Strategia Naional

pentru Dezvoltare Durabil a României

Orizonturi 2013-2020-2030

Guvernul României Programul Naiunilor Unite

Ministerul Mediului i Dezvoltrii pentru Dezvoltare
Durabile Centrul Naional pentru
Dezvoltare Durabil

Bucureti 2008
Cuprins

Rezumat executiv 4
Istoricul i metodologia lucrrii 7
Partea I Cadrul conceptual 10
1. Introducere: Definiii necesare 10
2. Strategia UE pentru Dezvoltare Durabil 11
3. Indicatorii dezvoltrii durabile 13
4. Msurile de conformitate cu obiectivele dezvoltrii durabile adoptate de România în 15
procesul de pre- i post-aderare
Partea II Situaia actual a sistemului socio-economic i a capitalului natural al României 19
1. Capitalul natural 19
2. Capitalul antropic 26
3. Capitalul uman 32
4. Capitalul social 37
Partea III Obiective-int i modaliti de aciune la orizont 2013, 2020, 2030, conform 41
orientrilor strategice ale UE
1. Provocri cruciale 41
1.1 Schimbrile climatice i energia curat 41
1.2 Transport durabil 47
1.3 Producie i consum durabile 52
1.4 Conservarea i gestionarea resurselor naturale 59
1.5 Sntatea public 66
1.6 Incluziunea social, demografia i migraia 70
1.7 Srcia global i sfidrile dezvoltrii durabile 77
2. Teme inter- i trans-sectoriale 81
2.1 Educaia i formarea profesional 81
2.2 Cercetarea tiinific i dezvoltarea tehnologic, inovarea 90
3. Instrumente financiare i economice 94
4. Comunicare, mobilizarea actorilor i multiplicarea factorilor de succes 96
Partea IV Probleme i preocupri specifice situaiei din România 99
1. Riscuri i vulnerabiliti generate de factori endogeni i exogeni 99
2. Creterea sustenabil: transformrile structurale i echilibrele macroeconomice 101
2.1 Asigurarea sustenabilitii pe termen lung a consumurilor energetice i materiale 103
bazate pe evaluarea realist a capacitii de suport a capitalului natural
2.2 Modernizarea treptat a macrostructurii economiei pentru a corespunde cerinelor 104
sociale i de mediu
2.3 Creterea productivitii muncii i îmbuntirea ratei de ocupare 105
2.4 Îmbuntirea managementului micro- i macro-economic 106
2.5 Politica de investiii i diversificarea surselor de finanare 107
2.6 Meninerea echilibrelor macro-economice 108
3. Dezvoltarea regional i aciunea local; problematica specific a dezvoltrii rurale 111
3.1 Dezvoltarea regional 112
3.2 Dezvoltarea rural, agricultura, silvicultura i pescuitul 117
3.3 Implementarea Agendei Locale pentru secolul XXI (AL-21) 123
4. Amenajarea teritoriului i planificarea spaial 125
4.1 Planificarea spaial 126
4.2 Cadastrul României 130
5. Dimensiunea cultural a dezvoltrii durabile 133
6. Capacitatea administrativ i calitatea serviciilor publice; dezvoltarea durabil ca 139
msur a eficienei guvernrii i a calitii politicilor publice
7. Politica extern i de securitate: orientri generale i contribuii specifice ale României 143
la Politica Extern i de Securitate Comun i la Politica European de Securitate i
Aprare ale UE în raport cu cerinele dezvoltrii durabile
Partea V Implementare, monitorizare i raportarea rezultatelor 149

3
Rezumat executiv

Elementul definitoriu al acestei Strategii Naionale este racordarea deplin a

României la o nou filosofie a dezvoltrii, proprie Uniunii Europene i larg împrtit pe
plan mondial – cea a dezvoltrii durabile.
Se pornete de la constatarea c, la sfâritul primului deceniu al secolului XXI, dup o
tranziie prelungit i traumatizant la democraia pluralist i economia de pia,
România mai are de recuperat decalaje considerabile fa de celelalte state membre ale
Uniunii Europene, simultan cu însuirea i transpunerea în practic a principiilor i
practicilor dezvoltrii durabile în contextul globalizrii. Cu toate progresele realizate în
ultimii ani, este o realitate c România are înc o economie bazat pe consumul intensiv
de resurse, o societate i o administraie aflate înc în cutarea unei viziuni unitare i un
capital natural afectat de riscul unor deteriorri ce pot deveni ireversibile.
Prezenta Strategie stabilete obiective concrete pentru trecerea, într-un interval de
timp rezonabil i realist, la modelul de dezvoltare generator de valoare adugat înalt,
propulsat de interesul pentru cunoatere i inovare, orientat spre îmbuntirea continu a
calitii vieii oamenilor i a relaiilor dintre ei în armonie cu mediul natural.

Ca orientare general, lucrarea vizeaz realizarea urmtoarelor obiective strategice

pe termen scurt, mediu i lung:

Orizont 2013: Încorporarea organic a principiilor i practicilor dezvoltrii

durabile în ansamblul programelor i politicilor publice ale României ca stat
membru al UE.

Orizont 2020: Atingerea nivelului mediu actual al rilor Uniunii Europene la

principalii indicatori ai dezvoltrii durabile.

Orizont 2030: Apropierea semnificativ a României de nivelul mediu din acel an al

rilor membre ale UE din punctul de vedere al indicatorilor dezvoltrii durabile.

Îndeplinirea acestor obiective strategice va asigura, pe termen mediu i lung, o

cretere economic ridicat i, în consecin, o reducere semnificativ a decalajelor
economico-sociale dintre România i celelalte state membre ale UE. Prin prisma
indicatorului sintetic prin care se msoar procesul de convergen real, respectiv
produsul intern brut pe locuitor (PIB/loc), la puterea de cumprare standard (PCS),
aplicarea Strategiei creeaz condiiile ca PIB/loc exprimat în PCS s depeasc, în anul
2013, jumtate din media UE din acel moment, s se apropie de 80% din media UE în
anul 2020 i s fie uor superior nivelului mediu european în anul 2030.

4
 Se asigur, astfel, îndeplinirea obligaiilor asumate de România în calitate de stat
membru al Uniunii Europene în conformitate cu Tratatul de aderare, precum i
implementarea efectiv a principiilor i obiectivelor Strategiei Lisabona i Strategiei
pentru Dezvoltare Durabil reînnoite a UE (2006).

Textul este structurat în 5 pri:

Partea I prezint cadrul conceptual, definete noiunile cu care se opereaz, descrie
principalele repere ale Strategiei pentru Dezvoltare Durabil reînnoite a UE (2006),
stadiul actual al procesului de elaborare a indicatorilor de baz ai dezvoltrii durabile i
msurile relevante întreprinse de România în perioada de pre- i post-aderare.
Partea II conine o evaluare a situaiei actuale a capitalului natural, antropic, uman i
social din România. Aceast abordare este conform cu ultimele recomandri (mai 2008)
ale Grupului de Lucru combinat al Oficiului de Statistic al UE (Eurostat), Comisiei
Economice ONU pentru Europa (UNECE) i Organizaiei pentru Cooperare i Dezvoltare
Economic (OCDE) privind msurarea performanelor dezvoltrii durabile în funcie de
evoluia celor patru forme de capital.
Partea III înfieaz o viziune de perspectiv, stabilind obiective precise pe cele trei
orizonturi de timp, urmrind strict logica provocrilor cheie i a temelor inter-sectoriale,
aa cum sunt formulate în Strategia pentru Dezvoltare Durabil a UE reînnoit.
Partea IV analizeaz problemele specifice cu care se confrunt România i stabilete
inte pentru accelerarea procesului de trecere la modelul de dezvoltare durabil,
concomitent cu reducerea i eliminarea decalajelor existente în raport cu nivelul mediu de
performan al celorlalte state membre ale Uniunii Europene.
Partea V conine recomandri concrete privind crearea i modalitile de funcionare
ale cadrului instituional menit s asigure implementarea, monitorizarea i raportarea
asupra rezultatelor Strategiei Naionale pentru Dezvoltare Durabil revizuite. Propunerile
in seama de experiena i practicile statornicite în celelalte state membre ale UE i
vizeaz adoptarea unor soluii novatoare, adaptate la condiiile specifice ale României,
privind responsabilizarea autoritilor publice i implicarea activ a factorilor sociali în
realizarea obiectivelor dezvoltrii durabile.

În completarea obiectivelor ce deriv din strategiile, planurile i programele

naionale de dezvoltare, Strategia stabilete direciile principale de aciune pentru
însuirea i aplicarea principiilor dezvoltrii durabile în perioada imediat urmtoare:
• Corelarea raional a obiectivelor de dezvoltare, inclusiv a programelor
investiionale, în profil inter-sectorial i regional, cu potenialul i capacitatea de susinere
a capitalului natural;
• Modernizarea accelerat a sistemelor de educaie i formare profesional i de
sntate public, inând seama de evoluiile demografice nefavorabile i de impactul
acestora asupra pieei muncii;

5
 • Folosirea celor mai bune tehnologii disponibile, din punct de vedere economic i
ecologic, în deciziile investiionale din fonduri publice pe plan naional, regional i local
i stimularea unor asemenea decizii din partea capitalului privat; introducerea ferm a
criteriilor de eco-eficien în toate activitile de producie sau servicii;
• Anticiparea efectelor schimbrilor climatice i elaborarea atât a unor soluii de
adaptare pe termen lung, cât i a unor planuri de msuri de contingen inter-sectoriale,
cuprinzând portofolii de soluii alternative pentru situaii de criz generate de fenomene
naturale sau antropice;
• Asigurarea securitii i siguranei alimentare prin valorificarea avantajelor
comparative ale României în privina dezvoltrii produciei agricole, inclusiv a
produselor organice; corelarea msurilor de cretere cantitativ i calitativ a produciei
agricole în vederea asigurrii hranei pentru oameni i animale cu cerinele de majorare a
produciei de biocombustibili, fr a face rabat de la exigenele privind meninerea i
sporirea fertilitii solului, biodiversitii i protejrii mediului;
• Necesitatea identificrii unor surse suplimentare de finanare, în condiii de
sustenabilitate, pentru realizarea unor proiecte i programe de anvergur, în special în
domeniile infrastructurii, energiei, proteciei mediului, siguranei alimentare, educaiei,
sntii i serviciilor sociale;
• Protecia i punerea în valoare a patrimoniului cultural i natural naional;
racordarea la normele i standardele europene privind calitatea vieii s fie însoit de
revitalizarea, în modernitate, a unor moduri de vieuire tradiionale, în special în zonele
montane i cele umede.

Obiectivele formulate în Strategie, în urma dezbaterilor la nivel naional i regional,

vizeaz meninerea, consolidarea, extinderea i adaptarea continu a configuraiei
structurale i capacitii funcionale ale capitalului natural ca fundaie pentru meninerea
i sporirea capacitii sale de suport fa de presiunea dezvoltrii sociale i creterii
economice i fa de impactul previzibil al schimbrilor climatice.
Prezenta Strategie propune o viziune a dezvoltrii durabile a României în perspectiva
urmtoarelor dou decenii, cu obiective care transced durata ciclurilor electorale i
preferinele politice conjuncturale.
În paralel cu urmrirea aplicrii prevederilor prezentei Strategii, mecanismele
executive i consultative vor începe, înc din anul 2009, un proces de re-evaluare
complex a documentelor programatice, strategiilor i programelor naionale, sectoriale i
regionale pentru a le pune de acord cu principiile i practicile dezvoltrii durabile i cu
evoluia dinamic a reglementrilor UE în materie. Tot în acest cadru se va elabora
punctul de vedere al României i contribuia sa în cadrul procesului de revizuire a
Strategiei pentru Dezvoltare Durabil a UE.

6
Istoricul i metodologia lucrrii

Elaborarea Strategiei Naionale pentru Dezvoltare Durabil (SNDD) într-o form

revizuit este rezultatul obligaiei asumate de România, în calitate de stat membru al
Uniunii Europene, conform obiectivelor convenite la nivel comunitar i prescripiilor
metodologice ale Comisiei Europene.
Lucrarea reprezint un proiect comun al Guvernului României, prin Ministerul
Mediului i Dezvoltrii Durabile (MMDD) i al Programului Naiunilor Unite pentru
Dezvoltare (PNUD), prin Centrul Naional pentru Dezvoltare Durabil, aprobat prin
Hotrârea de Guvern Nr. 1216 din 4 octombrie 2007, publicat în Monitorul Oficial Nr.
737 din 31 octombrie 2007.

(a) Pentru derularea proiectului au fost create urmtoarele structuri organizatorice

i funcionale:
• Consiliul Naional de Dezbatere Public, principalul for deliberativ al
procesului de elaborare a Strategiei, cuprinzând reprezentanii împuternicii ai
principalelor ministere i altor instituii centrale, ai partidelor politice, patronatelor,
sindicatelor, comunitii tiinifice i academice precum i ai organizaiilor
neguvernamentale interesate i altor formaiuni ale societii civile.
Consiliul s-a întrunit în sesiuni lunare pentru a discuta versiunile succesive ale
proiectului de Strategie, pe tot parcursul elaborrii acestuia.
Observaiile, sugestiile i recomandrile formulate în cadrul edinelor Consiliului,
precum i cele transmise ulterior, în scris, au fost luate în considerare în cadrul lucrrilor
Grupului de Redactare i încorporate în versiunea final a proiectului de Strategie.
Lucrrile Consiliului Naional au fost deschise participrii mijloacelor de informare în
mas i au fost reflectate în presa scris i audio-vizual.
• Consiliile Consultative Regionale s-au întrunit de dou ori în fiecare dintre cele
8 regiuni de dezvoltare ale României (în martie i, respectiv, mai 2008) cu participarea
reprezentanilor autoritilor publice locale, formaiunilor asociative, partidelor politice,
unitilor de învmânt superior i cercetare, comunitii de afaceri, camerelor de comer
i industrie, sindicatelor, asociaiilor profesionale, organizaiilor neguvernamentale i ai
mass media.
Observaiile formulate în acest cadru au fost examinate de Grupul de Redactare i
încorporate în versiunea final a proiectului de Strategie.
• Consiliul tiinific, constituit sub egida Academiei Române i alctuit din
membri titulari sau corespondeni ai Academiei, a reprezentat forul de avizare a
coninutului proiectului de Strategie din punctul de vedere al acurateei tiinifice.
• Grupul de Redactare, format din specialiti cu competene profesionale
recunoscute, a elaborat cadrul conceptual, sumarul tematic i versiunile succesive ale
proiectului de Strategie în vederea prezentrii spre dezbatere Consiliului Naional,

7
Consiliilor Regionale i Consiliului tiinific, a analizat comentariile rezultate din
deliberrile i consultrile publice, precum i contribuiile scrise primite din partea
diferitelor instituii, asociaii, grupuri sau persoane interesate i le-a integrat în versiunea
final a proiectului de text.
• Grupurile de lucru s-au constituit la nivelul ministerelor i ageniilor
guvernamentale pentru furnizarea informaiilor necesare procesului de elaborare a
Strategiei. Datele folosite în versiunea final a Strategiei au fost verificate i actualizate
pe parcurs, cu sprijinul Comisiei Naionale de Prognoz i Institutului Naional de
Statistic.
• Activitile de secretariat au fost asigurate, în baza Memorandumului de
Înelegere încheiat între Ministerul Mediului i Dezvoltrii Durabile i Programul
Naiunilor Unite pentru Dezvoltare – România, de ctre:
Secretariatul operaional constituit în cadrul MMDD, cu sarcina de a coordona
raporturile cu autoritile administraiei centrale i locale i cu ceilali parteneri i de a
întreine i pstra corespondena oficial legat de desfurarea proiectului, i
Secretariatul tehnic constituit la Centrul Naional pentru Dezvoltare
Durabil/PNUD, având ca atribuii formularea termenilor de referin i selectarea
personalului implicat în realizarea proiectului, organizarea procesului de dezbatere
public i asigurarea logistic a acestuia.

(b) Cadrul metodologic pentru derularea proiectului a fost stabilit în acord cu

recomandrile Comisiei Europene i cu practica PNUD.
În prima faz a fost elaborat cadrul conceptual, materializat într-un proiect de sumar
care a fost apoi extins prin includerea principalelor teze care urmau s fie dezvoltate în
fiecare capitol.
Paralel, a fost alctuit un inventar al principalelor surse documentare privind
principiile, obiectivele i direciile de aciune pentru implementarea dezvoltrii
durabile, cuprinzând documentele oficiale relevante ale Organizaiei Naiunilor Unite,
Uniunii Europene, precum i strategiile sau planurile naionale i programele operaionale
sectoriale ale României.
În faza urmtoare, Grupul de Redactare a elaborat, pe specialiti, variantele
preliminare ale capitolelor lucrrii, care au fost apoi completate i corelate cu datele
obinute de la instituiile guvernamentale pentru a asigura complementaritatea i coerena
textului în ansamblu.
Comentariile i observaiile formulate pe parcursul dezbaterilor publice precum i
cele primite în scris de la instituii, asociaii sau persoane interesate au fost încorporate, în
urma analizei efectuate în cadrul Grupului de Redactare, în versiunea final a proiectului
de Strategie.
Toate documentele relevante pentru elaborarea Strategiei (versiunile succesive ale
textului de proiect, sursele documentare, minutele edinelor Consiliului Naional de
Dezbatere Public, Consiliilor Consultative Regionale, Consiliului tiinific i Grupului

8
de Redactare, contribuiile scrise i comentariile primite din partea instituiilor i
persoanelor interesate) au fost afiate pe site-ul Internet al proiectului.
Adresele de contact (la Ministerul Mediului i Dezvoltrii Durabile, Centrul Naional
pentru Dezvoltare Durabil i agenia de pres EurActiv), pentru colectarea eventualelor
contribuii scrise, au fost aduse la cunotina publicului prin intermediul mijloacelor de
informare în mas.
Paralel cu finalizarea textului proiectului de Strategie s-a realizat versiunea în limba
englez, în vederea obinerii de consultan extern informal înainte de prezentarea
oficial a documentului la Comisia European. În aceast form, înc nedefinitivat,
proiectul de Strategie pentru Dezvoltare Durabil a României a fost prezentat în cadrul
sesiunii seciunii europene a Clubului de la Roma (Bucureti, 23-24 mai 2008).

(c) Pentru a ilustra amploarea mecanismului participativ în procesul de elaborare a

Strategiei Naionale pentru Dezvoltare Durabil a României sunt relevante urmtoarele
cifre:
• Numr de dezbateri la nivel naional: 5.
• Numr de dezbateri la nivel regional: 16.
• edine ale Consiliului tiinific: 3.
• Întruniri ale Grupului de Redactare în plen sau pe seciuni tematice: 21.
• Întâlniri ale coordonatorilor Grupului de Redactare cu reprezentani ai
autoritilor publice, partidelor politice, asociaiilor patronale sau profesionale,
federaiilor sindicale, organizaiilor neguvernamentale, precum i cu alte grupuri
sau persoane interesate: 39.
• Numrul de participani la sesiunile de dezbatere public la nivel naional, în
medie pe fiecare edin: 104.
• Numrul total de participani la sesiunile de dezbatere public la nivel regional:
599.
• Numrul total de intervenii în sesiunile de dezbatere public naionale i
regionale: 143.
• Numrul de contribuii/observaii/comentarii scrise primite pe marginea
proiectului de Strategie: 291.
• Numrul de accesri ale website-ului dedicat al proiectului
www.strategia.ncsd.ro: în medie 550 pe sptmân în perioada noiembrie 2007 –
septembrie 2008.
• Numrul de versiuni supuse dezbaterii publice: 6; numrul total de variante
revizuite ale versiunilor succesive 41.

9
Partea I. Cadrul conceptual

1. Introducere: Definiii necesare

Conceptul de dezvoltare durabil (sustenabil) s-a cristalizat în timp, pe parcursul mai

multor decenii, în cadrul unor dezbateri tiinifice aprofundate pe plan internaional i a
cptat valene politice precise în contextul globalizrii.
În istoria recent, prima semnalare a faptului c evoluiile economice i sociale ale
statelor lumii i ale omenirii în ansamblu nu mai pot fi separate de consecinele activitii
umane asupra cadrului natural s-a fcut în raportul din 1972 al Clubului de la Roma
intitulat Limitele creterii (Raportul Meadows). Documentul sintetiza datele privind
evoluia a cinci parametri (creterea populaiei, impactul industrializrii, efectele polurii,
producia de alimente i tendinele de epuizare a resurselor naturale), sugerând concluzia
c modelul de dezvoltare practicat în acea perioad nu poate fi susinut pe termen lung.
Problematica raporturilor dintre om i mediul natural a intrat în preocuprile
comunitii internaionale începând cu prima Conferin a ONU asupra Mediului
(Stockholm, 1972) i s-a concretizat în lucrrile Comisiei Mondiale pentru Mediu i
Dezvoltare, instituite în 1985. Raportul acestei Comisii, prezentat în 1987 de G. H.
Bruntdland i intitulat Viitorul nostru comun a oferit prima definiie acceptat a
dezvoltrii durabile ca fiind „o dezvoltare care satisface nevoile generaiei actuale fr a
compromite ansele viitoarelor generaii de a-i satisface propriile nevoi”. Conceptul de
dezvoltare durabil reprezint rezultatul unei abordri integrate a factorilor politici i
decizionali, în care protecia mediului i creterea economic pe termen lung sunt
considerate complementare i reciproc dependente.
De la acest punct, problemele complexe ale dezvoltrii durabile au cptat o
dimensiune politic global, fiind abordate la cel mai înalt nivel la Conferina Mondial
pentru Mediu i Dezvoltare Durabil de la Rio de Janeiro (1992), la Sesiunea Special a
Adunrii Generale ONU i adoptarea Obiectivelor Mileniului (2000) i la Conferina
Mondial pentru Dezvoltare Durabil de la Johannesburg (2002). S-au conturat, astfel,
programe concrete de aciune la nivel global i local (Agenda 21 Local) conform
dictonului „s gândim global i s acionm local”.
În cadrul acestui proces au fost adoptate o seam de convenii internaionale care
stabilesc obligaii precise din partea statelor i termene stricte de implementare privind
schimbrile climatice, conservarea biodiversitii, protejarea fondului forestier i zonelor
umede, limitarea folosirii anumitor produse chimice, accesul la informaii privind starea
mediului i altele, care contureaz un spaiu juridic internaional pentru aplicarea în
practic a preceptelor dezvoltrii durabile.
Se recunoate, astfel, c Terra are o capacitate limitat de a satisface cererea
crescând de resurse naturale din partea sistemului socio-economic i de a absorbi
efectele distructive ale folosirii lor. Schimbrile climatice, fenomenele de eroziune i
deertificare, poluarea solului, apei i aerului, reducerea suprafeei sistemelor forestiere

10
tropicale i a zonelor umede, dispariia sau periclitarea existenei unui numr mare de
specii de plante i animale terestre sau acvatice, epuizarea accelerat a resurselor naturale
neregenerabile au început s aib efecte negative, msurabile, asupra dezvoltrii socio-
economice i calitii vieii oamenilor în zone vaste ale planetei.
Conceptul de dezvoltare durabil are ca premis constatarea c civilizaia uman este
un subsistem al ecosferei, dependent de fluxurile de materie i energie din cadrul
acesteia, de stabilitatea i capacitatea ei de autoreglare. Politicile publice care se
elaboreaz pe aceast baz, precum prezenta Strategie Naional pentru Dezvoltare
Durabil a României, urmresc restabilirea i meninerea unui echilibru raional, pe
termen lung, între dezvoltarea economic i integritatea mediului natural în forme
înelese i acceptate de societate.
Pentru România, ca stat membru al Uniunii Europene, dezvoltarea durabil nu este
una dintre opiunile posibile, ci singura perspectiv raional a devenirii naionale, având
ca rezultat statornicirea unei noi paradigme de dezvoltare prin confluena factorilor
economici, sociali i de mediu.

2. Strategia UE pentru Dezvoltare Durabil

Dezvoltarea durabil a devenit un obiectiv politic al Uniunii Europene începând cu

anul 1997, prin includerea sa în Tratatul de la Maastricht. În anul 2001, Consiliul
European de la Goteborg a adoptat Strategia de Dezvoltare Durabil a Uniunii Europene,
creia i-a fost adugat o dimensiune extern la Barcelona, în anul 2002.
În anul 2005, Comisia European a demarat un proces de revizuire a Strategiei,
publicând, în luna februarie, o evaluare critic a progreselor înregistrate dup 2001, care
puncteaz i o serie de direcii de aciune de urmat în continuare. Documentul a
evideniat i unele tendine nesustenabile, cu efecte negative asupra mediului
înconjurtor, care puteau afecta dezvoltarea viitoare a Uniunii Europene, respectiv
schimbrile climatice, ameninrile la adresa sntii publice, srcia i excluziunea
social, epuizarea resurselor naturale i erodarea biodiversitii. Ca urmare a identificrii
acestor probleme, în iunie 2005, efii de state i guverne ai rilor Uniunii Europene au
adoptat o Declaraie privind liniile directoare ale dezvoltrii durabile, care încorporeaz
Agenda de la Lisabona, revizuit, pentru creterea economic i crearea de noi locuri de
munc drept o component esenial a obiectivului atotcuprinztor al dezvoltrii durabile.
Dup o larg consultare, Comisia European a prezentat, la 13 decembrie 2005, o
propunere de revizuire a Strategiei de la Goteborg din 2001.
Ca rezultat al acestui proces, Consiliul UE a adoptat, la 9 iunie 2006, Strategia
reînnoit de Dezvoltare Durabil, pentru o Europ extins. Documentul este conceput
într-o viziune strategic unitar i coerent, având ca obiectiv general îmbuntirea
continu a calitii vieii pentru generaiile prezente i viitoare prin crearea unor
comuniti sustenabile, capabile s gestioneze i s foloseasc resursele în mod eficient i

11
s valorifice potenialul de inovare ecologic i social al economiei în vederea asigurrii
prosperitii, proteciei mediului i coeziunii sociale.
Strategia UE pentru Dezvoltare Durabil, ce reprezint fundamentul Strategiei
Naionale a României în domeniu, completeaz Strategia de la Lisabona i se dorete a fi
un catalizator pentru cei ce elaboreaz politici publice i pentru opinia public, în scopul
schimbrii comportamentului în societatea european i, respectiv, în societatea
româneasc i implicrii active a factorilor decizionali, publici i privai, precum i a
cetenilor în elaborarea, implementarea i monitorizarea obiectivelor dezvoltrii
durabile.
Responsabilitatea pentru implementarea Strategiei revine Uniunii Europene i statelor
sale membre, implicând toate componentele instituionale la nivel comunitar i naional.
Este subliniat, de asemenea, importana unei strânse conlucrri cu societatea civil,
partenerii sociali, comunitile locale i cetenii pentru atingerea obiectivelor dezvoltrii
durabile.
În acest scop, sunt identificate patru obiective-cheie:
• Protecia mediului, prin msuri care s permit disocierea creterii economice de
impactul negativ asupra mediului;
• Echitatea i coeziunea social, prin respectarea drepturilor fundamentale,
diversitii culturale, egalitii de anse i prin combaterea discriminrii de orice fel;
• Prosperitatea economic, prin promovarea cunoaterii, inovrii i competitivitii
pentru asigurarea unor standarde de via ridicate i unor locuri de munc abundente i
bine pltite;
• Îndeplinirea responsabilitilor internaionale ale UE prin promovarea instituiilor
democratice în slujba pcii, securitii i libertii, a principiilor i practicilor dezvoltrii
durabile pretutindeni în lume.

Pentru a asigura integrarea i corelarea echilibrat a componentelor economice,

ecologice i socio-culturale ale dezvoltrii durabile, Strategia UE statueaz urmtoarele
principii directoare:
• Promovarea i protecia drepturilor fundamentale ale omului;
• Solidaritatea în interiorul generaiilor i între generaii;
• Cultivarea unei societi deschise i democratice;
• Informarea i implicarea activ a cetenilor în procesul decizional;
• Implicarea mediului de afaceri i a partenerilor sociali;
• Coerena politicilor i calitatea guvernrii la nivel local, regional, naional i
global;
• Integrarea politicilor economice, sociale i de mediu prin evaluri de impact i
consultarea factorilor interesai;

12
 • Utilizarea cunotinelor moderne pentru asigurarea eficienei economice i
investiionale;
• Aplicarea principiului precauiunii în cazul informaiilor tiinifice incerte;
• Aplicarea principiului “poluatorul pltete”.

Aspectele de coninut ale Strategiei UE se concentreaz asupra unui numr de 7

provocri cruciale i 2 domenii trans-sectoriale. Multe dintre intele convenite în cadrul
UE sunt stabilite în expresie numeric sau procentual, cu termene stricte de
implementare, fiind obligatorii pentru toate statele membre.
Strategia UE stabilete, de asemenea, proceduri precise de implementare,
monitorizare i urmrire, cu obligaii de raportare la fiecare doi ani, din partea
Comisiei Europene i statelor membre, asupra angajamentelor asumate. Urmtorul
termen pentru analizarea progreselor înregistrate i revederea prioritilor Strategiei UE
de ctre Consiliul European este septembrie 2009, cu obligaia statelor membre de a
raporta asupra implementrii Strategiilor Naionale pân cel mai târziu în luna iunie
2009.
Întrucât România s-a angajat s finalizeze propria Strategie Naional pentru
Dezvoltare Durabil, revizuit, pân la sfâritul anului 2008 i s o prezinte apoi
Comisiei Europene, primul termen de raportare asupra implementrii este luna iunie
2011.

3. Indicatorii dezvoltrii durabile

Monitorizarea tendinelor dezvoltrii folosind i indicatori situai în afara activitii

economice precede formularea principiilor dezvoltrii durabile i s-a afirmat paralel cu
procesul de definire a strategiilor de dezvoltare durabil elaborate sub egida Naiunilor
Unite i, respectiv, a Uniunii Europene.
Astfel de instrumente de monitorizare au fost produse de o varietate de instituii, de la
întreprinderi sau formaiuni ale societii civile, grupuri de experi sau centre de cercetare
pân la administraii locale, guverne naionale, organizaii interguvernamentale sau
instituii financiare internaionale. Amploarea acestor eforturi, care s-au intensificat în
ultimii ani atât la nivel naional cât i în formule multinaionale colaborative, reflect
nevoia perceput de a dispune de astfel de instrumente, de a acoperi o plaj divers de
aplicaii i de a depi o seam de dificulti metodologice. Diferenele, înc notabile,
dintre modalitile de construcie, stadiul de dezvoltare i gradul de utilizare efectiv a
unor seturi coerente de indicatori ilustreaz complexitatea sarcinii de a regsi
compatibiliti reale între abordrile empirice i normative din domeniile distincte care se
integreaz în conceptul dezvoltrii durabile: economia, societatea i capitalul natural. În
aceste condiii, aspectele metodologice, aflate înc într-o faz de fundamentare teoretic,
sunt preluate dinamic în procesul de dezvoltare a aplicaiilor de raportare statistic.

13
 Convenirea unui set de indicatori acceptai ai dezvoltrii durabile, inclusiv reflectarea
în sistemul conturilor naionale, prin instrumente specifice, a factorilor ecologici i sociali
ai dezvoltrii, constituie în continuare un subiect de preocupare prioritar din partea
Oficiului de Statistic al Comunitilor Europene (Eurostat), Comisiei Economice ONU
pentru Europa (UNECE) i Organizaiei pentru Colaborare i Dezvoltare Economic
(OCDE). România, prin Institutul Naional de Statistic, este angajat în mod activ în
acest proces. În faza actual, Institutul Naional de Statistic transmite la Eurostat un
sistem parial de indicatori, integrat în sistemul european al dezvoltrii durabile, în
funcie de datele disponibile. În aceast etap, sursele de date pot fi perfecionate printr-o
direct i eficient cooperare inter-instituional, în special pentru cuantificarea
elementelor capitalului uman i social i a capacitii de suport a ecosistemelor naturale.
Sistemul actual, folosit pentru monitorizarea implementrii Strategiei reînnoite pentru
Dezvoltare Durabil a UE (2006), recunoate în mod explicit existena acestor probleme
i recomand statelor membre s-i revizuiasc în continuare sursele de date pentru
seturile de indicatori, pentru a le asigura calitatea, nivelul de comparaie i relevana în
raport cu obiectivele Strategiei UE.
Unul dintre punctele nodale ale Strategiei pentru Dezvoltare Durabil reînnoite a UE
îl reprezint instituirea unui proces reglementat de monitorizare i raportare care s
armonizeze cerinele naionale specifice ale statelor membre cu nevoile de coordonare i
sintez la nivelul instituiilor Uniunii. S-a stabilit ca obiectivele de atins i instrumentele
de msurare a performanelor economice în raport cu responsabilitile sociale i de
mediu s fie definite printr-un dialog constructiv angajat de Comisia European i de
fiecare stat membru al UE cu comunitatea de afaceri, partenerii sociali i formaiunile
relevante ale societii civile.
Comisia European, cu asistena grupului de lucru pentru indicatorii dezvoltrii
durabile, a fost însrcinat s continue dezvoltarea setului de indicatori pentru a
îmbunti omogenitatea raportrii. O prim versiune a acestui set de indicatori a fost
folosit pentru primul raport de evaluare (2007) a Strategiei UE reînnoite. În forma sa
curent, mecanismul de monitorizare evideniaz anumite categorii de indicatori aflate
înc în stadiul de dezvoltare. Setul existent de indicatori este considerat adecvat pentru
monitorizarea intelor cantitative ale Strategiei UE, dar incomplet sau insuficient pentru
urmrirea i evaluarea obiectivelor calitative (de exemplu, buna guvernare).
Structura de indicatori produs de Eurostat pentru primul raport de monitorizare a
Strategiei UE reînnoite asociaz fiecrei dimensiuni strategice un indicator reprezentativ
(Nivel 1), un set de indicatori pentru obiectivele operaionale subordonate (Nivel 2) i
indicatori descriptivi ai domeniilor de intervenie pentru politicile asociate (Nivel 3). Un
set suplimentar de indicatori, în afara acestei structuri (indicatorii contextuali), este inclus
pentru fenomenele greu de interpretat normativ sau al cror rspuns la intervenii rmâne
neidentificat.
În conformitate cu deciziile adoptate de Consiliul European, statele membre ale UE
au obligaia s-i creeze forme de suport instituional adecvate pentru coordonarea
dezvoltrii i utilizrii instrumentelor statistice de monitorizare i pentru revizuirea
periodic (la 2 ani) a fiecrei Strategii Naionale, într-un mod congruent cu efortul de
sistematizare a raportrilor asupra implementrii Strategiei pentru Dezvoltare Durabil la
nivelul Uniunii Europene. Este vorba, prin urmare, de un proces continuu, în care

14
revizuirea la intervale scurte a Strategiilor Naionale i a Strategiei UE reduce marja de
eroare în privina evalurii resurselor necesare pentru implementarea obiectivelor
convenite.
Pentru urmrirea i verificarea implementrii prezentei Strategii Naionale se va crea
i întreine un sistem naional de indicatori statistici ai dezvoltrii durabile, armonizat i
congruent cu sistemul relevant de indicatori utilizat la nivelul UE, pentru monitorizarea
progreselor naionale în raport cu Strategia pentru Dezvoltare Durabil a Uniunii
Europene. Colectarea i prelucrarea informaiilor de încredere, cuantificate i actualizate
regulat, agregate la nivelul indicatorilor de dezvoltare durabil, va permite msurarea
performanelor în atingerea obiectivelor stabilite de Strategie i raportarea corect asupra
rezultatelor. Se are în vedere operaionalizarea a dou tipuri de indicatori:
• Indicatorii naionali de dezvoltare durabil, focalizai pe prioritile-cheie
exprimate prin inte cuantificabile care s permit, totodat, compararea performanelor
naionale cu cele ale partenerilor internaionali i cu obiectivele Strategiei pentru
Dezvoltare Durabil a UE reînnoite. Acest set de indicatori se va baza pe rezultatele
grupului de lucru Eurostat-UNECE-OCDE i va fi reactualizat în permanen.
• Indicatorii de progres ai Strategiei Naionale pentru Dezvoltare Durabil a
României, acoperind întregul pachet de politici pe care aceasta le genereaz, inclusiv a
celor ce nu sunt cuprinse în Strategia UE. În acest mod, toate politicile vor forma obiectul
monitorizrii, urmrind responsabilizarea decidenilor politici i permiând opiniei
publice s evalueze succesul aciunilor întreprinse.
Ansamblul activitilor legate de elaborarea sistemului naional de indicatori ai
dezvoltrii durabile se va desfura sub îndrumarea i controlul Comitetului
Interdepartamental pentru Dezvoltare Durabil propus în Partea V a prezentei Strategii.
În acest cadru urmeaz s se stabileasc mandatul, componena i modul de organizare a
grupului de lucru pentru indicatorii dezvoltrii durabile, termenele de execuie, pe etape
(inând seama de faptul c primul termen de raportare asupra implementrii Strategiei
Naionale este luna iunie 2011) precum i rolul de coordonare conceptual i
metodologic al Institutului Naional de Statistic.

4. Msurile de conformitate cu obiectivele dezvoltrii durabile

adoptate de România în procesul de pre- i post-aderare

Contientizarea discrepanelor dintre modelul de dezvoltare i capacitatea de suport a

capitalului natural s-a instalat treptat în România în anii 70-80 ai secolului trecut i a fost
limitat, pentru început, la unele cercuri intelectuale i academice, cu slab ecou la nivelul
decidenilor politici. Schimbrile politice profunde începute în decembrie 1989 i, mai
ales, accesul la informaii ce nu fuseser publice în timpul regimului comunist au extins
considerabil aria preocuprilor în acest domeniu în rândul opiniei publice i mass media.
Au luat fiin, în scurt timp, numeroase organizaii neguvernamentale i chiar partide
politice ecologiste, în simetrie cu cele existente în rile Europei Occidentale. La nivelul

15
structurilor executive i legislative, s-au creat instituii axate pe problematica de mediu
(minister, comisii parlamentare) i s-au emis primele acte de legislaie primar i
secundar în domeniu.
Într-o prima etap, încorporarea parial a principiilor dezvoltrii durabile în politicile
publice a avut loc sub impulsul dezbaterilor din cadrul ONU i ageniilor sale specializate
prin asumarea unor obligaii precise în baza declaraiilor i conveniilor la care România
a devenit parte (fiind, de exemplu, prima ar european care a ratificat Protocolul de la
Kyoto la Convenia-cadru a Naiunilor Unite asupra Schimbrilor Climatice). Perspectiva
aderrii la Uniunea European a conferit un plus de concretee acestor preocupri,
punând pe primul plan adoptarea unei noi filosofii a dezvoltrii care s asigure corelarea
organic a aspectelor economice, sociale i de mediu i însuirea, în integralitatea sa, a
acquis-ului comunitar.
În perioada 1997-1999 a fost elaborat pentru prima dat, cu asisten din partea
Programului ONU pentru Dezvoltare (PNUD), o Strategie Naional pentru Dezvoltare
Durabil, care a fost definitivat în urma unui numr mare de contribuii asamblate într-
un cadru larg participativ i adoptat ca document oficial al Guvernului României. Dei
impactul acestui document asupra politicilor publice la nivel naional a fost relativ
restrâns, el a oferit cadrul conceptual i metodologia de consultare a factorilor interesai
pentru implementarea cu succes a programului Agenda Local 21 într-un numr de circa
40 municipaliti i judee. Dup aderarea României la UE, Strategia din 1999 a format
obiectul unei raportri interimare ctre Comisia European asupra aplicrii obiectivelor
dezvoltrii durabile, în iulie 2007.
Demersurile pentru elaborarea unei strategii complexe de dezvoltare durabil a
României, cu orizont de timp 2025, au continuat, la iniiativa Preedintelui României i
sub egida Academiei Române, pe parcursul anilor 2002-2004, îns nu i-au gsit
finalizarea într-un document coerent i au rmas în stadiul de proiect.
În absena unei strategii de dezvoltare durabil actualizate conform directivelor în
materie ale Uniunii Europene, documentele programatice i strategiile sectoriale
elaborate în România în perioada pre- i post-aderare conin prevederi relevante i
obiective-int precise (în unele cazuri) care au constituit, în cea mai mare msur, baza
de referin pentru redactarea prezentului proiect de Strategie.
Tratatul de Aderare România – Uniunea European, semnat la 25 aprilie 2005, i
protocoalele anexate cuprind angajamentele concrete ale României de transpunere în
practic a întregului acquis comunitar i prevd unele decalri ale termenelor de
implementare ale unor obligaii de mediu (pân în 2015 pentru instalaiile industriale cu
grad ridicat i complex de poluare, pân la 16 iulie 2017 pentru depozitele municipale de
deeuri, 2018 pentru extinderea sistemelor urbane de alimentare cu ap potabil i tratare
a apelor uzate).
Planul Naional de Dezvoltare 2007-2013 (PND) reprezint documentul de
planificare strategic i programare financiar multianual care orienteaz i stimuleaz
dezvoltarea economic i social a rii în concordan cu principiile Politicii de
Coeziune a Uniunii Europene. Planul stabilete drept obiectiv global reducerea cât mai
rapid a disparitilor de dezvoltare socio-economic dintre România i celelalte state
membre ale Uniunii Europene i detaliaz obiectivele specifice ale procesului pe 6

16
direcii prioritare care integreaz direct i/sau indirect cerinele dezvoltrii durabile pe
termen scurt i mediu:
• Obiectivul creterii competitivitii i dezvoltrii economiei bazate pe cunoatere
include, ca una dintre principalele subprioriti, îmbuntirea eficienei energetice i
valorificarea resurselor regenerabile de energie în vederea reducerii efectelor
schimbrilor climatice;
• Aducerea la standarde europene a infrastructurii de baz pune accentul pe
dezvoltarea durabil a infrastructurii i mijloacelor de transport prin reducerea impactului
asupra mediului, promovarea transportului intermodal, îmbuntirea siguranei traficului
i protecia elementelor critice de infrastructur;
• Prioritatea privind protecia i îmbuntirea calitii mediului prevede
îmbuntirea standardelor de via pe baza asigurrii serviciilor de utiliti publice, în
special în ceea ce privete gestionarea apei i deeurilor; îmbuntirea sistemelor
sectoriale i regionale ale managementului de mediu; conservarea biodiversitii;
reconstrucia ecologic; prevenirea riscurilor i intervenia în cazul unor calamiti
naturale;
• Perfecionarea i utilizarea mai eficient a capitalului uman are în vedere
promovarea incluziunii sociale i întrirea capacitii administrative pentru dezvoltarea
unei piee a muncii moderne i flexibile, îmbuntirea relevanei sistemului de educaie
i formare profesional pentru ocuparea forei de munc, stimularea culturii
antreprenoriale;
• Dezvoltarea economiei rurale i creterea productivitii în sectorul agricol, silvic
i piscicol conine prevederi privind utilizarea raional a fondului funciar, reabilitarea
ecologic a unor terenuri degradate sau poluate, sigurana alimentar, bunstarea
animalelor, încurajarea acvaculturii în zonele costiere;
• Obiectivul de diminuare a disparitilor de dezvoltare între regiuni i în interiorul
acestora are în vedere, printre altele, îmbuntirea performanei administrative i a
infrastructurii publice locale, protecia patrimoniului natural i cultural, dezvoltarea rural
integrat, regenerarea zonelor urbane afectate de restructurarea industrial, consolidarea
mediului de afaceri i promovarea inovrii. Sunt prevzute, de asemenea, aciuni în
domeniul cooperrii transfrontaliere, transnaionale i interregionale în vederea integrrii
socio-economice a zonelor de grani i creterea accesibilitii regiunilor României în
cadrul teritoriului UE.
Programarea financiar a Planului Naional de Dezvoltare 2007-2013 estimeaz
investiiile necesare, ealonate pe ani, în valoare total de circa 58,67 miliarde euro.
Cadrul Strategic Naional de Referin 2007-2013 (CSNR), aprobat de Comisia
European la 25 iunie 2007, stabilete prioritile de intervenie ale Instrumentelor
Structurale ale UE (Fondul European de Dezvoltare Regional, Fondul Social European
i Fondul de Coeziune) în cadrul politicii de coeziune economic i social i face
legtura între prioritile Planului Naional de Dezvoltare 2007-2013 i cele ale UE
stabilite prin Orientrile Strategice Comunitare privind Coeziunea 2007-2013 i Strategia
Lisabona revizuit. CSNR prezint situaia socio-economic a României la momentul
aderrii, analiza punctelor tari i slabe, oportunitilor i ameninrilor (SWOT), viziunea

17
strategic i sinteza Programelor Operaionale Sectoriale (POS) i Programului
Operaional Regional (POR) ce urmeaz a fi implementate în cadrul obiectivului
Convergen.
Pentru realizarea viziunii strategice a CSNR, în cadrul politicii de coeziune, Comisia
European a alocat României pentru perioada 2007-2013 o sum total de aproximativ
19,67 miliarde euro, din care 19,21 miliarde pentru obiectivul Convergen (cu o
cofinanare naional estimat la 5,53 miliarde euro constituit în proporie de 73% din
surse publice i 27% din surse private) i 0,46 miliarde euro pentru obiectivul Cooperare
Teritorial European.
Cadrul Strategic Naional de Referin, împreun cu Programul Naional de
Reform i Programul de Convergen rspund eforturilor de realizare a obiectivelor
de convergen prin definirea direciilor de aciune la nivel naional pentru încadrarea în
obiectivele politicilor i strategiilor europene.
Elemente factuale i analitice utile privind diagnosticul situaiei actuale din România,
evaluarea politicilor publice i a decalajelor fa de performanele medii din celelalte ri
ale UE sunt coninute în proiectul de Strategie post-aderare a României elaborat de
Guvern în anul 2007.
Msurile întreprinse de România pentru îndeplinirea celor 8 inte convenite în cadrul
ONU privind problematica global a dezvoltrii durabile sunt prezentate în cel de-al
doilea Raport asupra Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, adoptat de Guvernul
României la 18 septembrie 2007.
Coninutul acestor documente i msurile luate pentru implementarea lor în primul an
dup aderarea României la UE prezint un grad substanial de relevan pentru efortul de
a face fa provocrilor-cheie i de a realiza obiectivele Strategiei Uniunii Europene
pentru Dezvoltare Durabil reînnoite din 9 iunie 2006. Se constat, în acelai timp,
existena unor suprapuneri sau omisiuni din punctul de vedere al coordonrii
interdepartamentale, faptul c strategiile i programele existente acoper orizonturi
diferite de timp i, mai ales, nu sunt subsumate unei viziuni integratoare, aa cum este cea
oferit de conceptul dezvoltrii durabile.

