Vous êtes sur la page 1sur 2

Evaluare finala

CLASA a IV-a

Citește cu atenție textul următor:

În fiecare primăvară, Petrişor şi Ancuţa mureau de teamă că s-au uscat salcâmii peste iarnă. Toţi
pomii din grădina lor înfloreau, înverzeau, numai salcâmii înălţau braţe negre în văzduh. Păreau o arătare
urâtă şi de spaimă. Cireşii, prunii, vişinii, merii, perii se împodobeau cu puzderia de flori albe ori
trandafirii şi, când bătea vântul dinspre grădină, mireasma lor umplea ograda, numai salcâmii, la bătaia
vântului, nu făceau decât să-şi scuture păstăile uscate, care nu căzuseră peste iarnă.
În toată dimineaţa, când ieşeau în curte, copiii se apropiau de salcâmi şi, când vedeau întâii muguri
şi întâiele frunzuliţe, chiuiau de bucurie şi alergau să spună în casă vestea cea mare…
Lângă gardul deasupra căruia străjuiesc de-a lungul salcâmii este o laviţă înnegrită de ploi, de
vânturi şi de soare, pe care a făcut-o tatăl celor doi copii, bădicul Ionaş, să stea la umbră în căldurile mari,
de vară. Petrişor şi Ancuţa şed aici însă de îndată ce înfloresc cei dintâi ciorchini albi.
Ciorchinii, ca de struguri, cei mai mulţi încă verzi, atârnă deşi, plecând crengile salcâmilor. Puţine
albine zboară însă pe la cei înfloriţi. Din zi în zi înfloresc mai mulţi struguri albi, si într-o bună dimineaţă
copiii nu se mai aud unul pe altul de zumzetul albinelor. Toate florile erau bătucite de ele, iar printre flori
şi frunze zburau roiuri.
Cântecul lor îi îmbăta pe copii cu dulceaţă, ca şi aroma tare a florilor de salcâm, şi ei, de la o
vreme, se simţeau ameţiţi, nu mai priveau în sus, în salcâmi, ci şedeau pe laviţă cu mâinile în poală, cu un
zâmbet larg pe faţă.
Salcâmii înalţi, cu toate crengile plecate de greutatea florilor, păreau nişte candelabre uriaşe cu
atâtea lumini câţi struguri albi aveau, şi în ei se ţesea zborul şi zumzetul necurmat al muştelor de aur, ca un
imn de slavă a unor fiinţe aeriene, nevăzute. Mireasma florilor albe părea a unei tămâi nespus de fină, care
nu mai încăpea în coroana salcâmilor, ci se varsă şi umple lumea întreagă…
Pe uliţa lor nu mai erau alţi salcâmi. Cât ce înfloreau cei din curtea lui Ionaş, se strecurau în curte
copii din vecini să vadă şi ei minunea. Unii mai mărişori, alţii numai cât ulcelele aduşi de mână de ceilalţi,
se grămădeau pe laviţă, în jurul ei. Copiii sug din flori şi privesc în salcâmi.
Cum se ţes albinele, cum se grăbesc de pe o floare pe alta, cum intră în câte una, de aproape nu se
mai văd, cum rămân mai mult sau mai puţin nemişcate după câtă dulceaţă află.
– Măi Niculiţă, zice de la o vreme Petrişor, către un copil din vecini care avea stupi. Măi Niculiţă,
tată-tău de ce nu pune salcâmi în curte?
– Ştiu eu? Ar putea să pună. De ce întrebi?
– Pentru că şi albinele voastre vin la salcâmii noştri. Niculiţă, băiat mai mărişor, zâmbi.
– Le cunoşti?
– Nu le cunosc, dar de bună seamă vin, că vi-e stupina aproape.
– Păi, dacă poţi, opreşte-le să nu mai vină. Eu nu le pot opri. Petrişor rămase zăpăcit. Nu
înţelegea cum i-a venit să-i pună o asemenea întrebare lui Niculiţă, şi acum îi era ciudă pe sine însuşi…
Când rămânea singur, băiatul ridica fruntea la salcâmi şi începea a recita nişte versuri pe care i le-a
spus mai de mult bunica:
Harnicile lucrătoare Grabnice şi darnice,
Cât ce iasă sfântul soare După miere fug mereu
Şi se uită pe răzoare Muştele lui Dumnezeu…
Şi pe luncile în floare, Le ştiu versul numai eu!
Prind să zboare (Salcâmi în floare, de Ion
Poposind din floare-n floare… Agârbiceanu)
Lasă-n coşniţi cupe pline,
Auritele albine

SUBIECTUL I – Înțelegerea textului


1. Răspunde în scris la următoarele cerințe:
a) Precizează titlul, autorul și personajele principale din textul de mai sus.
b) De ce se temeau cei doi copii în fiecare primăvară?
c) Selectează din text structurile care descriu salcâmii la începutul primăverii.
d) Propune un adjectiv potrivit pentru a-i caracteriza pe copii atunci când admirau florile
salcâmilor.
e) Ce făcea Petrişor când rămânea singur?
2. Explică următoarele structuri din text: „mureau de teamă”, „se împodobeau cu puzderia de flori”
„cântecul lor îi îmbăta pe copii cu dulceaţă”, ,,numai cât ulcelele”, „îi era ciudă” .

3. Indică, folosind câte un exemplu potrivit, ce tip de imagine artistică s-a folosit în prezentarea
salcâmilor înfloriţi, a miresmei florilor acestora şi respectiv, zumzetul albinelor.
4 a) Povestește, pe scurt, fragmentul scris cursiv.
b) Formulează ideea principală sub formă de întrebare și titlu.

SUBIECTUL AL II-lea – Elemente de construcție a comunicării


1. Alcătuiește o propoziție în care cuvântul ,,vin” să devină altă parte de vorbire decât în text, apoi
analizează acest cuvânt în ambele situații.
2. Explică semnele de punctuație din propoziția:
- Măi Niculiţă, tată-tău de ce nu pune salcâmi în curte?
3. Scrie câte un cuvânt cu sens asemănător pentru termenii: laviţă, poposesc, stupina.
4. Extrage, din text, următoarele părți de vorbire: un pronume personal, un substantiv propriu și un
adjectiv. Alcătuiește cu fiecare câte un enunț în care aceste cuvinte să aibă funcția de subiect.
5. Identifică, din text, două cuvinte care pot fi scrise și fără cratimă, apoi exemplifică scrierea lor
alcătuind cu fiecare câte un enunț.
6. Scrie propoziţii în care cuvântul salcâmi să fie, pe rând: subiect, atribut, complement.
7. Transformă enunţul Trei salcâmi înfloriţi din grădina lor atrăgeau neobositele albine. în
propoziţie simplă şi realizează schema propoziției date recunoscând părțile de vorbire.

SUBIECTUL AL III-LEA – Scriere imaginativă


Realizează o compunere de minim 15 rânduri, în care să povestești despre o vizită (reală sau
imaginară), pe care ai realizat-o la o stupină.
Pentru a obține punctajul maxim, compunerea trebuie:
- Să aibă un titlu adecvat;
- Să respecte părțile componente ale unei compuneri;
- Să aibă pasaje cu narare, descriere și dialog;
- Să aibă o exprimare corectă, să respecte normele ortografice și de așezare corectă în pagină;
- Să aibă cel puțin 15 rânduri;
- Să reflecte creativitate, să aibă un conținut interesant de idei;
- Să aibă un aspect estetic plăcut.