melodie uşor de reţinut, vizualul
este nemaipomenit sau pur şi simplu conceput sau ideea creativă au fost atât de bune încât m-au
făcut să îmi doresc să mă fi gândit eu la asta, înaintea celor care au fost responsabili de realizarea
lor.

Dintre aceste trei spoturi, două dintre ele sunt clasice, sunt spoturi care au revoluţionat
anumite arii ale publicităţii sau marketingului, iar cealaltă este o reclamă recentă, câştigătoare de
bronz la o ediţie a festivalului Cannes. Este vorba de o reclamă pentru noua maşină Smart care
acum vine cu patru locuri. Este filmată chiar în interiorul maşinii, unde doi oameni stau pe
locurile din faţă, în timp ce şoferul vrea să parcheze cu spatele. În timp ce acesta întoarce capul
pentru a verifica dacă are loc suficient, mişcare pe care de altfel toţi o ştim, reprezentativă pentru
astfel de manevră, el se sperie cu un ţipăt foarte ascuţit atunci când îl vede pe pasagerul din
spate. De aici reiese că nici măcar şoferul maşinii nu era încă obişnuit cu faptul ca aceasta are
patru locuri.
 Despre cel de-al doilea spot se spune că a revoluţionat publicitatea politică. În acesta, este
prezentată o fetiţă destul de mică care numără petatele unei margarete . Detalii precum faptul că
ea greşeşte numărătoarea trecând direct de la cinci la şapte oferă sinceritatea şi naturaleţea scenei
respective. Imediat după, se aude o numărătoare inversă cu o voce mecanică a unei bombe
nucleare care este şi aratată sub forma ei specifică de ciupercă. Ea a făcut parte din campania lui
Lyndon Johnson pentru preşedinţia Americii din 1964 şi îl atacă pe contra-candidatul Barry
Goldwater.

Dintre toate cele trei, reclama mea preferată este o reclamă Apple. Nu sunt un mare fan al
brandului, de fapt, nu am deţinut niciodată un produs Apple, însă înţeleg ce înseamnă Apple,
înţeleg de ce este un brand atât de căutat, aprecita şi care la urma urmei există pe buzele tuturor .
Sunt la curent cu ceea ce fac şi pot spune că apreciez foarte mult brand-ul pentru întreaga lor
strategie, de la comunicare la dezvoltarea produselor şi pentru felul în care s-au poziţionat pe o
piaţă atât de saturată. Spotul în discuţie este probabil unul dintre primele lucruri care au făcut
această diferenţiere a brandului Apple faţă de competitori, unul dintre ei, la acea vreme, era IBM,
celălalt producător mare de computere.

Spotul a apărut prima dată la ediţia 18 a Superbowl, la începutul anului 1984. Fiind anul
1984, spotul este inspirat, mai degrabă o fină reinterpretare a cărţii 1984 a lui George Orwell. Pe
scurt, autorul a scris cartea în 1949 şi prezintă viitorul, mai precise anul 1984 ca o distopie
generală în care lumea este la picioarele unui regim totalitar. Un regim totalitar idel, am putea
spune în care totul este controlat, iar locuitorii, oamenii, sunt robotizaţi, spălaţi pe creier în
diferite moduri. Viaţa le este transformată într-o retina foarte bine pusă la punct, rutina care are
ca scop depersonalizarea populaţiei. Big Brother este peste tot şi în carte sunt prezentate şi
diferite slogane care sunt repetate regulat pentru a penetra individualitatea oamenilor şi pentru a
asigura spălarea pe creier şi obedienţa.