18
Partea II. Situaia actual a sistemului socio-economic i
capitalului natural al României

Pentru a aciona în mod realist, în cunotin de cauz, pe direcia strategic a

dezvoltrii durabile este necesar ca România, cetenii si i partenerii si externi s aib
o reprezentare clar asupra punctului de pornire la drum, asupra activelor reale ale rii,
dar i asupra tarelor motenite dintr-un trecut istoric complicat. Prin urmare, în condiiile
specifice ale României, racordarea la procesul de tranziie ctre noul model de dezvoltare
durabil, în care ara este angajat alturi de celelalte state membre ale Uniunii Europene,
trebuie s fie conjugat cu un efort propriu suplimentar vizând recuperarea unor
substaniale rmâneri în urm pe mai multe paliere ale sistemului naional.

1. Capitalul natural

România este o ar de dimensiuni medii în contextul Uniunii Europene, cu o

suprafa de 238.391 kilometri ptrai (aproximativ egal cu cea a Marii Britanii) i o
populaie de 21.584.365 locuitori (aproximativ egal cu cea a Ungariei i Republicii Cehe
luate împreun, la nivelul anului 2006), localizat în bazinele hidrografice ale Dunrii i
Mrii Negre i traversat de lanul muntos carpatic.
Teritoriul României se suprapune peste 5 din cele 11 regiuni bio-geografice ale
Europei: alpin, continental, panonic, pontic i stepic i se afl, de asemenea, la
jonciunea dintre sub-zonele floristice i faunistice palearctice: mediteranean, pontic i
eurasiatic. Poziia geografic, complexitatea fiziografic, litologic i distribuirea radial
a gradienilor altitudinali ai formelor de relief creeaz o mare diversitate de condiii
mezo- i microclimatice i pedologice. Aceast variabilitate a compoziiei i structurii
substratului i condiiilor abiotice determin bogia, distribuia i nivelul de reprezentare
ale tipurilor de habitate naturale pe teritoriul României. Din cele 198 habitate inventariate
pe continentul european (dintre care 65 prioritare) în România se regsesc 94 (23
prioritare), iar din cele 14 biomuri identificate la nivel mondial 5 se afla în România:
pduri temperate de conifere, pduri temperate de foioase, puni, sisteme montane mixte
i lacuri. Se constat existena unei varieti remarcabile de specii i taxoni superiori de
plante i animale i tipuri de ecosisteme, dei inventarul este înc incomplet în cazul
speciilor, iar cel al resurselor genetice se afl într-o faz incipient.

Varietatea i proporionalitatea relativ a formelor de relief prezint caracteristici

unice în Europa i rare pe glob: 28% masive muntoase (altitudine peste 1.000 metri), 42%
dealuri i podiuri (altitudine între 300 i 1.000 m) i 30% câmpii (altitudine sub 300 m).
În România se afl 54% din lanul Munilor Carpai, de o altitudine mijlocie (în medie
1.136 metri), doar câteva piscuri depind 2.500 m. Munii reprezint poriunea cea mai
puin modificat antropic, cu o densitate redus a populaiei stabile i localiti mici,

19
aflate în curs de depopulare datorit migraiei interne i externe în urma dispariiei unor
îndeletniciri tradiionale. Aceasta explic i amplasarea în regiunile montane a 12 din cele
13 parcuri naionale i 9 din cele 14 parcuri naturale.
Zona de dealuri i podiuri a suferit intervenii mai extinse ale activitii umane
(aezri urbane i rurale, elemente de infrastructur, plantaii de vii i pomi fructiferi,
culturi de plante tehnice i cereale, creterea animalelor, exploatri forestiere, extracie de
hidrocarburi, minerit, întreprinderi industriale), fiind supus unor fenomene mai
accentuate de deteriorare prin despduriri, eroziune, alunecri de teren, degradarea
solului. Cu toate acestea, regiunea de dealuri i podiuri înalte conine o gam variat de
zone ocrotite i prezint un potenial însemnat pentru selectarea unor noi areale nealterate
sau slab modificate antropic.
Regiunile de câmpie sunt cele mai dens populate i intens exploatate, arealele naturale
care s-au pstrat reprezentând o excepie. Inundaiile severe din vara anului 2005 au
afectat în special lunca Dunrii, unde s-au realizat înainte de 1989 masive lucrri de
îndiguiri i desecri. Acest fapt a readus în atenie necesitatea reintroducerii în sistem
natural a unor însemnate suprafee de teren, cu efecte ecologice i economice benefice.
Delta Dunrii, cea mai extins zon umed din Europa cu o suprafa de 5.050
kilometri ptrai (din care 4.340 pe teritoriul României), a cptat statutul de rezervaie a
biosferei de interes mondial i se bucur de atenie i monitorizare special din partea
UNESCO i Conveniei Ramsar. Litoralul românesc al Mrii Negre se întinde pe o
lungime de circa 245 kilometri, între frontierele de stat cu Ucraina i, respectiv, Bulgaria,
iar platoul continental (pân la 200 metri adâncime) cuprinde 24.000 km ptrai din
totalul de 144.000 (16,6%). Zona de litoral este supus unui accentuat proces de eroziune
(circa 2.400 hectare de plaj pierdute în ultimii 35 de ani), afectând nu numai activitile
turistice dar periclitând sigurana locuinelor i bunstarea public.

Resursele de ap ale României prezint particularitatea c o proporie de 97,8% din

reeaua hidrografic este colectat de fluviul Dunrea cu o lungime de 1.075 km pe
teritoriul rii (din totalul de 2.860 km). Resursa hidrologic (natural) exprimat prin
stocul mediu multianual al apelor curgtoare este de 128,10 miliarde metri cubi pe an, din
care 40,4 miliarde din râurile interioare, iar 87,7 miliarde din partea ce revine României
din stocul mediu multianual al Dunrii. Volumul apelor subterane este estimat la 9,62
miliarde metri cubi pe an. România dispune de un potenial considerabil în privina
apelor minerale naturale de calitate, cu o rezerv exploatabil de circa 45 milioane metri
cubi pe an, din care se valorific doar 40% (peste 2.000 de izvoare naturale i resurse de
adâncime în circa 500 de locaii).
De-a lungul anilor, activitile antropice au afectat calitatea apelor de suprafa i
subterane, îndeosebi a celor freatice. Doar 57,5% din lungimea total a râurilor
monitorizate calitativ reprezint ape apte a fi utilizate pentru alimentarea centralizat cu
ap potabil. Din totalul resurselor poteniale, doar 45,5% sunt tehnic utilizabile, în
special din cauza contaminrii resurselor. Ca urmare, resursa de ap utilizabil este în
România de 2.660 metri cubi pe locuitor pe an (fa de potenialul de 5.930 metri
cubi/an/locuitor) în comparaie cu media European de peste 4.000 metri cubi/an/locuitor,
ceea ce plaseaz România printre statele cu resurse utilizabile de ap relativ sczute.

20
 Râurile interioare se alimenteaz predominant din ploi i zpezi, mai puin din
izvoare subterane, ceea ce duce la un înalt grad de dependen i vulnerabilitate fa de
condiiile climatice. Resursa hidrologic este neuniform distribuit pe teritoriul rii i are
o mare variabilitate nu numai sezonier ci i de la an la an.
Pe termen mediu i lung, satisfacerea cerinelor de ap ale populaiei, industriei,
agriculturii i altor folosine nu este posibil în România fr realizarea unor lucrri
hidrotehnice de anvergur, care s redistribuie în timp i spaiu resursele hidrologice
(baraje, lacuri de acumulare, derivaii interbazinale de debite).

Clima României este temperat continental, cu variaiuni regionale importante (8-12

luni pe an cu temperaturi pozitive în zonele sudice i de litoral fa de 4 luni în zonele
montane înalte). Se înregistreaz destul de frecvent valuri de cldur, cu temperaturi de
peste 40 grade C (trei asemenea valuri la Bucureti în vara 2007), i de frig, cu
temperaturi sub -30 grade C, în special în depresiunile intramontane. Precipitaiile, cu o
medie multianual de 640 milimetri la nivelul întregii ri, prezint, de asemenea,
diferene notabile între regiuni (între 1.200-1.400 mm pe an în zonele montane înalte i
400-500 mm în principalele zone agricole din jumtatea sudic), precum i în timp,
perioadele de uscciune i secet sever alternând, uneori chiar în cursul aceluiai an, cu
perioade cu umiditate excedentar care produc daune însemnate (inundaii, alunecri de
teren). Existena unor locaii unde media anual a vitezei vântului depete 4 metri pe
secund i a altor zone extinse unde durata de strlucire a soarelui depete 2.000 ore
anual indic un potenial considerabil pentru utilizarea acestor surse regenerabile de
energie.
România se situeaz printre rile europene cu risc seismic mare, având pe teritoriu o
zona tectonic activ (Vrancea), generatoare uneori de cutremure catastrofale, cu o
intensitate de peste 7 grade pe scala Richter.

Dup nivelul i modul de intervenie al populaiei umane, fondul funciar al

României cuprinde:
• 61.7% din total reprezint terenuri destinate activitilor cu specific agricol (circa
14,7 milioane hectare), din care 64,1% teren arabil folosit extensiv i intensiv pentru
culturi agricole (adic 0,45 hectare pe cap de locuitor, plasând România pe locul 5 în
Europa), 22,6% terenuri cu vegetaie ierboas folosite ca puni naturale i semi-naturale,
10,4% terenuri cu vegetaie ierboas folosite în regim semi-natural pentru producerea
furajelor, 3% terenuri folosite pentru plantaii i pepiniere viticole i pomicole;
• 27% din suprafa este ocupat de fondul forestier (circa 6,43 milioane hectare),
din care 3% (aproximativ 200 mii ha) înregistrate ca pduri primare i restul de 97% ca
pduri secundare i terenuri cu vegetaie forestier; dac se iau în consideraie numai
pdurile ecologic funcionale, gradul de împdurire este de numai 23%. Procentul de
împdurire în România este cu mult sub cel al altor ri europene cu condiii naturale
similare (Slovenia 57%, Austria 47%, Bosnia 53%, Slovacia 41%), reprezentând circa
jumtate din proporia optim pentru România (40-45%);

21
 • 3,56% (841,8 mii ha) din total este reprezentat de corpuri de ap de suprafa
(râuri, lacuri, bli), la care se adaug platoul continental al Mrii Negre;
• 1,9% (463,0 mii ha) îl constituie terenurile degradate sau cu potenial productiv
foarte sczut;
• 5.77% (circa 1,06 milioane ha) reprezint terenuri folosite pentru infrastructura
fizic (capitalul fizic construit) a componentelor sistemului socio-economic.

Din punctul de vedere al patrimoniului de resurse neregenerabile, Romania dispune

de rezerve minerale înc neexploatate estimate de peste 20 miliarde tone: minereuri
neferoase (resurse poteniale 2,21 miliarde tone), minereuri feroase (resurse poteniale
58,6 milioane tone), sare (resurse poteniale 16,96 miliarde tone), minereuri nemetalifere
(resurse poteniale 292,8 milioane tone), nisipuri i pietriuri (resurse poteniale 456,9
milioane tone), roci ornamentale (resurse poteniale 34,5 milioane tone, dintre care 6,39
milioane tone marmur).
Dup modul de folosin au fost identificate 1.900 zcminte cu substane utile ne-
energetice: minerale metalice (cupru, fier, mangan, minereuri polimetalice, auro-
argentifere, molibden etc.), minerale industriale (sare, feldspat, caolin, turb, talc,
bentonite, diatomite etc.) i minerale pentru industria materialelor de construcie (calcare,
cret, cuarite, gresii, andezit, granit, marmur, nisipuri, argile, pietri, gips).
Rezervele de iei sunt estimate la circa 74 milioane tone, iar cele de gaze naturale la
aproape 185 miliarde metri cubi.

Ca rezultat al unor intervenii neraionale (poluare prin activiti industriale, în special

miniere, petroliere i chimice, depozitarea de deeuri sau efectuarea necorespunztoare a
lucrrilor agricole, slaba reacie fa de fenomenele de eroziune) se constat compactri,
distrugeri ale structurii solului, epuizri ale substanelor nutritive, ducând la diminuarea
fertilitii solurilor folosite în agricultur. Sub acest aspect. solurile din România au, la
nivelul anului 2007, în proporie de 52% o fertilitate redus sau foarte redus, 20,7% o
fertilitate moderat i doar 27% posed o fertilitate ridicat i foarte ridicat.

În ceea ce privete structura ecologic a capitalului natural, se constat c actuala

configuraie (compoziie, ponderea categoriilor de ecosisteme, distribuia spaial) deine
înc 53% de ecosisteme naturale i semi-naturale care îi menin în bun parte caracterul
multifuncional i genereaz pe cont propriu o gam larg de resurse i servicii pentru
susinerea i alimentarea populaiei i activitilor economice.
• O gam de 150 tipuri de ecosisteme forestiere, difereniate în funcie de specia sau
grupul de specii dominante de arbori din componena covorului vegetal, tipul i cantitatea
de humus în sol, regimul hidric i ionic al solului etc.;
• 227 tipuri de pdure în care au fost descrise 42 tipuri de strat ierbos sub-arbustiv;
• 364 tipuri de staiuni;

22
 • O gam larg de ecosisteme terestre cu vegetaie ierboas (puni alpine, puni i
fânee din zonele de deal i munte, puni de step, puni i fânee de lunc);
• O mare varietate de ecosisteme acvatice din care 3.480 râuri (62% permanente);
246 lacuri alpine, lacuri de baraj, lacuri i bli în zona de câmpie, lunci inundabile, Delta
Dunrii; 129 corpuri de ap subteran i acvatoriul marin de pe platoul continental al
Mrii Negre.
În jur de 45% din structura ecologic a capitalului natural este în prezent constituit
din ecosisteme agricole preponderent mono-funcionale care au fost organizate, înainte de
1990, pentru producia intensiv de resurse alimentare de origine vegetal i animal sau
de materii prime pentru industria alimentar i textil. În ultimii 18 ani, majoritatea
marilor exploataii agricole de stat sau colective i infrastructura lor fizic (sisteme de
irigaii pentru servirea a circa 3 milioane hectare de teren arabil, bazele de unelte i
maini agricole, infrastructura fermelor zootehnice) au fost descompuse în peste 4
milioane de ferme mici (preponderent de subzisten) sau abandonate, distruse sau
deteriorate.
Sistemele de producie agricol din structura capitalului natural sunt afectate în
proporie de peste 40% de fenomenul de eroziune (pierderile sunt estimate la 150
milioane tone pe an, din care 1,5 milioane tone de humus), secet prelungit i frecvent,
alunecri de teren, caren de fosfor i potasiu i existena a circa 2,5 milioane hectare de
terenuri degradate. În ultimii ani, între 10% i 20% din suprafaa terenurilor arabile au
rmas necultivate (17% în 2006).

În privina biodiversitii, România a adus în Uniunea European un patrimoniu

valoros, cu numeroase specii de plante i animale, unele endemice, care sunt extincte sau
rare în alte pri ale Europei. Dei vegetaia natural deine o pondere redus în zonele de
câmpie, podiuri i dealuri joase, exist înc suprafee însemnate în care intervenia
omului a fost minim (regiunile de munte i dealuri înalte, Delta Dunrii, sistemele
lagunare i luncile unor râuri).
În componena structurii ecologice a capitalului natural, în mod special a prii care
funcioneaz în regim natural sau semi-natural, s-a meninut un nivel destul de ridicat al
diversitii biologice i a unor stocuri, unele dintre acestea sustenabile, de plante i
animale. Ecosistemele naturale i semi-naturale i cele în care s-a practicat sau se practic
agricultura extensiv sau semi-intensiv au în componena lor: 3.630 specii de plante i
688 specii de alge; 105 specii de mamifere, inclusiv carnivore mari; 25 specii de reptile;
19 specii de amfibieni; 216 specii de peti; 30.000 specii de insecte; 860 specii de
crustacee; 688 specii de molute. Completarea inventarului speciilor i a bazei de date
pentru a acoperi i alte grupe taxonomice, inclusiv diversitatea biologic din sistemele de
producie agricol (soiuri de plante i rase de animale autohtone) va necesita, înc, un
proces de durat, dependent de nivelul expertizei profesionale, de modul de organizare a
investigaiei i de gradul de acoperire a tuturor categoriilor de ecosisteme.
Populaiile prin care speciile de plante i animale sunt reprezentate în structura
diferitelor tipuri de ecosisteme sunt, de fapt, unitile elementare cheie de care depind
strict funciile ecosistemelor i capacitatea acestora de a genera fluxuri de resurse i

23
servicii. Acestea sunt, de asemenea, purttoarele patrimoniului genetic i, deci, a
potenialului adaptativ al ecosistemelor (componente ale capitalului natural) i al
tehnologiilor de producie din sistemele economice în condiiile modificrilor ce survin în
regimul de funcionare a sistemului climatic. Recunoaterea rolului îndeplinit de speciile
de plante i animale în structurarea, funcionarea i dinamica elementelor componente ale
capitalului natural i a faptului c în ultimele decenii rata de erodare (prin extincia unor
specii sau creterea numrului speciilor vulnerabile, în stare critic sau în pericol de
dispariie) a diversitii biologice i, în mod implicit, a structurii ecologice a capitalului
natural a fcut obiectul unor convenii internaionale i Directive specifice ale UE pe care
România, ca stat membru, are datoria s le aplice.

Principalii factori care au indus, în ultimele decenii, modificarea compoziiei i

structurii ecologice, respectiv a capacitii de susinere i bio-productive a capitalului
natural al României pot fi identificai în obiectivele strategiilor de dezvoltare socio-
economic i în mijloacele folosite pentru punerea lor în practic în perioada 1960-1989,
generând dezechilibre i discontinuiti care au fost corectate doar parial, sub impulsul
spontan al mecanismelor de pia, în perioada 1990-2007:
• Extinderea i intensificarea sistemelor de producie agricole prin transformarea
unor ecosisteme naturale sau semi-naturale în terenuri arabile i amenajarea lor pentru
aplicarea tehnologiilor de producie intensiv (luncile inundabile ale râurilor principale i
în special lunca Dunrii au fost îndiguite i transformate în ecosisteme agricole intensive
în proporie de 20-80%; o mare parte din punile cu vegetaie de step i a terenurilor cu
exces de umiditate au fost transformate în terenuri arabile; perdelele forestiere i multe
corpuri de pdure din zona de câmpie sau din luncile râurilor au fost defriate etc.);
• Industrializarea rapid prin dezvoltarea infrastructurii de producie în mari uniti,
cu precdere în sectoarele metalurgiei feroase i neferoase, industriei chimice i
petrochimice, construciilor de maini a antrenat creterea consumului de resurse ne-
regenerabile (minerale i energetice) din surse autohtone i externe, contribuind masiv la
poluarea aerului, apelor de suprafa i subterane i a solului; la aceasta s-a adugat
poluarea direct i indirect cauzat de gestionarea defectuoas a instalaiilor de
depoluare sau chiar lipsa acestora în cadrul capacitilor de producie din marea industrie,
inclusiv cea a cimentului, îngrmintelor chimice i pesticidelor;
• Concentrarea industriei forestiere în mari uniti, ceea ce a favorizat
supraexploatarea pdurilor naturale i, implicit, dezechilibrarea ecologic a multor bazine
hidrografice montane;
• Executarea de lucrri hidrotehnice ample pentru crearea acumulrilor de ap i
protecia împotriva inundaiilor;
• Creterea capacitii de producie a energiei electrice, inclusiv în centrale
termoelectrice mari, bazate pe consumul de crbune inferior;
• Dezvoltarea urban i transferul de populaie din mediul rural, însoite de msuri
insuficiente pentru colectarea i tratarea corespunztoare a deeurilor i apelor uzate;

24
 • Dezvoltarea infrastructurii de transport, cu accent pe cel feroviar, fluvial i
maritim în condiiile meninerii unui parc de mijloace de transport, inclusiv auto,
învechite fizic i moral;
• Extinderea activitilor de minerit la suprafa i acumularea haldelor de steril;
• Diversificarea surselor i creterea densitii emisiilor în faz lichid, gazoas i
solid i intensificarea procesului de poluare prin înclcarea frecvent a limitelor maxime
de emisie a agenilor poluani i a prevederilor legale privind protecia mediului;
• Supraexploatarea resurselor naturale regenerabile i neregenerabile pentru a
alimenta procesele de producie din economie;
• Introducerea intenionat sau involuntar de specii strine în ecosistemele naturale
sau agricole; pentru o bun parte din acestea s-au acumulat date semnificative care
probeaz potenialul lor invaziv i de perturbare a sistemelor naturale i semi-naturale.
În procesul prelungit de tranziie spre guvernare democratic i economia de pia
funcional au coexistat în diferite grade obiective politice i forme de gestionare
aparinând atât vechiului cât i noului ciclu de dezvoltare: proprietatea de stat i cea
privat, administrare centralizat i descentralizat, sisteme de producie agricol
intensive i cele de subzisten.

Consecinele majore asupra capitalului natural produse de asemenea planuri i

programe sectoriale derulate în absena unei strategii unificatoare coerente, care s
reflecte complexitatea interdependenelor directe i indirecte dintre sectoarele sistemului
socio-economic i componentele capitalului natural, la diferite scri de timp i de spaiu,
se regsesc într-o seam de modificri semnificative de ordin calitativ i cantitativ în
structura i funcionarea acestora din urm. Din perspectiva principiilor i obiectivelor
dezvoltrii durabile principalele consecine relevante asupra strii capitalului natural sunt:
• Manifestarea unui proces activ de erodare a diversitii biologice care se exprim
prin: dispariia unor specii de plante (fenomen documentat în cazul a 74 specii de plante
superioare); 1.256 specii de plante superioare au fost evaluate cu statut de specii rare, 171
au statut de specii vulnerabile i 39 specii periclitate; din cele 105 specii de mamifere
prezente în fauna autohton, 26 specii sunt periclitate, 35 specii sunt vulnerabile i 25
specii arat un pronunat declin, dei alte 3 specii rare sau disprute în multe ri ale UE
(lupul, ursul brun i râsul) au populaii foarte viguroase; din cele 216 specii de peti
inventariate în apele de pe teritoriul României, 11 specii sunt periclitate, 10 specii sunt în
stare critic i 18 sunt vulnerabile.
• Fragmentarea habitatelor multor specii i întreruperea conectivitii longitudinale
(prin bararea cursurilor de ap) i laterale (prin îndiguirea zonelor inundabile, blocarea
sau restrângerea drastic a rutelor de migraie a speciilor de peti i a accesului la locurile
potrivite pentru reproducere i hrnire).
• Restrângerea sau eliminarea unor tipuri de habitate sau ecosisteme din zonele de
tranziie (perdele forestiere, haturi, zone umede din structura marilor exploataii agricole
sau a marilor sisteme lotice) cu efecte negative profunde asupra diversitii biologice i a
funciilor de control al polurii difuze, eroziunii solului, scurgerilor de suprafa i

25
evoluiei undei de viitur, controlului biologic al populaiilor de duntori pentru culturile
agricole, reîncrcrii rezervelor sau corpurilor subterane de ap.
• Modificarea ampl, uneori dincolo de pragul critic, a configuraiei structurale a
bazinelor hidrografice i a cursurilor de ap, asociat cu reducerea foarte semnificativ a
capacitii sistemelor acvatice de a absorbi presiunea factorilor antropici care opereaz la
scara bazinului hidrografic i cu creterea vulnerabilitii lor i a sistemelor socio-
economice care depind de acestea. Multe bazine hidrografice au fost torenializate.
• Simplificarea excesiv a structurii i capacitii multifuncionale ale formaiunilor
ecologice dominate sau formate exclusiv din ecosisteme agricole intensive i creterea
gradului lor de dependen fa de inputurile materiale i energetice comerciale.
• Destructurarea i reducerea capacitii bio-productive a componentelor capitalului
natural din sectorul agricol.
Totalitatea modificrilor structurale care s-au produs în timp îndelungat, în primul
rând ca urmare a diversificrii i creterii presiunii antropice, i care sunt reflectate în
configuraia actual a structurii ecologice a capitalului natural al României a condus, de
asemenea, la diminuarea capacitii sale bio-productive i de susinere a cerinelor pentru
resurse i servicii din partea sistemului socio-economic naional. A crescut astfel
vulnerabilitatea teritoriului Romaniei fa de hazardurile geomorfologice, hidrologice i
climatice.

Capacitatea bio-productiv a capitalului natural al României, în structura sa

actual, exprimat în echivalent de suprafa productiv globala per individ (g ha/ind)
este estimat la nivelul de 2,17 g ha/ind, reprezentând cu puin peste jumtate din
potenialul estimat de 3,5 – 4 g ha/ind.
Acest declin major al capacitii bio-productive sau de suport a capitalului natural
reflect transformrile survenite i cumulate în toate categoriile de componente ale
capitalului natural, dar, în special, în cele ale sectorului agricol i silvic. În acest moment,
capacitatea bio-productiv a capitalului natural este depit de amprenta sistemului
socio-economic evaluat pentru anul 2004 la nivelul de 2,45 g ha/ind i pentru anul 2006
la 2,7 g ha/ind.
Concluzia de mai sus atrage atenia asupra faptului c dezvoltarea economic a
României continu s urmeze o cale nesustenabil. Capacitatea de suport a capitalului
natural este depit, iar decalajul tinde s se mreasc în msura în care o seam de
programe sectoriale urmresc obiective contradictorii i pot intra în conflict cu preceptele
dezvoltrii durabile, generând efecte negative asupra structurii i capacitii de suport ale
capitalului natural.

2. Capitalul antropic

26
 Situaia general a României este caracterizat de o tranziie întârziat la o economie
de pia funcional, cu complicaii suplimentare generate de o gestionare defectuoas pe
fondul unei moteniri istorice dificile i unor deformri structurale severe intervenite în
ultimele 3-4 decenii.
Între 2001 i 2007, performana macroeconomic a României s-a îmbuntit
semnificativ, în ciuda unei conjuncturi internaionale mai puin favorabile. Creterea
Produsului Intern Brut (PIB) a înregistrat un ritm mediu anual de peste 6%, printre cele
mai ridicate în zon, i a fost însoit de un proces susinut de macrostabilizare, cu
rezultate notabile. În anul 2007, Produsul Intern Brut al României a ajuns la circa 121,3
miliarde euro, reprezentând o triplare fa de anul 2000. Cu toate acestea, PIB-ul pe
locuitor, calculat la puterea de cumprare standard reprezenta aproape 41% din media
UE27.

Dup 1990, structura economiei româneti a suferit modificri importante, marcate de

un transfer de activiti de la industrie i agricultur spre servicii, într-o faz iniial, i
ulterior, spre construcii. Într-o prim etap, restructurarea industriei a dus la o reducere
a contribuiei sale la formarea PIB de la circa 40% în 1990 la circa 25% în 1999. Dup
anul 2000, declinul structural a fost oprit, iar contribuia industriei în cadrul PIB a rmas
la un nivel relativ constant. Este semnificativ faptul c, în 2007, sectorul privat a creat
86,6% din valoarea adugat brut din industrie, fa de 68,4% în anul 2000. Ponderea
sectorului de servicii a crescut de la 26,5% din PIB în 1990 la circa 50% în 2007. Este de
reinut faptul ca unele sectoare (textile, înclminte, mobil, echipamente electrice) au
cunoscut ajustri structurale mai profunde, devenite posibile datorit privatizrii lor
rapide, reuind s ajung la un nivel rezonabil de profitabilitate. Progrese semnificative s-
au înregistrat i în restructurarea sectoarelor minier, al materialelor de construcii i al
construciilor navale.
În alte sectoare industriale îns au fost meninute în funciune numeroase întreprinderi
dovedit nerentabile, prin intervenii guvernamentale care le-au exonerat de la rigorile
disciplinei de pia, împiedicându-le s se ajusteze în mod adecvat la un mediu
concurenial tot mai accentuat. Întârzierea restructurrii i insistena asupra unor condiii
de privatizare nerealiste în raport cu cerinele pieei au dus la deprecierea activelor multor
întreprinderi, anulând avantajele competitive pe care le aveau iniial. Valoarea
echipamentelor industriale devenite redundante în urma restructurrilor i privatizrii este
greu de estimat, îns este suficient s remarcm c în perioada 2000-2007 s-a exportat din
România o cantitate medie anual de peste 2 milioane tone fier vechi. Pân recent,
trendurile investiionale în industrie s-au orientat preponderent spre sectoarele de joas
tehnologie, energo-intensive i cu un aport mai mare de for de munc slab i mediu
calificat, generatoare de valoare adugat modest.
Înainte de 1989, economia României se caracteriza printr-o pondere mare a
industriilor energo-intensive i o slab cultur a eficienei energetice. Restructurarea
sectorului industrial, realizat mai mult prin reducerea activitilor decât prin sporirea
eficienei, a dus la o reducere cu 40% a intensitii energetice în perioada 1990-2000.
În domeniul energiei ajustarea structural a economiei, dar i creterea eficienei de
utilizare a resurselor au determinat o reducere a intensitii energetice primare de la 0,670

27
tone echivalent petrol (tep) per 1.000 euro 2005 produs intern brut (preuri constante în
anul 2006) la 0,526 tep/1.000PIB exprimat în preuri constante i euro 2005. Valoarea
acestui indicator rmâne totui de peste dou ori mai mare decât media UE. Intensitatea
energiei electrice a avut, de asemenea, o evoluie favorabil, sczând cu 10% în perioada
2000-2005. Valoarea înregistrat în 2005 (0,491 kWh/euro2005) este înc de aproape
dou ori mai mare decât media UE. La un consum anual de resurse energetice primare de
circa 36 milioane tep/an, potenialul naional de economisire, în principal prin sporirea
eficienei i reducerea pierderilor, este apreciat la 10 milioane tep/an, respectiv 30-35%
din resursele primare (20-25% în industrie, 40-50% în cldiri, 35-40% în transporturi).
Dependena de importul de surse de energie primar a ajuns în anul 2007 la circa 30%
la gaze naturale i 60% la petrol, cu tendina ca factura s creasc în continuare, inând
seama de epuizarea rezervelor naionale. Crbunele produs în ar, dei înc relativ
abundent (pentru înc 15-40 ani), este de slab calitate (lignitul) i la un pre de extracie
necompetitiv (huila). Combustibilul nuclear din producia intern este, de asemenea, pe
cale de epuizare, România devenind un importator net de uraniu cel târziu în anul 2014.
La o capacitate total instalat de producere a energiei electrice de 18.300 MW,
puterea disponibil era, în 2006, de 14.500 MW, din care 40% capaciti de producie pe
crbune, 31% petrol (pcur) i gaze naturale, 25% hidro i 4% nuclear. Producia
efectiv de electricitate a provenit în proporie de 61,2 % din centrale pe combustibili
fosili, 29% hidro i 9,8% nuclear (16-18% începând din 2008). Calitatea tehnologic i
fiabilitatea centralelor termoelectrice i, parial, ale centralelor hidroelectrice ramân înc
la un nivel relativ sczut, multe dintre acestea având o durat de via (circa 30 ani)
expirat (70% la termo i 40% la hidro). Aceeai observaie este valabil i pentru
deprecierea liniilor electrice de înalt tensiune (50%), staiilor de transformare (60%) i
conductelor magistrale de gaze (69%).
Sectorul industrial reprezint 17,5% din consumul final de energie, ansamblul
sectoarelor economice 68,6%, iar cel rezidenial circa 31,4% (fa de media UE de 41%).
Reeaua de termoficare este relativ dezvoltat, acoperind nevoile de înclzire i ap cald
ale circa 29% din gospodrii, 55% în mediu urban (în principal 85.000 cldiri
multietajate, cu circa 7 milioane locatari). Principalii furnizori erau, pân în anii ’90,
uniti mari de cogenerare industrial i urban care livrau 40% din energia electric
produs în România. Fa de 251 de sisteme de alimentare centralizat cu energie
termic, care funcionau în 1990, numai 104 erau operaionale în 2007, majoritatea fiind
sub pragul de rentabilitate. Pierderile de energie în aceste sisteme sunt foarte mari, între
35 i 77% raportate la combustibilul consumat, în funcie de tehnologiile folosite i
gradul de uzur (15-40% la producere, 15-35% la transport i distribuie, 10-40% la
consumatorii finali). Se apreciaz c numai reabilitarea termic a blocurilor de locuine
poate duce la economisirea a 1,4 milioane tep/an i, în consecin, la reducerea emisiilor
de dioxid de carbon cu circa 4,1 milioane tone pe an.

În domeniul transporturilor, România deine o poziie-cheie la frontiera estic a UE

lrgite, ca zon de tranzit atât pe direcia est-vest (racordul cu Asia prin Marea Neagr)
cât i nord-sud (de la Baltic la Mediteran). Trei dintre axele prioritare TEN-T
traverseaz teritoriul României.

28
 Evoluiile recente din România confirm tendinele generale din Uniunea European,
considerate a fi alarmante, privind creterea ponderii transportului rutier în parcursul
mrfurilor de la 45,6% în 2001 la 72,1% în 2007, iar în parcursul pasagerilor (interurban
i internaional, în pasageri/km) de la 35,2% la 51,4%. Raportate la cantitile de mrfuri
(în tone) i numrul de pasageri transportai, aceste ponderi au ajuns, în 2007, la 78,8%
i, respectiv, 71,6%, situându-se aproape de media UE (76,5% în 2005). Numrul
autovehiculelor rutiere pentru transportul de mrfuri a crescut în 2007 fa de 2001 cu
14,6%, ajungând la aproape 502.000, iar cel al autoturismelor cu 22,9%, ajungând la 3,5
milioane. Starea precar a infrastructurii rutiere (numai circa 228 km de autostrzi i 21,5
mii km de drumuri naionale i locale modernizate din totalul de circa 80 mii km în 2006)
i densitatea sczut a drumurilor publice (33,5 kilometri la 100 km ptrai în 2005 fa
de media UE-25 de 110,1 kilometri la 100 km ptrai în 2003) conduc la sporirea
distanei i timpului de parcurs, la consumuri excesive de carburani, cu efecte nocive
asupra mediului, i la un numr mare de accidente rutiere (753 decese la 1 milion
autoturiame înscrise în circulaie), cu mult peste media UE (189).
Ponderea cumulat a transportului feroviar, fluvial i maritim de mrfuri (în tone/km)
s-a redus de la 50% în 2001 la 25,7% în 2007. Transportul feroviar de mrfuri a sczut cu
5,2% dar cota sa de pia s-a diminuat de peste 2 ori, de la 39,6% în 2001 la 19,7% în
2007. Transportul fluvial, dei a crescut cu 32%, i-a diminuat cota de pia de la 6,8% în
2001 la 3,3% în 2007. O scdere considerabil s-a înregistrat în cota de pia a
transportului maritim de mrfuri, de la 55,6% în 2000 la 14,3% în 2001 i sub 0,1% în
2007. La aceast situaie a contribuit declinul industriilor care transportau mari cantiti
de mrfuri în vrac, dar principala cauz este reducerea de peste 50 de ori a capacitii
flotei maritime comerciale româneti. Din totalul de 322,7 milioane pasageri (transport
interurban i internaional) care au cltorit în anul 2007, 71,6% au folosit serviciile
transportului rutier, 27,4% ale celui feroviar, 1,0% ale celui aerian i numai 0,1% ale
celui fluvial.
Dei cantitatea total de mrfuri transportate (în tone) a crescut în 2007 fa de 2001
cu 24,3% în comparaie cu creterea PIB real de 34,8%, ceea ce este pozitiv din punctul
de vedere al intelor UE de decuplare a creterii economice de volumul de transporturi,
parcursul total al mrfurilor s-a dublat în aceast perioad. Aceasta se datoreaz aproape
în exclusivitate ponderii sporite a transportului rutier în contextul unei creteri cu 32,8% a
cantitilor transportate, în detrimentul celorlalte moduri de transport, implicând lungirea
parcursurilor i majorarea consumurilor de combustibil i a emisiilor poluante.
Analiza productivitii resurselor consumate în activitile de transport, depozitare i
comunicaie în perioada 2001-2006 arat c valoarea adugat brut a sporit cu 52,5%,
iar consumul intermediar (valoarea bunurilor i serviciilor achiziionate) a crescut în
aceeai perioad cu 70.6%, rezultând o reducere a randamentului resurselor cu 10,4%.
Din aceasta rezult c valoarea adugat obinut din activitile de transport s-a realizat
integral pe seama consumului suplimentar de resurse, ceea ce contravine principiului
dezvoltrii durabile.

Agricultura României se afl înc într-o situaie de declin, determinat de

fragmentarea excesiv a proprietii (gospodriile de subzisten fiind predominante),

29
dotarea slab cu maini i utilaje, situaia precar a infrastructurii rurale, folosirea redus
a îngrmintelor chimice sau naturale i a pesticidelor, reducerea dramatic a
suprafeelor irigate, degradarea solului, deficitul cronic de resurse de finanare, lipsa unui
sistem funcional de credit agricol.
Suprafaa agricol a României era în anul 2006 de circa 14,7 milioane hectare,
reprezentând 61,7% din totalul fondului funciar, din care 64,1% terenuri arabile, 1,5% vii
i pepiniere viticole, 1,4% livezi i pepiniere pomicole, 22,6% puni i 10,4% fânee.
În urma aplicrii legislaiei fondului funciar, o proporie de circa 95,3% din terenul
agricol i o mare parte din fondul forestier au fost retrocedate proprietarilor de drept. Ca
urmare, numrul total al exploataiilor agricole era, în 2005, de 4.256.152, din care
90,65% aveau o suprafa mai mic de 5 hectare, 9,02% între 5 i 10 ha, iar numai 0,33%
deineau mai mult de 50 ha.
Consumul alimentar în România, comparativ cu rile dezvoltate din Europa, este
deficitar la carne, lapte, ou, pete i la unele sortimente de legume i fructe, dar este
excedentar la produsele din cereale. Satisfacerea nevoilor populaiei i realizarea unei
alimentaii echilibrate depinde atât de crearea unor disponibiliti suficiente cât i de
creterea puterii de cumprare. La nivelul anului 2007 cheltuielile cu alimentaia au
depit 70% din veniturile dispozabile ale populaiei.
Numrul total de tractoare era în 2006 de 174.563 (din care 13.519 nefuncionale),
revenind în medie circa 54 ha teren arabil pe tractor, adic o încrctur medie de 5 ori
mai mare decât în vechile state membre ale UE, ceea ce nu asigur efectuarea lucrrilor
agricole în perioadele optime i de calitate. Numai 14,4% din totalul întreprinderilor mici
i mijlocii din România operau în mediul rural, aceste fiind în principal
microîntreprinderi, înc incapabile se absoarb excedentul de mân de lucru i având o
contribuie minim pe pia. Din totalul de 63.970 km de drumuri judeene i comunale,
numai 10,8% au fost modernizate pân în anul 2005.
Datorit carenelor persistente în gestionarea fondului forestier s-a redus considerabil
suprafaa pdurilor naturale, virgine i cvasi-virgine, în special la speciile forestiere
valoroase, circa 40% din pduri au fost destructurate sub raport ecologic, a crescut
ponderea pdurilor rrite, iar lucrrile de îngrijire a arboretelor tinere s-au diminuat.

Din punctul de vedere al infrastructurii de baz, România se situeaz înc mult sub
media Uniunii Europene i are de recuperat rmâneri în urm importante la majoritatea
indicatorilor principali. Sistemele existente de furnizare a apei curente acoper consumul
a doar 65% din populaie. Calitatea apei furnizate de cele 1.398 instalaii de tratare a apei
potabile (în majoritate cu tehnologii învechite i ineficiente) se afl adesea sub
standardele acceptate din punctul de vedere al parametrilor chimici (10 pân la 25%, în
funcie de mrimea localitii i tehnologia folosit). De asemenea, 25% din sistemele
publice de ap care aprovizioneaz localiti cu 50 pân la 5.000 persoane au ap
necorespunztoare din punctul de vedere al parametrilor bacteriologici, de turbiditate,
coninut de amoniac, nitrai, fier. 10% din sistemele publice care aprovizioneaz localiti
cu mai mult de 5.000 persoane distribuie ap necorespunztoare din punctul de vedere al
oxidabilitii, turbiditii, gustului, mirosului, coninutului de amoniac, fier, nitrai. De

30
sisteme de canalizare beneficiaz doar cu puin peste jumtate din populaia rii (11,5
milioane) din care 10,3 milioane în mediul urban. În aceast situaie, 52% din totalul
locuitorilor au acces atât la ap curent cât i la canalizare, 16% doar la ap curent dar
nu i la canalizare i 32% la nici unul dintre servicii. Doar 33% din locuitorii satelor sunt
conectai la sisteme de furnizare a apei curente (fa de 87% în UE-15) i numai 10% la
sisteme de canalizare moderne.
Conform investigaiei întreprinse în anul 2005, numai 37,6% din totalul instalaiilor
de tratare a apelor uzate sau reziduale funcionau la parametri normali. Ca urmare,
aproape 71% din apele provenite din principalele surse de poluare au fost deversate în
recipienii naturali, în special în râuri, în forma netratat sau insuficient tratat.
Principalele surse de ape uzate sunt producia de electricitate i energie termic (51%),
utilitile publice, în special sistemele de canalizare (36%) i alte activiti (13%).
Cantitatea total de deeuri s-a ridicat, în 2006, la 320.609 mii tone, cu o distribuie
medie anual, variabil de la an la an, de 2,76% deeuri urbane i 97,24% deeuri
industriale. În jur de 49% din populaia rii beneficiaz de servicii de salubritate, în
mediul urban acestea având o rat de acoperire de aproximativ 79%. Principala metod
de eliminare este depozitarea în gropi de gunoi în 239 de depozite municipale (dintre
care numai 18 corespund standardelor UE). Cea mai mare parte, ca volum, a deeurilor
industriale provine din activitile extractive urmate de industria energetic, fiind
eliminate prin depozitare circa 98% din totalul deeurilor industriale generate.

Din perspectiva amenajrii teritoriului i planificrii spaiale, spaiul antropic al

României este supus unor procese accentuate de deteriorare prin erodarea calitilor
tradiionale i întârzierea racordrii la tendinele europene de modernitate sustenabil.
Aceste procese au, în prim instan, surse istorice în urbanizarea tardiv, prezena unor
decalaje profunde între mediul urban i cel rural precum i între diferite regiuni, existena
unui stoc important de locuine substandard, deficiene în evidena i utilizarea fondului
funciar.
Situaia actual încorporeaz efectele pe termen lung ale ingineriei socio-spaiale în
cele patru decenii de regim comunist ultra-cetralizat prin intervenii agresive asupra
capitalului natural, extinderea suprafeelor agricole prin distrugerea unor ecosisteme
viabile, concentrarea investiiilor asupra unor proiecte industriale i urbane de dimensiuni
gigantice, demolarea centrelor istorice ale multor orae pentru a face loc unor cldiri
administrative tipizate, absorbia de resurse în proiectul centrului civic de la Bucureti
etc.
La aceasta s-au adugat, dup 1990, consecinele specifice ale unei perioade de
tranziie prelungite i adesea haotice care s-au manifestat, printre altele, în declinul socio-
economic al unor zone sau localiti (în special cele mono-industriale), degradarea fizic
accelerat a locuinelor colective din cartierele-dormitor construite în anii 1960-80,
amplasarea iraional a noilor construcii prin ocuparea abuziv a unor terenuri de interes
public (parcuri, spaii verzi, baze sportive etc.). Oraele mari, cu dezvoltare dinamic se
confrunt cu probleme serioase legate de congestionarea traficului, creterea gradului de
poluare, dotrile edilitare precare i depite tehnic, formarea unor coroane periferice de

31
tip mahala (slums) ale comunitilor aflate în stare de srcie extrem, deteriorarea
peisajului urban.
Deficienele cadrului legislativ i normativ existent precum i interpretarea lejer sau
chiar abuziv a acestuia de ctre autoritile locale, în special în ceea ce privete folosirea
terenurilor prin derogri de la planurile de urbanism, continu s genereze efecte
nefavorabile i s produc, în unele cazuri, pierderi ireparabile.

Aceste constatri se refer în egal msur la conservarea i valorificarea

patrimoniului cultural naional. Lipsa unei evidene cadastrale corecte i complete a
monumentelor istorice i de arhitectur, siturilor arheologice, ansamblurilor construite cu
valoare de patrimoniu, peisajelor-unicat creeaz dificulti în ierarhizarea raional a
interveniilor de conservare, restaurare sau, dup caz, valorificare economic sau
turistic. Potrivit unui studiu elaborat în 2005, din cele 26.900 de monumente i situri
istorice listate, 75% sunt în pericol de deteriorare sau se afl într-un stadiu avansat de
degradare.
Disponibilitatea limitat a fondurilor alocate pentru asemenea intervenii este
agravat de o planificare defectuoas a lucrrilor (antiere sau situri abandonate pe
parcurs din cauza întreruperii finanrii, absena unor msuri elementare de conservare i
paz etc.). Compartimentele de specialitate la nivel judeean i municipal sunt slab
încadrate cu personal calificat i nu pot face fa volumului i exigenelor calitative ale
activitilor complexe care se impun pentru pstrarea identitii culturale naionale în
context european.

