Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
Efes (Ephesos gr., Ephesus lat.) oraş-stat grec în V Asieie Mici, fondat în sec. XI ien de ioniei pe
locul unei asezari a carienilor. Afirmat drept unul dintre cele mai starlucite centre comerciale ale
Ioniei inca din eopca arhaica, Efes recunoaste suzeranitatea Lidiei in timpoul lui Cresus (cc. 560
ien), apoi pe cea a Persiei ahemenide (cca. 546 ien). Efecs nu partivcipa la rascoala antipersana a
cetatilor ioniene (499 – 494) preluand dup[a destugerea Miletului (494 ien) rolul de metropola
comerciala si culturala a Ioniei. Membru in prima Liga delio-atica (cca. 470-412) depedent de
Sparta, Efes reintra dup[a pacea lui Antalcidas (386 ien) sub autorittaea persana. Dependen de
Pergam (190 ien), Efes trece dupa 133 ien sub autoritatea Romei devenind capitala noii provincii
Asia. In timpul stapanirii romane, Efes ramane unul dintre cele mai bogate si stalucite centre
urbane ale Asiei Mici. Jefuit de goti in 263 en., afectat de cutremure devastatoare in 358 en. si
365 en.,orasul decade in sec. VII en.
De scris din enclopedia antichitatii
B. .Istoric Efes
2.În anul 10 î.en, Androclos, fiul regelui Atena-Kodros, căuta o locație pentru stabilirea unui oras.
Androclos fugea din calea invaziei dorica din Grecia. El conducea unul dintre convoaiele de
migrație. Un oracol al lui Apollo a prezis că un pește și un mistre ar arăta locația noii așezări.
Zile mai târziu, în paralel cu predicția oracolului, în timpul prăjirii, un pește căzu din tigaie,
iritând un mistreț ascuns în spatele tufișurilor. Mistretul fricos a scăpat imediat. Androclos a
urmat mistretul și a stabilit orașul Efes, unde a ucis mistrețul.
Efesul a fost condus de regele Lydian, Kreisos, la mijlocul secolului 6ien. Orașul a ajuns la
"epoca de aur" și a devenit un bun model pentru lumea antică în cultură și artă. Deoarece
săpăturile detaliate nu au fost încă finalizate, în afară de Artemis, rămășițele acelei vârste nu au
fost dezvăluite.
3.Mai târziu, Efes a fost dominat de persani. Cand a inceput rebeliunea ioniana impotriva
persaniloir, orasul Efes nu a luat parte la aceasta rebeliune si astfel orașul a fost salvat de
distrugere. In urma rebeliunii, persanii au fost invinsi.
Alexandru cel Mare a câștigat persani, iar orașele ionice și-au obținut independența în anul 334.
Efes a cunoscut o prosperitate în timpul domniei lui Alexandru cel Mare. Până la sosirea lui
Alexandru cel Mare, Efesul era alcătuit din două sisteme guvernamentale, democratice și
oligarhice. Dar sistemul oligarhic a fost încălcat odată cu venirea unui nou conducător, fapt ce a
cauzat o rebeliune în Efes.
In timpul acestei rebeliuni, Templul lui Artemis a fost concediat și distrus de către susținătorii
oligarhiei în 356 ien. Dar se crede că un nebun cunoscut sub numele de Herostratus foc la templu
pentru a face numele său nemuritor în aceeași noapte din Macedonia Alexander sa născut cel
Mare. Dupa distrigerea templului, Alexandru cel Mare a propus reconstructia lui insa efesienii au
refuzat pentru motivul că "Un Dumnezeu nu poate construi un templu pentru un alt Dumnezeu".
Așadar, Alexandru, care era foarte mândru de el însuși ca Dumnezeu, a acordat cuiva niște
privilegii speciale. Un arhitect efesian, Dinocrates a restaurat Templul lui Artemis.
După moartea lui Alexandru cel Mare, Efesul a fost condus de generalul său, Lysimakhos, în 287
îen. Lysimakhos a decis să schimbe locația anterioară a Efesului spre vest, din cauza distrugerii
portului de aluviuni, iar locuitorii au fost forțați să se stabilească în noul loc numit "Arsinoeina",
numele soției lui Lysimakhos. Orașul era înconjurat de ziduri de piatră largi, înălțime de 10 metri
și lungime de 9 metri. Astfel "Arsinoeina" a fost din nou transformată în "Efes.
Efesul a fost controlat de către romani în 190 î.Hr. Orașul a fost dat împăraților bergameni pentru
o vreme. Odată cu moartea regelui Attalos 3 în 133 î.Hr, orașul a fost re-condus de către romani.
Efesul a cunoscut o prosperitate deosebita și a devenit notoriu pentru bogăția și luxul său între
secolele 1-4 d.Hr., în special în timpul domniei lui Augustus. În această perioadă, populația din
Efes a crescut la 225 000, iar orașul a devenit capitala noii Asii. Prin degajarea râului Caystros de
aluvioni, marele port comercial din Efes, o poartă către țările străine, a crescut prosperitatea
orașului și a continuat să infloreasca comerțul și cultura. Orașul a fost construit, adăugând noi
modele la fosta măreție a Efesului. Biblioteca lui Celsus ilustrează în mod clar perfecțiunea
epocii, cu detaliile precise ale construcției.