Spotul începe cu un cadru sinstru, o clădire ca un bloc de ciment, rece, mohorâtă,

reprezentativă pentru un cadru distopic ca cel în care are loc acţiunea. Pe fundal se aude o voce
mecanică, uşor recognoscibilă, o voce impunătoare care recită nişte îndemnuri, care par mai
degrabă înregistrate, mereu sună la fel, îndemnuri la supunere. Sunt arătaţi oamenii, total
depersonalizaţi, sunt îmbrăcaţi la fel, într-o uniformă dintr-o bucată, nici unul dintre ei nu are
părul mai mult decât ras în cap, fie ei femei sau bărbaţi. Feţele nu exprimă absolut nimic, nici un
sentiment, fie el pozitiv sau negativ, totţi arată la fel, probabil sunt denumiţi cu nişte cifre sau
numere, în loc de nume adevărate. Sunt prezentaţi în două cadre. Într-unul dintre ele, o parte
dintre ei mărşăluiesc foarte organizat, în acelaşi ritm printr-unul dintre tunelurile întunecate şi
reci ale blocului de piatră. În celălalt cadru ei sunt aşezaţi într-o sală mare, din nou organizat,
unul lângă altul pe diferite rânduri paralele şi ei stau muţi, cu ochii aţintiţi spre un ecran imens
din faţa şi deasupra lor, un ecran pe care există o faţă bătrână, reprezentativă pentru Big Brother,
faţa este cea a cărei guri rosteste imnurile mecanice de supunere.

Dintr-o dată apare o femeie, o femeie uşor de recunoscut, mai ales în marea de corpuri fără
suflet, unică printre ceilalţi. Această femeie are un ciocan cu care sparge ecranul cu faţa lui Big
Brother. Spotul se termina cu textul: “ Pe 24 ianuarie, Apple va lansa noul computer Macintosh
şi vei vedea de ce 1984 nu va fi ca “1984”.

Consdier că spotul face referire la o simbolistică care deşi este preluată din cartea originală, ei
i-au fost oferite alte sensuri, puţin mai profunde şi care aduc, evident, în lumină brandul Apple.
Am putea considera că oamenii spălaţi de creier sunt consumatorii obişnuiţi care sunt « spălaţi pe
creier » din cauză că încă nu au acces la noul calculator al elor de la Apple. O altă variantă ar fi
că Big Brother reprezintă, de fapt, concurenţa Apple, care spală consumatorii pe creier cu
produse banale, cel mai probabil IBM.

Femeia, cu siguranţă reprezintă brandul Apple, care este în totatlă opoziţie cu restul decorului
spotului. Aici Apple reprezintă salvatorul, care scoate omenirea din tirania brandurilor
concurente, aducându-le iluminarea şi reoferindu-le o viaţă liberă. Aici cu siguranţă, este vorba
de Apple deoarece unele din caracteristicile care definesc brand-ul sunt exact acestea, unicitatea
prin minimalism, noonconformism, ei sunt cei care fac lucrurile bine dar o fac în modul lor.
Aşadar iluminarea este reprezentată de intrarea in posesie a noului calculator Macintosh, care te
va face să fii aşa cum este brandul Apple pe piaţa din care face parte.

Spotul poate fi analizat şi din punct de vedere al cromaticii unde putem observa că până la
apariţia femeii este colorac cu doua trei tonuri sau nuanţe de albastru, gri sau negru, culori reci,
ponosite, unde femeia apare colorată, cu un constum protocaliu strident, culoarea părului ei e
stălucitoare, piele este de culoare normală, caldă, de unde reiese întregul contrast.

Textul de la sfîârşitul spotului vrea să spună că din cauza noului calculator Macintosh 1984 nu
va fi ca « 1984 » adică anul nu va fi aşa cum este prezentat în carte. Din cauza Apple distopia
este impsibilă, acesta făcând oamenii liberi, conectaţi, unici. Am putea merge atât de departe
încât să spunem că datorită Apple, noul an va chiar o utopie.

Un singur lucru mi se pare mie ironic şi anume acela că cei de la Apple spun că anul real 1984
nu va fi ca cel prezentat în cartea lui George Orwell. Asta când, în ziua de azi este un lucru foarte
bine ştiut faptul că noi, suntem aproape mereu monitorizaţi la fel ca şi activitatea noastră din
online., lucru posibil doar tehnologiilor avansate, tehnologii evoualte chiar de brand-uri precum
Apple. Aşadar, putem reformula şi spune că datorită brandurilo ca Apple, viitorul va fi ca în
« 1984 », cartea.