3. Capitalul uman

Evaluarea corect a strii capitalului uman i a tendinelor de evoluie pe termen

mediu i lung este de o importan fundamental pentru proiectarea realist a
perspectivelor unui model sustenabil de dezvoltare în toate componentele sale eseniale:
economic, socio-cultural i de mediu. În ultim instan, întrebarea la care prezenta
Strategie încearc s dea un rspuns rezonabil este: Cu cine i pentru cine se va realiza
dezvoltarea durabil a României?
Pentru o apreciere obiectiv a situaiei, studiile recente (Indexul European al
Capitalului Uman, Consiliul Lisabona, 2007) iau în calcul elemente precum: stocul de
capital uman (investiia per capita pentru educaia i formarea profesional a populaiei
ocupate, compoziia capitalului uman în funcie de tipul i nivelul de educaie, starea de
sntate), utilizarea acestuia (rata de ocupare, rata omajului, rata conectrii la reele de
comunicare multimedia, participarea la activiti productoare de venit sau valoare),
productivitatea (contribuia capitalului uman raportat la valoarea adugat creat,
calitatea educaiei i formrii profesionale, angajabilitatea pe parcursul întregii viei,
investiii în cercetare-dezvoltare) i demografia (spor sau declin, trenduri migratoare,
impactul calculat asupra pieei muncii).

32
 Întreaga Europ (cu excepia Turciei, ar candidat la UE) sufer de pe urma
stagnrii sau declinului demografic mai mult sau mai puin accentuat, având ca rezultat,
printre altele, îmbtrânirea general a populaiei. În cazul rilor din Europa Central care
au aderat la Uniunea European situaia devine îngrijortoare din cauza unei rate foarte
sczute a natalitii i deci a reducerii progresive a populaiei apte de munc, exodului
tinerilor i persoanelor având o calificare medie sau superioar, nivelului nesatisfctor al
pregtirii profesionale conform cerinelor pieei i al însuirii deprinderilor necesare
pentru trecerea la societatea informaional, bazat pe cunoatere i inovare. Se apreciaz
c exist riscul real ca, în deceniile urmtoare, rile Europei Centrale i de Est s devin
o regiune slab populat, cu o for de munc în declin, silit s poarte povara unei
populaii în curs de îmbtrânire.

România nu constituie o excepie. Situaia demografic a României se afla, în 2008,

în al 19-lea an de deteriorare. Trei realiti si-au pus amprenta pe aceast evoluie: criza
economic i social care a dominat cea mai mare parte a acestei perioade, dobândirea
dreptului la libera circulaie i urmrile politicilor demografice aberante ale guvernanilor
din deceniile 7, 8 i 9 ale secolului trecut. Msurile excesive luate de regimul comunist,
în octombrie 1966, în privina dreptului la întreruperea sarcinii i la contracepie,
mergând pân la «planificarea» nivelului natalitii, legislaia extrem de restrictiv
privind divorul i penalizarea financiar a persoanelor fr copii au avut drept rezultat o
cretere mare a natalitii în anii 1967 i 1968, la un nivel peste valorile medii europene.
Reversul acestei evoluii temporare s-a exprimat în creterea mortalitii infantile i
meninerea ei la cote ridicate, în cea mai mare mortalitate matern din Europa i în
proporiile alarmante ale copiilor nscui cu malformaii congenitale precum i ale celor
abandonai dup natere.
Nu este, deci, de mirare c abrogarea msurilor restrictive chiar în primele zile dup
instalarea noului regim a dus la un recul al natalitii în anii 1990-91 i, la o scar mai
mic, în 1992. Acest proces a continuat i s-a amplificat în anii urmtori în toate cele trei
componente care modeleaz numrul i structura pe vârste a populaiei: natalitatea,
mortalitatea general i migraia extern. El a continuat i dup anul 2000 prin
stabilizarea primelor dou componente la valori care consolideaz procesul de deteriorare
prin dinamica intern a demograficului.
La o populaie total de 21.584.365 locuitori, România a înregistrat în anul 2007 o
rat a natalitii de 10,2 nscui vii la mia de locuitori fa de o rat a mortalitii generale
de 11,7 decedai la o mie de locuitori. În perioada 1990-2007 populaia României s-a
redus cu circa 1,7 milioane locuitori, ceea ce reprezint o pierdere a fondului uman de
7,2%, fr a lua în consideraie migraia extern temporar, fr schimbarea domiciliului,
sau migraia pentru munc. Conform unor prognoze demografice, se prefigureaz un
proces de masiv depopulare a rii în deceniile urmtoare, dac fertilitatea va rmâne în
limitele din ultimii zece ani de doar 1,3 copii la o femeie, fa de 2,1 cât este necesar
pentru înlocuirea generaiilor i meninerea populaiei la un nivel constant.
În perioada 2004-2006, sperana medie de via în România a fost de 72,2 de ani, cu
diferene sensibile între populaia masculin i cea feminin (68,7 ani pentru brbai i
75,5 ani pentru femei), fa de media UE-27, situat în jur de 75 ani la brbai i peste 80

33
ani la femei. Structura pe vârste a populaiei reflect un proces de îmbtrânire prin
scderea relativ i absolut a tinerilor (0-14 ani) de la 18,3% în anul 2000 la 15,3% în
2007 i creterea ponderii populaiei vârstnice (65 de ani i peste) de la 13,3% în 2000 la
14,9% în 2007. Vârsta medie a populaiei a fost, la începutul anului 2007, de 38,9 ani.
Fenomenul de îmbtrânire demografic este mai accentuat în mediul rural, cu o vârst
medie de 39,7 ani, proporia persoanelor de peste 65 de ani fiind de 17,4%, majoritatea
femei. Raportul de dependen economic a persoanelor inactive de peste 60 de ani la
100 aduli activi economic (20-59 ani) a fost de 34, cu perspectiva de a crete dramatic în
urmtoarele decenii.

La nivelul anului 2007, resursele de munc din România (populaia în vârsta de 15-
64 de ani) au fost de 15,05 milioane persoane, în cretere cu 100 mii fa de anul 2002.
Rata de ocupare a forei de munc a fost, în 2007, de 58,8%, fr modificri notabile fa
de cifrele anului 2002, situându-se cu mult sub inta de 70% stabilit prin Strategia de la
Lisabona pentru ansamblul Uniunii Europene pentru anul 2010. Din punct de vedere
calitativ, îns, progresele sunt semnificative: numrul salariailor a fost în 2007 cu
aproape 500 mii mai mare decât în 2002, reducându-se corespunztor populaia ocupat
în agricultur. S-a majorat ponderea persoanelor cu studii superioare în totalul populaiei
ocupate (de la 11% în 2002 la peste 14% în 2007) i a celor cu studii medii (de la 62,9%
în 2002 la circa 65% în 2007), ceea ce s-a reflectat i în creterea susinut a
productivitii muncii.
În acelai timp, s-au accentuat dezechilibrele de pe piaa muncii, existând în anumite
sectoare sau profesii un deficit de for de munc. Resursa de munc este diminuat i
datorit vârstei actuale de pensionare (puin peste 58 ani în cazul femeilor i 63,5 în cazul
brbailor), sensibil inferioar vârstei limit de activitate. omajul în rândul tinerilor
continu s fie ridicat, în jur de 21%. În ansamblu, se constat c România are un
potenial de resurse de munc nevalorificat în proporie de circa 30%, ceea ce creaz
premisele pentru rezolvarea parial i pe termen scurt a unora dintre problemele generate
de deficitul forei de munc. Totodat, exist o tendin cert de utilizare mai eficient a
capitalului uman pe piaa muncii.

Cifrele privind migraia (imigraia i emigrarea legal permanent) nu au fost, dup

1995, importante din punct de vedere statistic (în jur de minus 10-15 mii pe an). În
schimb, emigraia temporar pentru munc în strintate, predominant în rile UE din
zona occidental, era estimat, în primvara 2008, la circa 2 milioane. Este vorba, în
special, de adulii tineri care, dac decid s-i permanentizeze ederea în rile respective
prin naturalizare, vor afecta i mai serios balana pe vârste i aportul de natalitate
preliminat. Trebuie luat în calcul i faptul c, în condiiile meninerii unui decalaj
important în privina standardelor de via i perspectivelor de împlinire profesional i
personal în ar, atracia emigrrii temporare sau permanente va rmâne puternic,
inând seama i de nevoile proprii ale rilor partenere mai dezvoltate din UE, care se
confrunt cu aceleai probleme de îmbtrânire demografic i scdere a natalitii.
Cele de mai sus demonstreaz c factorii demografici reprezint o component
esenial a unei viziuni de perspectiv a dezvoltrii durabile a României pe termen mediu

34
i lung i trebuie s-i gseasc reflectarea adecvat în toate strategiile naionale tematice
i sectoriale.

Evoluiile demografice au constituit un factor important din punct de vedere statistic

(dar nu determinant din punct de vedere calitativ) al situaiei actuale în domeniul
educaiei i formrii profesionale. În intervalul 2000-2006, numrul absolvenilor i al
unitilor de învmânt în funciune (în special preuniversitar) s-a aflat într-o scdere
continu, cu diferenieri i oscilaii pe niveluri educaionale i locaii (urban/rural) corelat
fiind, de la an la an, cu diminuarea populaiei de vârst colar.
Modificrile Legii Învmântului din 1995 în anii 2003 i 2004 au adus îmbuntiri
semnificative cadrului legal, prevzând printre altele: extinderea duratei învmântului
obligatoriu de la 8 la 10 clase; introducerea unor elemente de schimbare a sistemului de
finanare a învmântului preuniversitar prin sporirea autonomiei unitilor de
învmânt i a atribuiilor autoritilor locale; finanarea învmântului de stat din
fondurile publice a crescut de la 3,6% din PIB în 2001, la 5,2% în 2007, fiind estimat la
minimum 6% începând din anul 2008.
În urma numeroaselor sesizri critice, susinute de studii care au relevat perpetuarea i
chiar, sub unele aspecte, adâncirea decalajelor fa de celelalte ri ale UE i rmânerile
în urm fa de obiectivele Strategiei Lisabona, în februarie 2008, principalele partide
reprezentate în Parlament au semnat, la iniiativa Preedintelui României, un Pact
Naional pentru Educaie care stabilete obiectivele strategice convenite pentru
remedierea situaiei în perioada urmtoare.
Sperana medie de via colar era în România (în 2005) de 15,3 ani fa de 17,6 ani
în UE-27, iar proporia din populaia între 15 i 64 de ani cuprins în învmântul de
toate gradele era de 47,5%. Rata brut de cuprindere în învmântul primar i gimnazial
a înregistrat o tendin ascendent, cu 4% în anul colar 2005/2006 fa de 2002/2003,
meninându-se îns un decalaj important (14%) între mediul urban i cel rural. Dac în
mediul urban aproape 80% dintre elevi finalizeaz ciclul obligatoriu de 10 clase prin
promovarea examenelor finale, în mediul rural proporia este de sub 50%. În anul 2006,
numai 2,9% din totalul populaiei active din mediul rural avea studii superioare în
comparaie cu 21,0% în mediul urban.
Rata de participare la educaie a populaiei între 15 i 24 de ani a crescut de la 37,3%
în 1999/2000 la 46,1% în 2003/2004, dar rata de prsire timpurie a colii rmâne
alarmant, respectiv 19% în 2006, cu mult peste nivelul mediu al UE-27 de 15,2% i al
obiectivului-int de sub 10% prevzut pentru aplicarea obiectivelor Strategiei Lisabona
pentru anul 2010.
Proporia absolvenilor învmântului secundar superior din grupa de vârsta 20-24
ani era în 2006 de 77,2% fa de obiectivul de referin UE pentru anul 2010 de 85%.
Participarea la educaia timpurie în 2006 era de 76,2% fa de 90% cât reprezint inta de
referin a UE pentru anul 2010.
Pân în anul 2005, nu a existat un sistem explicit, cuprinztor i unitar la nivel
naional pentru asigurarea calitii educaiei. În aceste condiii, referirile la relevana si,
respectiv, calitatea educaiei i formrii profesionale s-au putut face numai pe baza

35
evalurilor externe. Evaluarea realizat în 2006 dup metodologia Organizaiei pentru
Cooperare i Dezvoltare Economic (OCDE) în sistemul PISA (Programme for
International Student Assessment) pentru performana general a tinerilor de 15 ani, situa
România pe locul 47 din 57 de ri participante, 52,7% din elevii români fiind sub nivelul
alfabetizrii tiinifice. Mediocritatea rezultatelor este mai îngrijortoare prin raportare la
evaluarea PISA din anul 2000, fa de care se înregistreaz o scdere a performanelor
colare. Raportul PISA 2006 evideniaz o variaie mare între rezultatele obinute de
elevii din diferite coli i constat persistena unor decalaje substaniale de performan la
elevii provenii din segmentele defavorizate ale populaiei. În ceea ce privete înelegerea
problemelor de mediu, mai puin de 40% dintre elevii români au reuit s le identifice i
s le explice.
Situaia pare a fi i mai serioas în ceea ce privete învmântul universitar, unde nu
a avut loc o evaluare de tip calitativ care s evidenieze relevana competenelor
dobândite în raport cu cerinele reale de pe piaa muncii i cu exigenele dezvoltrii
durabile. În termeni strict cantitativi, rata de participare a absolvenilor de învmânt
secundar la învmântul superior a crescut de la 27,7% în 2000/2001 la 44,8% în
2005/2006, dar faptul ca doar 11,7% din adulii din grupa de vârst între 25 i 64 de ani
sunt absolveni de învmânt teriar/superior (fa de 27,7% în SUA, 16,4% în Marea
Britanie sau 15,4% în Frana) plaseaz România într-o situaie dezavantajoas fa de
cerinele racordrii la societatea bazat pe cunoatere.
La sfâritul anului universitar 2006/2007, erau înscrii 818,2 mii studeni, dintre care
522,6 mii în instituiile de învmânt public i 295,6 mii în cel privat, cu o cretere de
11% fa de anul precedent, mai ales pe seama înscrierilor în sistemul de învmânt
deschis la distan din sectorul privat (reprezentând 15% din totalul studenilor).
Ponderea studentelor a fost de 59,8% dintre absolveni în învmântul public i 58% în
cel privat. Preferinele la înscriere în anul colar 2007-2008 s-au îndreptat în continuare
spre facultile de profil universitar (31,4% în sectorul public i 26,3% în cel privat),
economic (23,9% public i 44,3% privat), juridic (24,6% în sectorul privat) i 28,1%
tehnic (in sectorul public). Este totui important de menionat c, în comparaie cu
obiectivul int al UE pentru anul 2010 privind creterea cu 15% a participrii la
programele de matematic, tiine i tehnologii, România a înregistrat o rat de cretere
de 25,9% în 2006.
Rata de participare a adulilor între 25 i 64 de ani la programe educaionale se afl
înc, în 2006, la un nivel extrem de sczut de 1,3% fa de media UE-25 de 9,6% i fa
de obiectivul int de 12,5% pentru anul 2010. La aceasta se adaug, ca una dintre
explicaiile neparticiprii la educaia permanent, i accesul redus la folosirea
comunicaiilor prin Internet (23 utilizatori la 1000 de locuitori în 2006) i a serviciilor
electronice în relaiile cu autoritile publice (0,7%), România situându-se, din acest
punct de vedere, pe ultimul loc între rile care au aderat la UE dup 2004.
Pentru acumularea cât mai rapid de capital uman, coroborând nivelul de educaie i
tendinele demografice, datele menionate atrag atenia asupra necesitii unei investiii
susinute pentru creterea cât mai rapid a proporiei absolvenilor de învmânt
secundar superior în cadrul grupei de vârst 20-24 ani. De asemenea, creterea ratei de
participare la învmântul superior i a ratei de cuprindere a adulilor în programe de
învare continu poate compensa deficitul de for de munc înalt calificat pentru o

36
economie bazat pe cunoatere competitiv i durabil. În plus, din punct de vedere
calitativ, este imperativ îmbuntirea substanial a calitii învmântului obligatoriu.

Sistemul de sntate din România este de tip asigurri sociale i are ca scop
garantarea accesului echitabil i nediscriminatoriu la un pachet de servicii de baz pentru
asigurai. În anul 2005, gradul de cuprindere în sistemul Casei Naionale de Asigurri de
Sntate era de 96,08% în mediul urban i de 98,25% în zonele rurale. Msurile de
modernizare întreprinse începând cu anul 1998 i legiferarea reformei sistemului sanitar
în 2006 au creat premise pentru îmbuntirea serviciilor în acest sector prin
descentralizarea unor activiti, introducerea noiunii de medic de familie la libera alegere
a pacienilor, dezvoltarea bazei de tratament i prevenie i a accesibilitii la servicii
medicale de calitate, sporirea eficacitii interveniilor de urgen. Începând din anul 2008
majoritatea unitilor sanitare funcioneaz în regim autonom, în administraia
autoritilor locale sau judeene.
Ponderea cheltuielilor pentru sntate a crescut progresiv de la 3,6% din PIB în 2004
la 4% în 2007 i 4,5% în 2008, din care circa 80% prin sistemul asigurrilor de sntate;
cheltuielile de la bugetul de stat au fost, de asemenea majorate.
Cu toate acestea, sistemul de sntate înregistreaz disfuncionaliti privind
capacitatea de a face fa cerinelor societii moderne datorit infrastructurii precare,
gestiunii defectuoase i insuficienei cronice a investiiilor, pe fondul unor probleme
socio-economice, de mediu, de nutriie i de stres persistente. Dei în ultimii cinci ani se
înregistreaz un anumit trend descresctor, potrivit datelor din Raportul asupra
Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (2007), România se situeaz în continuare pe
ultimul loc în Europa la indicatorul mortalitii infantile, cu 13,9 la o mie de nscui vii
în 2006 (17,1 la mie în mediul rural) i la incidena îmbolnvirilor de tuberculoz (de 10
ori fa de media UE).
Infrastructura sistemului de ocrotire a sntii se plaseaz, din punctul de vedere al
gradului de acoperire i al calitii serviciilor, la un nivel de sub 50% în comparaie cu
cele 10 ri care au aderat la UE dup 2004. Dei numrul de paturi în spitale este de 6,6
la mia de locuitori (peste media UE de 6,1), majoritatea acestora se afl în cldiri de peste
50-100 de ani vechime, insalubre i inadecvat echipate.
Încadrarea sistemului cu personal medico-sanitar având calificare superioar este net
deficitar în România (19,5 medici la 10.000 de locuitori fa de media UE de 28-29),
situaia fiind înc i mai serioas în privina cadrelor medii, cu 2,04 la fiecare medic (fa
de 2,66 în Ungaria sau 2,76 în Republica Ceh).
Persist serioase diferene în ceea ce privete accesul la serviciile medicale atât sub
aspect regional cât i social, cu o vulnerabilitate mai mare în rândul categoriilor
defavorizate. În condiiile în care peste 40% din populaie triete în mediul rural, mai
puin de 11% dintre medici îi desfoar activitatea la ar, de peste cinci ori mai puini
decât în mediul urban.
Ca i în alte ri europene, se constat o deteriorare a strii de sntate mental i
emoional, cu puin peste valorile medii europene, creterea numrului abuzurilor i

37
dependenei de substane psihoactive, a ratei suicidului i a factorilor de stres,
expansiunea comportamentelor agresive i violente, inclusiv în rândul minorilor.
Îmbtrânirea general a populaiei adaug presiuni crescânde asupra unui sistem de
sntate i aa ubrezit.

4. Capitalul social

Funcionarea optim a unei societi democratice presupune nu numai existena unui

cadru legislativ adecvat i a unei construcii instituionale eficiente, ci i dezvoltarea unei
culturi participative bazate pe încredere i cooperare. Din perspectiva definiiei clasice a
capitalului social ca fiind «un bun societal care îi unete pe oameni i le permite s
urmreasc mai eficient realizarea unor obiective comune», statornicirea încrederii între
membrii societii are la baz îndeplinirea obligaiilor asumate i reciprocitatea. În
societatea modern, colaborarea entitilor publice i private în slujba intereselor i
drepturilor fundamentale ale cetenilor este susinut de reeaua de asociaii voluntare,
organizaii neguvernamentale, asociaii profesionale, grupuri caritabile, iniiative
ceteneti etc. care acioneaz (autonom sau în cooperare, direct sau prin mass media) în
relaia cu puterea de stat (legislativ, executiv, judectoreasc), garantul respectrii
valorilor i practicilor democratice.
În perioada dintre cele dou rzboaie mondiale a avut loc în România o oarecare
micare în direcia constituirii unor asociaii profesionale sau altor formaiuni ale
societii civile, orientate cu precdere spre aciuni de întrajutorare, caritabile sau de
asisten social pe baz de voluntariat. În perioada regimului comunist, asemenea forme
de asociere (cu excepia celor strict profesionale) au fost constant descurajate, iar cele
existente au fost supuse unor puternice presiuni de politizare i ideologizare.
Înc din anul 1990, chiar de la începutul procesului de tranziie la democraia
pluralist i economia de pia funcional, s-a înregistrat o cretere rapid a numrului de
organizaii neguvernamentale nou create i o diversificare a profilului lor de activitate. În
faza iniial, iar în anumite cazuri i în continuare, acestea s-au bucurat de sprijin
organizatoric i logistic din partea organismelor similare din strintate, în special din
rile Uniunii Europene, precum i din Statele Unite, Canada, Japonia etc. Au luat fiin,
de asemenea, filiale Româneti ale unor organizaii internaionale neguvernamentale în
domenii precum drepturile omului, transparena instituiilor publice i dreptul la
informare, conservarea mediului înconjurtor i promovarea principiilor dezvoltrii
durabile.

38
 Dreptul de liber asociere este consfinit în Constituia României i face obiectul a nu
mai puin de 15 legi speciale, precum i al altor reglementri prin ordonane sau decizii
ale Guvernului.
Este reglementat prin lege modul de constituire, înregistrare, organizare i funcionare
a persoanelor juridice de drept privat, fr scop patrimonial. Statutul de persoan juridic
este acordat prin hotrâre judectoreasc prin înscrierea în Registrul asociaiilor i
fundaiilor. La nivel naional, Registrul este inut de Ministerul Justiiei. Legea
reglementeaz, într-un regim non-discriminatoriu, i procedura recunoaterii în România
a persoanelor juridice strine fr scop patrimonial.
Regimul juridic al partidelor politice, patronatelor, sindicatelor, cultelor sau
asociaiilor religioase, asociaiilor de tineret sau femei, structurilor de reprezentare ale
comunitilor profesionale (de exemplu, Colegiul Medicilor, Ordinul Arhitecilor etc.)
este reglementat prin legi speciale.
Pentru implementarea obiectivelor Strategiei Naionale pentru Dezvoltare Durabil,
prezint un interes deosebit prevederile Legii administraiei publice locale, care
reglementeaz dreptul unitilor administrativ-teritoriale ca, în limitele competenelor lor
deliberative i executive, s coopereze i s se asocieze, în condiiile legii, formând
asociaii de dezvoltare intercomunitar, cu personalitate juridic de drept privat i de
utilitate public, în scopul realizrii în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes
zonal sau regional, ori furnizrii în comun a unor servicii publice. Structurile asociative
ale autoritilor administraiei publice locale care funcioneaz în prezent i i-au
demonstrat capacitatea de iniiativ i aciune includ: Asociaia comunelor din România,
Asociaia oraelor din România, Asociaia municipiilor din România, Uniunea naional a
consiliilor judeene din România, Federaia autoritilor locale din România.
În cazul specific al României, este extrem de relevant aplicarea metodologiei de
implementare a Agendei Locale pentru secolul XXI (AL-21), cu sprijinul Programului
ONU pentru Dezvoltare, în peste 40 de localiti sau zone, pân la nivel de jude, prin
implicarea activ a tuturor actorilor locali, inclusiv a organismelor societii civile i
iniiativelor ceteneti, în elaborarea i promovarea unor planuri i proiecte de dezvoltare
durabil care s întruneasc sprijinul întregii comuniti.
Majoritatea ministerelor i altor instituii centrale precum i autoritilor locale i-au
constituit birouri de relaii cu organizaiile neguvernamentale i cu mediul asociativ. S-au
înregistrat progrese semnificative în privina angajrii unor proiecte comune cu
formaiuni ale societii civile, mai ales în domenii precum furnizarea de servicii sociale
sau protecia i conservarea mediului natural. Practica subvenionrii pariale a unor
asemenea activiti realizate în parteneriat cu organizaiile neguvernamentale de la
bugetul central i bugetele locale se afl înc la început, dar înregistreaz o cretere
constant atât din punct de vedere cantitativ cât i al impactului real în viaa
comunitilor. Astfel, numai în domeniul asistenei sociale, numrul asociaiilor sau
fundaiilor selecionate ca eligibile pentru programele de subvenii a crescut, între 1998 i
2008, de la 32 la 116, iar cel al unitilor voluntare de asisten social de la 60 la 307.
Anumite iniiative ale organizaiilor neguvernamentale sau unor coaliii ale acestora
au avut ca efect reconsiderarea unor proiecte controversate în domeniul industriei
extractive, definitivrii amplasamentelor unor întreprinderi industriale sau lucrri de

39
infrastructur, amenajrii teritoriului i dezvoltrii urbane, ecologizrii unor situri poluate
etc. Asemenea aciuni rmân îns sporadice, cu o capacitate de mobilizare i susinere
limitat în timp i, în consecin, cu un impact înc redus asupra procesului decizional.
Dei autonomia organizaiilor societii civile este, în linii generale, recunoscut i
respectat, se constat în continuare, mai ales (dar nu exclusiv) la nivel local, persistena
unor relaii clientelare ale acestora cu autoritile i actorii politici. Studiile de specialitate
i sondajele de opinie relev meninerea unui nivel relativ sczut, în comparaie cu alte
state membre ale Uniunii Europene, al participrii cetenilor la viaa asociativ, precum
i al comunicrii i relaionrii dintre organizaiile societii civile din diferite sectoare.
Una dintre cauzele identificate ale acestei situaii este capacitatea redus de finanare a
iniiativelor ceteneti i a proiectelor viabile venite din partea organizaiilor
neguvernamentale datorit carenelor legislative privind regimul sponsorizrii i
cointeresrii mediului de afaceri în angajarea unor asemenea aciuni.
Pe msura maturizrii accelerate a aciunii civice în România, ca factor de susinere a
unei guvernri care îi întemeiaz legitimitatea pe responsabilitate i transparen i ca
element de importan crucial în promovarea principiilor i practicilor dezvoltrii
durabile, solidaritatea i coeziunea social se va cldi pe temeiul unor principii ferme
precum:
• Transparena actului decizional al administraiei publice;
• Comunicarea permanent i accesul liber la informaii de interes public;
• Parteneriatul durabil în realizarea obiectivelor comune convenite;
• Optimizarea utilizrii resurselor;
• Nediscriminarea organizaiilor neguvernamentale în raport cu ceilali poteniali
parteneri din comunitate;
• Respectarea valorilor organizaiilor neguvernamentale i a misiunilor acestora.

În vederea asigurrii unei implicri efective, transparente i influente a societii

civile în procesul de implementare i monitorizare a Strategiei Naionale pentru
Dezvoltare Durabil se propune instituirea prin lege, sub egida Academiei Române, a
unui Consiliu Consultativ pentru Dezvoltare Durabil, cu un secretariat permanent, total
autonom fa de puterea executiv dar finanat de la bugetul de stat, conform modelului
practicat în majoritatea statelor membre ale UE. Ca o inovaie fa de procedurile curente
din cadrul UE, se are în vedere ca acest Consiliu sa aib dreptul de a prezenta anual
Parlamentului României un raport complementar celui prezentat de Guvern, coninând
propriile evaluri i recomandri de aciune.

40
Partea III. Obiective-int i modaliti de aciune la orizont
2013, 2020, 2030 conform orientrilor strategice ale UE

Structura capitolelor i subcapitolelor din aceast seciune urmrete strict logica

tematic a Strategiei de Dezvoltare Durabil revizuite a UE din 2006 (SDD/UE).
Problemele i preocuprile specifice ale României care nu sunt cuprinse în orientrile
prioritare ale UE sunt tratate separat în Partea IV.

1. Provocri cruciale

1.1. Schimbrile climatice i energia curat

Obiectiv general SDD/UE: Prevenirea schimbrilor climatice prin limitarea

emisiilor de gaze cu efect de ser, precum i a efectelor negative ale acestora asupra
societii i mediului.

Conform prevederilor Conveniei-cadru a Naiunilor Unite asupra Schimbrilor

Climatice, ratificat de România în 1994, schimbrile climatice sunt definite ca fiind
modificrile care pot fi atribuite direct sau indirect activitilor omeneti i care afecteaz
compoziia atmosferei la nivel global i se adaug variabilitii naturale a climei
observate în decursul unor perioade relevante. În pofida tuturor eforturilor prezente de
reducere a emisiilor de gaze cu efect de ser, temperatura global va continua s creasc,
fiind necesare, în acelai timp, msuri urgente de adaptare la efectele schimbrilor
climatice.
Prin Strategia i Planul de Aciune ale României în domeniul schimbrilor climatice
în perioada 2005-2007, au fost realizate o serie de aciuni importante atât în domeniul
limitrii emisiilor de gaze cu efect de ser, cât i al adaptrii la efectele schimbrilor
climatice i creterii gradului de contientizare în acest domeniu.
Obligaiile privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de ser, ce vor reveni
României în perioada post-2012 în calitate de stat membru al Uniunii Europene, se
conformeaz obiectivelor politice ale Uniunii Europene asumate la sesiunea de primvar
a Consiliului European din 9 martie 2007, respectiv de reducere, pân în anul 2020, cu
20% a emisiilor de gaze cu efect de ser la nivelul UE, comparativ cu nivelul anului
1990, i creterea, în acelai interval de timp, cu pân la 20% a ponderii energiei din
surse regenerabile în totalul consumului energetic, precum i creterea eficienei
energetice cu 20%, precum i un consum minim de 10% de biocarburant din consumul
total în domeniul transporturilor. În contextul obiectivului de reducere a emisiilor de gaze
cu efect de ser cu 20%, promovarea utilizrii surselor regenerabile de energie constituie
un domeniu de importan major în pachetul legislativ privind schimbrile climatice i

41
energia din surse regenerabile prezentat de Comisia European la 23 ianuarie 2008.
intele avute în vedere i termenele de punere în aplicare sunt, în unele privine, mai
exigente decât cele stabilite în Strategia pentru Dezvoltare Durabil revizuit a UE din
iunie 2006. Pachetul legislativ menionat este înc în dezbatere la nivel european, urmând
ca cel târziu în anul 2009 acesta s fie adoptat.
În conformitate cu Noua Politic Energetic a Uniunii Europene din 2007, energia
este un element esenial al dezvoltrii la nivelul Uniunii. În aceeai msur, ea prezint o
provocare din punctul de vedere al impactului sectorului energetic asupra schimbrilor
climatice, al creterii dependenei de importul de resurse energetice, precum i al
tendinei de cretere a preului energiei. Se pornete de la recunoaterea faptului ca UE
este tot mai expus la instabilitatea pieelor internaionale de energie i la tendina de
monopolizare a rezervelor de hidrocarburi de ctre un grup restrâns de deintori.
Prin realizarea unei piee interne de energie, Uniunea European urmrete stabilirea
unor preuri corecte i competitive, stimuleaz economisirea de energie i atragerea de
investiii în sectorul energetic.

Orizont 2013. Obiectiv naional: Satisfacerea necesarului de energie pe termen

scurt i mediu i crearea premiselor pentru securitatea energetic a rii pe termen
lung conform cerinelor unei economii moderne de pia, în condiii de siguran i
competitivitate; îndeplinirea obligaiilor asumate în baza Protocolului de la Kyoto
privind reducerea cu 8% a emisiilor de gaze cu efect de ser; promovarea i aplicarea
unor msuri de adaptare la efectele schimbrilor climatice i respectarea principiilor
dezvoltrii durabile.

Pentru România, ca stat membru al Uniunii Europene, este deosebit de important

racordarea la cadrul general al politicii energetice comunitare care are patru obiective
majore pe termen mediu i lung: creterea securitii alimentrii cu energie i a
infrastructurii critice; creterea competitivitii în domeniul energiei, reducerea
impactului asupra mediului i integrarea în piaa regional de energie.

Principalele direcii strategice în domeniul politicii energetice, pe care România

trebuie s-i mobilizeze cu prioritate eforturile în conformitate cu obiectivele i politicile
convenite la nivelul Uniunii Europene, sunt:
• Securitatea energetic: Meninerea suveranitii naionale asupra resurselor
primare de energie i respectarea opiunilor naionale în domeniul energiei; creterea
siguranei ofertei de energie i meninerea unui grad acceptabil de dependen fa de
importuri prin diversificarea surselor de import, a resurselor energetice proprii, a rutelor
i reelelor de transport naionale i regionale; cooperarea regional pentru protecia
infrastructurii critice in domeniul energiei;
• Dezvoltarea durabil: Îmbuntirea eficienei energetice pe întregul lan
resurse-producie-transport-distribuie-consum final prin optimizarea proceselor de
producie i distribuie i prin reducerea consumului total de energie primar raportat la

42
valoarea produselor sau serviciilor; creterea ponderii energiei produse pe baza resurselor
regenerabile în consumul total i în producia de electricitate; utilizarea raional i
eficient a resurselor primare neregenerabile i scderea progresiv a ponderii acestora în
consumul final; promovarea producerii de energie electric i termic în centrale de
cogenerare de înalt eficien; valorificarea resurselor secundare de energie; susinerea
activitilor de cercetare-dezvoltare-inovare în sectorul energetic, cu accent pe sporirea
gradului de eficien energetic i ambiental; reducerea impactului negativ al sectorului
energetic asupra mediului i respectarea obligaiilor asumate în privina reducerii
emisiilor de gaze cu efect de ser i a emisiilor de poluani atmosferici;
• Competitivitatea: Continuarea dezvoltrii i perfecionrii pieelor concureniale
de energie electric, gaze naturale, petrol, uraniu, crbune, servicii energetice;
promovarea surselor regenerabile cu ajutorul certificatelor verzi, în contextul integrrii
regionale; pregtirea pieei de certificate albe privind utilizarea eficient a energiei;
participarea la schema comunitar de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu
efect de ser; liberalizarea tranzitului de energie i asigurarea accesului constant i
nediscriminatoriu al participanilor din pia la reelele de transport, distribuie i la
interconexiunile internaionale; dezvoltarea infrastructurii energetice; continuarea
procesului de restructurare i privatizare în sectoarele energiei electrice, termice i
gazelor naturale; continuarea procesului de restructurare în sectorul de extracie i
utilizare a lignitului în vederea creterii profitabilitii i accesului pe piaa de capital;
înfiinarea bursei regionale de energie i participarea în continuare a Romaniei la procesul
de consolidare a pieelor energetice la nivel european.

Prin msuri coerente de cretere a eficienei energetice se va obine o reducere a

consumului de energie final cu 13,5% în perioada 2008-2016 în comparaie cu nivelul
consumului mediu din perioada 2001-2005, în conformitate cu primul Plan Naional de
Aciune în domeniul Eficienei Energetice 2007-2010. Acest obiectiv se va realiza prin
msuri legislative, reglementri, acorduri voluntare, extinderea serviciilor pentru
economii de energie, instrumente financiare i de cooperare.
Pe baza unor politici naionale i a unor strategii energetice la nivel regional i local
se va promova modernizarea sistemelor de cogenerare i înclzire urban prin
folosirea unor tehnologii de înalt eficien. Reabilitarea energetic a cel puin 25% din
fondul de cldiri multietajate va asigura obinerea unor importante economii de energie,
reducerea emisiilor de dioxid de carbon i creterea suportabilitii facturilor energetice la
nivelul consumatorilor. Se va pune în aplicare un nou sistem de asisten social, uniform
i direcionat, care s asigure cadrul necesar de coordonare între diverse autoriti pentru
reformarea sistemului actual de subvenii pentru energie i ajutoare pentru consumatorii
vulnerabili. O atenie special se va acorda politicii energetice rurale, urmrindu-se
modernizarea sistemelor de înclzire eco-eficient a locuinelor i de alimentare cu
energie la costuri suportabile.

Prin încurajarea selectiv a investiiilor se va asigura punerea în funciune a unor noi

capaciti de producere a energiei electrice bazate pe tehnologii curate, cu impact major

43
asupra reducerii emisiilor de gaze cu efect de ser i a emisiilor de poluani i asupra
siguranei de funcionare a sistemului energetic naional.

În ceea ce privete sursele regenerabile de energie, conform pachetului legislativ

prezentat de Comisia European la 23 ianuarie 2008, România are obligaia s elaboreze
i s prezinte Comisiei Europene un Plan Naional de Aciune cu precizarea obiectivelor
privind ponderea consumului de energie din surse regenerabile în domeniile
transporturilor, electricitii, înclzirii i rcirii, precum i a msurilor care urmeaz s fie
adoptate în vederea atingerii acestor obiective, pân la 31 martie 2010. În condiiile în
care obiectivul-int pe ansamblul Uniunii Europene este ca 20% din totalul consumului
de energie s provin din surse regenerabile în anul 2020, noile obiective pentru România
în perioada 2012-2020 se vor conforma intelor asumate în procesul de distribuire a
responsabilitilor statelor membre UE. La nivelul anului 2010, ponderea resurselor
regenerabile va reprezenta în România circa 11% din consumul total de resurse primare
de energie, urmând s ajung la 11,2% în 2015.
Aplicarea sistemului „certificatelor verzi” va spori ponderea energiei electrice
produse din surse regenerabile la 9-10% din consumul final de energie electric raportat
la cantitatea de electricitate vândut consumatorilor, având în vedere c mecanismul
centralizat de tranzacionare, Piaa Certificatelor Verzi, funcioneaz înc din anul 2005.
De asemenea, legislaia în domeniu prevede c furnizorii sunt obligai s achiziioneze
anual un numr de certificate verzi egal cu produsul dintre valoarea cotei obligatorii,
convenite în cadrul UE prin distribuirea responsabilitilor între statele membre privind
promovarea energiei regenerabile, i cantitatea de energie electric furnizat anual
consumatorilor finali.
România va participa activ, în cadrul UE, la negocierile interne privind adoptarea în
anul 2009 a pachetului legislativ „Schimbri climatice i energie din surse regenerabile”
prezentat de Comisia European la 23 ianuarie 2008. În acelai timp, România particip,
prin intermediul UE, la negocierile internaionale sub egida ONU (Convenia-cadru i
Protocolul de la Kyoto) în vederea convenirii la sfâritul anului 2009, la Copenhaga, a
unui nou acord global în domeniul schimbrilor climatice pentru stabilirea obiectivelor de
reducere a emisiilor de gaze cu efect de ser i a aciunilor suplimentare necesare în
perioada post-2012.
Adaptarea la efectele schimbrilor climatice reprezint un proces complex datorit
faptului c gravitatea efectelor variaz de la o regiune la alta, depinzând de
vulnerabilitatea fizic, de gradul de dezvoltare socio-economic, de capacitatea de
adaptare natural i uman, de serviciile de sntate i de mecanismele de supraveghere a
dezastrelor. Începând cu anul 2007, s-a abordat la nivel european i problematica
adaptrii la efectele schimbrilor climatice prin adoptarea Crii Verzi de ctre Comisia
European. Documentul prevede aciuni la nivelul UE concentrate pe 4 direcii:
• Integrarea adaptrii în politicile sectoriale;
• Integrarea adaptrii în politica extern a statelor membre UE, vizând rile vecine;
• Reducerea incertitudinilor prin dezvoltarea cercetrilor în domeniu;

44
 • Implicarea societii, mediului de afaceri i a sectorului public în pregtirea unor
strategii coordonate i cuprinztoare în domeniul adaptrii.
Sectoarele vulnerabile la efectele schimbrilor climatice în România i care necesit o
analiz mai detaliat sunt: biodiversitatea, agricultura, resursele de ap, sectorul forestier,
infrastructur-construcii, transport, turism, energie, industrie, sntate.
O atenie deosebit trebuie acordat comunitilor srace care depind în mare msur
de utilizarea direct a resurselor naturale locale. Acestea dispun de mijloace reduse de
subzisten i de o capacitate limitat de a face fa variabilitii climatice i dezastrelor
naturale.

Orizont 2020. Obiectiv naional: Asigurarea funcionrii eficiente i în condiii de

siguran a sistemului energetic naional, atingerea nivelului mediu actual al UE în
privina intensitii i eficienei energetice; îndeplinirea obligaiilor asumate de
România în cadrul pachetului legislativ „Schimbri climatice i energie din surse
regenerabile” i la nivel internaional în urma adoptrii unui nou acord global în
domeniu; promovarea i aplicarea unor msuri de adaptare la efectele schimbrilor
climatice i respectarea principiilor dezvoltrii durabile.

Potrivit studiului de impact realizat în vederea meninerii unui echilibru echitabil între
eforturile întreprinse de statele membre ale UE pentru atingerea obiectivului de reducere
unilateral în anul 2020 a emisiilor de gaze cu efect de ser cu 20% fa de nivelul de
emisii din 1990, sectoarele non-ETS (din afara schemei de comercializare a certificatelor
de emisii) din România, reprezentate prin sursele mici din sectoarele de energie i
industrie i din sectoarele transporturi, construcii, agricultur, deeuri etc. ar fi posibil s
beneficieze de o cretere de 19% a emisiilor de gaze cu efect de ser raportate la nivelul
anului 2005.
Emisiile din sectoarele ETS (operatorii economici care fac parte din schema de
comercializare a certificatelor de emisii) vor fi reglementate prin uniformizarea la nivel
european a metodelor de alocare i distribuire a certificatelor. Se prevede ca, pentru anul
2020, numrul total de certificate de emisii de gaze cu efect de ser la nivel european s
fie redus cu 21% fa de numrul acestora în anul 2005.
Conform Pachetului legislativ aflat în dezbaterea Parlamentului European i a
Consiliului UE, România va trebui s majoreze cota parte a surselor regenerabile (solar,
eolian, hidro, geotermal, biogaz etc.) în consumul final de energie de la 17,8% în 2005
la 24% în 2020 (fa de media UE de 8,5% în 2005, cu obiectivul de a ajunge la 20% în
2020). inta avut în vedere de România este ca, la nivelul anului 2020, ponderea
energiei electrice produse din surse regenerabile s ajung la 38%.
Prin creterea eficienei energetice, consumul de energie primar se va reduce cu
20%, iar cel de energie final cu 18% comparativ cu media consumului din 2001-2005.
Intensitatea energiei primare va scdea la 0,26 tep/1.000euro2005 (aproape de media
UE din 2006), iar intensitatea energiei finale la 0,17 tep/1.000euro2005 (sub media UE
din 2006).

45
 Nivelul de utilizare în transporturi a biocarburanilor i altor carburani regenerabili
va reprezenta minimum 10%, procent calculat pe baza coninutului energetic al tuturor
tipurilor de benzin i motorin folosite, în condiiile respectrii criteriilor de
sustenabilitate aferente acestor produse, cu o int intermediar de 5,75% în 2010.
Va continua procesul de reabilitare energetic a circa 35% din fondul de cldiri
multietajate de locuit, administrative i comerciale.
Vor fi puse în funciune i racordate la sistemul naional noi uniti de producere a
energiei electrice pentru acoperirea cererii prevzute, inclusiv dou noi reactoare nucleare
la centrala de la Cernavod i finalizarea unor proiecte hidroenergetice.

În România, au fost identificate pentru fiecare sector în parte potenialele efecte

negative cauzate de schimbrile climatice, precum i recomandrile privind msurile de
adaptare i studiile necesare în vederea unei mai bune abordri tiinifice a adaptrii.
Urmare a unei evaluri preliminare, fr a avea studii sectoriale i scenarii climatice
suficient de detaliate la nivelul României, sunt propuse urmtoarele aciuni:
• Integrarea adaptrii la efectele schimbrilor climatice în momentul aplicrii i al
modificrii legislaiei i politicilor actuale i viitoare;
• Revizuirea bugetului, a tuturor strategiilor i programelor naionale astfel încât s
se asigure includerea aspectelor privind adaptarea în politicile sectoriale;
• Stabilirea cilor de comunicare în vederea implementrii msurilor de adaptare la
nivel local. O mare parte din deciziile care influeneaz în mod direct sau indirect
adaptarea la schimbrile climatice se iau la nivel local;
• Creterea gradului de contientizare privind adaptarea la efectele schimbrilor
climatice. Schimbrile de comportament în cadrul societilor i comunitilor depind
într-o mare msur de gradul de contientizare a problemei.

Orizont 2030. Obiectiv naional: Alinierea la performanele medii ale UE privind

indicatorii energetici i de schimbri climatice; îndeplinirea angajamentelor în
domeniul reducerii emisiilor de gaze cu efect de ser în concordan cu acordurile
internaionale i comunitare existente i implementarea unor msuri de adaptare la
efectele schimbrilor climatice.

România va continua s contribuie efectiv, conform acordurilor în vigoare la nivel

internaional i comunitar, la implementarea obiectivelor comune ale Uniunii Europene în
domeniul schimbrilor climatice prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de ser i
implementarea de msuri de adaptare la efectele schimbrilor climatice.
Prin creterea eficienei energetice, consumul de energie primar se va reduce cu
30%, iar consumul de energie final cu 26% comparativ cu media consumului din
perioada 2001-2005. Se va generaliza iluminatul cu lmpi eficiente.