De asemenea, Efes a jucat un rol semnificativ si în perioada crestinismului timpuriu Prestigiul
Efesului a crescut odată cu venirea Sfântului Paul, pentru răspândirea creștinismului la Efeseni,
care se închinau lui Artemis. Sfântul Paul și invataturile creștinismului au fost strict refuzate de
către Efesenii în vârstă. Dupa perioade lungi propovaduire a crestinismului, Sfântul Pavel a reusit
sa transforme creștinismul in religia majoritatatii populației din jurul Efesului. Sfântul Paul a
trimis, de asemenea, una dintre cele mai faimoase scrisori bisericii din Efes. Fecioara Maria a
vizitat Efesul si ultimii ani din viata, în jurul anului 42 d.Hr, si i-a petrecut aici, intr-o casuta la
poalelel muntelui Bulbul.
Decaderea orasului a survenit în mod natural. Pâna spre perioada bizantina (400-500 d.Chr)
râul Meandres a început sa care aluviuni, formandu-se o delta care a avut drept consecinte
blocarea portului si malaria.
Marea s-a retras tot mai mult, cu aproximativ 5-6 km iar noua situatie datorata raspândirii
crestinismului (construirea de biserici, traiul modest al crestinilor) a dus la abandonarea treptata
orasului. Capac i-a pus cutremurul din anul 614 d.Chr care a distrus cea mai mare parte a
orasului.
Incet-încet, alaturi de Efes ia fiinta orasul Selcuk iar populatia se muta în acest nou oras, Efesul
mai având o mica rabufnire de glorie, pace si prosperitate sub conducerea emirului Seljuk, pâna
la mutarea întregii populatii în noul orasel Selcuk..
Efesul a devenit parte din impeiul Seljuk 1090 iar in anul 1307 seljukienii au controlat din nou
orașul.
Ani mai târziu, odata cu colmatarea cu aluviuni a râului Caystros, orașul Efes și-a pierdut
importanța : la aceasta a contribuit si dezvoltarea porturilor Izmir și Kusadasi.
C. Arhitectura
Since 1895, Austrian archaeologists have been excavating the ruins of Ephesus. Up to the year
1906, numerous recovered objects of high quality were removed to Vienna, objects which can be
seen today at the Ephesus Museum, an annex to the Collection of Greek and Roman Antiquities.
The highlights include the Parthian Monument, the Amazon from the Altar of the Artemision, the
bronze Athlete statue and the Child with a Goose. Alongside the Ephesian artefacts, the museum
is also home to architectural specimens and sculptures from the Sanctuary of the Great Gods of
the Mystery cult on the Greek island of Samothrace, which was explored by Austrian
archaeologists in 1873 and 1875.
The 19th century, finally, saw the beginning of in-depth research based on scientific questions
and methodologies. In this endeavour, one motive played a not insignificant role: site excavations
served to expand and enrich the museum holdings of the various European royal and imperial
houses. Spurred on by his knowledge of the size, significance and wealth of the Temple of
Artemis, the Briton John Turtle Wood—working together with the British Museum—succeeded
in rediscovering this ancient religious site in 1869. Contrary to expectations, however, the list of
recovered items turned out to be modest, for which reason excavation activity was soon halted.
It was at a relatively late point, towards the end of the 19th century, that the Austro-Hungarian
Monarchy decided to mount a large-scale research effort in the Eastern Mediterranean region.
Under the auspices of the Institute of Classical Archaeology and conducted by the newly founded
Austrian Archaeological Institute, Austrian scientists began conducting research in the ruins of
Ephesus in 1895, and this work continues today. An excavation process lasting over a century
(albeit interrupted by the two World Wars) has provided and continues to provide answers to
numerous questions about the ancient city.
An additional motivation to provide funding for these efforts was an agreement between the
Ottoman Empire and Austria. Abdul Hamid II, the Ottoman Sultan at the time, presented a
generous gift to Emperor Franz Joseph: several of the ancient objects that had been discovered
were gifted to the Imperial House, allowing them to be exported to join the collections in Vienna.
Austrian Navy vessels subsequently brought several shipments of archaeological finds back to
Vienna, where they were provisionally warehoused and put on occasional display at the Theseus
Temple in the Volksgarten. The ability to directly examine these newly found originals in Vienna
made possible their subsequent scientific study in Austria. The export of antiquities from Turkey
was generally banned with the proclamation of the Turkish Antiquities Law of 1907; as a
consequence, Vienna was to receive no more such finds.
After the collection had been kept in various makeshift settings for many years, December 1978
finally saw the Vienna Ephesus Museum opened in its present-day form inside the Neue Burg
section of the Hofburg complex. Visitors are presented with a representative selection of Roman
sculptures that once decorated institutions including sprawling thermal bath facilities and the
Ephesian Theatre. A number of architectural elements give an impression of the magnificent
ancient buildings’ richly decorated facades, and a model of the ancient city makes it possible to
better understand the objects’ respective positioning within the city’s topography. Alongside all of
this, the so-called Parthian Monument, a series of Roman reliefs unique in both its size and
importance, forms a highlight of the collection.
The scientific study of the holdings of ancient objects from Ephesus is conducted in cooperation
with the institutes of the University of Vienna, the Austrian Academy of Sciences and the
Austrian Archaeological Institute. The Ephesus Museum in Vienna serves last but not least as an
ambassador for Austria’s intensive efforts in the interest of ancient Ephesus, which—with today’s
ca. two million visitors annually—is Turkey’s most-visited tourist destination after the Hagia
Sophia and Topkapı Palace in Istanbul. Both the care of the ruins and the reconstruction and
rebuilding of ancient monuments are also part of the Austrian researchers’ mission, and the
Ephesus Museum provides an Austrian-based platform with which to represent their many years
of work.
frontispiciu
Oktogon, perioada romana
http://www.ephesus.us/ephesus/ephesus_history.htm
http://slideplayer.com/slide/10441713/ tb scos