46
 Se va extinde utilizarea tehnologiilor curate de producere a energiei electrice i
cldurii bazate pe surse de energie i centrale electrice cu emisii foarte reduse de carbon,
prevzute cu facilitai pentru captarea i stocarea geologic a dioxidului de carbon.
Va continua construirea de centrale i amenajri hidrotehnice care s prelucreze 15-
20% din potenialul hidroenergetic amenajabil dar înc nevalorificat.
În vederea acoperirii necesarului de energie electric pentru dezvoltarea economic i
consum se vor realiza suplimentar 2 uniti nuclearo-electrice.
Se va continua reabilitarea termic a circa 40% din fondul existent de cldiri
multietajate precum i dezvoltarea de proiecte de cldiri pasive sau cu consumuri
energetice foarte reduse (15-50 kWh pe metru ptrat i an).

1.2. Transport durabil

Obiectiv general SDD/UE: Asigurarea ca sistemele de transport s satisfac nevoile

economice, sociale i de mediu ale societii, reducând, în acelai timp, la minimum
impactul lor nedorit asupra economiei, societii i mediului.

Domeniul transporturilor este considerat prioritar în contextul planurilor de

dezvoltare ale României, date fiind relaiile sale de interdependen cu celelalte ramuri
ale economiei naionale, valoarea serviciilor oferite pentru populaie i impactul
considerabil asupra mediului.
Dezvoltarea transporturilor are în vedere facilitarea includerii sistemelor urbane din
România în mediul european prin îmbuntirea serviciilor rutiere, feroviare, maritime,
fluviale i aeriene având destinaiile principale în Europa. Indicatorul relativ al
accesibilitii (combinând servicii, transbordri, preuri i durate de cltorie) urmeaz s
se alinieze progresiv pân în anul 2020 la cel existent în zonele metropolitane din Europa.
Se vor îmbunti legturile între orae prin stimularea serviciilor de transport public
interurban i de coordonare a gestiunii i se va garanta o accesibilitate general minim a
serviciilor publice pentru toi cetenii, acordându-se o atenie special grupurilor
vulnerabile (copii, btrâni, persoane cu mobilitate redus). Accesibilitatea transportului
public la zonele cu densitate mic a populaiei i nuclee dispersate se va asigura la nivele
minime stabilite.
Condiiile de siguran vor crete, estimându-se o reducere cu 50% a numrului de
decese în urma accidentelor din transporturi în perspectiva anului 2030 fa de anul 1998.
În domeniul proteciei infrastructurii de transport se va dezvolta o politic de „risc
zero”, iar riscurile existente vor fi reevaluate continuu la toate modurile de transport.
Pentru îmbuntirea comportamentului în raport cu mediul, se va diminua progresiv
impactul global al emisiilor poluante din transporturi în vederea încadrrii în obiectivele
stabilite pentru România privind plafoanele naionale de emisii. Se va realiza o reducere

47
cu 5% pân în 2015 a depirilor actuale ale nivelurilor limit privind calitatea aerului în
orae, urmând ca proporia s creasc apoi pân la 15% la emisiile unde transportul
constituie sursa principal de poluare
inând seama de situaia precar a infrastructurii i a parcului de mijloace de
transport, precum i tendinele negative înregistrate în ultimii ani în privina
productivitii resurselor consumate (a se vedea Partea II, Capitolul 2), acestui sector îi
revine o pondere semnificativ din alocrile de fonduri UE nerambursabile pentru
perioada 2007-2013.
Raportul negativ dintre evoluia cererii de transport (în special rutier) i creterea
produsului intern brut (PIB), care este în prezent de 4 ori mai mare decât media UE, se
estimeaz c se va reduce în viitor ca urmare a:
• Modificrii progresive a structurii economiei prin reducerea ponderii sectoarelor
care lucreaz cu cantiti mari de produse transportate (industriile extractive de minereuri,
siderurgia i petrochimia) i consum mult energie i prin creterea ponderii sectoarelor
care au consumuri materiale i energetice mai reduse (serviciile, industriile prelucrtoare
etc.) i valoare adugat mare;
• Modificrii structurii produciei de energie electric, ca urmare a valorificrii unor
surse regenerabile de energie (eolian, solar, biomas, geotermal, micro-hidro), a
extinderii energeticii nucleare (dublat în 2008, cu perspectiva construirii altor dou
uniti în urmtorii 7-9 ani) i a diminurii ponderii centralelor termoelectrice pe crbune
i pcur care necesit transportul unor cantiti mari de combustibil, uneori pe distane
mari;
• Reducerii, ca urmare a implementrii programelor de impulsionare a inovrii
tehnice i tehnologice i de cretere a competitivitii, a consumurilor specifice de
materiale i energie în toate sectoarele productive ale economiei, cu efecte asupra
volumurilor transportate;
• Modificrii graduale a proceselor de producie, depozitare i desfacere, cu efecte
asupra ponderii cererii de transport de marf i persoane;
• Ajustrii treptate a structurii transporturilor prin diminuarea, într-o prim etap, a
ritmului de cretere a transportului rutier i reorientarea fluxurilor de mrfuri i cltori
spre celelalte moduri de transport în urmtoarele etape;
• Stabilizrii cererii de transport privat i a evoluiei artificiale a nevoii de
mobilitate în i în afara centrelor urbane printr-o planificare urban i spaial echilibrat
i prin îmbuntirea serviciilor publice în transportul de cltori.

Orizont 2013. Obiectiv naional: Promovarea unui sistem de transporturi în

România care s faciliteze micarea în siguran, rapid i eficient a persoanelor i
mrfurilor la nivel naional i internaional, în conformitate cu standardele europene.

Dei estimarea modului în care va evolua cererea de transport în tone/km în raport cu

creterea PIB prezint înc un înalt grad de incertitudine, se poate aprecia c stabilizarea

48
cererii nu se va putea realiza în perioada 2007-2013, iar tendina de cuplare negativ
înregistrat în perioada 2001-2005 va continua i dup anul 2013.

Tendina nefavorabil privind productivitatea resurselor consumate înregistrat în

perioada 2001-2005 (sporirea valorii totale a activitii de transport s-a realizat integral
prin consum suplimentar de resurse) se va aplatiza ca urmare a finalizrii i
implementrii progresive a unui set de aciuni specifice cu privire la:
• Modernizarea infrastructurilor de transport rutier, feroviar, naval i aerian, ceea ce
va permite creterea vitezelor medii de circulaie i a fluiditii traficului, sporirea i
diversificarea ofertei de transport de mrfuri i a calitii serviciilor de transport de
cltori, optimizarea utilizrii mijloacelor de transport în condiii de siguran i
competitivitate;
• Asigurarea unui tratament egal între sistemele de transport din punctul de vedere
al finanrii modernizrii, reparrii i întreinerii infrastructurii i mijloacelor de transport
(mai ales în ceea ce privete transportul feroviar);
• Accelerarea înnoirii parcului de vehicule prin scoaterea din exploatare a
mijloacelor de transport cu uzur fizic i moral avansat i înlocuirea acestora cu
mijloace moderne, corespunzatoare normelor tehnice i de exploatare ale UE i cu
eficien economic, social i ecologic ridicat;
• Creterea vitezei de circulaie pe cile ferate la 140-160 km/or, modernizarea
parcului de material rulant i asigurarea condiiilor pentru transferul echilibrat al unei
pri din transportul rutier pe cel feroviar, cu inta de a obine o cot de pia de 15% pân
în 2015 (26% pentru transportul de pasageri);
• Dezvoltarea progresiv a traficului pe cile navigabile interioare prin
modernizarea i dezvoltarea infrastructurii portuare, asigurarea condiiilor de navigaie a
navelor de pân la 2.000 tdw pe sectorul românesc al Dunrii precum i a fluenei
traficului fluvial pe toat lungimea coridorului Rhin-Main-Dunre (care intereseaz direct
8 state membre ale UE). Promovarea transportului pe cile navigabile interioare va avea
un impact economico-social semnificativ prin creterea competitivitii transportului
fluvial în relaia cu celelalte moduri de transport, ca opiune de transport complementara
transportului rutier, oferind alternative de transport competitive în lanul logistic „door-
to-door” i contribuind la reducerea impactului asupra mediului;
• Relansarea transportului maritim prin porturile româneti de la Marea Neagr i
de pe Dunrea maritim, prin dezvoltarea structurii funcionale a acestora, transformarea
lor în centre logistice i integrarea lor în sistemul de transport intermodal, într-un cadru
echilibrat de concuren loial inter-portuar;
• Implementarea standardelor UE privind transportul indermodal sau combinat,
consolidarea intermodalitii prin dezvoltarea de platforme logistice în portul Constana i
porturile dunrene, de platforme multimodale cargo pe Aeroportul Internaional „Henri
Coand” Bucureti Otopeni i pe alte aeroporturi specializate în operarea de mrfuri,
creterea gradului de accesibilitate a transportului feroviar în porturi;

49
 • Realizarea progresiv a performanelor impuse pe piaa transportului aerian
privind interoperativitatea, standardele i reglementrile aplicabile, cerinele de siguran,
securitate i de protecie a mediului.
Aceste msuri vor conduce implicit la reducerea semnificativ a consumurilor de
energie i a emisiilor poluante, cu efecte benefice asupra costurilor i competitivitii pe
ansamblul sistemului naional de transport.

Programul Operaional Sectorial „Transport”, aprobat la 12 iulie 2007, stabilete, într-

o viziune coerent, prioritile, obiectivele i modalitile de alocare a fondurilor
structurale i de coeziune pentru dezvoltarea sectorului de transport în perioada 2007-
2013, concentrate pe urmtoarele obiective:
• Modernizarea i dezvoltarea axelor prioritare de transporturi transeuropene (TEN-
T) de pe teritoriul Romaniei în scopul realizrii unui sistem sustenabil de transport
integrat cu reelele UE. Obiectivul urmrit este accentuarea coeziunii teritoriale dintre
România i statele membre ale UE prin reducerea semnificativ a timpilor de parcurs,
îmbuntirea siguranei i calitii serviciilor pe principalele destinaii la nivel naional i
în cadrul UE, atât pentru pasageri cât i pentru mrfuri, i reducerea efectelor adverse
asupra mediului;
• Modernizarea i dezvoltarea infrastructurii naionale de transport, în afara axelor
prioritare TEN-T, cu scopul de a realiza un sistem naional de transport sustenabil;
• Modernizarea sectorului de transport în scopul îmbuntirii proteciei mediului, a
sntii umane i a siguranei circulaiei.
Programul Operaional Sectorial „Transport” 2007-2013 reprezint una dintre
componentele prin care se asigur implementarea obiectivelor stabilite prin lege înc din
anul 2003 pentru realizarea, dezvoltarea i modernizarea reelei de transport de interes
naional i european, corespunztor angajamentelor asumate de România în acest sector i
Strategiei pentru Transport Durabil pe perioada 2007-2013 i 2020, 2030 (elaborat în
anul 2008).

Pentru minimizarea efectelor adverse ale transportului asupra mediului se va

elabora o strategie privind protecia mediului în domeniul transporturilor, corelat cu
noile politici ale UE, inclusiv cu reglementrile în domeniul maritim, focalizat pe
indicatori privind nivelurile admisibile, metodele i mijloacele de monitorizare i control
pentru emisiile poluante, gazele cu efect de ser i pentru zgomotele la surs provenite
din activitile de transport. Se va întreprinde cartografierea emisiilor sonore provocate de
transporturi în marile aglomeraii urbane i pe reelele de transport cu trafic intens în
vederea stabilirii modalitilor optime de protejare a populaiei i a mediului. Pe baza
analizei celor mai bune practici din celelalte ri ale UE, se vor elabora reglementri
privind taxele de utilizare a infrastructurilor i mijloacelor de transport i se vor promova
msuri stimulative, prin instrumente financiare i/sau fiscale (reducerea sau scutirea de
accize, subvenii pentru cercetare-dezvoltare) pentru utilizarea mai larg a
biocarburanilor i a combustibililor alternativi în activitatea de transporturi.

50
 Orizont 2020. Obiectiv naional: Atingerea nivelului mediu actual al UE în privina
eficienei economice, sociale i de mediu a transporturilor i realizarea unor progrese
substaniale în dezvoltarea infrastructurii de transport.

Se vor asigura condiiile financiare i tehnice pentru continuarea lucrrilor la

proiectele de modernizare i dezvoltare a infrastructurii începute sau în curs de execuie
în perioada 2007-2013 i vor fi demarate lucrrile la proiectele pentru care au fost
elaborate studii, în special cele ce vor fi incluse în perioada de programare 2014-2020.
Un accent deosebit se va pune pe meninerea infrastructurii modernizate sau reabilitate în
parametrii de proiectare i pe eliminarea elementelor degradate prin lucrri de întreinere
i reparaii.
Se va asigura finanarea i finalizarea proiectelor incluse în Programul Operaional
2007-2013, respectiv pentru ramura sudic a Coridorului IV rutier i feroviar trans-
european i se va încheia cea de-a doua etap a modernizrii reelelor naionale, altele
decât cele situate pe traseele TEN-T.
Se vor finaliza studiile i vor fi demarate proiectele privind modernizarea
infrastructurilor situate pe Coridorul IX (rutier i feroviar) pan-european: de la frontiera
cu Republica Moldova pân la frontiera cu Bulgaria, cu racordare la coridoarele IV i VII
(Dunrea).
Se vor demara studiile pentru reeaua de infrastructuri situat pe coridoarele stabilite
în urma aciunii de revizuire a liniilor directoare TEN-T pentru perioada 2020-2030.
Vor fi derulate programele i aciunile pentru modernizarea, dezvoltarea i asigurarea
strii tehnice i funcionale a reelei de transport neincluse în Programul Operaional
Sectorial 2007-2013, cu finanare asigurat.
Se va finaliza procesul de liberalizare a pieei interne de transport.
În urma msurilor întreprinse în prima perioada de referin, cererea de transport în
tone/km raportat la PIB se va putea reduce în perioada 2013-2020, astfel încât s se
ating în anul 2020 valoarea medie a UE.

Orizont 2030. Obiectiv naional: Apropierea de nivelul mediu al UE din acel an la

toi parametrii de baz ai sustenabilitii în activitatea de transporturi.

Este previzibil ca, progresiv, dup anul 2020, s se finalizeze majoritatea proiectelor
de modernizare i dezvoltare începute i în special cele ce vor fi incluse în perioada de
programare 2018-2024, iar prioritatile s se concentreze pe atingerea standardelor
comunitare ale serviciilor oferite pe Reeaua Principal de Trafic Intens TEN-T, pe reeua
modernizat i dezvoltat (în mod firesc, vor exista diferene între previziuni i
rezultatele efective, acestea urmând s fie revizuite i corectate periodic).

51
 Se va extinde sistemul coordonat de gestionare a traficului i vor fi introduse sisteme
noi de tarife pentru folosirea infrastructurii de ctre diferite grupuri de utilizatori.

1.3. Producie i consum durabile

Obiectiv general SDD/UE: Promovarea unor practici de consum i producie

sustenabile.

O abordare realist a acestei arii problematice presupune evaluarea modelului de

producie i consum pe care s-a bazat evoluia economiei Româneti în ultima perioad
de timp, în scopul identificrii soluiilor pentru reducerea consumului de resurse
materiale pe unitate de valoare adugat brut (VAB) i decuplrii dinamicii produsului
intern brut (PIB) de cea a consumului integrat de resurse materiale i energetice, precum
i de impactul negativ asupra mediului.
Luând ca baz de referin cifrele anului 2000 (100%), producia de bunuri i servicii
a înregistrat în perioada 2001-2007 o cretere de 63,2%, în vreme ce valoarea adugat
brut a sporit cu numai 52,1% ca urmare a majorrii cu 73,1% a consumului intermediar
(valoarea bunurilor i serviciilor achiziionate i consumate, exclusiv activele fixe).
Coroborarea acestor date indic faptul c în aceast perioad dinamica valorii adugate a
fost inferioar celei a produciei (în ciuda unei dinamici pozitive a productivitii muncii),
iar plusul de producie s-a realizat printr-un consum mai mare de resurse. Raportul dintre
dinamica VAB i cea a consumului intermediar a fost în toi aceti ani negativ,
înregistrând chiar o deteriorare progresiv (95,9% în 2001, 99,4% în 2002, 96,5% în
2003, 99,3% în 2004, 98,6% în 2005, 98,3% în 2006 i 99.3% în 2007).
Aceste date relev c evoluia economic a României în ultimii cinci ani (ca i în
perioadele precedente, de altfel) s-a bazat pe un model contrar principiilor dezvoltrii
durabile promovate de Uniunea European din care România face acum parte.
Continuarea acestui trend prezint un risc real pentru sustenabilitatea creterii economice
pe termen lung datorit consumului excesiv i neraional de resurse, cu consecine
negative asupra strii capitalului natural i asupra dezvoltrii sociale i umane într-un
context concurenial.
În România exist un dezechilibru structural în ceea ce privete consumul alimentar al
populaiei precum i deficiene de ordin calitativ în producia i comercializarea
alimentelor. Totodat, sectorul agricol, dei dispune de condiii naturale deosebit de
favorabile pentru acoperirea cel puin a necesarului de consum intern, nu asigur accesul
întregii populaii la o alimentaie raional, iar preurilor unor produse alimentare nu sunt
accesibile grupurilor vulnerabile. Autoconsumul alimentar este ridicat, în special în
zonele rurale, iar pentru aprovizionarea oraelor se import unele alimente de baz.
Este deci necesar modificarea, prin politici i instrumente adecvate, în concordan
cu principiile economiei de pia i cu reglementrile UE în domeniu, a mentalitii
consumeriste i a apetitului de a maximaliza câtigurile pe termen scurt. În acest scop se

52
impune, în perioada imediat urmtoare, o analiz de profunzime a factorilor care
influeneaz evoluiile semnalate i stabilirea, pe aceast baz, a politicilor economice
care s stimuleze creterea semnificativ a productivitii resurselor.

Orizont 2013. Obiectiv naional: Gestionarea eco-eficient a consumului de resurse

i valorificarea maximal a acestora prin promovarea unui model de consum i
producie care s permit o cretere economic sustenabil pe termen lung i
apropierea treptat de nivelul mediu de performan al rilor UE.

Principala cale de majorare a productivitii resurselor o reprezint ajustarea

structural a economiei prin mrirea ponderii specifice a produselor, proceselor i
activitilor care utilizeaz un volum redus de resurse energetice i materiale dar
genereaz o valoare adugat mare.

Din acest punct de vedere, cel mai eficient segment al economiei este sectorul
serviciilor. Luând ca baz de referin anul 2005, se constat c productivitatea total a
resurselor consumate în sectorul serviciilor a fost substanial mai mare decât în industrie
i în construcii. Dei structura i calitatea serviciilor în România nu este înc adaptat la
cerinele unei economii moderne, acest sector de activitate este singurul în care valoarea
adugat este superioar consumului de resurse (cu 39,3%).
Perspectiva de dezvoltare i modernizare a acestui sector, cu consecine economico-
financiare, sociale i ecologice favorabile, este ilustrat de compararea cu situaia din alte
state membre ale UE. Cu o contribuie de circa 50% în formarea produsului intern brut,
sectorul serviciilor în România se afl înc în urma celor din Bulgaria (59%), Polonia i
Ungaria (61-65%), Slovacia, Suedia, Austria, Germania (67-69%), Italia, Portugalia,
Regatul Unit, Grecia, Olanda (71-74%), Frana (77%), media UE situându-se la circa
70% din PIB. Pentru o ilustrare punctual, încasrile din turism ale României pe cap de
locuitor au fost, în 2006, de 3 pân la 8 ori mai mici decât ale Poloniei, Bulgariei,
Ungariei i Republicii Cehe.
Dezvoltarea, specializarea i creterea calitii serviciilor nu reprezint un scop în sine
ci un instrument specific al economiilor moderne pentru creterea eficienei i
competitivitii în toate celelalte sectoare economice i sociale. Contribuia adus de
serviciile de cercetare-dezvoltare-inovare, informatic, transport i comunicaii, formarea
i perfecionarea continu a forei de munc, intermedieri financiare etc., departe de a
inhiba dezvoltarea sectoarelor direct productive (industrie, construcii, agricultur,
silvicultur, pescuit i piscicultur), le pune în valoare potenialul de modernizare i de
eficientizare a folosirii resurselor.
Pentru perioada 2008-2013, se va stimula dezvoltarea unor categorii de servicii care
pot avea un impact pozitiv major asupra creterii productivitii resurselor i a eco-
eficienei, cu efect de multiplicare în alte sectoare economice: cercetarea tehnologic în
scopul reducerii consumurilor materiale i energetice pentru produse i procese; expertiza
i consultana pentru utilizarea eco-eficient a fondurilor disponibile pentru investiiile
destinate modernizrii infrastructurilor i proceselor de producie; activiti ce

53
promoveaz creterea eficienei achiziiilor, inclusiv a achiziiilor publice pe criterii
ecologice, i valorificarea optim a bunurilor i serviciilor produse în România pe niele
de pia cele mai favorabile.
Prin dezvoltarea infrastructurii de comunicaii în band larg, având ca obiectiv
central o acoperire de 95% cu conexiuni broadband pân în anul 2013, se va accelera
oferirea de servicii publice destinate cetenilor i mediului de afaceri, cu consecine
semnificative în toate sectoarele de activitate. Pentru afirmarea rolului tehnologiei
informaiilor i comunicaiilor ca pârghie necesar i obligatorie într-un mediu
concurenial din ce în ce mai accentuat se va urmri agregarea cererii publice, creterea
utilizrii i sporirea accesibilitii serviciilor digitale, creterea disponibilitii i
atractivitii serviciilor, dezvoltarea de coninut i aplicaii, educaia i contientizarea
consumatorilor. Se va sprijini dezvoltarea infrastructurii în sectoarele în care
mecanismele de pia nu se dovedesc suficiente pentru satisfacerea cerinelor de
dezvoltare i în zonele defavorizate. Se va asigura acoperirea tuturor localitilor urbane
cu conexiuni la o reea de transmisii naional prin fibr optic.
Se vor aplica msuri stimulatorii pentru creterea semnificativ a calitii serviciilor
furnizate pe piaa unic a UE ca element determinant al percepiei competitivitii de ar.
Dezvoltarea serviciilor în mediul rural (comerciale i financiare, de consultan agricol
i edilitar, transport i agroturism, medicale i sanitar-veterinare etc.) va permite
valorificarea unei surse suplimentare pentru creterea PIB prin atragerea unei pri din
populaia ocupat în agricultur (care reprezint 30,5% din populaia activ dar contribuie
la PIB cu mai puin de 9%). Aceasta va conduce în acelai timp la creterea veniturilor
populaiei din mediul rural i poate crea premise pentru reducerea ponderii agriculturii de
subzisten în favoarea fermelor agricole comercial viabile.

Utilizarea judicioas a resurselor depinde, în bun msur, i de evoluiile care survin

în structurile intrasectoriale. În aceast privin industria, sectorul cu cea mai mare
pondere în consumul de resurse, a cunoscut ajustri structurale profunde, mai ales în
perioada 2000-2007.
În industria extractiv au fost scoase din exploatare zcmintele de minereuri
metalifere al cror coninut redus de substane utile i costuri de producie ridicate nu mai
justificau subvenionarea de la bugetul de stat iar subveniile la extracia huilei i a
minereului de uraniu au fost reduse permanent, urmând s fie sistate pân în anul 2010.
În sectorul electroenergetic, creterea produciei (+13,9%) a fost inferioar celei pe
ansamblul industriei (+41,3%) ca urmare a reducerii intensitii energetice. În acelai
timp îns, productivitatea resurselor a sczut datorit creterii consumului intermediar
(+15,6%) i reducerii valorii adugate. Creterea ponderii subsectorului nuclearo-electric
i a celui hidroelectric, modernizarea tehnologic a celui termoelectric i aportului
crescând al surselor de energie reînnoibile prevzute pentru perioada urmtoare vor
conduce la inversarea acestei tendine.
Industria prelucrtoare relev tendina unei dinamici superioare (51,5% în 2007
comparativ cu 2000) fa de cea extractiv (3,1%). Productivitatea resurselor a fost
influenat pozitiv de creterile înregistrate în producia mijloacelor de transport rutier

54
(188,8%), maini i echipamente electrice (+59,6%), mobilier (+77%) i în industria
alimentar (+77,0%), unde dinamica valorii adugate brute a depit-o pe cea a
consumului de resurse. Se poate aprecia c evoluia pozitiv a acestor subsectoare se va
menine i în perioadele urmtoare.

În perioada 2008-2013 i în continuare, politicile în domeniul dezvoltrii

industriale vor urmri atât direciile strategice i obiectivele generale ale economiei
Româneti cât i elementele fundamentale ale evoluiilor din cadrul UE, în conformitate
cu preceptele dezvoltrii durabile. Principalii factori care vor influena evoluia diferitelor
sectoare industriale pe termen mediu sunt:
• Meninerea i dezvoltarea unui mediu de afaceri atractiv, menit s sporeasc
fluxul investiional, s stimuleze modernizarea tehnologic i înnoirea permanent a
proceselor i produselor;
• Considerarea impactului produselor asupra mediului pe parcursul întregului ciclu
de via al acestora (de la proiectare, fabricare, asamblare, marketing, distribuie, vânzare
i folosire pân la reciclare i eliminare);
• Susinerea activitilor de cercetare, dezvoltare i inovare în strâns legtur cu
necesitile reale ale industriei i cu cerinele pieei pentru a obine avantaje competitive
i a reduce decalajele tehnologice i de productivitate fa de rile mai avansate din UE;
• Promovarea tehnologiilor digitale în toate etapele, de la proiectare la producie i
marketing, inclusiv în gestionarea întreprinderilor;
• Dezvoltarea pieei concureniale în condiiile regulilor pieei unice i evitarea
practicilor anticoncureniale i a concentrrilor economice;
• Perfecionarea asistenei sectoriale concomitent cu modernizarea rolului
autoritilor publice în elaborarea i implementarea politicilor industriale i în gestionarea
proceselor de restructurare i dezvoltare, în conformitate cu practica UE;
• Încurajarea investiiilor directe ca surs de capital, know-how, tehnologie i
abiliti de management;
• Susinerea în continuare a dezvoltrii întreprinderilor mici i mijlocii (IMM) din
sectoarele industriei prelucrtoare pentru realizarea de produse calitativ superioare i cu
costuri reduse, conform cerinelor pieei.

Estimrile preliminare conduc la concluzia c, prin aplicarea unor instrumente

adecvate de politic economic, în perioada 2008-2030 productivitatea resurselor
materiale i energetice consumate poate crete cu o rat medie anual de 3-4% prin:
• Ajustarea macrostructurii economiei (creterea ponderii serviciilor de la 48,8% în
2005 la circa 55% în 2013, 60% în 2020 i 70% în 2030) precum i a structurilor
intrasectoriale (reducerea ponderii subsectoarelor energo i material intensive în
industrie);

55
 • Reducerea cu minimum 1,2-1,5% pe an a consumurilor specifice de materiale i
energie i a pierderilor în industria prelucrtoare, în sectoarele energetic i rezidenial,
transporturi i construcii ca urmare a creterii semnificative a investiiilor destinate
modernizrilor tehnologice i a infrastructurilor precum i a calitii managementului
energetic i tehnologic;
• Creterea cu 2-3% pe an a ponderii produselor cu valoare adugat mare, bazate
pe tehnologii medii i înalte, precum i a serviciilor, în structura exportului;
• Ameliorarea semnificativ a performanelor tehnico-economice i a calitii
produselor i serviciilor în scopul creterii gradului de valorificare i, implicit, a valorii
adugate, raportat la aceeai valoare a resurselor consumate;
• Îmbuntirea managementului comercial, a procedurilor de achiziie a materiilor
prime (în special a celor energetice), materialelor, componentelor i serviciilor, precum i
valorificarea produselor i serviciilor pe niele de pia cele mai favorabile, în corelare cu
evoluia preurilor pe pieele internaionale.
Prin realizarea acestor obiective, care sunt pe deplin fezabile, se estimeaz c peste
60% din creterea economic se poate realiza fr consumuri suplimentare de resurse
materiale i energetice.
Creterea productivitii resurselor consumate va conduce, în acelai timp, la
reducerea ritmului de epuizare a rezervelor la principalele categorii de materii prime i va
contribui la reducerea costurilor, ameliorarea competitivitii i la asigurarea
sustenabilitii creterii economice.

În domeniul agriculturii i produciei alimentare se va pune accentul pe asigurarea

securitii alimentare i siguranei alimentelor. Agricultura va avea în continuare un rol
important pentru asigurarea veniturilor unei pri semnificative din populaia activ, prin
propria angajare, în timp ce diversificarea activitilor în zonele rurale va necesita msuri
complexe, ealonate în timp. Promovarea modelului de producie i consum durabile
concomitent cu protejarea ecosistemelor i decuplarea creterii economice de degradarea
mediului vor asigura sustenabilitatea produciei alimentare, reducerea i eliminarea
dezechilibrelor de pe piaa agricol generate de modul de utilizare a resurselor naturale i
vor duce la o mai bun valorificare a avantajelor comparative de care dispune agricultura
româneasc. În acest scop, se va aplica o politic raional coerent pentru dezvoltarea
sustenabil a agriculturii, a sectoarelor de procesare a materiilor prime agricole i
încurajarea creterii cantitative i calitative a produciei de alimente i a consumului
alimentar în condiii de sustenabilitate.

Pentru reducerea impactului negativ al activitilor umane asupra mediului, în

perioada de referin va începe implementarea Planului de Aciune al UE privind
consumul i producia durabile prin angajarea unui dialog sistematic i permanent cu
asociaiile patronale i cu partenerii sociali în vederea convenirii unor inte de
performan ecologic i social pentru principalele produse i procese.

56
 Implementarea msurilor cuprinse în planul de aciune ETAP, privind introducerea
tehnologiilor ecologice i stimularea eco-inovaiei prin aplicarea foii de parcurs
naionale, va accelera sporirea cererii i produciei de echipamente i procedee destinate
acestui scop în toate întreprinderile i sectoarele economice. Prin corelarea obiectivelor-
int ale programelor operaionale sectoriale, în special Strategia Naional în domeniul
cercetrii tiinifice i dezvoltrii tehnologice, cu cele de dezvoltare regional se va
stimula diseminarea inovrilor cu efecte sociale i ecologice i a tehnologiilor orientate
spre îmbuntirea condiiilor de mediu, utilizarea raional a resurselor naturale
neregenerabile i folosirea sustenabil a resurselor regenerabile.
Activitile de cercetare-dezvoltare-inovare i de promovare a tehnologiilor eco-
eficiente se vor orienta prioritar spre sectoarele i domeniile unde aplicarea acestora poate
crea efecte semnificative de progres ecologic i de competitivitate (produse alimentare
organice, tehnologia apei, eficiena energetic, transportul urban, industriile cu impact
major asupra mediului, construciile, colectarea selectiv, reciclarea i neutralizarea
deeurilor, biocombustibilii etc.).

Se va introduce treptat sistemul de achiziii publice ecologice în vederea apropierii,

pân în 2013, de obiectivul stabilit al UE de a se situa în 2010 la nivelul mediu atins în
2006 de statele membre cele mai performante. În acest scop se vor întreprinde msuri
concrete pentru:
• Dezvoltarea unei piee a produselor i serviciilor ecologice care s conduc la
îmbuntirea performanelor de mediu i a tehnologiilor folosite;
• Modernizarea sistemelor utilizate de autoritile i instituiile publice pentru
achiziionarea de produse, servicii i lucrri care s includ, atunci când este posibil,
criterii ecologice în documentaia de atribuire;
• Considerarea posibilitii de a elabora, împreun cu patronatele, reguli i obiective
convenite voluntar pentru introducerea criteriilor ecologice în achiziiile operatorilor
economici din sectorul privat;
• Accelerarea procesului de încurajare a participrii voluntare a organizaiilor i
operatorilor economici la sistemul comunitar de eco-management i audit (EMAS).

Se va extinde treptat, conform deciziilor UE, etichetarea produselor în funcie de

performanele lor ecologice i se vor realiza campanii coerente de informare a
consumatorilor, cu participarea societilor comerciale de desfacere cu amnuntul, a
organismelor de reglementare a pieei i a organizaiilor societii civile, pentru
promovarea produselor i serviciilor eco-eficiente, inclusiv a celor rezultate din
agricultura ecologic.

Pentru asigurarea sustenabilitii produciei i consumului, în conformitate cu

obiectivele UE, se vor adopta reglementri specifice, dup cum urmeaz:

57
 • Cuprinderea în notele explicative la bugetele de venituri i cheltuieli i în situaiile
financiare ale operatorilor economici a indicatorului „productivitatea resurselor”,
msurat prin raportul dintre valoarea adugat brut i consumul intermediar + valoarea
consumurilor materiale totale. Introducerea acestui indicator face posibil stabilirea unei
culturi de performan în rândul managerilor cu privire la eficiena valorificrii
achiziiilor, vizând atât latura tehnologic cât i cea comercial, precum i evaluarea mai
corect de ctre acionari a calitii administrrii i managementului din punctul de
vedere al evoluiei durabile a afacerilor întreprinderii; adoptarea unor politici eficiente de
investiii i a unei viziuni pe termen mediu i lung, inclusiv prin introducerea în practica
de lucru curent a planurilor de afaceri i a bugetelor de venituri i cheltuieli multianuale;
identificarea i valorificarea sistematic a surselor poteniale de reducere a consumurilor
de materiale i energie i de cretere a productivitii prin modernizare tehnologic i
înnoire a produselor conform cerinelor pieei.
• Introducerea, începând cu anul 2010, în rapoartele anuale ale societilor listate la
burs i, începând din anul 2012, ale tuturor societilor din industrie, agricultur i
transporturi a obligaiei de a furniza informaii relevante cu privire la managementul
resurselor, performana de mediu a proceselor sau activitilor desfurate, precum i la
etichetarea ecologic (numrul i ponderea produselor etichetate ecologic).
• Creterea capacitii de implementare a legislaiei existente privind achiziiile
publice, atât la nivelul instituiilor publice cât i al operatorilor economici, cu accent
special pe prevederile referitoare la introducerea în caietele de sarcini a unor obligaii
clare privind eco-eficiena i respectarea normelor de protecie a mediului.
• Iniierea de ctre instituiile publice centrale, judeene i oreneti, în cooperare
cu patronatele, camerele de comer i industrie, universiti i institute de cercetare, a
unor aciuni de contientizare i responsabilizare social cu privire la problemele
consumului i produciei durabile. Aceasta se poate realiza prin: aciuni publicitare
privind cele mai bune practici (inclusiv pe Internet); schimburi directe de experien
(vizite i ateliere de lucru); diseminarea oportunitilor de afaceri în domeniul
consultanei, pregtirii i realizrii de proiecte, achiziionarea i verificarea
performanelor echipamentelor pentru protecia mediului i tehnologiilor ecologice.
• Încurajarea crerii, în cadrul centrelor de excelen sau în mod autonom, a unor
platforme tehnologice specializate i proiecte-pilot care s vizeze cu prioritate
promovarea tehnologiilor i proceselor de producie eco-eficiente, mrirea eficienei
energetice, dezvoltarea surselor alternative de energie, inclusiv a biocombustibililor,
îmbuntirea tehnologiilor de gestionare a apei, deeurilor i solurilor, transportul
ecologic, producia de materiale ecologice etc.

Este vizat, de asemenea, crearea unui sistem de taxe care s încurajeze consumul
durabil (de exemplu, avantaje fiscale, reduceri sau scutiri de taxe, impozite pentru
achiziii de maini, case ecologice, instalarea de panouri solare etc.).

58
 În conformitate cu recomandrile UE, aflate în curs de elaborare, se au în vedere
ajustri ale sistemului fiscal prin transferarea unei pri din impozitarea pe fora de
munc ctre impozitarea consumului de resurse materiale i energetice. Aceast
aciune poate avea efecte pozitive majore asupra dezvoltrii durabile prin: încurajarea
direcionrii investiiilor spre subramurile în care productivitatea resurselor este mai
ridicat i inhibarea creterii sectoarelor energo- i material-intensive a cror dezvoltare
excesiv pe termen lung nu poate fi susinut de resursele disponibile; promovarea
produselor i serviciilor bazate pe tehnologii de complexitate medie i înalt, cu grad de
prelucrare avansat i valoare adugat mare, precum i creterea ponderii acestora în
export.

Orizont 2020. Obiectiv naional: Decuplarea creterii economice de degradarea

mediului prin inversarea raportului dintre consumul de resurse i crearea de valoare
adugat i apropierea de indicii medii de performan ai UE privind sustenabilitatea
consumului i produciei.

inta principal este accelerarea dezvoltrii în ansamblu a sectorului de servicii i a

contribuiei acestuia la creterea produsului intern brut astfel încât s se ating o pondere
de circa 60%.
Paralel, se va stimula, prin mijloace compatibile cu economia de pia i cu
reglementrile UE, dezvoltarea ramurilor de producie de bunuri i servicii cu consumuri
minime de energie i materiale dar cu valoare adugat ridicat.
Se va asigura apropierea de nivelul mediu al rilor UE în privina aplicrii
tehnologiei informaiilor i comunicaiilor, inclusiv prin acoperirea cu conexiuni
broadband i oferirea unor servicii de calitate pentru utilizatorii individuali, autoritile
publice i mediul de afaceri.
Se vor generaliza practicile UE de aplicare a criteriilor de performan ecologic,
economic i social în achiziiile publice (achiziii publice durabile), de dezvoltare i
implementare a tehnologiilor eco-eficiente i de contientizare a publicului larg asupra
virtuilor i avantajelor directe ale unui model sustenabil de producie i consum.

Orizont 2030. Obiectiv naional: Apropierea de nivelul mediu realizat la acea dat
de rile membre UE din punctul de vedere al produciei i consumului durabile.

1.4. Conservarea i gestionarea resurselor naturale

Obiectiv general SDD/UE: Îmbuntirea gestionrii resurselor naturale i evitarea

exploatrii lor excesive, recunoaterea valorii serviciilor furnizate de ecosisteme.

59
 Strategiile succesive de dezvoltare durabil ale Uniunii Europene (2001 i 2006) tind
s pun accentul, într-o msur crescând, pe conservarea i valorificarea prudent a
capitalului natural. Printre factorii determinani ai acestei evoluii a fost contientizarea
pericolelor reale ale schimbrilor climatice cauzate de activitile umane precum i
percepia public tot mai accentuat asupra avantajelor folosirii unor produse i servicii
curate din punct de vedere ecologic, cu efecte benefice asupra sntii i bunstrii
oamenilor.

Orizont 2013. Obiectiv naional: Reducerea decalajului existent fa de alte state
membre ale UE cu privire la infrastructura de mediu, atât din punct de vedere
cantitativ cât i calitativ, prin dezvoltarea unor servicii publice eficiente în domeniu,
conforme conceptului de dezvoltare durabila i cu respectarea principiului «poluatorul
pltete».

Programul Operaional Sectorial de “Mediu” al României 2007-2013, aprobat de

Comisia European în iulie 2007, este corelat cu strategiile de dezvoltare i cu celelalte
programe finanate din fonduri europene i naionale i vizeaz conformitatea cu
directivele UE în materie, reflectând în acelai timp interesele naionale.
Pe ansamblu, strategiile i programele naionale referitoare la mediu corespund
orientrilor Strategiei pentru Dezvoltare Durabil a UE reînnoite (2006) i vizeaz
realizarea urmtoarelor obiective specifice:

(a) Îmbuntirea calitii i accesului la infrastructura de ap i ap uzat prin

asigurarea serviciilor de alimentare cu ap i canalizare în majoritatea zonelor urbane
pân în 2015 i stabilirea structurilor regionale eficiente pentru managementul serviciilor
de ap/ap uzat.
Dat fiind situaia infrastructurii existente în domeniul gestionrii apelor (a se vedea
Partea II, Cap. 2), în conformitate cu Tratatul de Aderare, România a obinut perioade de
tranziie pentru conformarea cu acquis-ul pentru colectarea, descrcarea i epurarea
apelor uzate municipale pân în 2015 pentru 263 aglomerri mai mari de 10.000 locuitori
echivaleni (l.e.) i pân în 2018 pentru 2.346 aglomerri între 2.000 i 10.000 l.e.,
precum i pân în 2015 pentru calitatea apei potabile.
Se prevede promovarea unor sisteme integrate de ap i ap uzat într-o abordare
regional, pentru a oferi populaiei i altor consumatori servicii de ap la calitatea cerut
i la tarife acceptabile. intele propuse pentru anul 2015 (conform Directivei
2000/60/CE) sunt: construcia sau reabilitarea surselor de ap în vederea potabilizrii i a
staiilor de tratare a apei potabile în 300 localiti (fa de 60 în 2006); extinderea sau
reabilitarea reelelor de distribuie a apei potabile astfel ca proporia populaiei conectate
la serviciile de ap s ajung la 70% (fa de 52% în 2006); extinderea sistemelor de
canalizare pentru aglomerrile de peste 2.000 locuitori la 69,1% din locuitorii echivaleni
racordai în 2013, 80,2% în 2015 i 100% în 2018 (fa de 48,7% în 2005); construirea de
staii de epurare a apelor uzate i reabilitarea celor existente în localitile cu peste 2.000
locuitori pentru a realiza o acoperire de 60,6% l.e. În 2013, 76,7% în 2015 i 100% în

60
2018 (fa de 34,9% în 2005); sporirea volumului de ap uzat epurat corespunztor la
60% în 2015 (fa de 35% în 2006).
În corelare cu investiiile din fonduri structurale, în zonele rurale investiii în
infrastructura de ap vor fi finanate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare
Rural (FEADR).
Pân în anul 2013 se va aplica Programul (aprobat în 2005) de eliminare treptat a
evacurilor, emisiilor i pierderilor de substane periculoase în mediul acvatic pentru
prevenirea polurii resurselor de ape interioare de suprafa, costiere, marine i subterane
i limitarea periclitrii ecosistemelor acvatice (Directiva 2006/11/EC). Se va asigura
implementarea Directivei (1991/676/EC) privind protecia apelor împotriva polurii cu
nitrai din surse agricole, transpus în legislaia româneasc înc din anul 2000. Se vor
încheia lucrrile de elaborare a Planului de Amenajare pe Bazine/Spaii Hidrografice
(pân în decembrie 2009) i a Planurilor de Management al Riscului de Inundaii,
inclusiv a hrilor de hazard i de risc la inundaii (pân în decembrie 2013).
Pentru finanarea aciunilor stabilite în perioada 2008-2013 este prevzut suma de
circa 3,27 miliarde euro, din care 85% din Fondul de Coeziune al UE, fa de necesarul
estimat de circa 19 miliarde euro pân în 2015. Diferena considerabil dintre fondurile
disponibile i cele necesare pentru îndeplinirea obiectivelor propuse reclam un efort
major pentru identificarea unor surse suplimentare de finanare prin recurgerea la
concesionarea pe scar mai larg a serviciilor de ap i promovarea parteneriatelor
public-privat.

(b) Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deeurilor prin îmbuntirea

gestionrii deeurilor i reducerea numrului de zone poluate istoric în minimum 30 de
judee pân în 2015.
România a obinut perioade de tranziie în vederea conformrii cu Directivele UE
pentru depozitele de deeuri municipale pân în 2017; depozitarea temporar de deeuri
periculoase pân în 2009; depozitarea de deeuri industriale nepericuloase pân în 2013.
Un numr de 177 depozite vor trebui s-i înceteze activitatea i se va asigura reducerea
treptat a cantitilor depuse în cele 101 depozite municipale neconforme. Pân în anul
2013 se va reduce pân la 2,4 milioane tone cantitatea anual a deeurilor biodegradabile
depozitate, reprezentând 50% din totalul produs în 1995, i se vor implementa msuri
pentru reducerea considerabil a depozitrii deeurilor de ambalaje.
Aciunea în acest domeniu se va concentra pe punerea în aplicare a proiectelor
integrate de gestionare a deeurilor la nivel naional i regional prin orientarea ierarhic a
investiiilor conform prioritilor stabilite: prevenire, colectare selectiv, reciclare,
valorificare, tratare i eliminare. Programele de management integrat se vor extinde
progresiv i în mediul rural prin instituirea unor servicii de colectare, i prin eliminarea
gropilor de gunoi necontrolate.
Se va încheia studiul, început în 2005, privind inventarierea siturilor poluate istoric i
determinarea prioritilor de intervenie în baza unei analize de risc, drept prim faz a
unei strategii pe termen lung pentru valorificarea economic sau ecologizarea i revenirea
în regim natural a acestor zone.

61
 Pân în anul 2013 se prevede un grad de recuperare a materialelor utile din deeurile
de ambalaje pentru reciclare sau incinerare cu recuperare de energie de 60% pentru hârtie
sau carton, 22,5% pentru mase plastice, 60% pentru sticl, 50% pentru metale i 15%
pentru lemn. Se prevd msuri speciale, cu termene de execuie între sfâritul anului 2008
i 2013 pentru recuperarea deeurilor de echipamente electrice i electronice precum i
pentru închiderea unor instalaii de incinerare neconforme pentru deeurile medicale.
intele propuse pentru anul 2015 vizeaz: crearea a 30 sisteme integrate de gestionare a
deeurilor la nivel regional/judeean; închiderea a 1.500 depozite mici situate în zone
rurale i a 150 depozite vechi în zonele urbane; realizarea a 5 proiecte pilot pentru
reabilitarea siturilor contaminate istoric; asigurarea unor servicii îmbuntite de
salubritate i management al deeurilor pentru un numr de 8 milioane locuitori.
Finanarea aciunilor prevzute însumeaz circa 1,7 miliarde euro, din care 80% se
asigur din Fondul European de Dezvoltare Regional. Aceste investiii vor fi
complementare celor realizate din fonduri PHARE, ISPA Fondul de Mediu sau din alte
surse.

(c) Reducerea impactului negativ asupra mediului i diminuarea schimbrilor

climatice cauzate de sistemele de înclzire urban în cele mai poluate localiti pân în
2015.
România a obinut perioade de tranziie pân în anul 2013, respectiv 2017, pentru
respectarea valorilor limit de emisii (dioxid de sulf, oxizi de azot i pulberi) în vederea
conformrii cu Directivele UE privind reducerea emisiilor provenite din instalaii mari de
ardere.
Cantitile de emisii totale anuale de dioxid de sulf se vor reduce de la 540 mii tone în
2007 la 148 mii tone în 2013, cele de oxizi de azot de la 128 mii tone în 2007 la 112 mii
tone în 2013, iar cantitile de emisii totale anuale de pulberi se vor reduce de la 38,6 mii
tone în 2007 la 15,5 mii tone în 2013.
Aciunile programate prevd utilizarea raional a surselor de energie neregenerabile
i, acolo unde este posibil, a surselor regenerabile sau mai puin poluante în sistemele de
înclzire urban. Se are în vedere corelarea acestor msuri cu programul de gestionare a
apei, întrucât infrastructura precar a reelelor de înclzire municipal cauzeaz pierderi
însemnate în reelele de distribuie a apei.
Pentru reabilitarea sistemelor urbane de înclzire în zonele critice, principalele inte
urmrite la nivelul anului 2015 se refer la implementarea celor mai bune tehnici
disponibile pentru reducerea emisiilor de dioxid de sulf (SO2) la 15 mii tone (de la 80 mii
tone în 2003) i de oxid de azot (NOx) la 4 mii tone (de la 7 mii în 2003). Emisiile de
pulberi se vor reduce de la 38,6 mii tone/an în 2007 la sub 15,5 mii tone/an în 2013, iar
cele de metale grele se vor menine sub nivelul anului 1989. Se prevede reabilitarea
sistemelor de înclzire central în 8 municipaliti, având ca rezultat o îmbuntire
substanial a calitii aerului, i elaborarea studiilor de opiune pentru alte 15 localiti,
completat cu reabilitarea depozitelor neconforme de zgur i cenu precum i a
reelelor de distribuie a apei calde i cldurii.

62
 Costurile totale ale îndeplinirii cerinelor de calitate a aerului din acquis-ul comunitar
în acest sector, identificate la nivelul anului 2004, se ridic la circa 5,2 miliarde euro
pentru perioada 2007-2013. Cofinanarea efectiv din Fondul de Coeziune al UE se va
situa la nivelul de circa 230 milioane euro, cu o contribuie echivalent din bugetul
naional i bugetele locale (în total circa 460 milioane euro). Msurile pentru protecia
aerului sunt susinute i prin Programul Operaional Sectorial “Creterea competitivitii
economice” (cofinanat din Fondul European de Dezvoltare Regional), care prevede
investiii pentru reducerea emisiilor de gaze poluante la nivelul instalaiilor mari de
ardere care opereaz în sectorul energetic naional. Cu toate acestea, sursele de finanare
identificate sunt evident insuficiente, necesitând un aport adiional substanial prin
intermediul împrumuturilor externe i promovrii parteneriatelor public-privat.

(d) Conservarea biodiversitii i a patrimoniului natural prin sprijinirea

managementului ariilor protejate, inclusiv prin implementarea reelei Natura 2000.
Obiectivul principal în perioada de referin este implementarea unor sisteme adecvate de
management pentru protecia naturii în vederea conservrii diversitii biologice, a
habitatelor naturale, a speciilor de flor i faun slbatic. Aciunile prevzute vizeaz
întrirea capacitii instituionale, la nivel naional i local, i atragerea participrii
publice (un rol important revenind ONG-urilor) pentru conformarea cu Directivele
relevante ale UE, în special cele referitoare la psri i habitate, în corelare cu dezvoltarea
reelei Natura 2000. Siturile Natura 2000 reprezint 17,84% din suprafaa rii, inclusiv
273 de situri de importan comunitar (13,21% din suprafa).
Agenia Naional pentru Arii Protejate i Conservarea Biodiversitii, care devine
funcional în anul 2008, va asigura coordonarea general a elaborrii i implementrii
planurilor de management pentru fiecare dintre siturile desemnate pentru protejare. Tot
pân la sfâritul anului 2008 se prevede definitivarea cadastrului ariilor protejate de
importan comunitar i a ghidului metodologic privind integrarea aspectelor de
biodiversitate în procedura de evaluare a impactului asupra mediului.
intele concrete propuse pentru anul 2015 includ sporirea numrului de arii protejate
i situri Natura 2000 care dispun de planuri de management aprobate, de la 3 în 2006 la
240 în 2015 i extinderea acestor suprafee la 60% din totalul ariilor protejate.
Msurile propuse pentru conservarea, reabilitarea i dezvoltarea fondului forestier în
conformitate cu Planul de Aciune al UE pentru Pduri sunt prezentate în seciunea
“Dezvoltarea rural, agricultura, silvicultura i pescuitul” (Partea IV, Capitolul 3.2).
Finanarea implementrii msurilor prevzute se ridic la circa 172 milioane euro din
care 80% se acoper prin cofinanare UE prin Fondul European de Dezvoltare Regional.

(e) Reducerea riscului de producere a dezastrelor naturale cu efect asupra

populaiei prin implementarea msurilor preventive în cele mai vulnerabile zone.
Obiectivele principale vizeaz instituirea unui management durabil al inundaiilor în
zonele cele mai expuse la risc i protejarea i reabilitarea litoralului Marii Negre.

63
 Realizarea unui nivel adecvat de protecie împotriva inundaiilor se impune datorit
creterii în intensitate a acestor dezastre naturale în ultimul deceniu. Inundaiile din 2005
i 2006 pe teritoriul României au avut efecte catastrofale, afectând peste 1,5 milioane
persoane (93 mori) i producând daune grave elementelor de infrastructur (pagube
totale estimate la 2 miliarde euro). Interveniile prioritare propuse se vor implementa pe
baza unei strategii pe termen lung, vizând aciuni la nivel naional i regional privind
dezvoltarea gradual a infrastructurii pentru prevenirea inundaiilor i reducerea
consecinelor destructive ale acestora, elaborarea unor hri de pericol de risc i a unor
metodologii precise pentru pregtirea de proiecte, management, supervizare i publicitate.
intele propuse la nivelul anului 2015 includ pregtirea i începerea punerii în
aplicare a unui numr de 10 proiecte majore de protecie împotriva inundaiilor de care s
beneficieze circa 1,5 milioane locuitori din zonele de risc i reducerea riscului de
inciden a inundaiilor în zonele de intervenie cu 30%.
Pentru zonele de litoral se vor efectua reabilitri de coast pe o lungime de 10
kilometri, cu extinderea suprafeei de plaj cu 30%.
Se va aciona pentru eficientizarea interveniilor dup inundaii i alte dezastre
naturale (cutremure, alunecri de teren) prin crearea unor uniti operative speciale,
instruirea i dotarea lor cu echipamente, precum îmbuntirea sistemelor de avertizare i
informarea public asupra riscurilor.
Necesarul de finanare este stabilit, pentru prima etap, la circa 270 milioane euro, din
care 82% Fondul de Coeziune.
Investiiile totale care sunt necesare pentru a asigura conformitatea cu directivele UE
în materie de protejare a mediului, conservare a resurselor naturale i gestionare raional
a acestora pentru perioada 2007-2013 se ridic la circa 18 miliarde euro. Costurile
estimate pentru conformarea cu acquis-ul comunitar pân în anul 2018 se ridic la 29,3
miliarde euro, din care se prevede o acoperire de 5,4 miliarde euro (18%) din bugetul de
stat i bugetele locale, 9,9 miliarde (34%) din fonduri UE, 7,8 miliarde (27%) din
investiii ale sectorului privat i 6,2 miliarde (21%) din alte surse (Fondul de Mediu,
proiecte internaionale, altele decât cele cofinanate de UE, împrumuturi externe etc.).
În aceste condiii, apare necesar o insisten sporit a prii Române pentru obinerea
unor alocri suplimentare în cadrul negocierii viitorului buget comunitar, paralel cu
efortul de a veghea la folosirea cât mai eficient a fondurilor de investiii disponibile i de
a identifica noi surse de finanare pentru sprijinirea iniiativelor locale prin promovarea
parteneriatului public-privat, a unor mecanisme flexibile de creditare i a concesionrii
utilitilor în formule atrgtoare pentru investitori.

Orizont 2020. Obiectiv naional: Atingerea nivelului mediu actual al rilor UE la

parametrii principali privind gestionarea responsabil a resurselor naturale.

Având în vedere intele strategice ale sectorului de mediu i msurile preconizate

pentru perioada 2008-2013, înc din aceast perioad de programare vor trebui stabilite
necesitile privind modificrile legislative, capacitile i reformele administrative,

64
inclusiv crearea de noi instituii sau redistribuirea responsabilitilor pentru
implementarea proiectelor din noua perioad de programare.
În msura în care se acoper necesarul de finanare pe domeniul gospodririi apelor
i apelor uzate, conform obiectivelor asumate prin Tratatul de Aderare la Uniunea
European, localitile cu peste 2.000 locuitori vor avea asigurat aprovizionarea cu ap
potabil de calitate i acces la canalizare precum i dotarea cu staii de epurare a apelor
uzate în proporie de 100% înc din anul 2018. Se va continua procesul de îmbuntire a
serviciilor de ap, canalizare i tratarea apelor uzate în localitile rurale mai mici. În anul
2021 vor fi revizuite planurile de management i amenajare a bazinelor i spaiilor
hidrografice. Planul de management al riscului de inundaii va fi definitivat i publicat
pân în decembrie 2015, iar în 2018 se va face o evaluare preliminar, introducându-se
ajustrile necesare. Hrile de hazard i hrile de risc la inundaii vor fi revizuite pân în
decembrie 2019 i actualizate, ulterior, la fiecare 6 ani. Pe baza analizei rezultatelor
obinute pân în 2013, vor fi reevaluate domeniile de intervenie, prioritile de aciune i
necesarul de finanare pentru perioada urmtoare.
În privina managementului integrat al deeurilor, se va trece treptat de la
depozitarea deeurilor la colectarea selectiv i valorificarea într-o proporie mai mare a
deeurilor reciclabile, inclusiv prin transformarea deeurilor organice în compost, i
utilizarea exclusiv, pentru mediul urban, a depozitelor ecologice. În mediul rural, va
crete gradul de implementare a sistemelor de management integrat al deeurilor.
La capitolul îmbuntirea calitii aerului, se va continua reabilitarea sistemelor
centrale de înclzire, ajungându-se la încadrarea emisiilor de SO2, NOx i pulberi în
limitele prescrise de Directivele UE.
Vor continua aciunile iniiate în perioada anterioar pentru îmbuntirea
biodiversitii i patrimoniului natural prin perfecionarea gestionrii ariilor naturale
protejate, inclusiv completarea reelei Natura 2000, adâncirea studiilor de specialitate
pentru fundamentarea proiectelor, introducerea i urmrirea unor noi indicatori sintetici
de performan, promovarea unor tehnologii eco-eficiente, aplicarea reglementrilor UE
privind zonele maritime i gestionarea integrat a zonelor de litoral.
Se va încheia, în linii mari, elaborarea planurilor de aciune pentru prevenirea
inundaiilor i interveniile în cazul dezastrelor naturale, inclusiv pentru reabilitarea
celei mai mari pri a zonei de litoral.

Orizont 2030. Obiectiv naional: Apropierea semnificativ de performanele de

mediu ale celorlalte state membre UE din acel an.

România se va alinia, în linii generale, la cerinele i standardele UE privind

gestionarea apei i apelor uzate, în conformitate cu proieciile preliminare ale Planului
de management al bazinelor hidrografice. Se prevede atingerea obiectivelor de mediu
pentru toate corpurile de ap din România.
Vor fi reanalizate prioritile de aciune în domeniul gestionrii deeurilor,
îmbuntirii calitii aerului, conservrii biodiversitii i patrimoniului natural,

65
precum i prevenirii dezastrelor naturale pe baza rezultatelor obinute în perioada
anterioar de referin, i se vor stabili noi obiective în conformitate cu politicile UE i
tendinele predominante pe plan mondial.

1.5. Sntatea public

Obiectiv general SDD/UE: Promovarea unor servicii medicale de calitate în

condiii de egalitate i îmbuntirea proteciei împotriva ameninrilor la adresa
sntii.

Sntatea public a devenit în mod oficial un domeniu care intr în competena

Uniunii Europene, în condiiile respectrii principiului subsidiaritii, odat cu adoptarea
Tratatului de la Maastricht (1992), iar prin Tratatul de la Amsterdam (1997) s-a stipulat
c toate politicile în alte domenii-cheie ale activitii comunitare trebuie s in cont de
cerinele de protecie a sntii umane. Regulamentele, directivele i deciziile adoptate
de-a lungul timpului în cadrul Uniunii Europene fac parte din acquis-ul comunitar i sunt
obligatorii pentru statele membre. Resursele alocate domeniului sntii i sistemelor de
sntate în statele din nucleul central al Uniunii Europene se ridic la circa 8,5% din PIB,
reprezentând în medie, cu variaii de la ar la ar, 1.600 euro pe cap de locuitor.
Dei nu exist înc un sistem medical european unitar ci numai modele de referin
(german, francez, britanic, scandinav), este evident tendina spre adoptarea unor
standarde i protocoale comune pentru efectuarea i evaluarea tratamentelor, aciunilor de
prevenie i strii generale a populaiei, în condiiile în care toate sistemele din rile UE
sunt de tip social i se bazeaz pe principiul solidaritii (asiguraii beneficiaz egal de
servicii, dei contribuiile lor variaz dup venit).

Orizont 2013. Obiectiv naional: Îmbuntirea structurii sistemului de sntate, a

calitii actului medical i a îngrijirilor furnizate în cadrul serviciilor de sntate;
ameliorarea strii de sntate a populaiei i creterea performanei sistemului de
sntate.

România nu dispune înc de o viziune strategic pe termen mediu i lung în domeniul

sntii publice pentru atingerea parametrilor medii de performan din celelalte ri ale
Uniunii Europene i pentru integrarea organic a acestor preocupri în strategiile
naionale i programele operaionale sectoriale sau tematice. Planul Strategic al
Ministerului Sntii Publice 2008-2010 ofer unele repere orientative privind
desfurarea, în continuare, a acestui proces i recomand elaborarea i adoptarea unei
Strategii Naionale de promovare a sntii i a educaiei pentru sntate, precum i a
unor planuri specifice pe patologii.

66
 Principalele direcii de activitate stipulate pe termen scurt sunt:
(a) Creterea accesibilitii la serviciile medicale:
(i) Implementarea de programe naionale de sntate care s rspund problemelor de
sntate public prioritare i nevoilor grupurilor vulnerabile prin:
• Dezvoltarea capacitii de reacie rapid la ameninrile la adresa sntii prin
eficientizarea structurii existente de supraveghere i rspuns în privina bolilor
transmisibile, cu o capacitate de notificare i verificare imediat, 24 ore pe zi, în tot
cursul anului;
• Reducerea impactului asupra sntii publice a bolilor transmisibile cu impact
major (HIV, tuberculoz, infecii cu transmitere sexual, infecii nosocomiale) precum i
a bolilor cronice; focalizarea aciunilor preventive i de asigurare de servicii de baz ctre
populaiile aflate în situaie de risc crescut; stabilirea unor pachetele minime de îngrijiri
medicale asigurate pentru grupurile vulnerabile; introducerea unor sisteme de raportare
standardizat i de evaluare periodic pe baza unor indicatori specifici;
• Promovarea unor intervenii asupra determinanilor strii de sntate prin
ierarhizarea factorilor de risc pe diferite grupuri de populaie; instituirea unor programe
de educaie pentru sntate i de informare asupra riscurilor, inclusiv în privina
sedentarismului, nutriiei, consumului de tutun, alcool i droguri psihotrope, nivelului de
sanitaie i igien în locuine, siguranei alimentare; evaluarea eficacitii campaniilor de
contientizare i ajustarea lor în vederea creterii impactului pe termen lung;
• Deplasarea accentului ctre serviciile preventive de sntate;

(ii) Dezvoltarea i modernizarea infrastructurii furnizorilor de servicii medicale i

dotarea acestora cu aparatur, echipamente i mijloace de transport specifice prin
construirea a 28 spitale de urgen noi (8 regionale universitare i 20 judeene),
reabilitarea a 15 spitale judeene de urgen; realizarea dotrii cu aparatura i
echipamente medicale, inclusiv cu mijloace de transport specifice, prin licitaii publice
deschise.

(iii) Dezvoltarea resurselor umane prin identificarea unor faciliti pentru atragerea
personalului medical în zone izolate, defavorizate economic; deplasarea în asemenea
zone a unor echipe medicale mobile pentru evaluarea strii de sntate a populaiei i a
riscurilor specifice, precum i pentru desfurarea de activiti de educaie pentru
sntate; extinderea reelei de asisten medical comunitar integrat; definirea rolului
asistenilor medicali comunitari i formarea profesional a acestora (angajarea a 500
persoane pe an dintre care 50 de etnie rom); producerea de materiale informative i
educaionale specifice; implementarea unui sistem de indicatori pentru evaluarea
performanei.

(iv) Stabilirea listei de medicamente eseniale pentru sntatea populaiei care s fie
acoperite total sau parial prin sistemul de asigurri sociale de sntate.

67
 (b) Creterea calitii serviciilor medicale:
• Asigurarea continuitii actului medical prin creterea ponderii îngrijirilor la
domiciliu, asistenei medicale primare i serviciilor de specialitate acordate în ambulator.
• Realizarea compatibilitii cu sistemele de sntate din celelalte ri membre ale
UE prin adoptarea de standarde pentru produse i tehnologii medicale, formarea
profesional i crearea unor reele de informare; introducerea i utilizarea conceptelor de
medicin bazat pe dovezi i evaluare a tehnologiilor medicale; standardizarea msurilor
de siguran a pacienilor.
• Creterea competenelor profesionale ale personalului medical, în special a
medicilor, prin îmbuntirea pregtirii profesionale de baz; introducerea unor criterii
mai severe pentru obinerea licenei de medic i pentru formarea profesional a
asistenilor medicali i a infirmierelor; re-evaluarea specialitilor i atestatelor conform
standardelor de baz practicate în UE; creterea abilitilor de comunicare ale
personalului medical.
• Introducerea unor practici medicale unitare bazate pe ghiduri de practic i
protocoale clinice.
• Evaluarea spitalelor în perspectiva obinerii acreditrii prin: constituirea unei
Comisii Naionale de Acreditare a Spitalelor (CNAS); precizarea competenelor pe tipuri
de spitale; elaborarea procedurilor, standardelor i metodologiei de acreditare; acreditarea
tuturor spitalelor în termen de 5 ani (pân în 2012).

(c) Îmbuntirea finanrii sistemului de sntate prin creterea transparenei în

utilizarea fondurilor; informatizarea sistemului în scopul evidenierii costurilor reale ale
serviciilor medicale; întrirea capacitii de evaluare, audit statutar i control financiar;
întrirea disciplinei financiare; dezvoltarea de parteneriate pentru furnizarea de servicii
medicale i nemedicale, externalizarea unor servicii; reprofilarea unor uniti
neperformante; încurajarea cooperrii i parteneriatelor cu sectorul privat, organizaiile
neguvernamentale i societatea civil; înfiinarea de secii private în spitale publice;
cultivarea unui mediu concurenial real între furnizorii de servicii de sntate.

(d) Descentralizarea sistemului sanitar prin transferul de competene, atribuii i

responsabiliti ctre administraia public local; preluarea de ctre autoritile locale a
activitilor de promovare i educaie pentru sntate, a competenelor legate de
recrutarea, formarea i evaluarea activitii mediatorilor sanitari i asistenilor comunitari
precum i a celor legate de asistena medical, inclusiv de medicina dentar, în unitile
de învmânt; realizarea, într-o prim etap, a transferului spitalelor oreneti,
comunale i a centrelor de sntate, iar în a doua etap a spitalelor municipale în
administrarea efectiv a autoritilor i comunitilor locale; evaluarea intermediar la 6
luni i final dup 1 an a rezultatelor obinute în fiecare etap i operarea corecturilor
necesare.

68
 (e) Reorganizarea instituional a Ministerului Sntii Publice, a structurilor
din subordinea sau coordonarea sa.

Dup cum se poate vedea din simpla enumerare a aciunilor preconizate pe termen
scurt, Planul aprobat pentru 2008-2010, dei conine obiective ambiioase în raport cu
situaia existent la punctul de pornire, se axeaz în principal pe recuperarea unora dintre
cele mai flagrante decalaje fa de indicii de performan considerai drept minimali în
majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene.
Omisiuni importante fa de prioritile stabilite în sectorul sntii publice prin
Strategia UE pentru Dezvoltare Durabil se constat în privina iniiativei legislative i
designului instituional din partea autoritilor centrale de specialitate în domenii precum
securitatea alimentelor, folosirea aditivilor i etichetarea produselor alimentare destinate
consumului uman; reglementarea producerii i utilizrii substanelor chimice, inclusiv
pesticidele, care pot crea riscuri semnificative pentru sntatea populaiei i a mediului
natural; influena factorilor poluani, inclusiv a radiaiilor ionizante i substanelor
radioactive, asupra sntii umane; dimensiunea real a problemelor de sntate mental
i impactul socio-economic al strilor emoionale i de stres; evaluarea tiinific a
efectelor utilizrii unor organisme modificate genetic în alimentaia uman i animal;
problemele specifice ale riscurilor de sntate pe domenii ocupaionale, în spe în sfera
transporturilor, precum i în condiii de srcie extrem etc.
Viitoarele programe în domeniu vor trebui s in seama în mai mare msur de
evoluiile demografice mai mult decât îngrijortoare si s se concentreze pe efectele
asupra sntii populaiei generate de mobilitatea transfrontalier, recrudescena unor
maladii transmisibile (inclusiv a tuberculozei rezistente la antibiotice, asociate sau nu cu
HIV/SIDA), modificarea morbiditii prin creterea incidenei bolilor cardiace i a celor
provocate de diabet, obezitate, cancer i neuropsihice.
O atenie special va trebui s fie acordat problemelor specifice de sntate care pot
surveni drept consecin a schimbrile climatice.
Este, de asemenea, necesar implicarea activ a serviciilor de sntate public în
aciunile menite s duc la realizarea unei caliti a mediului în care nivelul
contaminanilor produi de om s nu aib un impact semnificativ i s nu reprezinte un
risc pentru sntatea uman. Aceasta presupune:
• Identificarea riscului pe care îl prezint pentru sntatea uman diferitele categorii
de contaminani; substanele periculoase trebuie s devin obiectul unor proceduri
specifice de management al riscului înainte ca acestea sa fie utilizate;
• Identificarea i evaluarea traseelor pe care contaminanii ajung în organismul
uman i stabilirea celui mai eficient mod de aciune pentru a diminua nivelul de expunere
sau, cel puin, aducerea acestui nivel la valori acceptabile;
• Fixarea anumitor prioriti mediu-sntate la stabilirea politicilor specifice prin
care se urmrete eliminarea contaminanilor sau utilizarea substanelor nepericuloase în
produse i în procesele de producie.

69
 Orizont 2020. Obiectiv naional: Atingerea unor parametri apropiai de nivelul
mediu actual al strii de sntate a populaiei i al calitii serviciilor medicale din
celelalte state membre ale UE; integrarea aspectelor de sntate i demografice în toate
politicile publice ale României.
Având în vedere intele strategice ale sectorului sanitar i msurile preconizate pentru
perioada anterioar, începând cu anul 2014 vor fi consolidate noile structuri
instituionale, în special pentru asigurarea calitii serviciilor de asisten medical în
condiiile descentralizrii i managementului pe programe. Se vor iniia noi msuri,
inclusiv prin iniiative legislative, pentru fundamentarea deciziilor în domeniul politicilor
de sntate prin analiza performanei sistemului în funcie de rezultate, evaluarea
tehnologiilor, efectuarea sistematic de cercetri de cost/eficacitate i cost/beneficiu.
Prin implementarea principalelor programe de sntate, se prevede continuarea
trendului descresctor în privina mortalitii i morbiditii infantile i materne,
incidenei îmbolnvirilor i mortalitii prin boli transmisibile i prin cancer (scdere cu
50%). În acest scop, se va trece la al doilea val de servicii organizate la nivel populaional
pentru prevenia secundar (screening) în privina cancerului de col uterin, a incidenei i
mortalitii prin cancer de sân i de colon.
Va continua creterea procesului de acoperire a populaiei cu servicii de baz cum ar
fi asistena de urgen, creterea cu 50% a accesului la servicii de asisten medico-
sanitar (îngrijiri pe termen lung) a populaiei de vârsta a treia, creterea acoperirii cu
servicii paliative la 60% din necesar i cu servicii de asisten de psihiatrie comunitar la
70% din necesar.

Orizont 2030. Obiectiv naional: Alinierea deplin la nivelul mediu de performan,

inclusiv sub aspectul finanrii serviciilor de sntate, al celorlalte state membre ale
UE.
România se va alinia, în linii generale, la cerinele i standardele UE privind accesul
la serviciile de baz privind asistena de urgen, asistena medical primar, controlul
cancerului, asigurarea cu servicii de sntate mintal la nivelul comunitii.

1.6. Incluziunea social, demografia i migraia

Obiectiv general SDD/UE: Crearea unei societi bazate pe incluziunea social

prin luarea în considerare a solidaritii între generaii i în interiorul lor i asigurarea
creterii calitii vieii cetenilor ca o condiie a bunstrii individuale durabile.

Activitile Uniunii Europene în domeniul proteciei i incluziunii sociale sunt

reglementate prin deciziile Consiliului European din martie 2006 care stabilesc noi
obiective i modaliti de aciune i încurajeaz cooperarea dintre statele membre potrivit

70
metodei deschise de coordonare. Comunicarea Comisiei Europene privind Serviciile
Sociale de Interes General statueaz reperele principale ale responsabilitilor ageniilor
guvernamentale i organismelor de suport în acest domeniu. Statelor membre le revin, de
asemenea, îndatoriri precise în baza Pactului European pentru Tineret i a Pactului
European pentru Egalitatea de Gen.
Cel de-al doilea Raport al României asupra realizrii Obiectivelor Mileniului
convenite în cadrul ONU, aprobat la 18 septembrie 2007, relev faptul c o bun parte
dintre obiectivele asumate în 2003 i care prezint relevan pentru problematica
incluziunii sociale au fost îndeplinite, unele dintre acestea în avans, creând premisele
pentru o îmbuntire substanial a situaiei pân în anul 2013 i în perioadele urmtoare.
Astfel, rata srciei severe s-a redus de la 10,91% în 2002 la 4,1% în 2006 (fa de inta
propus de 5,4%), permiând stabilirea unei noi inte de 3,5% pentru 2009; creterea cu
peste 50% a numrului copiilor de origine rom înrolai în procesul educaional; o uoar
cretere a ratei de ocupare a populaiei feminine (de la 52% în 2002 la 52,8% în 2007), cu
perspectiva atingerii unui nivel de 55% în 2010 i 60% în 2015.
Cu toate acestea, decalajele fa de media UE în privina accesului la serviciile de
protecie social i a msurilor active pentru promovarea incluziunii sociale rmân
importante i vor constitui obiectul unei preocupri serioase, printr-un ansamblu de
politici publice, i dup 2013. Aceste politici vor trebui s vizeze, de asemenea, în mod
prioritar, stabilizarea i redresarea într-un orizont de timp realist a situaiei demografice,
care a înregistrat tendine negative alarmante în ultimele dou decenii.

Orizont 2013. Obiectiv naional: Crearea unui cadru legislativ, instituional i

participativ modern pentru reducerea riscurilor de srcie i excluziune social,
promovarea coeziunii sociale, egalitii de anse i diversitii culturale, precum i
pentru gestionarea responsabil a fenomenelor demografice i migraiei.

Prevederi relevante pentru domeniul incluziunii sociale se regsesc, practic, în toate

strategiile naionale i programele sectoriale. Un capitol distinct consacrat acestor aspecte
este cuprins în Programul Operaional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-
2013”, aprobat în octombrie 2007.
Programele prin care sunt finanate iniiativele sociale acoper ansamblul populaiei
României, dar sunt direcionate prioritar spre reducerea riscului srciei, promovarea
accesului la servicii pentru anumite grupuri defavorizate, îmbuntirea accesului i
participrii grupurilor vulnerabile pe piaa muncii. Grupurile int identificate includ:
populaia rom, persoanele cu dizabiliti, tinerii care prsesc sistemul de stat pentru
protecia copilului, femeile, familiile cu mai mult de 2 copii, familiile monoparentale,
copiii în situaii de risc, infractorii i fotii delincveni, persoanele dependente de droguri
i alcool, persoanele fr adpost, victimele violenei domestice, persoanele infectate cu
HIV/SIDA, persoanele afectate de boli profesionale, refugiaii i azilanii. La acestea se
adaug problemele specifice ale copiilor ai cror prini se afl la munc temporar în
strintate i care se afl în îngrijirea unor persoane vârstnice sau altor membri de familie

71
(reprezentând, potrivit sondajelor recente, între 1/3 i 1/5 din numrul total al familiilor
din unele zone rurale).
Principalele domenii de intervenie prevzute sunt:
(i) Dezvoltarea economiei sociale prin implicarea activ a tuturor actorilor relevani
(instituii publice, asociaii patronale sau profesionale, sindicate etc.) i încurajarea cu
precdere a aciunii sociale a organizaiilor neguvernamentale i altor formaiuni ale
societii civile (cooperative sociale, asociaii de ajutor reciproc, fundaii i asociaii de
caritate i voluntariat). În acest fel, va fi sprijinit dezvoltarea unor comuniti locale
puternice, furnizarea unor servicii utile pentru populaie, cetenia activ, precum i
apariia unor noi actori în economie, rezultând în creterea oportunitilor de ocupare
pentru grupurile vulnerabile i realizarea coeziunii i solidaritii sociale.
(ii) Îmbuntirea accesului i participrii grupurilor vulnerabile pe piaa
muncii prin msuri suplimentare celor prevzute pentru ansamblul populaiei, favorizând
o abordare focalizat i personalizat, inclusiv aciuni de sensibilizare i contientizare
public privind problematica populaiei de etnie rom.
(iii) Promovarea egalitii de anse pe piaa muncii prin facilitarea accesului
femeilor în zone economice rezervate tradiional brbailor, la poziii de conducere sau în
politic, combaterea stereotipurilor de gen, traficului de fiine umane, violenei
domestice, discriminrii sau hruirii sexuale la locul de munc, crearea unei piee a
muncii incluzive, furnizarea de programe speciale pentru femei (munca la domiciliu,
timpul flexibil de munc etc.), inclusiv recalificarea pentru alte ocupaii a persoanelor
angajate în industrii care prezint risc de delocalizare (textile, confecii).
(iv) Iniiative transnaionale pentru o pia incluziv a muncii prin extinderea
ariei de colaborare cu celelalte ri membre ale UE, schimb de experien i informaii
privind legislaia primar i secundar, procedurile de lucru, metodologiile de evaluare a
performanei în domeniul proteciei i incluziunii sociale, adaptarea formrii profesionale
la noile tehnologii. Întrucât România are unul dintre cele mai mari segmente de populaie
de etnie rom din rile UE, apare necesar iniierea i promovarea consecvent a unor
aciuni concrete, inclusiv prin adoptarea unor msuri legislative i practici uniforme, la
nivelul întregii Uniuni Europene, privind problematica specific a acestei etnii.

În perioada imediat urmtoare se vor realiza urmtoarele aciuni:

• Elaborarea i adoptarea unui pachet legislativ coerent privind combaterea srciei,
prevenirea excluziunii sociale i implementarea conceptului de economie social, inclusiv
Legea de înfiinare a Observatorului Social i a unui centru de documentare în domeniul
incluziunii sociale, Legea unic a prestaiilor sociale i operaionalizarea Ageniei
Naionale pentru Prestaii Sociale;
• Reanalizarea cuantumului prestaiilor sociale i a sistemului de alocaii familiale
având ca scop, printre altele, reconcilierea vieii de familie cu cea profesional;
• Asigurarea unui sistem unic de acreditare, autorizare i liceniere a furnizorilor de
servicii în domeniul asistenei sociale i a unor criterii unice pentru serviciile din

72
domeniul proteciei copilului, persoanelor vârstnice sau cu dizabiliti, victimelor
violenei în familie i altor categorii defavorizate;
• Promovarea de programe speciale pentru creterea calitii vieii persoanelor în
vârst, cu implicarea mai accentuat a autoritilor publice locale i organizaiilor civice
în acordarea serviciilor socio-medicale i de îngrijire ambulatorii i la domiciliu;
dezvoltarea i modernizarea serviciilor de reziden;
• Iniierea i dezvoltarea unor servicii alternative pentru îngrijirea copiilor (cree,
centre de zi, grdinie) i a unor programe speciale pentru copiii cu dizabiliti, realizarea
unor campanii de contientizare privind drepturile copiilor;
• Modernizarea i dotarea infrastructurii serviciilor socio-medicale, cu precdere a
celor de urgen (centre sociale, servicii rezideniale, centre multifuncionale);
• Susinerea sectorului neguvernamental în vederea dezvoltrii de servicii sociale
prin reglementarea unui cadru unic de finanare i stabilirea procedurilor de sprijinire a
asociaiilor i fundaiilor care desfoar activiti de asisten social;
• Consolidarea capacitii instituionale i administrative a autoritilor centrale i
locale i a interaciunii acestora cu fundaiile caritabile i asociaiile de asisten pe baz
de voluntariat.
• Promovarea unor iniiative româneti proprii în cadrul instituiilor UE în domeniul
incluziunii sociale, inclusiv adoptarea unor reglementri unitare la nivelul întregii Uniuni
Europene privind problematica specific a comunitilor rome.

În urma adoptrii acestor msuri, se prevede ca numrul structurilor economiei

sociale s creasc de la 3 în 2005 la 830 în 2015 (cu o sporire a numrului de locuri de
munc create în asemenea structuri de la 12 la 5.000), numrul de participani la
programele de calificare sau recalificare destinate grupurilor vulnerabile s creasc de la
6.487 în 2005 la 150.000 în 2015 (dintre care pentru romi de la 1.500 la 65.000, pentru
persoane cu dizabiliti de la 160 la 20.500 i pentru tineri care prsesc sistemul de stat
de protecie de la 221 la 5.400), numrul de persoane dependente sprijinite de la 12.526
în 2005 la 40.000 în 2015, numrul de participani la programele de formare destinate
specialitilor în domeniul incluziunii sociale de la 4.795 în 2005 la 10.000 în 2015.

Este un fapt c evoluiile demografice în România sunt îngrijortoare, cu trenduri

negative pe termen lung. Conform estimrilor convergente din surse naionale i
internaionale, fr a lua în considerare migraia extern, dar admiând o cretere
considerabil a speranei de via la natere, populaia României ar putea s scad de la
21,5 milioane locuitori în 2007 la 21,2 milioane în 2013, la 20,8 milioane în 2020 i la
19,7 milioane în 2030, urmând s ajung la 16,7 milioane la mijlocul secolului.
Consecinele acestor evoluii sunt considerabile în toate domeniile vieii economico-
sociale (for de munc, educaie i formare profesional, servicii sociale i de sntate,
dezvoltare regional etc.).

73
 Dac se iau în calcul accentuarea mobilitii i efectele generate de migraia extern
(fenomen înc insuficient cercetat), conform prognozelor ONU i Eurostat, populaia
României ar ajunge la 20,8 milioane locuitori în 2013, 20 milioane în 2020 i 18,6
milioane în 2030, coborând apoi la numai 15 milioane în 2050.
Efectele demografice i economice pe termen lung ale scderii masive a natalitii în
prima jumtate a anilor 1990 i ale meninerii acesteia la o valoare mic în toat perioada
care a urmat vor aprea dup anii 2025-2030, atunci când generaiile nscute dup 1989
vor ocupa poziia central în segmentul reproductiv i cel activ economic ale populaiei
rii. La 100 persoane adulte (20-59 ani) vor reveni 50 de persoane vârstnice (60 de ani i
peste) în anul 2030 i 85 la mijlocul secolului, fa de numai 34 în 2007. Într-un astfel de
context, stabilirea obiectivelor de dezvoltare durabil pentru orizontul 2030 nu poate
omite efectele evoluiilor demografice pe termen lung i foarte lung.
inând seama de aceste elemente, este o prioritate de interes naional elaborarea unei
Strategii privind populaia României pe termen lung (pân în 2050) i foarte lung
(pân la sfâritul secolului), coninând propuneri concrete, bazate pe datele tiinei, care
s cuprind un ansamblu de msuri pro-active, compatibile cu principiile dezvoltrii
durabile i cu drepturile fundamentale ale omului, pentru stabilizarea i redresarea
situaiei. O astfel de Strategie ar trebui sa vizeze trei obiective principale:
• Ameliorarea strii de sntate, reducerea mortalitii i creterea duratei medii de
viat;
• Evitarea unei emigraii importante ca dimensiune;
• Redresarea natalitii, presupunând o evaluare detaliat a politicilor familiale
actuale i adoptarea unor msuri urgente de protecie i susinere a familiei prin prestaii
(transferuri financiare) i servicii sociale accesibile tuturor.
În fundamentarea i elaborarea unei astfel de Strategii, costisitoare i etalate pe o
lung perioad de timp, este necesar consultarea larg a tuturor factorilor sociali, precum
i cunoaterea politicilor i practicilor adoptate în alte ri europene. Se impune, de
asemenea, crearea unei structuri instituionale de înalt prestan i competen care s
monitorizeze în continuare aplicarea Strategiei, s evalueze periodic rezultatele i
adapteze msurile i mijloacele în funcie de aceste rezultate.
Dou scenarii demografice ar contura perspectivele dezvoltrii viitoare: cel rezultat
din continuarea actualelor tendine, i cel rezultat din instalarea unei redresri moderate
dar continue. Obiectivele pe termen mediu i lung ale strategiilor i programelor
naionale, regionale i sectoriale de dezvoltare vor trebui s fie reajustate în conformitate
cu realitile demografice prognozate.

Pân în anul 2013 se va asigura elaborarea i va începe implementarea cadrului

legislativ unitar privind problematica migraiei forei de munc, pentru promovarea
unei aciuni concertate, împreun cu partenerii sociali, autoritile locale i regionale,
centrele de învmânt i de formare profesional i societatea civil, vizând obiectivul
unei mobiliti echitabile, în special prin combaterea muncii nedeclarate i a dumpingului
social. Dezvoltarea unor instrumente mai bine adaptate la nevoile lucrtorilor migrani i

74
ale întreprinderilor care îi angajeaz, asigurarea dezvoltrii oportunitilor i accesului pe
piaa forei de munc a lucrtorilor migrani, dezvoltarea abordrii bazate pe principiul
flexicuritii vor conduce la fructificarea eficient a beneficiilor mobilitii geografice
pentru individ i pentru economie în ansamblu
Se estimeaz c, la nivelul anului 2020, va avea loc o reducere a populaiei în vârst
de munc (15-64 ani) cu circa 1,2% fa de 2007, paralel cu o scdere a populaiei
inactive de aproape 13% datorit efectelor creterii economice i cu sporirea cu 5,3% a
ratei de ocupare a populaiei în vârsta de munc. În aceste condiii, deficitul de for de
munc este probabil s se menin, ceea ce va impune gestionarea adecvat a circulaiei
externe a forei de munc i aplicarea unor programe speciale de admisie a anumitor
categorii profesionale din strintate. Operaiunile orientative prevd:
• Elaborarea i adoptarea unui pachet legislativ coerent privind migraie în scop de
munc;
• Consolidarea capacitii instituionale i administrative a autoritilor centrale i
locale în scopul gestionrii eficiente a fenomenului migraiei.

Orizont 2020. Obiectiv naional: Promovarea consecvent, în noul cadru legislativ

i instituional, a normelor i standardelor UE cu privire la incluziunea social,
egalitatea de anse i sprijinirea activ a grupurilor defavorizate; punerea în aplicare,
pe etape, a Strategiei Naionale pe termen lung privind populaia i fenomenele
migratorii.

Obiectivele operaionale prioritare avute în vedere pentru aceast perioad includ:

(i) Consolidarea capacitaii instituionale pentru asigurarea actualizrii permanente i
implementrii politicilor de incluziune i solidaritate social i optimizarea coordonrii
între instituiile publice, mediul de afaceri i societatea civil prin:
• Întrirea capacitaii autoritilor locale de a identifica în mod corect prioritile, de
a administra eficient realizarea proiectelor i fondurile alocate în acest scop, de a
mobiliza participarea activ a comunitilor;
• Asigurarea unei abordri integrate privind incluziunea activ a grupurilor
dezavantajate prin combinarea msurilor personalizate de asisten în cadrul
comunitilor, în centre rezideniale sau la domiciliu cu aciuni de integrare pe piaa
muncii.

(ii) Dezvoltarea i implementarea unui sistem de protecie social adecvat

provocrilor demografice i sprijinirea iniiativelor favorabile realizrii acestui scop prin:
• Îmbuntirea i sincronizarea cadrului legislativ aferent consecinelor previzibile
ale evoluiilor demografice;
• Dezvoltarea unui sistem de pensii i ajutoare sociale adecvat evoluiilor
demografice;

75
 • Stoparea declinului natalitii; diminuarea mortalitii i morbiditii infantile i
materne;
• Dezvoltarea sistemului de prestaii i servicii sociale pentru crearea de condiii
favorabile creterii, îngrijirii i educrii copiilor;
• Promovarea politicilor sociale de susinere a familiei, îndeosebi a familiei tinere
cu doi i trei copii; asigurarea accesului cu anse egale a întregii populaii la servicii de
sntate a reproducerii; facilitarea inseriei/reinseriei prinilor pe piaa muncii prin
diversificarea msurilor care încurajeaz reconcilierea vieii de familie cu cea
profesional;
• Adaptarea sistemului de educaie i formare profesional la evoluiile
demografice i la nevoile pieei muncii; creterea i diversificarea ofertei de locuri de
munc;
• Creterea speranei de via i a speranei de via sntoas prin dezvoltarea
serviciilor de sntate de calitate, precum i a campaniilor de informare i a programelor
naionale de promovare a activitilor sportive i a alimentaiei echilibrate;
• Dezvoltarea sistemului de îngrijiri de lung durat pentru persoanele vârstnice
dependente; facilitarea accesului persoanelor vârstnice, în special al celor din mediul
rural, la servicii medicale i sociale de calitate;
• Promovarea principiului îmbtrânirii active i echilibrarea raportului de
dependen în sistemul de pensii; promovarea meninerii în activitate a lucrtorilor
vârstnici, inclusiv pentru persoanele care au îndeplinit vârsta de pensionare dar doresc s
continue s munceasc; dezvoltarea programelor flexibile de lucru; adaptarea condiiilor
de la locul de munc i furnizarea de formare profesional pentru lucrtorii vârstnici;
• Limitarea disparitilor în distribuia teritorial a populaiei;
• Evaluarea primelor rezultate ale Strategiei Naionale privind Populaia României
i revizuirea, pe aceast baz, a intelor i modalitilor de aciune pentru perioada
urmtoare.
(iii) Managementul adecvat al migraiei forei de munc prin:
• Aplicarea unor programe speciale de admisie a anumitor categorii profesionale
din ri tere;
• Elaborarea i punerea în aplicare a unei politici de imigrare corespunztoare
obiectivelor Strategiei demografice;
• Promovarea unor msuri active pentru scderea numrului tinerilor sau familiilor
tinere care emigreaz definitiv.

Orizont 2030. Obiectiv naional: Apropierea semnificativ de nivelul mediu al

celorlalte state membre ale UE în privina coeziunii sociale i calitii serviciilor
sociale.

76
 Pentru a asigura creterea calitii vieii cetenilor i persoanelor rezidente în
România i pentru reducerea i inversarea declinului demografic, vor fi urmrite
urmtoarele obiective orientative:
• Înscrierea pe o tendin sigur de diminuare a reducerii numrului populaiei
generale;
• Reducerea ratei srciei la un nivel comparabil cu media UE din acel an;
• Asigurarea accesului tuturor cetenilor i rezidenilor la servicii de sntate,
educaie i sociale de calitate;
• Asigurarea accesului nediscriminatoriu al tuturor persoanelor pe piaa muncii;
• Cuprinderea tuturor persoanelor apte de munc în sistemul de educaie i formare
profesional continu, inclusiv a celor în vârst de peste 50 ani.

1.7. Srcia global i sfidrile dezvoltrii durabile

Uniunea European i statele sale membre se afl printre principalele susintoare ale
procesului de extindere a aplicrii principiilor i practicilor dezvoltrii durabile la nivel
global, pentru reducerea srciei i discrepanelor economico-sociale i pentru
promovarea unor politici responsabile în privina conservrii i utilizrii raionale a
resurselor naturale ale planetei. În acest sens, UE si-a asumat obligaii precise, în
conformitate cu documentele programatice adoptate la cel mai înalt nivel în cadrul ONU
precum i al Organizaiei Mondiale pentru Comer, privind sporirea substanial, în
termeni cantitativi i calitativi, a contribuiei sale la ajutorul pentru dezvoltare i la
îmbuntirea guvernanei internaionale în materie de protecie a mediului.
Din punctul de vedere al volumului asistenei oficiale pentru dezvoltare (ODA),
Uniunea European i statele sale membre reprezint cel mai mare donator din lume, cu o
contribuie de circa 60% din totalul alocaiilor ODA pe plan internaional.
Strategia pentru Dezvoltare Durabil a UE reînnoit (2006) reitereaz aceste
angajamente de solidaritate internaional prin integrarea ariei problematice a dezvoltrii
durabile la nivel global în Politica Extern i de Securitate Comun (PESC) a Uniunii
Europene ca obiectiv al colaborrii multilaterale i bilaterale pentru sporirea eficienei,
coerenei i calitii ajutorului pentru dezvoltare în perioada urmtoare.

Obiectiv general SDD/UE: Promovarea activ a dezvoltrii durabile la nivel global

i asigurarea punerii de acord a politicilor interne i externe ale Uniunii Europene cu
principiile dezvoltrii durabile i angajamentele sale în aceast privin.

Cu ocazia Consiliului European din iunie 2008, a fost aprobat Agenda de Aciune
privind rolul UE ca partener global în atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale

77
Mileniului, prin care se reitereaz angajamentul UE de a rmâne cel mai important
donator la nivel mondial, precum i de a întreprinde toate demersurile pentru susinerea
realizrii Obiectivelor Mileniului.
Potrivit angajamentelor asumate, UE ar urma s aloce, la nivel colectiv, 0,56% din
venitul naional brut, adic 66 miliarde euro, în anul 2010 (fa de 46 miliarde euro în
2006), cu posibilitatea s ajung pân la 84 miliarde euro la nivelul anului 2015, pornind
de la premisa c statele membre îi vor respecta obligaiile asumate la nivel european,
conform Consensului European pentru Dezvoltare din 2005.
Astfel, România, ca i celelalte state membre care au aderat la UE dup 2002, s-a
angajat s depun eforturi pentru creterea volumului asistenei oficiale pentru
dezvoltare, în cadrul procesului naional de alocare bugetar, pentru a atinge inta de
0,17% din venitul naional brut (VNB) pân în 2010 i de 0,33% din VNB pân în 2015.
Statele membre care au aderat la UE înainte de 2002 s-au angajat s aloce pentru
ODA 0,51% din VNB pân în 2010 i 0,7% din VNB pân în 2015.
Agenda de aciune a UE subliniaz nevoia de a spori eforturile în domenii precum
educaia, mediul, sntatea, ap i canalizare, agricultura, dezvoltarea pentru combaterea
srciei, infrastructura i egalitatea de anse, cu prioritate în Africa.
De asemenea, aa cum se arat în Agenda de Aciune a UE, atingerea Obiectivelor de
Dezvoltare ale Mileniului în contextul unei dezvoltri durabile reprezint o
responsabilitate comun a tuturor partenerilor, care vor trebui s-i onoreze
angajamentele, rspunderea principal revenind statelor în curs de dezvoltare.
Se va urmri asigurarea coerenei politicilor pentru dezvoltare, principiu consacrat în
Tratatul fondator al UE i reconfirmat în Consensul European pentru Dezvoltare din
decembrie 2005. Principalele provocri crora va trebui s li se fac fa sunt creterea
capacitilor i a contientizrii, în special în rândul actorilor responsabili pentru politicile
sectoriale, gestionarea echilibrat a diferitelor politici i interese i adaptarea lor
corespunztoare, atât la nivelul rilor UE cât i al statelor partenere în curs de dezvoltare.
Coerena politicilor susine integrarea orizontal a obiectivelor cooperrii pentru
dezvoltare în toate activitile din cele 12 politici sectoriale (comer, mediu, schimbri
climatice, securitate, agricultur, pescuit, politici sociale i ocuparea forei de munc,
migraie, cercetare, societatea informaional, transport i energie) susceptibile de a avea
un impact asupra statelor în curs de dezvoltare.

Orizont 2013. Obiectiv naional: Implementarea instrumentelor legislative i

instituionale aferente statutului României de ar donatoare de asisten pentru
dezvoltare, conform obligaiilor de stat membru al UE; stabilirea prioritilor i
modalitilor de aciune, i alocarea în acest scop a circa 0,25% din venitul naional
brut (VNB) în 2013 i 0,33% în 2015, cu inta intermediar de 0,17% din VNB în 2010.

Odat cu aderarea la UE, România a devenit stat donator de asisten pentru

dezvoltare. Ministerul Afacerilor Externe este instituia responsabil pentru coordonarea
i gestionarea politicii naionale de cooperare internaional pentru dezvoltare.

78
Cooperarea pentru dezvoltare este integrat în ansamblul politicii externe a României. În
calitate de stat membru al UE, România poate acorda asisten statelor în curs de
dezvoltare aflate pe lista Comitetului de Asisten pentru Dezvoltare al OCDE, atât
printr-o politic proprie, cât i prin asocierea la politica i eforturile financiare ale UE în
materie.
Principalul obiectiv al politicii naionale de cooperare internaional pentru dezvoltare
îl reprezint susinerea eforturilor de reducere a srciei în statele beneficiare de asisten,
în contextul mai larg al contribuiei la atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale
Mileniului.
În acelai timp, România s-a asociat angajamentelor asumate de UE în domeniul
finanrii pentru dezvoltare (Angajamentele Monterrey) i al creterii eficacitii
asistenei pentru dezvoltare (ca semnatar a Declaraiei de la Paris privind eficacitatea
asistenei), inclusiv al celor referitoare la sporirea substanial a volumului de asisten
oficial pentru dezvoltare.
În conformitate cu practica european, România a adoptat Strategia Naional privind
Politica Naional de Cooperare Internaional pentru Dezvoltare i Planul de Aciune
pentru aplicarea acestei Strategii printr-o Hotrâre de Guvern aprobat la 31 mai 2006.
Strategia stabilete prioritile geografice (Europa de Est, Balcanii de Vest i Caucazul de
Sud, lista statelor beneficiare putând fi extins i pentru state din Asia Central, Africa i
America Latin) i sectoarele de direcionare prioritar a asistenei (buna guvernare,
consolidarea instituiilor democratice i statului de drept, dezvoltarea economic,
educaia i formarea profesional, ocuparea forei de munc, sntatea, dezvoltarea
infrastructurii, protecia mediului).
Tot în 2006 Parlamentul României a adoptat Legea privind finanarea asistenei în
cadrul politicii naionale de cooperare internaional pentru dezvoltare, iar în 2007 au fost
reglementate, prin Hotrâre de Guvern, aciunile specifice aferente finanrii acestor
operaiuni.
În anul 2007, România a raportat o contribuie ODA de 0,07 din venitul naional brut
(aproximativ 80 milioane euro), sum care include contribuia României la bugetul
comunitar consacrat cooperrii pentru dezvoltare i ajutorului umanitar (54 milioane
euro), contribuiile din bugetul special al MAE destinat asistenei pentru dezvoltare,
precum i contribuiile din bugetele altor ministere (cea mai mare parte revenind burselor
acordate de Ministerul Educaiei i Cercetrii). Contribuia efectiv a României la
susinerea eforturilor pentru îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului
(însumând 4,67 milioane euro) a fost dirijat pe canale multilaterale, prin ageniile ONU
sau fonduri administrate de acestea.
Dei persist discrepane serioase în privina performanei la unii indicatori importani
ai dezvoltrii durabile fa de media UE i, în special, fa de statele din nucleul su
central, România se calific, datorit creterii robuste a PIB în perioada 2001-2007,
pentru statutul de ar donatoare de ajutor pentru dezvoltare. Aceast stare de fapt este
confirmat de Raportul de ar asupra Obiectivelor de dezvoltare ale Mileniului (2007),
care constat îndeplinirea, în cea mai mare parte, în unele cazuri în avans, a obiectivelor
asumate în primul raport din 2003. Aceasta a permis stabilirea unor inte mai ambiioase
la nivelul anului 2015 i creeaz condiiile pentru utilizarea experienei i expertizei

79
relevante dobândite de România în vederea soluionrii unor probleme specifice rilor
aflate într-o etap timpurie a dezvoltrii moderne.
Pentru anii urmtori se are în vedere sporirea bugetului alocat ODA, în sensul
respectrii obligaiilor asumate, creterea gradual a asistenei bilaterale, întrirea
capacitii instituionale i coerenei de aciune la nivel naional în sectorul
guvernamental, dar i în cel neguvernamental, în scopul consolidrii profilului României
ca ar donatoare în strans colaborare i coordonare cu ceilali donatori internaionali.
Pe plan regional, România va continua s acorde asisten în acele domenii prioritare,
menionate în Strategia Naional, în care a acumulat în procesul de aderare la UE o
experien ce se poate dovedi util statelor partenere. De asemenea, România va continua
s acioneze în sprijinul extinderii colaborrii transfrontaliere axate pe obiectivele
dezvoltrii durabile în zona Mrii Negre, prin utilizarea raional i eficient a fondurilor
puse la dispoziie de guvernul român i de ali parteneri europeni i internaionali, i prin
implementarea Conveniei de la Bucureti privind protecia Mrii Negre împotriva
polurii (1992), în corelare cu obiectivele complexe ale politicii maritime a Uniunii
Europene i prin concretizarea iniiativei comune cu Austria privind intensificarea
cooperrii în bazinul dunrean.
Vor fi întreprinse aciuni de contientizare a cetenilor asupra importanei implicrii
României în programele de asisten pentru implementarea principiilor i practicilor
dezvoltrii durabile la nivel global, nu numai ca o obligaie moral de solidaritate
internaional, ci i ca o modalitate concret de promovare a intereselor naionale ale
României, în special în domeniul economic.
România va susine, alturi de celelalte state membre ale Uniunii Europene, întrirea
rolului i competenelor Programului pentru Mediu al Naiunilor Unite (UNEP) cu sediul
la Nairobi i transformarea acestuia într-o agenie specializat a ONU, ca vehicul
principal al integrrii preocuprilor de conservare i folosire raional a resurselor
naturale la nivel planetar, în efortul general de îndeplinire a obiectivelor dezvoltrii
durabile.

Orizont 2020. Obiectiv naional: Conturarea domeniilor specifice de aplicare a

expertizei i resurselor disponibile în România în slujba asistenei pentru dezvoltare, i
alocarea în acest scop a circa 0,50% din venitul naional brut.

În scopul consolidrii profilului internaional de donator al României vor fi avute în

vedere, printre altele, sporirea bugetului alocat asistenei oficiale pentru dezvoltare în
vederea respectrii obligaiilor asumate la nivel european i internaional, crearea unei
Agenii Naionale de implementare a politicii de cooperare pentru dezvoltare, i
promovarea expertizei dobândite de România ca stat donator în domeniile în care
România deine avantaje comparative.
România va promova o mai bun coordonare i complementaritate între donatori, prin
eforturi în direcia programrii multianuale comune bazate pe strategiile de reducere a
srciei, crerii unor mecanisme comune de implementare, întreprinderii unor analize i
misiuni comune ale donatorilor i utilizrii eficiente a mecanismelor de cofinanare.

80
 În sensul Declaraiei de la Paris privind Eficacitatea Asistenei (2005), România va
urmri dezvoltarea simului de proprietate (ownership) al statelor partenere asupra
procesului de dezvoltare, armonizarea procedurilor cu cele ale statelor partenere, alinierea
asistenei la necesitile lor reale, punând accentul pe obinerea de rezultate i
responsabilizarea în dublu sens.

Orizont 2030. Obiectiv naional: Alinierea complet a României la politicile

Uniunii Europene în domeniul cooperrii pentru dezvoltare, inclusiv din punctul de
vedere al alocrilor bugetare ca procent din venitul naional brut.

România va spori în continuare bugetul alocat în scopurile asistenei oficiale pentru

dezvoltare, va urmri alinierea la politicile UE pe linia cooperrii pentru dezvoltare i va
susine demersurile comune ale UE în domeniu.
Se vor întreprinde demersuri pentru alinierea la cerinele OCDE, în vederea obinerii
de ctre România a statutului de membru al Comitetului de Asisten pentru Dezvoltare.
Va continua promovarea expertizei dobândite de România ca stat donator în
domeniile în care România deine avantaje comparative, i se va promova coordonarea i
complementaritatea între donatori, cu respectarea principiilor de baz înscrise în
Declaraia de la Paris privind eficacitatea asistenei.

2. Teme inter- i trans-sectoriale

La acest capitol, Strategia UE pentru Dezvoltare Durabil nu prevede obiective

cantitative sau calitative precise în afara celor prevzute în Agenda Lisabona, directivele
sectoriale, programele i instrumentele convenite. Detalierea obiectivelor int pe
orizonturi de timp se face pe baza prioritilor naionale, în congruen cu documentele i
practicile curente ale UE.

2.1. Educaie i formare profesional

Îmbuntirea radical i diversificarea ofertei educaionale a întregului sistem de

învmânt i formare profesional din România este recunoscut ca un obiectiv prioritar
de importan strategic i o condiie obligatorie pentru transpunerea în fapt a principiilor
dezvoltrii durabile pe termen mediu i lung. Se are în vedere i faptul c reformele de
sistem i investiiile de efort i resurse în acest domeniu prezint un înalt grad de
inerialitate, capacitatea de absorbie fiind un factor determinant, iar rata de rentabilitate

81
este mic pe termen scurt, rezultatele tangibile devenind evidente abia numai dup un
numr însemnat de ani.
În societatea româneasc exist o larg recunoatere a faptului c educaia reprezint
factorul strategic al dezvoltrii viitoare a rii prin contribuia sa esenial la modelarea
multidimensional i anticipativ a capitalului uman. Educaia este perceput ca o cale
spre dezvoltarea durabil care, în fapt, este un proces de învare social în cutare de
soluii inovative.
O viziune de ansamblu asupra pachetului de msuri legislative, instituionale i de
orientare general, precum i asupra necesarului realist de finanare este înc în curs de
elaborare. Baza acestui proces complex o reprezint Strategia de la Lisabona, Orientrile
Strategice Comunitare privind Coeziunea, Comunicarea Comisiei Europene privind
societatea informaional, programul de lucru „Educaia i formarea profesional orizont
2010” i programul de aciune integrat în domeniul învrii pe tot parcursul vieii 2007-
2013, precum i prevederile Declaraiei de la Bologna (1999), Obiectivele Mileniului
stabilite în anul 2000, ale Deceniului ONU „Educaie pentru o Dezvoltare Durabil”
2005-2014 i ale Strategiei pe aceast tem convenite în 2005, la Vilnius, sub egida
Comisiei Economice ONU pentru Europa (UNECE).
Programul Operaional Sectorial “Dezvoltarea Resurselor Umane” 2007-2013,
aprobat în noiembrie 2007, având obiective i modaliti de aciune derivate din Cadrul
Strategic Naional de Referin 2007-2010, stabilete 7 axe prioritare de aciune, dintre
care cel puin 3 au relevan direct asupra evoluiei viitoare a sistemului naional de
educaie i formare profesional. Programul Naional de Reform pentru Agenda
Lisabona 2007-2010 constituie, de asemenea, un document strategic de referin care
include dezvoltarea educaiei i formrii profesionale printre msurile prioritare. În anul
2007, România a elaborat Strategia Educaiei pentru Dezvoltare Durabil, pe baza
recomandrilor Strategiei UNECE, care detaliaz obiectivele i direciile de aciune
specifice în acest domeniu.
Elaborarea, prin consens, a unei viziuni strategice pe termen mediu i lung, în baza
principiilor i prioritilor generale formulate în Pactul pentru Educaie din februarie
2008, va fi finalizat în 2009 – anul în care se va fundamenta Strategia UE post-Lisabona
i se va negocia alocarea contribuiilor financiare pentru exerciiul de programare 2014-
2020.

Orizont 2013. Obiectiv naional: Dezvoltarea capitalului uman i creterea

competitivitii prin corelarea educaiei i învrii pe tot parcursul vieii cu piaa
muncii i asigurarea oportunitii sporite pentru participarea viitoare pe o pia a
muncii modern, flexibil i incluziv.

Se urmrete în acest fel calificarea i recalificarea, potrivit noilor exigene ale pieei
naionale a muncii i cerinelor de competitivitate în Piaa Unic a UE, a unui numr de
1,65 milioane persoane, echivalent cu 18% din totalul populaiei ocupate în 2006. inând
seama de rezultatele nesatisfctoare obinute în perioada 2000-2006, se pornete de la
constatarea c unele inte stabilite prin Strategia de la Lisabona (o rat medie de 70% de

82
ocupare a populaiei în vârst de 15-64 ani; reducerea ratei de prsire timpurie a colii
sub 10%; sporirea la 85% a populaiei în vârst de 15-64 ani care a absolvit cel puin
învmântul secundar superior) nu vor putea fi atinse, în cazul României, pân în anul
2010, necesitând o reealonare realist, adaptat la condiiile specifice existente. Va fi
nevoie de eforturi susinute chiar i pentru atingerea intei asumate în cadrul Obiectivelor
Mileniului astfel ca, pân în 2012, copiii din mediul rural s finalizeze ciclul complet de
învmânt primar i gimnazial în proporie de cel puin 95%. În aceste condiii, accentul
principal al ansamblului de politici i aciuni care se vor realiza pân în anul 2013 se va
pune pe meninerea i accelerarea tendinelor deja conturate pentru recuperarea
decalajelor fa de nivelul actual de performan al celorlalte state membre ale UE.

Pentru garantarea accesului la educaie i la formarea profesional de calitate, precum

i pentru asigurarea continu a calitii educaiei se vor îndeplini obiectivele specifice
stabilite prin Programul Operaional Sectorial «Dezvoltarea Resurselor Umane»:
• Îmbuntirea sistemului de asigurare a calitii în învmântul precolar, primar
i secundar i formarea profesional iniial prin susinerea unitilor de învmânt
preuniversitar în vederea perfecionrii managementului i a capacitii de furnizare a
calificrilor relevante pe piaa muncii;
• Ameliorarea sistemului de asigurare a calitii în învmântul superior prin
susinerea universitilor în vederea îmbuntirii managementului i a capacitii de
furnizare a calificrilor relevante;
• Îmbuntirea calificrii profesorilor, formatorilor i altor categorii de personal
din educaie, i formare prin sprijinirea formrii iniiale i continue a acestora;
• Lrgirea cadrului de stimulare a învrii pe toat durata vieii prin sprijinirea
furnizorilor de formare, în vederea dezvoltrii sistemului de asigurare i management al
calitii;
• Sprijinirea obinerii de cunotine i competene superioare de ctre tinerii
cercettori, prin extinderea oportunitilor pentru studii doctorale i post-doctorale.

Pentru a asigura accesul i participarea la educaie i formare profesional iniial

de calitate, aciunile se vor concentra, într-o prim etap, asupra descentralizrii,
sprijinirii colilor în vederea implementrii sistemului de management al calitii, crerii
unei “culturi a calitii” i accesului egal la educaie. Va avea loc reformarea în
profunzime, pe baza Strategiei naionale privind educaia timpurie, i extinderea reelei
de uniti a învmântului timpuriu (precolar), asigurarea msurilor specifice de suport
educaional pentru grupurile dezavantajate, precum i continuarea programelor de tip “A
doua ans”, asigurarea unui management performant în unitile de învmânt
preuniversitar, lrgirea ariei de acoperire a transportului colar i întrirea colaborrii cu
autoritile locale pe baza unor responsabiliti bine definite. Se va asigura echiparea
unitilor de învmânt cu condiii de învare care permit tratamentul didactic
personalizat al elevilor cu cerine educaionale speciale.

83
 Pentru îmbuntirea calitii actului educaional, se vor dezvolta metodologii
specifice de evaluare, de stimulare a participrii, de monitorizare a absenteismului i a
absolvirii, precum i de pregtire a experilor în evaluare i în acreditare, prin sprijinirea
furnizorilor de servicii educaionale i de formare profesional iniial pentru
implementarea noilor instrumente, i alinierea acestora la noile standarde i formarea
adecvat a personalului din grupurile int (directorii de coli, inspectorii, decidenii,
personalul implicat în formularea de politici educaionale i cadrele didactice). Oferta
educaional va include actualizarea curriculum-ului, introducerea noilor tehnici de
predare centrate pe cerinele i pe stilurile individuale de învare ale elevului,
promovarea inovaiei în predare i în învare, furnizarea competenelor i abilitilor
necesare pentru ocupaiile noi, precum i dotarea cu calculatoare i asigurarea accesului
la Internet. Ponderea unitilor colare sprijinite care vor primi sau reprimi (prin evaluare
periodic) acreditarea prin prisma noilor standarde de asigurare a calitii se prevede s
ajung la 80% din total, în anul 2015.
Întrucât extinderea învmântului obligatoriu de la 8 la 10 ani a creat o presiune
asupra infrastructurii învmântului preuniversitar, se va aciona pentru reabilitarea i
modernizarea unora dintre unitile existente, paralel cu crearea i dezvoltarea unor
campusuri educaionale cu dotri complexe (coal, faciliti de cazare, cantin,
bibliotec, ateliere, sli i terenuri de sport). Necesarul estimat este de circa 480
campusuri concentrate cu precdere în sfera învmântului profesional i tehnic, în
special în jurul nucleelor reprezentate de colile de art i meserii. Se va asigura i
adaptarea calificrilor profesionale la cerinele actuale i de perspectiv ale pieei muncii
i la specificul regional.
Aciunile care vizeaz dezvoltarea serviciilor de orientare i consiliere, atât pentru
elevi cât i pentru prinii sau familiile acestora, se vor concentra cu precdere asupra
zonelor rurale, asupra comunitii rome, precum i a altor grupuri dezavantajate. Pentru
promovarea culturii antreprenoriale prin educaie se va continua introducerea cursurilor
cu caracter aplicativ, inclusiv activiti extracurriculare, pentru dobândirea unor
deprinderi i abiliti utile în vederea inseriei sociale i pe piaa muncii.
Proiectele în curs de finalizare urmresc sporirea atractivitii carierei didactice prin
îmbuntirea sistemelor de recrutare i de meninere în domeniul învmântului a celor
mai buni absolveni de universitate, accesul cadrelor didactice la programele de licen i
masterat, inclusiv cele de masterat pedagogic i interdisciplinar, dezvoltarea de noi
profesii în educaie («learning developer», auditor pentru calitate, asistent educaional
pentru copiii cu cerine educaionale speciale etc.). Pentru îmbuntirea calitii
învmântului preuniversitar la toate nivelurile, se va introduce un sistem unitar de
certificare i de acordare a creditelor profesionale transferabile, precum i reele de bune
practici i repere calitative pentru unitile de învmânt preuniversitar. inând seama de
faptul c utilizarea tehnologiilor informaionale în procesul de predare/instruire se
situeaz în România la un nivel inferior fa de celelalte ri UE, toate programele de
pregtire i de perfecionare a învtorilor, profesorilor i formatorilor vor include
module obligatorii de studiu în acest domeniu.
În vederea gestionrii impactului tendinelor demografice negative asupra
personalului didactic, vor fi realizate programe speciale de reconversie ctre activiti de

84
orientare i de consiliere, activiti extracurriculare, precum i programe de mobilitate
geografic i ocupaional a cadrelor didactice.

O îmbuntire substanial a calitii în învmântul universitar i post-

universitar va interveni în urma elaborrii i aplicrii Cadrului Naional al Calificrilor
din Învmântul Superior. Aceasta presupune introducerea unor criterii i practici
transparente pentru definirea calificrilor i procedurilor de validare, dezvoltarea unor
soluii informatice pentru managementul acestui proces, formarea unui contingent de
evaluatori de calitate a proceselor didactice i a finalitii acestuia în învmântul
superior. Se prevede ca ponderea universitilor care vor primi acreditarea prin prisma
noilor standarde de asigurare a calitii s ajung, în 2015, la 90%. Potrivit
recomandrilor formulate în cadrul dezbaterilor publice asupra prezentei Strategii, în
vederea depirii rezistenei la schimbare a unor structuri osificate, se preconizeaz
atragerea în operaiunile de audit, evaluare i certificare, conform standardelor de calitate
recunoscute internaional pentru învmântul superior, a expertizei oferite de specialiti
independeni din ar i din strintate în sistemul «evaluare colegial».
Creterea relevanei învmântului superior pentru piaa muncii reclam ajustarea
programelor existente sau elaborarea, dup caz, a unor noi programe de licen i
masterat. În acest scop se va întri interaciunea dintre universiti, comunitatea de afaceri
i sectorul cercetare-dezvoltare-inovare sub forma unor parteneriate consolidate, inclusiv
prin constituirea unor formaiuni interdisciplinare complexe de tip «cluster».
Pentru a rspunde cerinelor societii bazate pe cunoatere se va lrgi i diversifica
oferta de educaie post-universitar în ar i în strintate, inclusiv prin realizarea unor
parteneriate cu universiti cu tradiie i performane recunoscute din alte ri ale UE.
Aceasta presupune i o reajustare a alocrii fondurilor disponibile întrucât, în anul 2006,
din totalul bugetului pentru învmânt superior, numai 0,16% a revenit studiilor
doctorale, iar programele post-doctorale nu au beneficiat de finanare public. La nivelul
anului 2015 se prevede ca ponderea doctoranzilor care au obinut titlul de doctor, din
totalul celor sprijinii, s ajung la 90%.

Promovarea principiului educaiei permanente prin învarea pe tot parcursul vieii

reprezint pentru România o direcie de aciune prioritar, dat fiind serioasa rmânere în
urm în privina participrii la diferite forme de calificare, recalificare, specializare sau
perfecionare profesional (de peste 5 ori sub media UE), ca i de dezvoltare social i
personal. Preocuprile în acest domeniu sunt eseniale pentru dezvoltarea personal,
civic i social, precum i din perspectiva anselor de obinere a unui loc de munc mai
bine remunerat prin valorificarea rezultatelor învrii dobândite, de la educaia timpurie
pân la studiile post-universitare i alte forme de educaie a adulilor în contexte formale
cât i non-formale sau informale. Raiunea dezvoltrii i diversificrii acestor forme de
educaie (formal, non-formal i informal) i de formare profesional se leag de
creterea relevanei competenelor astfel obinute de ctre participani pe piaa muncii.
Comitetele Sectoriale vor stabili, pe baza prioritilor strategice de dezvoltare socio-
economic, nevoile de formare profesional a resurselor umane, definind calificrile i
competenele necesare pieei muncii pe termen scurt i mediu.

85
 Dezvoltarea campusurilor educaionale preuniversitare i a parcurilor tehnologice de
nivel superior va oferi baza logistic pentru sistemele de reîmprosptare a cunotintelor,
de recalificare i de dobândire de noi statusuri ocupaionale adecvate cerinelor de pe
piaa muncii pentru aduli, alturi de alte faciliti create anume în acest scop.
Programele i formele de educaie permanent se adreseaz tuturor grupelor de vârst
i nivelurilor de calificare, dar au o importan special în cazul tinerilor, în special al
celor care au abandonat coala înainte de finalizarea cursurilor (rata omajului la aceast
categorie este de 3,5 ori mai mare decât omajul general), al persoanelor vârstnice apte de
munc i al populaiilor defavorizate sau altor grupuri vulnerabile. Amploarea
fenomenelor constatate în România, ca i experiena pozitiv dobândit în alte ri ale
UE, reclam o abordare coerent la nivel naional, corelat inter-sectorial i realizat în
cooperare cu partenerii sociali.
Fa de numrul de participani la programe de calificare i reciclare profesional de
187 mii persoane în anul 2004, se stabilete ca, la nivelul anului 2015, efectivele s
ajung la minimun 360 mii, din care 160 mii femei; ponderea elevilor sau studenilor
sprijinii în tranziia de la coal la viaa activ, care au obinut un loc de munc sau au
participat la cursuri ulterioare, s ajung la 65%, iar numrul celor ce beneficiaz de
serviciile de consiliere în carier s creasc de la circa 86 mii, în 2005, la 400 mii, în
2015.

Întregul sistem de educaie i formare profesional va asimila principiile i

obiectivele dezvoltrii durabile ca element integrator al ansamblului de cunotine,
aptitudini i deprinderi necesare existenei i performanei personale i socio-culturale în
lumea modern. Educaia pentru dezvoltare durabil va fi integrat transversal în toate
programele de pregtire, proiectate i organizate prin câmpuri disciplinare sau module, de
la tiinele naturii la practicile responsabile ale civismului, de la sustenabilitatea
produciei i consumului în raport cu resursele la însuirea principiilor diversitii
culturale, ale bunei guvernri i ale statului de drept. De asemenea, abordarea
educaional a dezvoltrii durabile traverseaz paradigma formal, informal i non-
formal. Educaia pentru dezvoltare durabil necesit cooperare i parteneriat între
multipli factori de decizie: autoritile centrale i locale, sectorul educaional i cel
tiinific, sectorul sntii, sectorul privat, industria, transportul i agricultura, comerul,
sindicatele, mass-media, organizaiile non-guvernamentale, comunitatea local, cetenii
i organizaiile internaionale.
Educaia pentru dezvoltare durabil nu trebuie s se rezume la un punct de vedere
ecologist. Ea se dezvolt ca un concept larg i cuprinztor, reunind aspecte interconectate
referitoare la mediu, ca i la problemele economice i sociale. Raportarea la gama extins
i diversificat de teme care se asociaz principiilor dezvoltrii durabile necesit o
abordare inter- i trans-disciplinar în formule educaionale integrate, cross-curriculare i
complementare, care in seama totodat de specificitatea condiiilor locale, naionale i
regionale, ca i de contextul global. Sistemul de educaie i formare profesional va
valorifica participarea proactiv, i va promova voluntariatul ca expresie a spiritului civic
dobândit cu sprijinul colii.

86
 Prin msurile preconizate, sistemul educaional din România reconecteaz tradiia
colii româneti la conceptul de educaie pentru dezvoltare durabil ale crei coninuturi
tematice sunt transversal integrate în sisteme educaionale formale, non-formale i
informale pe trei dimensiuni: socio-cultural, ambiental i economic prin:
• Coninuturi de educaie socio-cultural pe teme locale i universale precum:
drepturile omului, pacea i securitatea oamenilor, egalitatea sexelor, diversitate cultural,
educaie intercultural, educaie pentru sntate i pentru calitatea vieii, educaia pentru
timpul liber, buna guvernare (transparena, exprimarea liber a opiniilor, libertatea
expresiei, contribuia la formularea politicilor), educaia pro-patrimoniu i pentru
memoria local;
• Coninuturi de educaie ambiental (în i pentru mediu): dezideratul proteciei
mediului în procesul de dezvoltare, calitatea mediului, conservarea, protecia i
ameliorarea sa devin scopul dezvoltrii; educaia pentru regenerarea mediului natural;
educaia pentru reciclarea i refolosirea materialelor;
• Coninuturi de educaie i formare tehnic i profesional prin competene i pro-
atitudini (a avea înelegerea realitii lumii pentru sine i pentru alii; a poseda cunotine
generale i a se specializa într-un domeniu de activitate dat; a continua s învei i a
urmri educaia pe tot parcursul vieii într-o societate care înva); abiliti i aptitudini (a
lucra singur sau în echip cu alii, cu integritate i cu cinste, facând dovad de onestitate,
punctualitate i responsabilitate; a se adapta situaiilor diverse; a cunoate i a înelege
probleme i dificulti, a face dovad de creativitate i de gândire critic pentru a gsi
soluii, a rezolva conflicte fr recurs la violen); etica în mijlocul dezvoltrii
durabilitii sociale.
În acest cadru general, se vor realiza programe adaptate i difereniate pentru mediul
urban i cel rural în privina cultivrii sustenabilitii i implicrii proactive a tinerilor i
cadrelor didactice în elaborarea i punerea în aplicare a unor proiecte i programe
compatibile cu obiectivele dezvoltrii durabile (de pild, în cadrul Agendei Locale 21).
Pentru ca obiectivele i msurile stabilite s aib impactul dorit, politicile
educaionale i de formare profesional aflate în curs de elaborare vor include prevederi
cu relevan direct pentru perspectiva dezvoltrii durabile a României. Prin corelare cu
strategiile naionale i programele sectoriale, inând seama i de evoluiile demografice
previzibile, se va identifica profilul de resurse umane de care România va avea nevoie,
explicitat pe niveluri educaionale, astfel încât s legitimeze restructurrile de sistem i
elaborarea programelor de studiu i curriculum, pe baza rezultatelor ateptate ale
învrii. Se va asigura, astfel, o abordare sistemic, generatoare de efecte optime pe
termen mediu i lung.
Alocrile pentru finanarea programului de dezvoltare a resurselor umane (cofinanat
de Fondul Social European) pentru perioada 2007-2013 se ridic la circa 3,5 miliarde
euro, reprezentând 85% din valoarea total, la care se adaug o contribuie naional de
613 milioane euro.

87
 Orizont 2020. Obiectiv naional: Atingerea nivelului mediu de performan al UE
în domeniul educaiei i formrii profesionale, cu excepia serviciilor în mediul rural i
pentru grupurile dezavantajate, unde intele sunt cele ale UE pentru 2010.

Pentru acest orizont de timp se vor avea în vedere, sub rezerva elaborrilor i
fundamentrii ulterioare, urmtoarele direcii strategice de aciune:
• Restructurarea ciclurilor de învmânt pe baza profilului de formare specific, i
redefinirea programelor de pregtire în funcie de nivelurile de referin agreate pentru
Cadrul Naional al Calificrilor, astfel încât s fie asigurate transparena sistemului care
sprijin învarea pe tot parcursul vieii, precum i mobilitatea ocupaional. Operaiunile
de restructurare trebuie s duc la asigurarea accesului i la îmbuntirea substanial a
calitii ofertei de pregtire prin dobândirea de competene care s susin dezvoltarea
personal, competitivitatea i dezvoltarea durabil;
• Dezvoltarea capacitii i inovaiei instituionale, având la baz managementul
cunoaterii, i crearea reelelor de cooperare care s includ parteneriatele public-privat,
în condiiile descentralizrii sistemului de învmânt i al autonomiei universitare;
• Profesionalizarea managementului educaional i colar prin formarea resurselor
umane pentru leadership eficient, pentru promovarea atitudinilor participative, proactive
i anticipative, i prin dezvoltarea competenelor specifice, acordând aceeai prioritate
celor sociale i personale.
• Deschiderea sistemului formal de educaie prin recunoaterea achiziiilor de
învare dobândite în contexte non-formale sau informale. Este de ateptat ca, pân în
2020, s existe acces real la centre de validare a competenelor dobândite în asemenea
contexte, promovând astfel importana acordat experienei de via i munc i relevana
ofertei educaionale, atât pentru aspiraiile celor care înva cât i pentru nevoile de
dezvoltare economic i social.
• Dezvoltarea bazei instituionale i logistice a sistemului educaional naional,
inclusiv în ceea ce privete educaia fizic i activitile sportive i recreative, paralel cu
diversificarea ofertei educaionale non-formale i informale. Cuprinderea în sisteme de
învare permanent, recalificare sau reciclare profesional se va ridica la minimum 15%
din grupa de vârst 25-64 ani.
• Creterea calitii procesului de formare a personalului didactic i de conducere
din învmânt prin sisteme flexibile, pentru înnoirea stocului de cunotine, punând
accentul pe promovarea comportamentelor de tip „practician reflexiv”, capabil s
transmit abordri interdisciplinare în susinerea dobândirii rezultatelor învrii, în
special a celor derivate din exigenele socio-culturale, economice i ambientale ale
dezvoltrii durabile.
• Accentuarea pregtirii tinerilor pentru a se instrui pe tot parcursul vieii, pentru a
dobândi inteligena socio-emoional i capacitatea de a se adapta competitiv pe piaa
muncii din Uniunea European.
• Dezvoltarea unor programe de studiu difereniate conform specificului regiunilor
i nevoilor elevilor/studenilor, acoperirea unui spectru larg i echilibrat de domenii ale

88
cunoaterii pentru înelegerea în profunzime a legturilor corelative între aspectele
economice, sociale i de mediu, însuirea limbilor strine, valorizarea oportunitilor
pentru învare inter- i trans-disciplinar, dobândirea de abiliti privind
planificarea/cercetarea atât la nivel individual cât i în echipe, implicarea participativ în
serviciile pentru comunitate; spiritul de responsabilitate fa de problemele globale
comune; respect fa de valorile universale, multiculturalitate i specificul identitar;
dezvoltarea curiozitii creatoare i (auto)interogarea continu.
• Extinderea învmântului i formrii profesionale de calitate în mediul rural,
cultivarea egalitii de anse i atragerea în sistemul educaional a tinerilor din grupurile
defavorizate.
• Extinderea cooperrii internaionale prin iniierea i participarea la programe i
proiecte europene, bilaterale, transfrontaliere; lrgirea prezenei colii româneti în
organismele reprezentative la nivel european i internaional; încurajarea participrii
diasporei tiinifice româneti la proiecte educaionale realizate în România, i la
evaluarea proiectelor, programelor i politicilor educaionale relevante pentru domeniul
dezvoltrii durabile.

Orizont 2030. Obiectiv naional: Situarea sistemului de învmânt i formare

profesional din România la nivelul performanelor superioare din UE; apropierea
semnificativ de nivelul mediu al UE în privina serviciilor educaionale oferite în
mediul rural i pentru persoanele provenite din medii dezavantajate sau cu dizabiliti.

• Principiile i practicile dezvoltrii durabile vor fi încorporate organic în ansamblul

politicilor educaionale. În baza direciilor strategice care urmeaz s fie convenite, în
linii generale, în anul 2009, se vor realiza exerciii de viziune bazate pe evaluarea
comparativ a rezultatelor obinute la fiecare 5 ani, cel relevant pentru orizontul 2030
fiind anul 2019.
• Eficiena intern i extern a sistemului de educaie, de la educaia timpurie la
studiile post-doctorale, de la educaia formal la cea non-formal, de la formarea
profesional iniial i continu pân la accesul echitabil la învare, în condiii de
calitate, va fi în continuare obiectivul principal. Învarea eficient va rmâne o prioritate,
iar formele i metodele de predare vor fi caracterizate prin diversitatea i flexibilitatea
abordrilor pedagogice, i se vor concentra pe formarea deprinderii de a înva i de
acumula cunotine utile i a capacitii de a aplica aceste deprinderi într-un spectru larg
de domenii.
• Metodologia de evaluare, certificare i atestare a calitii actului educaional,
precum i a relevanei acestuia pe piaa muncii se va alinia la procedurile de raportare la
reperele de performan adoptate în Uniunea European, i la cele mai bune practici
existente pe plan mondial.
• Extinderea în continuare a cooperrii internaionale.

89
 2.2. Cercetarea tiinific i dezvoltarea tehnologic, inovarea

Sectorul cercetare-dezvoltare-inovaie a suferit, probabil, cel mai mult de pe urma

„pierderilor colaterale” cauzate de tranziia României la economia de pia. Tarele, care
fuseser evidente înc din anii ’80 ai secolului trecut, au fost exacerbate timp de aproape
15 ani de o subfinanare cronic (într-o proporie, raportat la PIB, de peste trei ori mai
mic decât media UE) i o restructurare întârziat a sectorului, ducând la reducerea
drastic a numrului de cercettori activi (cu circa 30%, adic 2,6 cercettori la 1000 de
persoane angajate, fa de media de 7,8 în UE-25), simultan cu modificarea negativ a
mediei lor de vârst (64% peste 40 de ani). Aplicarea unor strategii de supravieuire
dictate de penuria de resurse, a afectat grav atractivitatea carierei de cercetare, ceea ce s-a
tradus prin migrarea masiv a cercettorilor performani ctre alte sectoare ale economiei
sau în strintate, dublat de scderea influxului de tineri talentai, care au fost descurajai
de remunerarea slab i de lipsa de claritate i transparen a criteriilor de promovare
profesional.
Prelungirea acestei situaii a avut un impact nefavorabil i asupra meninerii i
dezvoltrii infrastructurii de cercetare, precum i asupra relaiilor de colaborare
internaional în domeniu, chiar i în acele subramuri unde performanele i dotrile
existente situau cercetarea româneasc la un nivel competitiv pe plan european. Ca
urmare a acestei combinaii de factori, numrul de cercettori raportat la populaia
României reprezint doar o treime din media rilor UE, iar din punct de vedere calitativ,
numrul de lucrri tiinifice produse de autori români, sau de citate referitoare la
rezultatele cercetrilor lor în publicaiile internaionale de prestigiu, precum i numrul de
brevete româneti înregistrate sau supuse spre aprobare în ar sau în strintate se
plaseaz la cote sczute (locul 69 în lume), cu mult sub potenialul existent.

Orizont 2013. Obiectiv naional general: Atingerea mediei UE la indicatorii de baz

ce descriu structura i performana sistemului de cercetare, dezvoltare i inovare.

Strategia Naional de Cercetare, Dezvoltare i Inovaie 2007-2013, elaborat în urma

unei largi consultri cu factorii interesai, sub egida Autoritii Naionale pentru Cercetare
tiinific în decembrie 2006 i însuit de Guvernul României în 2007, cuprinde o
evaluare critic a situaiei actuale, viziunea general pentru viitor, detalierea obiectivelor
strategice, aplicaii privind cercetarea exploratorie i de frontier, prioritile investiiei
publice i promovarea inovrii, precum i msurile concrete de implementare i
monitorizare a Strategiei. În elaborarea Strategiei s-au avut în vedere coerena cu
principalele documente specifice ale UE (în special Strategia Lisabona revizuit-2005,
participarea la Programul Cadru 7 pentru tiin i tehnologie i la alte instrumente de
colaborare specifice), precum i complementaritatea i sinergia cu politicile generale,
strategiile sectoriale i programele operaionale adoptate pe plan naional.
În acest scop, au fost definite trei obiective strategice:
(a) Crearea de cunotine prin obinerea unor rezultate tiinifice i tehnologice de
vârf, creterea vizibilitii internaionale a cercetrii româneti i transferul rezultatelor în

90
economie i societate, ameliorarea substanial, calitativ i cantitativ, a performanei
capitalului uman din cercetare, inclusiv prin dezvoltarea unor poli de excelen;
(b) Creterea competitivitii economiei româneti prin promovarea inovrii cu
impact efectiv la nivelul operatorilor economici, accelerarea transferului tehnologic,
deplasarea accentului spre exerciii de rezolvare a problemelor complexe cu aplicabilitate
direct, stimularea parteneriatelor cu firmele din sectoarele produciei i serviciilor pe
baze competitive, crearea de centre de competen i platforme tehnologice;
(c) Creterea calitii sociale a cercetrii prin generarea de soluii conceptuale i
tehnologice cu impact direct în elaborarea i implementarea politicilor publice i
corelarea acestora în special în domenii precum sntatea public, protecia mediului,
infrastructura, amenajarea teritoriului i gestionarea durabil a resurselor naionale pe
baze eco-responsabile.

Pentru implementarea acestei viziuni strategice sunt stabilite obiective specifice,

unele dintre acestea coninând i inte numerice cu referin la media UE:
• Creterea performanei prin plasarea cercetrii din România în grupul primelor
35 de ri în privinta apariiilor în publicaiile indexate ISI (locul 48 în 1995-2005),
creterea de 10 ori a numrului de brevete EPO la un milion de locuitori (1,72 în 2003
fa de media UE de 137), triplarea numrului de brevete OSIM fa de 2006 i creterea
ponderii brevetelor high-tech, dublarea ponderii firmelor inovative (19% în 2002-2004);
• Dezvoltarea resurselor sistemului prin triplarea numrului de cercettori,
concomitent cu descreterea mediei de vârst sub 40 de ani, asigurarea unui numr mediu
anual de 2.000 burse doctorale, o pondere de 50% de doctori i doctoranzi în totalul
cercettorilor, creterea atractivitii carierei de cercettor i aplicarea unor criterii de
performan în promovarea profesional, atragerea în instituiile de cercetare sau în
proiecte realizate în România a unor cercettori de valoare sau de perspectiv din
strintate sau din rândul diasporei tiinifice româneti, facilitarea accesului la
infrastructuri de cercetare performante în ar i în strintate, în special în UE;
• Antrenarea sectorului privat prin creterea cheltuielilor private pentru
cercetare-dezvoltare la 1,5% din PIB, stimularea mediului privat pentru asimilarea
rezultatelor cercetrii în producia de bunuri i servicii, dezvoltarea parteneriatelor
public-privat în tiin i tehnologie i a interfeelor specializate între cerere i ofert,
simplificarea accesului firmelor inovative la schemele de cofinanare în colaborare cu
cercetarea din universiti i instituiile publice;
• Creterea capacitii instituionale prin reducerea fragmentrii actuale a
sistemului i încurajarea participrii la reele de cercetare pe plan naional i internaional,
afirmarea instituiilor de învmânt i cercetare româneti ca actori pe piaa
internaional a cunoaterii i ca parteneri viabili ai firmelor, profesionalizarea
managementului cercetrii, evaluarea independent, preferabil internaional, a
performanei cercetrii cu finanare public, consolidarea rolului tiinei în societate prin
promovarea eticii i egalitii de anse precum i a comunicrii i dialogului tiin-
societate;

91
 • Extinderea cooperrii internaionale prin participarea la programe i proiecte
transfrontaliere i iniierea altora noi, o mai bun prezen a României în organismele
reprezentative la nivel european i internaional, încurajarea participrii diasporei
tiinifice româneti la proiecte realizate în România i la evaluarea proiectelor,
programelor i politicilor publice relevante.
Strategia ofer o viziune integrat a cercetrii în sistemul economiei bazate pe
cunoatere, cu interfeele sale multiple cu societatea, mediul financiar, de informare i
politic, statueaz necesitatea evalurii cercetrii în funcie de capacitatea sa inovativ, i
subliniaz importana gestionrii i administrrii profesioniste a cercetrii cu accent pe
managementul contractelor, resurselor financiare i drepturilor de proprietate intelectual.
Pe baza unui cuprinztor exerciiu de foresight, primul de acest gen în domeniul tiinei i
cercetrii în România, Strategia stabilete domeniile prioritare ale activitilor de
cercetare-dezvoltare cu finanare public: tehnologiile societii informaionale; energia;
mediul; sntatea; agricultura, securitatea i sigurana alimentar; biotehnologia;
materiale, procese i produse inovative; spaiu i securitate; cercetri socio-economice i
umaniste.

În domeniul inovrii, obiectivul propus este ca, în ciuda decalajelor existente în

prezent, ponderea firmelor din România care introduc produse sau servicii inovative s se
apropie de media UE spre sfâritul perioadei de referin. În scopul promovrii unor
politici coerente de inovare, se va introduce un sistem de coordonare transversal la nivel
naional, se va crea un portal dedicat întreprinderilor, în special IMM-urilor, se vor lansa
programe parial subvenionate de pregtire în domeniul managementului inovrii i se
vor dezvolta entiti de transfer tehnologic (de la brevet la produs, serviciu sau proces) în
cadrul unitilor de învmânt i cercetare, ca premis pentru formarea unor clustere
tiinifice i de inovare. Se prevd modaliti flexibile de racordare la tendinele în curs
de articulare în cadrul UE privind inovarea în servicii, reglementrile privind ajutoarele
de stat pentru cercetare-dezvoltare, brevetarea la nivel european i protejarea proprietii
intelectuale pentru coninutul digital.
Prin îndeplinirea acestor obiective, sectorul de cercetare-dezvoltare-inovare va
contribui la traducerea în practic a preceptelor dezvoltrii durabile, favorizând crearea
de noi compatibiliti i sinergii prin abordri pluridisciplinare complexe. În mod
progresiv, adoptarea i însuirea organic a principiilor i obiectivelor dezvoltrii
durabile va determina apariia unor noi elaborri tiinifice teoretice i aplicative pe liniile
de jonciune dintre domeniile de studiu tradiionale, constituindu-se într-un efort superior
de sintez.

Msurile pentru asigurarea unui cadru instituional adecvat de implementare a

Strategiei includ activitatea Consiliului Naional pentru Politic, Stiin i Tehnologie, cu
misiunea de a veghea asupra corelrii politicilor relevante la nivel inter-departamental, i
a Autoritii Naionale pentru Cercetare tiinific, organism executiv însrcinat cu
planificarea strategic, elaborarea, aplicarea i monitorizarea politicilor i programelor, în
special a Planului Naional de Cercetare, Dezvoltare i Inovare. În acest scop vor fi create
trei noi instituii publice: Consiliul Cercetrii, Consiliul pentru Dezvoltare Tehnologic i

92
Consiliul pentru Inovare. Academia Român, ministerele i academiile de ramur îi
elaboreaz propriile planuri de implementare a Strategiei.

Efortul combinat de finanare din surse publice i private pentru activitile de

cercetare, dezvoltare i inovare se prevede s ajung la 2,3% din PIB la orizont 2013
(2,5% în 2015), apropiindu-se astfel de realizarea obiectivului UE (3% în 2010).
Finanarea public a acestui sector a cunoscut o dinamic ascendent în ultimiii ani,
având ca int 1% în 2010. Se au în vedere msuri adiionale de natur fiscal i folosirea
flexibil a fondurilor structurale i a ajutoarelor de stat, într-un mod compatibil cu
reglementrile UE, pentru încurajarea investiiilor în transferul de tehnologie i
promovarea inovrii, în special pentru IMM-uri.

În plus, Programul Operaional Sectorial “Creterea competitivitii economice”

prevede sprijinirea cercetrii, dezvoltrii tehnologice i inovrii prin promovarea
parteneriatelor între universiti sau institute de cercetare i întreprinderi, în vederea
obinerii de rezultate aplicabile în economie, suplimentrii investiiilor în infrastructura
de cercetare-dezvoltare-inovare, îmbuntirii capacitii administrative i accesului
întreprinderilor la rezultatele cercetrii. Pentru realizarea unor astfel de investiii, prin
acest Program au fost alocate circa 646,5 milioane euro, din care circa 83% reprezint
contribuia Fondului European de Dezvoltare Regional, la care se va aduga o
contribuie privat estimat la circa 180 milioane euro.

Operaiunile de monitorizare i evaluare se bazeaz pe indicatorii de performan

inclui în planurile de implementare. În fiecare an se va da publicitii un raport asupra
îndeplinirii obiectivelor stabilite. În anul 2010 se va publica raportul independent de
evaluare la mijlocul perioadei de implementare, iar în anul 2013 se va realiza un studiu
post-implementare i de impact, i se va proceda la corecia Strategiei pentru o nou
perioad, având la baz evaluarea rezultatelor obinute, analiza funcionrii sistemului în
ansamblu, precum i considerarea elementelor prospective legate de evoluia tiinei i
tehnologiei.

Orizont 2020. Obiectiv general: Încadrarea cercetrii româneti în fluxul principal

al evoluiilor tiinifice i tehnologice din UE; generalizarea activitilor inovative;
apariia unor centre de excelen cu impact internaional.

Se are în vedere perfecionarea, în continuare, a cadrului legislativ, regulatoriu i

instituional, dezvoltarea interfeei cu firmele inovative i promovarea cofinanrii cu
capitalul privat. Cheltuielile publice pentru cercetare-dezvoltare-inovare în universiti i
uniti specializate se vor ridica la cel puin 3% din PIB.

93
 Orizont 2030. Obiectiv general: Statornicirea principalelor elemente ale societii i
economiei bazate pe cunoatere; contribuii eseniale ale cercetrii româneti la
realizarea obiectivelor complexe ale dezvoltrii durabile.

3. Instrumente financiare i economice

În etapa actual nu se are în vedere constituirea unui buget separat pentru

implementarea obiectivelor Strategiei Naionale pentru Dezvoltare Durabil. Revizuirile
ulterioare, începând cu iunie 2011, vor determina necesitatea i fezabilitatea acestei
msuri. Obiectivele-int ale prezentei Strategii i reviziilor sale ulterioare vor constitui
puncte de reper pentru elaborarea i fundamentarea bugetului de stat i bugetelor locale
(anuale i multi-anuale), i pentru formularea i susinerea propunerilor României în
vederea elaborrii i aprobrii alocrilor financiare în cadrul viitoarelor exerciii bugetare
ale UE (2014-2020 i 2021-2027).
În programarea cheltuielilor i definirea perspectivelor realiste de accesare a
diferitelor surse de finanare se va ine seama i de actualele tendine din cadrul UE
privind transparena preurilor de pia pentru a reflecta costurile economice, sociale i de
mediu, transferul poverii fiscale de la fora de munc la consumul de resurse i energie
i/sau poluare, precum i reforma subveniilor care urmeaz a fi decis pân la sfâritul
anului 2008.

Sursele de finanare posibile pentru realizarea obiectivelor Strategiei Naionale

pentru Dezvoltare Durabil, conform Planului Naional de Dezvoltare, Programelor
Operaionale i planurilor de aciune specifice aprobate sunt:
• Contribuia UE prin instrumentele structurale (Fondul European pentru
Dezvoltare Regional, Fondul Social European, Fondul de Coeziune) pentru obiectivul
„Convergen” i obiectivul „Cooperare teritorial European” i cofinanarea naional
public (buget de stat, bugete locale, credite externe, alte surse publice) i privat
aferent.
• Fondurile de tip structural ale UE (Fondul European Agricol pentru Dezvoltare
Rural, Fondul European de Pescuit) i cofinanarea naional aferent din surse publice
i private.
• Fonduri alocate de la bugetul de stat i bugetele locale destinate programelor de
investiii pentru dezvoltare, având obiective similare celor cofinanate din fondurile
comunitare sus-menionate.
• Credite externe pentru investiii din partea instituiilor financiare internaionale
(Banca European de Investiii – BEI, Banca European pentru Reconstrucie i
Dezvoltare – BERD, Banca Mondial etc.) precum i din alte surse (fonduri suverane,
fonduri private cu profil investiional etc.) pentru susinerea unor proiecte naionale

94
congruente cu obiectivele Strategiei Naionale pentru Dezvoltare Durabil i a Strategiei
UE în materie.
• Alte instrumente financiare (încurajarea, în continuare, a investiiilor strine
directe, utilizarea mai activ a pieei de capital, în spe prin lansarea de oferte publice
iniiale (IPO), lrgirea bazei de creditare bancar prin stimularea economisirii interne,
dezvoltarea instrumentelor de plasament pe termen lung, concesionarea unor proiecte de
infrastructur i utiliti publice, promovarea parteneriatelor public-privat etc.).

Programarea financiar a Planului Naional de Dezvoltare 2007-2013 prevede un

necesar de investiii în sum total de 58.673,10 milioane euro, care se pliaz perfect pe
obiectivele stabilite de UE pentru alocarea fondurilor structurale i de coeziune i a celor
pentru agricultur i pescuit. Din acest total, circa 32 miliarde euro pot fi finanate prin
intermediul instrumentelor structurale i al fondurilor pentru agricultur i pescuit ale UE
care au o destinaie precis, cu condiia asigurrii unei capaciti naionale de absorbie
cât mai mari. Diferena urmeaz s se acopere din bugetul de stat, credite externe i alte
surse.

Pentru finanarea suplimentar a obiectivelor Strategiei Naionale pentru Dezvoltare

Durabil pot fi accesate, pe baze competitive, prin proiecte prezentate de ctre statele
membre ale UE, individual sau prin participarea la consorii, direct la Comisia
European, i alte fonduri ale UE care nu fac parte din fondurile structurale i de
coeziune, cum ar fi de exemplu:
• Fondul de Solidaritate al UE, care are ca obiectiv asigurarea asistenei financiare
în cazul producerii unor calamiti, inclusiv ca efect al schimbrilor climatice, în valoare
total, pentru întreaga Uniune, de 1 miliard euro pe an.
• Programul „Marco Polo II”, care sprijin interconectarea diferitelor modaliti de
transport, îmbuntirea performanelor de mediu în transporturi i decongestionarea
traficului în orae precum i pe reelele rutiere trans-europene, cu o alocare financiar
total de 450 milioane euro.
• Programul pentru competitivitate i inovare, care sprijin obiectivele de
sustenabilitate a produciei i consumului, cu o alocare financiar total de 3,62 miliarde
euro.
• Programul „Progres: ocuparea forei de munc i solidaritatea social” pentru
susinerea introducerii sporurilor i facilitilor pentru reducerea omajului, combaterea
discriminrii, încurajarea egalitii de anse i promovarea incluziunii sociale, cu o
alocare financiar total de 743 milioane euro.
• Fondul european de ajustare la globalizare pentru susinerea reconversiei
profesionale i repoziionrii pe piaa forei de munc a angajailor afectai de schimbrile
survenite în comerul global, cu o finanare total care se ridic la un plafon de maximum
500 milioane euro pe an.

95
 • Programul „Lifelong learning” (învare pe tot parcursul vieii) pentru facilitarea
mobilitii cadrelor didactice i întrirea legturilor dintre instituiile de învmânt i
cele de formare profesional continu prin intermediul programelor „Comenius”,
„Erasmus”, „Leonardo da Vinci” i „Grundtvig”, cu o alocare financiar de 6,97 miliarde
euro.
• Programul-cadru 7 (Framework Programme 7 – FP7) pentru extinderea
capacitii de cercetare tiinific, dezvoltare tehnologic i inovare în spaiul Uniunii
Europene precum i cu ali parteneri, cu o alocare financiar de 53,272 miliarde euro.
• Programul reele trans-europene (Trans-European Networks) pentru facilitarea
mobilitii i circulaiei libere sustenabile a cetenilor, bunurilor, capitalurilor i energiei
între statele membre ale Uniunii Europene, cu o alocare financiar de 8,168 miliarde
euro.

Pe lâng aceste programe ale UE, România mai poate s acceseze fondurile alocate
prin Mecanismul Financiar al Spaiului Economic European constituit de statele Europei
Occidentale care nu sunt membre ale UE (Islanda, Lichtenstein, Norvegia) destinate în
principal întririi capacitii instituionale i administrative i proiectelor în domeniul
proteciei mediului sau formrii profesionale, cu o alocare financiar în valoare de 50,5
milioane euro pentru perioada 2008-2011, atribuirea fondurilor facându-se sub form de
grant în proporie de 60-90%. La aceste fonduri se adaug cele acordate în cadrul
asistenei bilaterale de statele membre UE sau alte state europene (Norvegia, Elveia).

4. Comunicare, mobilizarea actorilor i multiplicarea factorilor de

succes

Adoptarea Strategiei Naionale pentru Dezvoltare Durabil a României marcheaz

începutul unui proces de lung durat care va duce, în etape succesive, la încetenirea
unui nou model de dezvoltare, în conformitate cu orientrile strategice convenite la nivel
mondial, în cadrul Organizaiei Naiunilor Unite, i cu directivele Uniunii Europene. În
aceste condiii este important s se aduc la cunotina decidenilor la toate nivelurile i a
publicului larg principiile dezvoltrii durabile, necesitatea trecerii la un nou model de
dezvoltare, problemele majore cu care se confrunt România i modul în care acestea se
reflect în obiectivele prezentei Strategii. Acest proces nu se limiteaz la o campanie
punctual de popularizare ci trebuie s reprezinte o preocupare permanent, cu implicarea
activ a tuturor factorilor interesai: autoritile centrale i locale, partidele politice,
asociaiile patronale i profesionale, partenerii sociali, sistemul de educaie i cercetare,
societatea civil, mass media.
Dup adoptarea Strategiei Naionale, se va elabora un program de msuri concrete, cu
responsabiliti, resurse i termene de execuie precise, privind aciunile de informare,
comunicare i diseminare a celor mai bune practici din experiena României i a
celorlalte state membre ale UE legate de implementarea obiectivelor dezvoltrii durabile.

96
Orientarea i coordonarea Programului de Comunicare pe linie guvernamental i
administrarea fondurilor publice alocate în acest scop va reveni Comitetului
Interdepartamental (a se vedea Partea V), în strâns conlucrare cu Consiliul Consultativ
pentru Dezvoltare Durabil.
În perioada imediat ulterioar adoptrii Strategiei, se vor întreprinde urmtoarele
aciuni care au finanarea asigurat prin fondurile alocate în vederea elaborrii prezentei
Strategii:
• Publicarea textului în limba român al Strategiei Naionale pentru Dezvoltare
Durabil, dup finalizarea i aprobarea acestuia, sub form de brour i difuzarea ctre
autoritile publice centrale i locale, partidele politice, comisiile parlamentare, asociaiile
patronale i profesionale, unitile de învmânt i cercetare, organizaiile
neguvernamentale i alte formaiuni ale societii civile i mijloacele de informare în
mas, scrise i audio-vizuale. Un numr suficient de exemplare va fi pus la dispoziia
Ministerului Afacerilor Externe pentru a fi transmis la oficiile diplomatice i consulare
ale României pentru informarea rezidenilor români în strintate.
• Traducerea i publicarea textului Strategiei în limba englez în vederea prezentrii
la Comisia European i difuzrii la Parlamentul European i alte instituii ale UE,
precum i la alte instituii sau organizaii guvernamentale i neguvernamentale interesate.
• Meninerea în funciune, înc cel puin trei luni, a site-urilor Internet dedicate
exclusiv Strategiei Naionale pentru Dezvoltare Durabil, în regim interactiv, la
Ministerul Mediului i Dezvoltrii Durabile i la Centrul Naional pentru Dezvoltare
Durabil /PNUD din Bucureti, pân la preluarea acestor atribuii de ctre Comitetul
Interdepartamental i Consiliul Consultativ, care vor dezvolta portale proprii pe acest
subiect.
• Continuarea implicrii active a instituiilor, organizaiilor i persoanelor care au
participat la elaborarea prezentei Strategii în prezentarea obiectivelor acesteia în cadrul
unor întruniri publice cu grupuri-int (tineret, patronate, sindicate, organizaii
neguvernamentale etc.), manifestri tiinifice (conferine, simpozioane, seminarii) pe
plan naional, regional i local, articole i interviuri în presa scris i audio-vizual.

Conform recomandrilor exprese coninute în Strategia pentru Dezvoltare Durabil a

Uniunii Europene, se supun ateniei Comitetului Interdepartamental i Consiliului
Consultativ pentru Dezvoltare Durabil urmtoarele msuri ce ar urma s fie incluse în
Programul de Comunicare:
• Producerea unor brouri de popularizare care s explice coninutul noiunii de
dezvoltare durabil i s prezinte principalele obiective ale Strategiei UE i ale Strategiei
Naionale pentru Dezvoltare Durabil.
• Încheierea unor convenii cu societile publice de radiodifuziune i televiziune,
vizând, în special, programele cu caracter educaional, pentru includerea unor teme de
prezentare sau dezbatere privind dezvoltarea durabil; achiziionarea de spaiu publicitar
la posturile private de radio i TV pentru transmiterea de scurte mesaje de interes public
legate de preceptele dezvoltrii durabile.

97
 • Folosirea activ a reelelor regionale i locale constituite în cadrul implementrii
programului Agenda Local 21, i a metodelor de consultare public folosite în cadrul
acestui proces pentru diseminarea iniiativelor reuite i celor mai bune practici în
realizarea de proiecte concrete la nivelul comunitilor prin aplicarea principiilor
dezvoltrii durabile.
• Încurajarea Senatelor universitare s includ în tematica recomandat pentru
lucrrile de licen, masterat sau doctorat subiecte consacrate promovrii directe sau
indirecte a ideei de sustenabilitate i responsabilitate ecologic, i facilitarea publicrii
prioritare a celor mai meritorii lucrri de acest tip.
• Încurajarea autoritilor i comunitilor locale din România s participe la
Campania UE pentru municipaliti i orae sustenabile în vederea schimbului de bune
practici i elaborrii de criterii calitative, indicatori i instrumente (cum ar fi evalurile de
impact) pentru aplicarea concret a principiilor dezvoltrii durabile pe plan local, i
acordarea de premii anuale pentru cele mai reuite iniiative.
• Promovarea, în România, cu sprijinul asociaiilor patronale, partenerilor sociali i
Camerelor de Comer i Industrie, a obiectivelor i practicilor Alianei Europene pentru
Responsabilitatea Social Corporativ (Corporate Social Responsibility – CSR), în
vederea lansrii voluntare în mediul de afaceri a unor iniiative ce trec dincolo de cadrul
minimal al cerinelor legale.
• Asigurarea prin msuri concrete a aplicrii integrale i consecvente în România a
prevederilor Conveniei de la arhus privind accesul la informaii, participarea public la
procesul decizional i accesul la justiie în problemele de mediu.

98
Partea IV. Probleme i preocupri specifice situaiei din
România

O serie de aspecte care in de aplicarea preceptelor dezvoltrii durabile nu figureaz

în Strategia pentru Dezvoltare Durabil a Uniunii Europene, întrucât problemele
respective au fost depite de rile care formeaz nucleul central al UE cu multe decenii
în urm i, deci, nu mai constituie obiectul unei preocupri prioritare. În cazul României
îns, exist indicatori (ex. structura proprietilor agricole, accesul la ap potabil i
canalizare, infrastructura transporturilor, eficiena energetic i consumul de resurse
raportat la PIB, productivitatea muncii, starea general de sntate, calitatea formrii
profesionale etc.) care o plaseaz, înc, la un nivel inferior fa de majoritatea rilor
membre ale UE. Aceast seciune este consacrat tocmai elucidrii unor asemenea
probleme ce se cer rezolvate paralel i simultan cu efortul de a realiza o conformitate
deplin cu normele i standardele Uniunii Europene.

1. Riscuri i vulnerabiliti generate de factori endogeni i

exogeni

Realizarea obiectivelor Strategiei pentru Dezvoltare Durabil a României poate fi

influenat de apariia unor perturbri generate de factori interni sau externi. Unele dintre
aceste eventualiti pot fi prevzute, dar impactul lor este dificil de evaluat i prognozat,
cantitativ sau ca ealonare în timp.
Modelul propus pe termen lung este unul potenial, dinamica dezvoltrii fiind
dependent, într-o anumit msur, de disponibilitatea resurselor i de conjuncturi.
Devieri majore ale politicilor naionale de la obiectivele i angajamentele asumate de
România ca stat membru al UE sunt puin probabile, dar sunt posibile anumite întârzieri
sau necorelri în implementarea acestora.

Principalii factori endogeni de risc ar putea fi urmtorii:

• Ajustarea conjuctural a politicilor economice ca urmare a instabilitii politice
i/sau a nerespectrii principiilor dezvoltrii durabile, în funcie de configuraia
majoritii parlamentare sau de doctrinele partidelor politice aflate la guvernare;
• Întârzierea implementrii unui sistem îmbuntit de luare a deciziilor i de
cretere a responsabilitii instituiilor publice în raport cu rezultatele politicilor
promovate, analizelor de impact i utilizrii tehnicilor de monitorizare sistematic i
activ;

99
 • Continuarea actualelor tendine demografice negative, accentuarea declinului
demografic i producerea unor dezechilibre structurale cu profunde implicaii de natur
economic i social;
• Accentuarea neîncrederii fa de imparialitatea, transparena i operativitatea
actului de justiie;
• Cooperarea formal i ineficient a instituiilor publice cu sectorul privat
(patronatele), asociaiile profesionale i partenerii sociali în elaborarea i implementarea
politicilor publice i a msurilor pentru creterea competitivitii bazate pe sporirea
productivitii resurselor materiale consumate i a muncii, precum i pe promovarea
prioritar a exportului i asigurarea echilibrelor macroeconomice;
• Selectarea dup principii clientelare a prioritilor în alocarea financiar a
fondurilor cu caracter public în detrimentul proiectelor cu impact economico-social major
i efecte pozitive asupra mediului, bazate pe evaluarea competent a raportului efect/efort
financiar, pe termen mediu i lung;
• Întârzierea descentralizrii i a msurilor pentru creterea substanial a capacitii
administrative, a potenialitii de a genera proiecte eligibile pentru finanare din punctul
de vedere al eficienei economice, sociale i ecologice, i de a executa asemenea proiecte
în cadrul termenelor stabilite prin studiile de fezabilitate; amânarea acestor msuri poate
reduce gradul de accesare a fondurilor UE, precum i posibilitile de acoperire a
deficitului de cont curent;
• Eficiena limitat a politicilor orientate spre continuarea procesului de dezinflaie,
ceea ce poate avea o influen nefavorabil serioas asupra echilibrelor macroeconomice
i creterii economice sustenabile;
• Capacitatea limitat de a anticipa apariia unor fenomene meteorologice extreme
ca urmare a schimbrilor climatice (perioade prelungite de secet, inundaii, epidemii), i
de a lua msuri pentru limitarea efectelor posibile ale acestora asupra sntii i
bunstrii populaiei, agriculturii i preurilor la produsele agro-alimentare;
• Continuarea tendinelor de cretere exagerat a creditelor de consum i a
importurilor pentru consumul curent;
• Creterea veniturilor în neconcordan cu evoluia productivitii muncii, ca
urmare a adoptrii unor decizii populiste în perioadele pre-electorale i a tensiunilor
existente pe piaa forei de munc în condiiile deficitului de angajai cu experien în
anumite sectoare;
• Amânarea implementrii politicilor adecvate pentru reducerea intensitii
energetice i a msurilor pentru asigurarea necesarului de energie, în condiii sustenabile,
pentru funcionarea economiei i consumul populaiei;
• Utilizarea ineficient a fondurilor publice destinate formrii iniiale i continue a
resurselor umane i stimulrii activitilor de cercetare-dezvoltare-inovare care reprezint
domenii de importan major pentru dezvoltarea durabil.

100
 Printre factorii de risc exogeni care trebuie avui în vedere s-ar putea numra:
• Accentuarea dincolo de limite sustenabile a fenomenului migraiei externe ca
urmare a adoptrii de ctre unele ri mai dezvoltate a unor politici de imigrare având nu
numai o dimensiune economic, impus de deficitul de for de munc în anumite
sectoare, ci i o dimensiune demografic pentru corectarea efectelor unei nataliti
sczute i a procesului de îmbtrânire a populaiei;
• Amplificarea tendinelor de cretere a preurilor la petrol, gaze naturale, minereu
de uraniu, ceea ce poate genera efecte serioase asupra inflaiei i a siguranei energetice;
• Incertitudinile cu privire la atitudinile investitorilor strini fa de pieele
emergente, care ar putea fi cauzate, în principal, de creterea deficitului extern i de lipsa
de predictibilitate a politicii fiscale, cu efecte negative asupra volumului i calitii
investiiilor în sectorul productiv al economiei i asupra gradului de acoperire din aceast
surs a deficitului de cont curent;
• Creterea costurilor finanrii externe ca urmare a turbulenelor financiare
internaionale i a scderii posibile a rating-ului de ar, ceea ce poate induce influene
nedorite asupra cursului monedei naionale i asupra ratei inflaiei.

În vederea identificrii factorilor de risc i pentru gestionarea situaiilor de criz

posibile se recomand:
• Formarea unui contingent de evaluatori de risc i specialiti în managementul
crizelor, care s fie inserai în structurile de suport decizional;
• Dezvoltarea, prin exerciii de foresight, de instrumente pentru prevenirea,
gestionarea i atenuarea efectelor crizelor;
• Integrarea, pe baza competenelor profesionale, a specialitilor români în reelele
UE de experi în managementul crizelor;
• Pregtirea unor planuri de contingen pentru anticiparea vulnerabilitilor de
sistem i a efectelor posibile ale unor situaii de criz, care s cuprind i portofolii de
soluii.

2. Creterea sustenabil: transformrile structurale i echilibrele

macroeconomice

Prezenta Strategie pornete de la premisa c realizarea unei dezvoltri accelerate pe

termen mediu i lung în toate cele trei componente eseniale (economic, social i de
mediu) nu este doar una dintre opiunile posibile, ci reprezint condiia esenial pentru
reducerea treptat, într-un orizont de timp cât mai scurt posibil, a decalajelor care separ
înc România de nivelul mediu al UE în privina calitii vieii i pentru asigurarea unei
coeziuni reale, atât la nivel naional, cât i în cadrul mai larg al Uniunii Europene.

101
 Evoluia economic a României din ultimii 7 ani (2001-2007), cu o rat medie anual
de cretere a produsului intern brut de peste 6%, fa de un ritm de sub 2% în UE-25,
demonstreaz c realizarea acestui obiectiv este posibil. Intrarea pe Piaa Unic a
Uniunii Europene, îmbuntirea mediului de afaceri i a cadrului concurenial,
consolidarea sectorului privat, creterea ratei i calitii investiiilor sunt factori
încurajatori, care favorizeaz continuarea acestui proces.
Continuarea creterii economice cu rate medii anuale ale PIB de 5,6-5,8% în perioada
2008-2013, de 4,8-5% în perioada 2014-2020 i de 3,8-4,2% în intervalul 2021-2030
constituie un obiectiv realist, aceste ritmuri fiind apropiate de evalurile cu privire la
PIB-ul potenial pentru perioadele respective i compatibile cu cerinele de realizare a
criteriilor de convergen necesare pentru adoptarea monedei unice europene.
În condiiile extinderii liberei circulaii de bunuri i servicii i a efectelor globalizrii,
competitivitatea i eco-eficiena vor reprezenta factori determinani ai sustenabilitii
creterii economice. Asigurarea performanei pe termen mediu i lung a economiei
româneti impune, prin urmare, adoptarea de instrumente eficiente de politic economic,
care s permit gestionarea i valorificarea substanial îmbuntit a potenialului
existent în anumite domenii-cheie, care determin dezvoltarea durabil într-un cadru
concurenial.

Principalele obiective pe termen mediu, stabilite în domeniul economic prin

documentele programatice naionale, în conformitate cu intele prevzute în Strategia
Lisabona revizuit, în Liniile Directoare Generale de Politic Economic i în Pactul de
Stabilitate i Cretere al Uniunii Europene, sunt:
• Meninerea stabilitii macroeconomice, continuarea procesului de dezinflaie i
limitarea deficitului de cont curent;
• Îmbuntirea predictibilitii i performanelor politicii fiscale, inclusiv atragerea
i utilizarea eficient a fondurilor europene nerambursabile;
• Continuarea i adâncirea reformelor structurale i furnizarea de servicii
îmbuntite de sntate, educaie, formare profesional, cercetare i dezvoltare, precum
i continuarea reformelor necesare pentru a spori nivelul de responsabilizare i de
eficien;
• Asigurarea sustenabilitii finanelor publice pe termen lung;
• Îmbuntirea mediului de afaceri, promovarea culturii antreprenoriale, creterea
flexibilitii i participrii pe piaa muncii i o dezvoltare regional armonioas;
• Reforma administraiei publice.

O condiie esenial pentru îndeplinirea obiectivelor dezvoltrii durabile este

implementarea unei combinaii adecvate de politici macroeconomice coerente, prin care
s se asigure sustenabilitatea resurselor materiale i energetice folosite pentru creterea
economic, finanarea investiiilor strict necesare pentru modernizarea i creterea
competitivitii sectoarelor productive i de servicii, precum i a infrastructurilor,

102
calificarea i perfecionarea continu a forei de munc în acord cu cerinele progresului
tehnic i tehnologic. Din analiza evoluiei economice a României în ultimii 18 ani rezult
c în acest scop se impune, de asemenea, soluionarea unor probleme de importan
principial:
• Îmbinarea optim a iniiativei private cu o raional intervenie public pe baza
unor politici flexibile de corectare a disfuncionalitilor mecanismelor de pia.
Intervenia statului în economie trebuie s vizeze numai domeniile în care se dovedete
c piaa ar soluiona problemele existente cu risip de resurse sau într-un timp mai
îndelungat, pornind de la investigaii i evaluri prealabile realizate în mod imparial,
independent i transparent.
• Îmbuntirea semnificativ a structurii i atribuiilor instituiilor publice centrale,
regionale i locale, definirea mai precis a responsabilitilor i modului de conlucrare
pentru a permite o evaluare corect a performanelor obinute i identificarea domeniilor
în care se impun msuri pentru creterea eficienei actului administrativ la toate
nivelurile.
• Accelerarea descentralizrii conform principiului subsidiaritii, concomitent cu
msuri pentru creterea capacitii administrative i a competenelor decizionale.
• Urmrirea sistematic a obiectivului coeziunii sociale ca premis a dezvoltrii
durabile i re-examinarea periodic, din aceasta perspectiv, a politicilor salariale, fiscale
i sociale.

Far a se substitui programelor existente de dezvoltare a României, prezenta Strategie

propune o viziune focalizat pe atingerea unor obiective pe termen lung, care transced
orizonturile curente de referin i ciclurile electorale, prin prisma criteriilor de
sustenabilitate stipulate în Directivele Uniunii Europene i a tendinelor principale care se
contureaz pe plan mondial.

2.1. Asigurarea sustenabilitii pe termen lung a consumurilor energetice i

materiale bazat pe evaluarea realist a capacitii de suport a capitalului
natural.

Din datele prezentate în Partea III, Capitolul 1.1 a rezultat c intensitatea energetic
primar i cea final sunt, în România, de peste trei ori mai ridicate decât nivelurile medii
actuale din UE. De aici decurge constatarea c exist un potenial important pentru
reducerea consumului de energie, principala surs fiind creterea eficienei energetice
în sectoarele productive de bunuri i servicii, i diminuarea pierderilor considerabile de
energie în sectorul rezidential.
Potrivit programelor naionale în domeniul eficienei energetice, se prognozeaz c
intensitatea energiei primare se va putea reduce pân în anul 2013, fa de 2006, cu peste
o treime, de la 0,555 la 0,377 tone echivalent petrol (tep) pentru generarea unei valori de
1.000 euro în PIB, exprimat în preuri constante i euro 2000, iar pân în 2020 cu înc
23-24% (0,26 tep), ajungând la nivelul mediu al UE din 2006.

103
 În aceste condiii, creterile medii anuale ale PIB estimate pentru perioada 2008-2020
se pot realiza prin decuplarea creterii economice de consumul de energie primar.

Pentru asigurarea sustenabilitii consumului total de resurse materiale în raport cu

gestionarea responsabil a capitalului natural se impune ca o preocupare prioritar
ameliorarea semnificativ a productivitii resurselor. Este de prevzut ca i legislaia
primar i secundar a UE în materie s evolueze în direcia stabilirii unor obiective mai
ambiioase i a unor reglementri mai exigente, în conformitate cu Agenda Lisabona
reînnoit.
Din analiza evoluiei din ultimii ani a industriei prelucrtoare din România a rezultat,
de exemplu, c în sectoarele energo- i material-intensive (metalurgie, prelucrarea
ieiului, substane i produse chimice, materiale de construcie), care, în plus, sunt
poluante i reprezint 25% din totalul produciei, se constat tendina de reducere a
productivitii resurselor ca urmare a creterii consumului intermediar. Comparativ cu
anul 2000, în 2005 consumul total de resurse în industria metalurgic a crescut cu peste
48%, în timp ce valoarea adugat s-a redus cu 2,6%. În industria de prelucrare a
ieiului, la o cretere cu 12,4% a valorii adugate, consumul de resurse s-a majorat cu
peste 50%. În anul 2005, productivitatea resurselor totale consumate în metalurgie a fost
de numai 0,18, iar în prelucrarea ieiului 0,34, fa de 0,55 pe ansamblul industriei
prelucrtoare.
Exemple similare pot fi furnizate i în privina productivitii resurselor din
agricultur i silvicultur. i în acest caz, se observ c exist un potenial însemnat
pentru îmbuntirea substanial a situaiei, într-un termen rezonabil de timp, prin
promovarea unor politici care s stimuleze modernizarea tehnologic i creterea ponderii
produselor cu prelucrare avansat, atât pentru export cât i pentru consumul intern.
Perfectarea, într-o prim etap, a unor acorduri voluntare cu asociaiile patronale (aa
cum se procedeaz deja în unele ri ale UE) i adoptarea ulterioar a unor reglementri
pentru transferul unei pri din impozitul pe fora de munc spre impozitarea consumului
de resurse materiale i energetice ar stimula operatorii economici s acioneze pentru
creterea productivitii resurselor, ceea ce va avea, în final, un impact favorabil asupra
costurilor i competitivitii i asupra sustenabilitii consumului de resurse.
Având în vedere creterea considerabil în viitor a ponderii importurilor de resurse
primare de energie i materii prime, este necesar elaborarea unei strategii speciale atât
pentru diversificarea surselor de aprovizionare, cât i pentru securizarea acestora prin
acorduri de lung durat.

2.2. Modernizarea treptat a macrostructurii economiei pentru a corespunde

cerinelor sociale i de mediu.

Creterea ponderii serviciilor în formarea PIB de la 48,8% în 2006 la circa 55% în

2013 i 60-65% în 2020 (aproape de nivelul mediu actual din UE) i a calitii acestora va

104
determina i sporirea eficienei economice i a competitivitii în celelalte sectoare
economice, cu efecte sociale benefice asupra mobilitii verticale a forei de munc i a
nivelului de calificare i remunerare. Dezvoltarea serviciilor de cercetare, consultan,
expertiz, informatic, a celor financiare i de perfecionare managerial va contribui
direct la creterea productivitii resurselor totale consumate pe ansamblul economiei,
având în vedere c în sectorul serviciilor raportul dintre valoarea adugat brut i
consumul intermediar este net superior celui din agricultur, industrie i construcii.
Ajustarea structurilor intersectoriale va avea loc, în special, prin stimularea
dezvoltrii prioritare a substructurilor care realizeaz valoare adugat mare cu un
consum mai redus de resurse, cu accent pe folosirea resurselor regenerabile sau
reciclabile.
În industrie, se va pune accentul pe dotarea cu tehnologii de complexitate medie i
înalt i pe dezvoltarea i introducerea în producia proprie a unor asemenea tehnologii cu
efect important de antrenare i care pot avea o contribuie substanial la creterea
volumului i eficienei exporturilor. Eco-eficiena i folosirea celor mai bune tehnologii
disponibile vor deveni, într-o msur crescând, criterii eseniale în deciziile
investiionale, nu numai în domeniul achiziiilor publice, ci i în alte sfere ale activitii
economice.
Schimbrile cele mai profunde se vor produce în mediul rural prin înlocuirea în mare
msur, pe parcursul vieii unei singure generaii, a structurilor arhaice, a practicilor de
producie în agricultur i a înfirii satului românesc, în condiiile pastrrii identitii
locale i culturale specifice. Dezvoltarea produciei agro-alimentare organice, antrenarea
comunitilor locale în activiti de ecologizare i conservare a mediului natural,
cointeresarea lor direct în protejarea monumentelor i siturilor cu valoare istoric sau de
patrimoniu cultural, asigurarea accesului la serviciile comunale i sociale de baz,
reducerea i eliminarea srciei, îmbuntirea comunicaiilor i a relaiilor de pia vor
contribui la estomparea treptat a discrepanelor în privina calitii vieii între sat i ora.
inând seama de cerinele de dezvoltare în profil regional, de necesitatea unei
absorbii optime a fondurilor cu cofinanare comunitar i de nevoia de a atrage investiii
suplimentare, mai ales pentru modernizarea infrastructurii edilitare, de transport i de
susinere a agriculturii, se impune un efort sporit pentru constituirea i actualizarea
permanent a unui portofoliu de proiecte viabile, însoite de analize de prefezabilitate
profesional alctuite, care s întruneasc sprijinul activ al tuturor factorilor de decizie i
al comunitilor locale.

2.3. Creterea productivitii muncii i îmbuntirea ratei de ocupare

Nivelul productivitii muncii pe ansamblul economiei (PIB pe persoan ocupat) cât

i la nivel sectorial sau de întreprindere (valoare adugat brut pe salariat) este înc mult
inferior în România comparativ cu nivelul mediu al UE. Nivelul relativ sczut al salariilor
din România, în special al celor mici, se explic în parte prin acest decalaj de
productivitate care se reflect, aproximativ în acelai raport, în calitatea locurilor de
munc i volumul veniturilor dispozabile.

105
 Reînnoirea lent a bazei tehnologice, calitatea inferioar a infrastructurilor,
subfinanarea cronic, contribuia slab a activitilor proprii de cercetare-dezvoltare-
inovare, performanele sczute ale produselor i serviciilor oferite pe pia, capacitatea
insuficient de adaptare la cerinele pieei globalizate au fost principalele cauze care au
influenat negativ atât productivitatea muncii, cât i randamentul folosirii resurselor. Dei
în ultimii ani ritmul de cretere al productivitii muncii în România, mai ales în
industriile procesatoare i în construcii, a fost mai mare decât media UE, diferena
rmâne foarte ridicat.
Întrucât productivitatea resurselor materiale (randamentul utilizrii) i productivitatea
muncii sunt determinanii principali ai eficienei i competitivitii i, implicit, ai
sustenabilitii dezvoltrii economice i sociale, se impun eforturi considerabile,
investiionale i de management, pentru remedierea situaiei i alinierea la standardele
curente ale Uniunii Europene. Caracterul de urgen al acestor msuri este pus în eviden
i de evoluiile demografice nefavorabile, cu tendine de agravare în cazul României.
În acelai timp, este necesar îmbuntirea ratei de ocupare a forei de munc
potenial active care, în perioada 2002-2006, a fost în România de 57,9%, comparativ cu
media UE de 63,1%, în aceeai perioad.
Prin politicile de cretere a investiiilor în capitalul uman, se estimeaz o rat de
ocupare a populaiei între 15 i 64 ani de peste 62%, în 2013, cu tendin de îmbuntire
constant în perioadele urmtoare (64-65% în 2020).

2.4. Îmbuntirea managementului micro- i macro-economic

În perioadele urmtoare, se impune o cretere considerabil a calitii

managementului economic la toate nivelurile, de la cel naional sau regional pân la nivel
de întreprindere sau exploataie agricol, pentru utilizarea eficient i complet a
resurselor de capital disponibile i atragerea unor surse de finanare suplimentare pentru
investiii atât în dotarea cu tehnologie modern, cât i în formarea i perfecionarea forei
de munc, în cercetarea tiinific, dezvoltarea tehnologic i inovare. Întrucât creterea
sustenabil a produsului intern brut este determinat de evoluia valorii adugate realizate
de operatorii economici, extinderea managementului performant este crucial în toate
verigile principale ale activitii fiecrei uniti productoare de bunuri sau servicii:
administrativ i tehnic, tehnologic, financiar, logistic, comercial, precum i în gestionarea
resurselor umane.
În acest scop, este oportun stabilirea de criterii specifice de performan pentru
manageri în sectorul public i încurajarea aplicrii unor standarde similare în sectorul
privat, prin angajarea responsabilitii acionarilor i consiliilor de administraie în
monitorizarea performanei manageriale conform standardelor minimale stabilite pentru
creterea valorii adugate, a competitivitii i profitului.
Se are în vedere, de asemenea, revizuirea politicilor de amortizare a imobilizrilor
corporale în corelare cu evoluia progresului tehnologic din fiecare domeniu pentru a

106
preveni uzura moral a utilajelor, care genereaz consumuri majorate de resurse
energetice, materiale i de munc i are efecte negative directe asupra competitivitii.
Implementarea în activitatea curent a firmelor a elaborrii de bugete multianuale, cel
puin pe termen mediu, este necesar atât pentru asigurarea unei viziuni pe termen lung
privind perspectiva de dezvoltare, cât i pentru fundamentarea unor politici eficiente în
domeniul investiiilor i pentru adaptarea volumului i structurii produciei de bunuri i
servicii la tendinele anticipate ale pieei.

2.5. Politica de investiii i diversificarea surselor de finanare

Nevoile specifice de dezvoltare ale României i asigurarea compatibilitii politicilor

economice, sociale i de mediu cu filonul principal de evoluie în cadrul UE necesit
implicarea activ i responsabil a instituiilor publice centrale i locale, a sectorului
privat, a asociaiilor profesionale, partenerilor sociali i societii civile în meninerea
unui mediu de afaceri favorabil investiiilor de capital autohton i strin destinate
modernizrii i dezvoltrii durabile a rii.
Meninerea unei rate de investiii mai mari decât în rile cu economie matur din
Europa este absolut necesar pentru realizarea unei convergene în termeni reali.
Modernizarea infrastructurii energetice, de transport i edilitare (ap curent i
canalizare), învmântului i sntii publice, dezvoltarea rural i reducerea decalajului
tehnologic i informaional reclam un mare efort investiional. În vreme ce în
majoritatea rilor UE asemenea probleme au fost rezolvate cu decenii în urm, pentru
România ele reprezint prioriti eseniale.
Pentru creterea ratei de investiii pe termen mediu i lung va trebui continuat
politica de atragere a investiiilor strine directe, în special a celor care pot contribui
substanial la creterea exportului, astfel ca exportul s devin determinantul principal al
creterii economice. Evoluia investiiilor strine directe din ultimii patru ani (2004-
2007), cu o medie anual de 6,2 miliarde euro, creeaz premise pentru stabilizarea acestei
tendine i în perioadele urmtoare la nivele comparabile, chiar i în absena unor mari
privatizri, prin atragerea prioritar a investiiilor de tip greenfield.
Asigurarea surselor de finanare pentru investiiile publice i private necesit creterea
treptat a ratei economisirii interne de la 15,3% în anul 2007 la peste 20% în perioadele
urmtoare, ca urmare a temperrii tendinelor de consum.
Dezvoltarea instrumentelor de economisire, pe baza practicilor aplicate cu succes în
alte ri ale UE, pot include: dezvoltarea unei piee pe care s se poat tranzaciona liber
titluri de stat, obligaiuni publice i corporative, instrumente de plasament pe termen lung
la care s aiba acces i persoane fizice; reglementarea unei piee a ipotecilor în care s se
poat tranzaciona liber atât drepturile cât i, mai ales, garaniile ipotecare; stimularea
instrumentelor i instituiilor de plasament colectiv, respectiv a fondurilor suplimentare
de pensii i asigurrilor de via care pot atrage sume importante prin angajamente pe
termen lung (15-20 ani); încurajarea bncilor de economisire s-i extind activitile în
mediul rural.

107
 De asemenea, este util s se examineze costurile i beneficiile utilizrii unor
instrumente fiscale pentru stimularea economisirii.
Extinderea utilizrii pieei de capital prin listarea companiilor la care statul mai deine
pachete semnificative de aciuni i îmbuntirea reglementrilor în acest domeniu poate
atrage un volum considerabil de capital pentru asigurarea finanrii suplimentare
direcionate a marilor proiecte de infrastructur în scopul urgentrii finalizrii acestora,
cu efecte economice i sociale benefice în profil spaial.
Dezvoltarea parteneriatelor public-privat nu trebuie s se limiteze la concesionri,
dei acestea trebuie încurajate în continuare, în condiii economico-financiare favorabile
dezvoltrii durabile. Înfiinarea unor companii noi, capitalizate parial prin oferte publice
iniiale (IPO), în care statul sau autoritatea local deine un pachet minoritar în compania
care face investiia i o exploateaz, dar care se capitalizeaz ulterior prin listarea pe
burs, poate constitui o alt soluie pentru reducerea efortului bugetar iniial i a
cheltuielilor de întreinere dup darea în exploatare în cazul investiiilor în infrastructur.
Reducerea participrii banilor publici diminueaz în acelai timp potenialul de corupie
i efectele negative asupra eficienei investiiilor.
Utilizarea complet i eficient a fondurilor alocate prin programele UE poate
contribui substanial atât la creterea ratei de investiii cât i la reducerea deficitului de
cont curent, având în vedere c ponderea acestora în PIB este de circa 2,5% în 2008 i va
fi de peste 3% în perioada 2010-2013, în timp ce contribuia României la bugetul
comunitar se reduce de la 0,98% din PIB în 2008 la 0,7-0,8% în 2013. Se estimeaz c
absorbia complet a fondurilor structurale i de coeziune va duce la o cretere
suplimentar a PIB de 15-20% pân în anul 2015.
Este necesar creterea substanial a capacitii de a asigura proiecte eligibile i de a
acorda consultana i expertiza necesar la nivel regional i local prin msuri precum:
creterea rolului structurilor existente la nivel regional i local, atragerea în aceste
structuri i motivarea unor specialiti cu înalt calificare în domeniile specifice
oportunitilor reale din fiecare regiune; inventarierea i evaluarea fezabilitii proiectelor
existente i completarea portofoliului de proiecte atât pentru investiii destinate
modernizrii infrastructurii i serviciilor publice de baz cât i a proiectelor iniiate de
întreprinztori privai; atragerea în elaborarea de proiecte a potenialului existent în
instituiile de proiectare-dezvoltare i în universitile cu profil tehnic i economic,
inclusiv atragerea studenilor din anii terminali i masteranzilor care vor putea s-i
susin lucrrile de diplom cu asemenea proiecte pentru dezvoltarea spiritului
antreprenorial i iniierea de afaceri proprii dup absolvire; analizarea msurilor necesare
pentru creterea capacitii de execuie a investiiilor, evaluarea necesarului de for de
munc pe calificri i specialiti i asigurarea acestuia prin formare iniial i
recalificare.

2.6. Meninerea echilibrelor macroeconomice

Realizarea unei creteri economice sustenabile, definite prin ratele medii anuale de
evoluie a PIB, i a intelor operaionale ale prezentei Strategii la orizontul anului 2030

108
este condiionat de implementarea unui complex adecvat i coerent de politici
economice care s fie în concordan cu obiectivele convenite în cadrul UE, în special cu
Strategia Lisabona revizuit.
Pentru perioada 2008-2013, obiectivele cu privire la evoluia indicatorilor i
echilibrelor macroeconomice au fost prevzute în Programul de Convergen care vizeaz
cu prioritate îndeplinirea criteriilor de performan cerute pentru adoptarea de ctre
România a monedei unice europene începând cu anul 2014. Programul a evaluat impactul
generat de evoluia unor factori externi (turbulenele manifestate pe pieele financiare
internaionale, creterea preurilor la produsele alimentare, majorarea cea mai substanial
a preului petrolului din ultimii 25 de ani, modificrile relativ mici intervenite în
prognozele privind creterea economic mondial i în UE) precum i a unor factori
interni (reducerea produciei agricole ca urmare a secetei, creterea veniturilor populaiei
insuficient susinut de sporul de productivitate, amplificarea creditelor de consum i
ritmul de cretere a importurilor, rata sczut a economisirii). Aceti factori au avut
efecte negative asupra susinerii procesului de dezinflaie, deficitului balanei comerciale
i de cont curent, stabilitii cursului monedei naionale i costului finanrii externe. În
acest context, politicile economice au fost re-evaluate în scopul de a asigura meninerea
echilibrelor macroeconomice în limite admisibile i realizarea criteriilor de convergen
real i nominal pân în anul 2012.

Politica monetar i a cursului de schimb va urmri continuarea traiectoriei

descendente a inflaiei, începând cu a doua parte a anului 2008. intele prevzute pentru
anii 2008 i 2009 sunt de 3,8-4,8% i, respectiv, 3,5-4,5%, urmând s se încadreze în
limita de convergen în 2012-2013 i s se menin în apropierea acestui nivel în
perioada urmtoare. Se are în vedere asigurarea unui grad mai ridicat de stabilitate a
cursului de schimb pe termen mediu i a anticipaiilor privind evoluia acestuia ca urmare
a încadrrii în limitele criteriilor de convergen.
Având în vedere creterile semnificative ale PIB, productivitii muncii i fluxurilor
de capital productiv din ultimii 6 ani precum i previziunile pentru perioadele urmtoare,
se anticipeaz c aprecierea leului fa de moneda european va continua, dar în limite
moderate i fr ocuri.
Prin gestionarea lichiditilor pe piaa monetar, Banca Naional a României va
urmri consolidarea rolului politicii ratei dobânzii de politic monetar i capacitatea
acesteia de a influena anticipaiile inflaioniste pân la intrarea în zona euro (2014), când
principalele atribuii de politic monetar vor fi transferate în competena Bncii Centrale
Europene.

Politica bugetar i fiscal va fi meninut în limite prudente pentru a reduce

dezechilibrele externe i a susine procesul de dezinflaie. Se anticipeaz c promovarea
în continuare a unui mediu de afaceri favorabil i creterea flexibilitii pieei muncii vor
stimula dinamica investiiilor, productivitii muncii i competitivitii.
Politica bugetar va urmri cu prioritate realizarea programelor pentru eliminarea
disfuncionalitilor structurale din infrastructur, învmânt, sntate, cercetare-

109
dezvoltare-inovare, meninând în acelai timp niveluri prudente ale deficitului bugetar
prin îmbuntirea colectrii veniturilor i prin sporirea eficienei cheltuielilor bugetare,
Deficitul structural al bugetului va ajunge în anul 2011 la 0,9-1% din PIB, respectând
prevederile Pactului de Stabilitate i Cretere revizuit, cu o marj de siguran suficient
pentru a evita depirea nivelului de 3% în condiiile apariiei unor factori perturbatori.
În domeniul infrastructurii (energie, transporturi, mediu) precum i, în mod
difereniat, în alte sectoare de activitate se va adopta o politic financiar i fiscal
asemntoare practicilor acceptate în alte ri ale UE care s încurajeze investiiile i
eficiena lor economic i ecologic. Politica fiscal va viza, pe de o parte, simplificarea
sistemului prin reducerea numrului de taxe i impozite iar, pe de alta parte, încurajarea
muncii prin msuri fiscale i prin transferul parial al impozitrii de pe munca pe
consumul de resurse energetice i materiale.

Deficitul de cont curent i politica de asigurare a surselor de finanare vor

constitui în continuare un obiect de preocupare, cel puin pe termen scurt i mediu.
Evoluia nefavorabil a balanei de încasri i pli externe din ultimii ani a fost
generat în principal de soldul negativ al balanei comerciale ca urmare a creterii
importurilor cu mult peste ritmul de cretere a exporturilor, dei acestea din urm au avut
o evoluie satisfactoare, cu rate anuale cuprinse între 15,4% în 2002 i 14,7% în 2007,
depind substanial dinamica produciei de bunuri i servicii. Ca urmare, deficitul de
cont curent a crescut de la 3,3% din PIB în anul 2002 la 10,4% în 2006 i la 14% în 2007.
inând seama de stabilitatea i nivelul redus al deficitului bugetar precum i de
ponderea mult mai mic în PIB a datoriei publice externe în comparaie cu alte ri, se
poate aprecia c, prin politici economice adecvate, deficitul de cont curent, raportat la
PIB, se va putea reduce în perioadele urmtoare. Principalele modaliti de acoperire a
deficitului, prin care s se evite formule de finanare mai volatile (investiii de portofoliu
sau credite directe) de natur s expun economia la riscurile ce pot fi generate de
perturbrile posibile la nivel global sunt: creterea substanial a absorbirii fondurilor
comunitare de la 1,5 miliarde euro în 2007 la peste 4 miliarde euro în perioada 2009-
2013; meninerea contribuiei investiiilor strine directe la nivele apropiate de cele din
ultimii doi ani; reducerea deficitului balanei comerciale prin msuri active de stimulare a
exporturilor i de temperare a importurilor.
Se estimeaz c prin reducerea influenei negative a exportului net la creterea PIB,
de 6,2% în 2006 i 8,7% în 2007, acesta va ajunge la cel mult 3,5-4% în 2013 i se va
menine sub aceast limit în toat perioada 2011-2030.

110
 3. Dezvoltarea regional i aciunea local; problematica specific
a dezvoltrii rurale

Conform reglementrilor Comisiei Europene din 2003 privind stabilirea unui sistem
comun de clasificare statistic a unitilor teritoriale, transpuse în legislaia româneasc
înc din 1998 i adaptate în 2004, România cuprinde 8 regiuni de dezvoltare, incluzând
fiecare între 4 i 7 judee (cu excepia regiunii Bucureti-Ilfov). Ele corespund nivelului
NUTS II potrivit clasificrii EUROSTAT i reprezint cadrul de colectare a datelor
statistice specifice în profil teritorial. Consiliile de Dezvoltare Regional grupeaz
reprezentani ai autoritilor judeene i locale i au drept organisme executive Ageniile
de Dezvoltare Regional (ADR).
Toate regiunile de dezvoltare ale României, inclusiv Bucureti-Ilfov, au un produs
intern brut (PIB) pe cap de locuitor mai mic de 75% din media comunitar i sunt
eligibile pentru finanare din Instrumentele Structurale ale UE în cadrul obiectivului
Convergen.
Din perspectiva principiilor i obiectivelor dezvoltrii durabile, evoluiile la nivel
regional prezint o importan crucial, accentuat în condiiile specifice ale României de
tendina de cretere a disparitilor teritoriale în ceea ce privete dezvoltarea economic i
social, utilizarea raional a resurselor i calitatea infrastructurii de mediu.
Astfel, raportat la media naional (100), PIB/locuitor în Regiunea Nord-Est a
reprezentat 79,8% în 1998 i 68,4% în 2005 în comparaie cu Regiunea Bucureti-Ilfov
de 162,2% în 1998 i 212,5% în 2005, rata omajului a fost în Regiunea Sud-Vest de
104,8% în 1998 i de 125,4% în 2005 fa de 47,1% în 1998 i 40,7% în 2005 în
Regiunea Bucureti-Ilfov, iar proporia populaiei rurale a crescut în Regiunea Sud de la
129% în 1998 la 129,3% în 2005 dar s-a redus în Regiunea Nord-Vest de la 83,8% în
1998 la 80,7% în 2005. Din totalul investiiilor strine atrase pân în anul 2006, 64,3%
(22,2 miliarde euro din totalul de 34,5 miliarde) s-au concentrat în Regiunea Bucureti-
Ilfov fa de numai 2,7% în regiunea Sud-Vest i 1,2% în Regiunea Nord-Est.
În comparaie cu celelalte state membre ale Uniunii Europene, inclusiv cele care au
aderat în sau dup 2004, România prezint particularitatea singular de a avea cea mai
înalt proporie a populaiei rurale (45,1% din total în 2005) din care peste o treime lucra
în agricultur. Segmentul de populaie ocupat în agricultur se caracterizeaz printr-un
avansat proces de îmbtrânire: 33,7% peste 55 ani, 36,3% între 35 i 54 ani i numai
30,0% între 15 i 34 ani în 2006.
Proiectul Strategiei post-aderare a României (2007) enumer aspectele definitorii ale
strii actuale a agriculturii i ruralului românesc: evoluia produsului agricol pe o
traiectorie sinuoas i la cote sczute de performan condiionat într-o msur exagerat
de mare de factorii climaterici; perpetuarea unei structuri agrare dominate de o excesiv
frâmiare a capitalului funciar i de o penurie generalizat de capital de exploatare;
posibilitile extrem de modeste de capitalizare; slaba legatur cu pieele a marii
majoriti a exploataiilor; excedentul semnificativ de for de munc în exploataiile
individuale; nivelul i proporiile srciei în zonele rurale; starea infrastructurii, a
sistemului de sntate i a celui de educaie i formare profesional iniial i continu în
mediul rural. Drept consecin, în ultimii ani s-a perpetuat poziia periferic a

111
productorilor agricoli români în context european sub raportul performanei economice
i s-a accentuat evoluia descendent a competitivitii în schimburile economice
internaionale, dup cum o atest dinamica soldului balanei comerciale cu produse agro-
alimentare.

3.1. Dezvoltarea regional

Dezbaterile care au avut loc pe marginea proiectului prezentei Strategii în cele 8

regiuni de dezvoltare ale României confirm constatrile coninute în Programul
Operaional Regional 2007-2013, adoptat în aprilie 2007, privind punctele slabe
identificate la nivel regional:
• Concentrarea creterii economice, impulsionat de investiiile strine directe, în
jurul Bucuretiului i creterea disparitilor dintre regiunea Bucureti-Ilfov i celelalte
apte regiuni, precum i apariia problemelor de congestionare a oraului-capital;
• Declinul socio-economic al unui numr însemnat de centre urbane mari i
diminuarea rolului lor în dezvoltarea arealelor adiacente i a regiunilor;
• Accentuarea dezechilibrelor demografice la nivel regional, degradarea structurii
pe vârste i îmbtrânirea populaiei cptând dimensiuni alarmante în regiunile din sudul
rii;
• Pierderea funciilor urbane ale multor orae mici i mijlocii, în special ale celor
monoindustriale afectate de restructurare, frecvent asociat cu accentuarea problemelor
sociale;
• Reapariia dezechilibrului istoric de dezvoltare între jumtatea de est i cea de
vest a rii, decuplarea economic a unor zone tradiional subdezvoltate din nordul i
estul rii i de-a lungul Dunrii;
• Accesibilitatea redus a unor zone cu efecte negative asupra dezvoltrii locale;
• Existena unor zone extinse cu deficit de for de munc datorit scderii
populaiei, migraiei temporare masive i îmbtrânirii, ceea ce duce la o presiune sporit
asupra serviciilor sociale i de sntate;
• Posibila apariie a unui fenomen de stagnare economic în zonele montane;
• Slaba competitivitate a multor afaceri, în special în turism, nivelul sczut al
productivitii muncii, lipsa investiiilor de capital i a capacitii manageriale, gradul
sczut de utilizare a tehnologiilor moderne;
• Calitatea sczut a infrastructurii publice, degradarea utilitilor urbane,
incapacitatea de a conserva bunurile istorice i culturale;
• Experiena i calificarea limitate ale autoritilor locale în gestionarea unor
programe complexe de dezvoltare durabil incluzând componentele economice, sociale i
de mediu.

112
 Elementele strategice coninute în Programul Operaional Regional 2007-2013 au
menirea de a da rspunsuri concrete i efective la punctele slabe identificate mai sus prin
mobilizarea activ a resurselor i potenialului regional i local pe direciile care pot avea
cea mai mare influen direct asupra dezvoltrii regionale i locale. Pe aceast baz se
fundamenteaz msurile care intr în competena autoritilor regionale, judeene i
locale pentru remedierea i îmbuntirea substanial a situaiei pe termen scurt i mediu.

Obiectivele specifice ale Programului au fost definite pe baza analizelor economice i

sociale la nivel naional precum i la nivelul celor opt regiuni de dezvoltare, analizei
SWOT i viziunii strategice a Planului Naional de Dezvoltare i Cadrului Naional
Strategic de Referin în concordan cu prioritile Uniunii Europene.

Orizont 2013. Obiectiv naional: Sprijinirea dezvoltrii economice i sociale

echilibrate teritorial i durabile a regiunilor României corespunztor nevoilor i
resurselor lor specifice prin concentrarea asupra polilor urbani de cretere;
îmbuntirea condiiilor infrastructurale i a mediului de afaceri pentru a face din
regiunile României, în special cele rmase în urm, locuri mai atractive pentru a locui,
a le vizita, a investi i a munci.

În scopul realizrii acestui obiectiv central se va pune accentul principal pe creterea

rolului economic i social al centrelor urbane prin adoptarea unei abordri policentrice
în vederea unei dezvoltri mai echilibrate a regiunilor.

Interveniile sectoriale la nivel naional vor fi completate prin aciuni cu specific

regional, subregional i local pentru a sprijini aplicarea principiilor dezvoltrii durabile.
Dezvoltarea echilibrat a tuturor regiunilor se va realiza printr-o abordare integrat,
bazat pe combinarea investiiilor publice în infrastructura local cu politici active de
stimulare a activitilor de afaceri i sprijinirea valorificrii resurselor locale pe
urmtoarele axe prioritare tematice:

(i) Sprijinirea dezvoltrii durabile a oraelor ca poli urbani de cretere

Aciunile se vor concentra pe creterea calitii vieii i crearea de noi locuri de

munc prin reabilitarea infrastructurii urbane, îmbuntirea serviciilor urbane, inclusiv a
serviciilor sociale, i dezvoltarea structurilor de sprijinire a afacerilor i
antreprenoriatului.
Pentru a contribui la o dezvoltare teritorial echilibrat a rii i pentru a evita
creterea disparitilor interne, investiiile vor fi concentrate în acele orae care
acioneaz ca poli regionali i/sau locali de cretere i iradiaz dezvoltare în zonele

113
adiacente, acordându-se prioritate polilor de cretere localizai în regiunile i judeele cu
un nivel de dezvoltare mai sczut în termeni de PIB pe locuitor i de rat a omajului.
Având în vedere situaia actual din oraele României, este prevzut ca fondurile
alocate dezvoltrii urbane s fie utilizate în proporie de 60% pentru infrastructura
public urban, 25% pentru infrastructura social i 15% pentru îmbuntirea mediului
de afaceri.
Experiena dobândit anterior în rile UE prin implementarea programelor Urban I i
Urban II, a artat c abordarea integrat a problemelor economice, sociale i de mediu din
zonele urbane degradate a fost o metod de succes pentru obinerea dezvoltrii durabile a
localitilor. Aplicarea planurilor integrate de dezvoltare urban, elaborate într-un cadru
larg participativ, cu implicarea tuturor actorilor relevani, va duce la sprijinirea simultan
a activitilor de renovare fizic a mediului urban i a celor de reabilitare a infrastructurii
de baz, a aciunilor pentru dezvoltare economic, creterea competitivitii i ocuprii,
integrarea grupurilor etnice i a categoriilor defavorizate în condiiile conservrii i
protejrii adecvate a mediului. Planurile integrate vor cuprinde proiecte referitoare la
urmtoarele tipuri de activiti:
• Reabilitarea infrastructurii urbane i îmbuntirea serviciilor municipale, inclusiv
a celor de transport urban prin: regenerarea fizic i funcional a cldirilor cu valoare
istoric, cultural sau artistic; demolarea ealonat a cldirilor sau structurilor
abandonate sau aflate într-un stadiu avansat de degradare care nu aparin patrimoniului
naional; modernizarea spaiilor publice i infrastructurii aferente (reeaua stradal, zone
pietonale, trotuare, iluminat public etc.); reabilitarea siturilor poluate (perimetre
industriale abandonate, terenuri nefolosite); reglementarea traficului auto pentru
reducerea congestionrii oraelor (semaforizare i semnalizare, locuri de parcare) i
modernizarea transportului urban în condiii de sustenabilitate;
• Dezvoltarea mediului de afaceri prin cultivarea spiritului antreprenorial,
îmbuntirea infrastructurii pentru afaceri i încurajarea activitilor economice care
asigur folosirea optim a resurselor umane i materiale existente pe plan local.
• Modernizarea infrastructurii sociale prin reabilitarea fizic i termic a locuinelor
multi-familiale deinute de administraiile municipale i sprijinirea asociaiilor de
proprietari pentru efectuarea unor asemenea lucrri; asigurarea spaiilor i dotarea
aezmintelor sociale (centre de îngrijire a copiilor sau persoanelor vârstnice, de asisten
pentru persoanele cu dizabiliti, centre pentru tineret etc.); sprijinirea msurilor de
asigurare a ordinii publice i a siguranei cetenilor.

(ii) Îmbuntirea accesibilitii regiunilor prin modernizarea infrastructurii de

transport regionale i locale

Dezvoltarea infrastructurii de transport între centrele urbane i a legturilor cu zonele

învecinate este o condiie esenial pentru realizarea obiectivelor coeziunii teritoriale la
nivel european i ale Strategiei Lisabona privind creterea economic i a gradului de
ocupare a populaiei. La nivel naional realizarea unei reele moderne de transporturi

114
reprezint un factor vital pentru dezvoltarea judeelor i a regiunilor, pentru localizarea
companiilor, îmbuntirea mediului de afaceri i încurajarea turismului.

Investiiile în modernizarea infrastructurii vor facilita mobilitatea persoanelor i

bunurilor între regiuni i în interiorul acestora, reducerea costurilor de transport pentru
mrfuri i cltori, îmbuntirea accesului pe pieele regionale, creterea eficienei
activitilor economice, economisirea de energie i a timpilor de parcurs, creând condiii
pentru extinderea schimburilor comerciale i a investiiilor productive.
Prioritile vizate sunt reabilitarea i modernizarea conexiunilor feroviare, fluviale i
aeriene, a reelei de drumuri judeene, inclusiv construcia sau reabilitarea oselelor de
centur. Pe lâng intele menionate în Partea III, Capitolul 1.2 (Transport durabil) se va
efectua, pân în anul 2015, reabilitarea i modernizarea reelei de drumuri judeene pe o
lungime de 877 kilometri, a reelei de strzi urbane de 411 km i construirea sau
modernizarea unor osele de centur pe o lungime de 219 km, având ca rezultat creterea
traficului rutier de marf i pasageri în condiii de siguran sporit cu 10%.
Având în vedere nevoile specifice i nivelul de dezvoltare al regiunilor României, cu
o infrastructur de transport insuficient i slab competitiv, care nu corespunde
cerinelor Pieei Unice a UE în condiiile globalizrii, este de ateptat ca rentabilitatea,
valoarea adugat i efectul de antrenare ale investiiilor în infrastructur s fie
considerabile.

(iii) Îmbuntirea infrastructurii sociale a regiunilor.

Se vor crea premisele necesare pentru asigurarea populaiei cu serviciile eseniale,
contribuind astfel la atingerea obiectivului UE al coeziunii economice i sociale prin
îmbuntirea infrastructurii serviciilor de sntate, educaionale, sociale, siguran
public i pentru situaii de urgen. Msurile avute în vedere i intele propuse pe termen
scurt i mediu pentru descentralizarea i eficientizarea serviciilor de sntate, sociale i
educaionale i pentru întrirea responsabilitilor autoritilor regionale, judeene i
locale sunt detaliate în Partea III, Capitolul 1.5 (Sntatea public), Capitolul 1.6
(Incluziunea social, demografia i migraia) i Capitolul 2.1 (Educaia i formarea
profesional).
Investiiile în acest domeniu au ca scop îmbuntirea calitii acestor servicii i
ridicarea lor la standarde europene, cu implicaii pozitive asupra realizrii personale,
strii de sntate i participrii populaiei pe piaa muncii, precum i în ceea ce privete
gradul general de atractivitate a regiunilor.

(iv) Consolidarea mediului de afaceri regional i local.

• Se va aciona pentru înfiinarea i dezvoltarea structurilor de afaceri de importan

regional i local, reabilitarea siturilor industriale i sprijinirea iniiativelor

115
antreprenoriale conform specificului fiecrei regiuni, în special în zonele mai puin
dezvoltate sau aflate în declin economic. Dezvoltarea sustenabil a structurilor de
sprijinire a afacerilor cu impact pe plan regional i local, pe baza experienei pozitive
acumulate în cadrul parcurilor industriale, zonelor de afaceri i platformelor logistice
prin: construirea, reabilitarea sau extinderea de cldiri destinate exclusiv activitilor de
producie i servicii, cu excepia celor pentru incubatoare de afaceri; reabilitarea i
extinderea sistemului de strazi din interiorul structurii de afaceri i a drumurilor de acces;
asigurarea utilitilor de baz (staii de tratare a apei, furnizare de energie i gaz, sistem
de canalizare) i a reelelor de cablare i conectare broadband; demolarea de cldiri
redundante în perimetrele de afaceri, îndeprtarea molozului i deeurilor, servicii de
salubritate; activiti promoionale.
• Reabilitarea siturilor industriale poluate neutilizate i pregtirea lor pentru noi
activiti (brownfield) prin: curirea i ecologizarea suprafeelor acestor situri; demolarea
cldirilor inutilizabile i planarea terenului; reabilitarea i extinderea cldirilor apte
pentru activiti de producie sau prestri de servicii; operaionalizarea infrastructurii de
utiliti publice; cablarea i conectarea la reelele Internet etc.
• Sprijinirea dezvoltrii microîntreprinderilor pentru revitalizarea zonelor
nedezvoltate, cu precdere a oraelor mici i mijlocii, în vederea utilizrii potenialului
endogen al regiunilor (resurse naturale, materii prime, resurse umane) i promovrii
tehnologiilor moderne i inovrii prin: facilitarea achiziionrii de echipamente i
tehnologii moderne pentru producie, servicii i construcii, precum i de echipamente i
software informaionale; relocalizarea microîntreprinderilor în structurile de afaceri;
asigurarea serviciilor logistice.

(v) Dezvoltarea durabil i promovarea turismului.

Msurile stabilite vizeaz în principal valorificarea sustenabil a patrimoniului
cultural i a resurselor naturale cu potenial turistic precum i îmbuntirea calitii
infrastructurii turistice de cazare i agrement în vederea creterii atractivitii regiunilor,
dezvoltrii economiilor locale (comer, construcii, transporturi, alimentaie public,
industria mic i artizanat) i crerii de noi locuri de munc. În acest fel regiunile, zonele
i localitile îi identific i consolideaz o identitate proprie i îi îmbuntesc
avantajele competitive în sectoare cu valoare adaugat mare i coninut calitativ i
cognitiv ridicat, atât pe pieele tradiionale cât i pe cele noi, în formare. O parte
însemnat a locurilor de munc nou create ofer oportuniti sporite pentru ocuparea
forei de munc feminine i a unor categorii defavorizate.
Restaurarea i valorificarea patrimoniului cultural i modernizarea infrastructurii
conexe;
• Crearea, dezvoltarea i modernizarea infrastructurilor specifice pentru
valorificarea sustenabil a resurselor naturale i pentru creterea calitii serviciilor
turistice prin: amenajarea obiectivelor turistice naturale cu potenial turistic (canioane,
defileuri, peteri, lacuri glaciare, Delta Dunrii i alte zone umede etc.) în condiiile
monitorizrii permanente a presiunii asupra mediului în conformitate cu planurile de
management pentru ariile naturale protejate, inclusiv siturile Natura 2000; valorificarea

116
potenialului turismului montan, inclusiv amenajarea cilor de acces, a platformelor de
campare i a refugiilor alpine, marcarea traseelor turistice, instalarea de posturi
Salvamont; dezvoltarea turismului balnear; crearea, modernizarea i extinderea
structurilor de cazare i de agrement precum i ale utilitilor aferente.
• Promovarea potenialului turistic i crearea infrastructurii necesare în scopul
creterii atractivitii României ca destinaie turistic, prin proiectarea unei imagini
pozitive a României, definirea i promovarea brandului turistic naional, dezvoltarea
turismului intern prin diversificarea ofertei i a activitilor de marketing specifice,
inclusiv prin realizarea unui sistem unitar de informare i statistic turistic on-line.
La nivelul anului 2015 se prevede implementarea a 400 de proiecte în domeniul
infrastructurii de turism, sprijinirea direct sau indirect a 350 firme în domeniul
turismului, desfurarea a cel puin 10 campanii de promovare a brandului turistic la nivel
naional i internaional i înfiinarea a 10 centre naionale de informare i promovare
turistic, având ca rezultat, printre altele, crearea unui numr de 1.000 de noi locuri de
munc.
În plus fa de prevederile specifice ale Programului privind turismul balnear, se
propune extinderea i diversificarea, în staiunile balneo-climaterice, a procedurilor de
tratament pe baza factorilor naturali, dezvoltarea unei reele de parcuri balneare care s
ofere servicii complexe de tip wellness, promovarea tratamentelor gerontologice cu
medicamente i preparate originale româneti.
Pentru realizarea obiectivelor Programului Operaional Regional 2007-2013
cheltuielile eligibile pot fi finanate în proporie de 85% (circa 3,7 miliarde euro) din
Fondul European de Dezvoltare Regional, cu o cofinanare public naional de 657,56
milioane euro i fonduri private estimate la184,76 milioane euro.

Orizonturi 2020 i 2030.

Strategiile i programele existente privind dezvoltarea regiunilor nu conin proiecii

dincolo de actualul exerciiu bugetar UE 2007-2013, cu excepia unor inte specifice
programate la nivelul anului 2015.

3.2. Dezvoltarea rural, agricultura, silvicultura i pescuitul

Dispoziiile legale, documentele programatice i deciziile executive în aceste domenii

sunt corelate cu directivele UE i reglementrile comunitare, precum i cu strategiile
naionale i programele sectoriale ale României.

Orizont 2013. Obiectiv naional: Creterea dinamismului economic al zonelor

rurale din România în condiiile meninerii echilibrului social prin dezvoltarea

117
durabil a agriculturii, silviculturii i pescuitului, inclusiv a industriilor procesatoare
aferente pentru satisfacerea optim a nevoilor de hran ale populaiei i pentru
asigurarea conservrii i îmbuntirii resurselor naturale.

În aceast etap se vor pune bazele modelului agricol european, caracterizat prin
structuri de exploatare viabile, apropiate de pia, concomitent cu dezvoltarea rural i
protecia mediului. Se vor lua msuri de sprijinire a productorilor pentru adaptarea
agriculturii la consecinele schimbrilor climatice întrucât aceste schimbri vor influena
nivelul i variabilitatea mrimii produciei agricole i a efectivelor de animale. Vor fi
organizate filiere de produs, inclusiv pentru producia durabil a biomasei i
biocombustibililor.
În mod deosebit se va pune accentul pe dezvoltarea produciei agro-alimentare de ni
precum i a produselor ecologice i tradiionale în zonele în care exist condiii
favorabile. Se vor lua msuri pentru protejarea denumirii produselor, reetelor i
procedurilor de preparare specific româneti pe Piaa Unic a UE i în ri tere, cu
respectarea normelor de siguran alimentar, i pentru promovarea adecvat a acestora.
Obiectivele principale pentru perioada imediat urmtoare sunt:
• Dezvoltarea competitivitii sectoarelor agricol, forestier i de pescuit bazat pe
cunoatere i iniiativ privat;
• Reducerea populaiei ocupate în agricultur în corelare cu crearea de exploataii
viabile;
• Reducerea gradului de fragmentare a suprafeei agricole i stimularea concentrrii
fermelor de mici dimensiuni;
• Meninerea calitii i diversitii spaiului rural i forestier, urmrind echilibrul
între activitile umane i conservarea resurselor naturale.
Se vor implementa prevederile Planului Naional Strategic pentru Dezvoltare Rural
2007-20013, axat pe urmtoarele domenii principale de aciune:

(i) Creterea competitivitii sectoarelor agro-alimentar, forestier i piscicol prin:

• Îmbuntirea competenelor fermierilor i altor persoane implicate în sectoarele
agro-alimentar, forestier i de pescuit pentru încurajarea unui management mai
performant;
• Îmbuntirea competitivitii fermelor comerciale i de semi-subzisten,
încurajarea cooperrii i asocierii acestora, cu respectarea principiilor dezvoltrii
durabile, stimularea formrii grupurilor de productori în vederea funcionrii filierelor
de tip asociativ; accelerarea adaptrii structurale i încurajarea fermelor de semi-
subzisten s ptrund pe pia; modernizarea exploataiilor agricole; instalarea tinerilor
fermieri i înlocuirea generaiei actuale de efi de exploataii agricole i forestiere,
inclusiv prin pensionarea timpurie; creterea adaptabilitii fermelor la condiiile de pia
i cerinele de mediu;

118
 • Restructurarea i modernizarea sectoarelor de procesare i de marketing ale
produselor agricole, forestiere i piscicole în vederea creterii valorii adugate în condiii
de sustenabilitate i stabilizrii preurilor; sprijinirea dezvoltrii integrate prin formarea i
consolidarea filierelor agroalimentare, îmbuntirea calitii produselor i creterea
performanei industriilor alimentare; îmbuntirea modului de gospodrire a pdurilor i
de valorificare a produselor silvice; exploatarea raional i responsabil a fondului
piscicol.

(ii) Îmbuntirea mediului i spaiului rural, consolidarea aplicrii bunelor

practici agricole, silvice i în industriile agroalimentare pentru asigurarea securitii
consumatorilor prin
• Continuarea utilizrii terenurilor agricole din zonele defavorizate i promovarea
agriculturii durabile pentru meninerea viabilitii spaiului rural în zonele montane i alte
zone defavorizate;
• Conservarea i îmbuntirea strii resurselor naturale i a habitatelor prin
încurajarea utilizrii de metode de producie agricol compatibile cu protejarea mediului,
conservarea biodiversitii i îmbuntirea calitii apei, solului i a peisajului natural;
compensarea fermierilor pentru dezavantajele rezultate din implementarea reelei Natura
2000 pe baza obligaiilor asumate conform Directivelor UE privind protecia psrilor,
conservarea habitatelor naturale i a speciilor slbatice;
• Promovarea managementului durabil al terenurilor forestiere prin creterea
suprafeei de pdure cu rol de protecie a apei, solului i biodiversitii împotriva
factorilor distructivi naturali i antropici, precum i dezvoltarea funciilor recreative ale
pdurii; compensarea proprietarilor de terenuri forestiere pentru dezavantajele create de
msurile de conservare a arealelor protejate.

(iii) Încurajarea diversificrii economiei rurale i îmbuntirea calitii vieii în

spaiul rural prin:
• Meninerea i dezvoltarea activitilor economice i creterea numrului de locuri
de munc prin diversificarea activitilor economice non-agricole i încurajarea micilor
întreprinztori în spaiul rural; crearea, îmbuntirea i diversificarea facilitilor de
dezvoltare economic i a atraciilor turistice;
• Creterea atractivitii zonelor rurale i diminuarea migraiei populaiei tinere spre
zonele urbane prin crearea i modernizarea infrastructurii fizice de baz; îmbuntirea
condiiilor sociale, economice i de mediu; protejarea i conservarea patrimoniului
cultural i natural rural; diversificarea ofertei turistice;
• Dezvoltarea abilitilor i competenelor actorilor locali privind buna
administrare, organizarea teritoriului pe plan local i modernizarea satelor.

119
 (iv) Demararea i funcionarea iniiativelor de dezvoltare local prin:
• Introducerea conceptului de aciune de jos în sus în administrarea comunitilor
rurale, care s asigure un grad ridicat de integrare economic i social teritorial,
susinut prin organizarea grupurilor de aciune local (GAL);
• Promovarea potenialului endogen al teritoriilor prin participarea membrilor
comunitilor rurale la procesul de elaborare i implementare a strategiilor de dezvoltare
local i stimularea aciunilor inovative; încurajarea factorilor locali de a conlucra cu alte
comuniti locale din ar i din strintate pentru realizarea unor proiecte comune;
• Îmbuntirea administrrii locale prin dezvoltarea competenelor de formulare i
administrare a proiectelor, inclusiv a celor realizate în parteneriat, i atragerea participrii
cetenilor în procesul decizional; valorificarea potenialului programului LEADER i a
resurselor financiare alocate acestuia pentru mediul rural i sprijinirea grupurilor de
aciune local.

Va fi continuat temporar Programul Fermierul, adoptat în 2005, pentru susinerea

investiiilor efectuate în agricultur i în sectoarele de procesare, depozitare, conservare i
valorificare a produselor.
Pân în anul 2013 va fi finalizat armonizarea legislaiei naionale cu acquis-ul
comunitar în domeniu i se va asigura operaionalizarea structurilor naionale
corespunztoare celor care funcioneaz la nivelul UE.

În completarea obiectivelor coninute în Planul Naional de Dezvoltare Rural 2007-

2013, se recomand urmtoarele msuri suplimentare:

• Elaborarea, cu concursul comunitii academice de specialitate, i implementarea

unui Program Naional pentru Gestionarea Durabil a Pdurilor care s prevad:
interzicerea reducerii suprafeei totale a pdurilor; creterea suprafeei pdurilor cu cel
puin 200.000 hectare prin împdurirea în special a terenurilor degradate i abandonate.
Sunt necesare msuri suplimentare pentru realizarea unui sistem naional de perdele
forestiere de protecie, cu precdere în inuturile secetoase i predispuse la deertificare;
promovarea cu prioritate a tratamentelor intensive, bazate pe regenerarea natural,
capabile s contribuie în cea mai mare msur la promovarea speciilor autohtone
valoroase, asigurându-se astfel exercitarea continu a funciilor multiple, ecologice,
economice i sociale pe care trebuie s le îndeplineasc pdurea în ansamblul ei. Se
impun, de asemenea, msuri active pentru aplicarea strict a prevederilor legale privind
interzicerea tierilor rase; pentru creterea suprafeei pdurilor destinate s protejeze
regimul apelor, solul, clima, peisajul precum i a celor cu rol de conservare a
biodiversitii în sistemul ariilor naturale protejate; adaptarea pdurilor i a silviculturii la
efectele schimbrilor climatice globale; aplicarea de vârste optime de tiere a arboretelor,
contracarând tendinele de reducere a acestor vârste i de majorare artificial a volumului
de tieri din pduri; conservarea biodiversitii la toate nivelurile: genetic, al speciilor,
ecosistemic i al complexelor de ecosisteme; integrarea pdurilor virgine i cvasi-virgine

120
în arii naturale protejate; reconstrucia ecologic a pdurilor deteriorate i nefuncionale
sub raport ecologic i economic; îngrijirea pdurilor tinere i conservarea lemnului mort
în limitele statuate în Uniunea European; amenajarea integrat participativ a bazinelor
hidrografice montane toreniale; creterea gradului de accesibilitate a pdurilor;
compensarea proprietarilor de terenuri forestiere pentru dezavantajele create de
încadrarea de pduri în grupa celor cu funcii speciale de protecie, inclusiv în arii
naturale de protecie; implicarea financiar a statului în gestionarea durabil a pdurilor
private având suprafee de sub 30 hectare.

• Urgentarea pregtirii unui Program pe termen mediu i lung pentru

modernizarea sistemelor de irigaii prin reabilitarea celor existente i construirea unor
sisteme noi, bazate pe cele mai bune tehnologii disponibile; stabilirea necesarului de
investiii, pe etape, i identificarea surselor de finanare. Aceast aciune capt aspect
prioritar în contextul efectelor schimbrilor climatice globale, creterii frecvenei i
acuitii perioadelor de secet, extinderii deertificrii, concomitent cu reducerea
resurselor de ap disponibile. Programul va trebui s conin i dispoziii privind
optimizarea folosirii apei în agricultur, sector care utilizeaz circa 70% din consumul
total de ap.

• Elaborarea unui Program Naional privind protecia i conservarea solului,

conform principiilor dezvoltrii durabile, ca element esenial al viziunii strategice pentru
promovarea securitii i siguranei alimentare.
• Punerea în aplicare a Strategiei pentru dezvoltarea durabil a zonei montane
din România, care este fragil ecologic i se caracterizeaz prin handicapuri naturale i
sociale semnificative, antreneaz eforturi mari, cu restricii în exercitarea unor activiti
economice i în utilizarea terenurilor, i implic o cretere a costurilor lucrrilor datorit
altitudinii, pantelor i condiiilor climatice cu perioade de vegetaie mai reduse. Prin
îndeplinirea obiectivelor stabilite de aceast Strategie, aprobat de Guvernul României
înc din 2004, se va realiza protejarea i valorificarea responsabil a resurselor montane,
inând seama i de efectele schimbrilor climatice, prevenindu-se depopularea acestor
zone i degradarea tradiiilor, îndeletnicirilor i specificitii culturale a acestora, iar
asigurarea mijloacelor pentru dezvoltarea lor echilibrat, la paritate cu alte zone în
privina veniturilor i condiiilor de via, va trebui s beneficieze de sprijinul statului.

Pentru finanarea obiectivelor Planului Naional Strategic pentru Dezvoltare Rural,

România poate accesa fondurile prealocate totale aferente perioadei 2007-2013 de circa
8,02 miliarde euro, din care 80,46% provin din cofinanarea comunitar prin Fondul
European Agricol pentru Dezvoltare Rural. De asemenea, se prevd alocri comunitare
pentru 2007-2013 de peste 5,5 miliarde euro sub form de pli directe pentru
productorii agricoli, peste 248 milioane euro pentru msuri de pia în 2008 i 230
milioane euro pentru pescuit. În perioada 2007-2013 se vor transfera de la bugetul
comunitar pentru agricultur, sectorul piscicol i dezvoltarea rural circa 14 miliarde
euro. La aceste sume se adaug alocri importante de la bugetul de stat al României.

121
 Orizont 2020. Obiectiv naional: Consolidarea structurilor din domeniul agro-
alimentar i silvic concomitent cu dezvoltarea economic i social a zonelor rurale
pentru reducerea în continuare a decalajelor i atingerea nivelului mediu actual de
performan al rilor membre ale UE; afirmarea României ca element de stabilitate a
securitii alimentare în Europa de Sud-Est.

În acest scop va fi elaborat înc din perioada anterioar un nou program de aciune
pentru 2014-2020 axat pe principiile dezvoltrii durabile, cu inte specifice privind
îmbuntirea condiiilor de mediu (msuri de combatere a degradrii solului i de
protecie a zonelor expuse la risc de inundaii, meninerea plantaiilor la un nivel suficient
i sustenabil, sprijinirea zonelor defavorizate, ameliorarea calitii peisajului), creterea
competitivitii anumitor sectoare cu impact asupra mediului (utilizarea surselor de
energie regenerabil, îmbuntirea gestionrii apei, deeurilor i dejeciilor,
fertilizanilor, pesticidelor i ierbicidelor), îmbuntirea calitii vieii în mediul rural
(creterea veniturilor din activiti agricole, silvice i piscicole performante, extinderea
serviciilor i utilitilor publice, diversificarea activitilor non-agricole i a spiritului
antreprenorial).
Se va continua programul de gestionare durabil a pdurilor prin msuri suplimentare
de reîmpdurire i de reconstrucie ecologic a pdurilor i a terenurilor forestiere
afectate de fenomene de degradare.
Se vor lua în continuare msuri pentru îmbuntirea pregtirii profesionale i
capacitii manageriale a fermierilor pentru valorificarea superioar a resurselor naturale
locale, îmbuntirea standardelor de securitate a muncii, încurajarea iniiativelor de
mediu i asigurarea condiiilor de igien i bunstare a animalelor.
Aciunile preconizate vor avea în vedere schimbrile posibile în mecanismele de
aplicare a Politicii Agricole Comune a UE dup 2013.

Orizont 2030. Obiectiv naional: Adoptarea în totalitate a politicilor i practicilor

comunitare în domeniul agriculturii, silviculturii i pescuitului; finalizarea
restructurrii i modernizrii acestor sectoare i a spaiului rural.

În aceast perioad se va atinge un nivel înalt de competitivitate în sectorul agro-

alimentar, care va deveni compatibil cu cel vest-european ca urmare a crerii unor
structuri agricole viabile, modernizrii economiei rurale, diversificrii produciei i
realizrii unor produse de calitate. România va recupera decalajele de productivitate în
sectorul agricol i se va apropia de nivelul de dezvoltare a industriilor alimentare din
rile europene cu tradiie. Se vor asigura integral normele de siguran a alimentelor prin
respectarea cerinelor de eco-condiionalitate comunitare.
În urma aplicrii programului multianual coerent în domeniul silviculturii, procentul
de împdurire va ajunge, în anul 2030, la 34% din suprafaa rii, cu perspectiva s
evolueze în continuare spre procentajul optim de 45%.

122
 Msurile ce urmeaz a fi întreprinse precum i necesarul de finanare urmeaz a fi
stabilite în funcie de evaluarea rezultatelor obinute în perioada anterioar, pe baza unor
studii de specialitate care s ia în considerare diferite scenarii posibile, inclusiv volumul
de investiii pe programe i obiective.

3.3. Implementarea Agendei Locale pentru secolul XXI (AL-21)

Promovarea sistematic a principiilor i practicilor dezvoltrii durabile a început în

România înc din anul 2000 prin implementarea unor proiecte concrete la nivel local
iniiate i cofinanate de Programul Naiunilor Unite pentru Dezvoltare – România în
cadrul Agendei Locale 21.
Acest proces a contribuit la întrirea capacitii administraiilor locale din zonele i
localitile participante la program de a elabora i aplica politici i planuri concrete pentru
promovarea dezvoltrii socio-economice durabile prin:
• Crearea unui cadru participativ, implicând toate categoriile de actori locali, în
conturarea deciziilor privind dezvoltarea durabil a comunitilor din care fac parte.
Alturi de autoritile locale, au fost antrenai reprezentani ai sectorului public, inclusiv
ai unitilor descentralizate, ai antreprenoriatului privat, asociaiilor profesionale,
instituiilor de învmânt sau cercetare, sindicatelor, organizaiilor neguvernamentale sau
altor formaiuni ale societii civile i ai mijloacelor de comunicare în mas în structuri
care i-au pstrat funcionalitatea i dup încheierea fiecrui proiect.
• Dezvoltarea reelelor i parteneriatelor locale, ceea ce a permis concentrarea
resurselor i valorificarea optim a potenialului local. Acest rezultat a devenit posibil
prin utilizarea mecanismului participativ, dar a implicat i un sistem eficient de
comunicare i informare.
• Elaborarea a trei tipuri de instrumente principale menite s orienteze i s
promoveze o viziune realist i responsabil asupra perspectivelor de dezvoltare în plan
local: (i) o strategie local de dezvoltare durabil care stabilete obiectivele pe termen
mediu i lung; (ii) un plan de aciune cu prioriti i pai de urmat pe termen scurt i
mediu pentru îndeplinirea obiectivelor strategiei, coninând o evaluare a costurilor,
identificarea surselor de finanare i a modalitilor de accesare a acestora i (iii) un
portofoliu de proiecte considerate de întreaga comunitate drept prioriti pentru
asigurarea dezvoltrii durabile a localitii sau zonei.
• Construirea capacitii instituionale i administrative la nivelul autoritilor locale
i societii civile pentru promovarea dezvoltrii durabile.

Programul Agenda Local 21 a pornit iniial de la nivelul municipiilor medii-mari i a

fost diversificat atât în sensul extinderii ariei de implementare la nivel judeean cât i prin
restrângerea anvergurii proiectului pân la nivel de ora sau comunitate rural.

123
 În perioada 2000-2003 a fost definitivat metodologia i s-au elaborat primele seturi
de documente AL-21 pentru 9 municipii-pilot. Rezultatele acestei etape au fost apreciate
atât la nivelul autoritilor i comunitilor locale cât i la nivel central guvernamental,
mai ales prin prisma calitii contribuiilor rezultate din dezbaterile publice, de care s-a
inut seama în definitivarea Planului Naional de Dezvoltare al României.
Ca urmare, Guvernul României a decis extinderea programului Agenda Local 21 la
nivel naional, cuprinzând peste 40 de noi localiti sau uniti teritoriale pân la sfâritul
anului 2007. În acest sens s-a semnat o Convenie de colaborare între reprezentanii
Guvernului, Federaiei Autoritilor Locale din România i Programului Naiunilor Unite
pentru Dezvoltare prin Centrul Naional pentru Dezvoltare Durabil. Proiectele realizate
în perioada 2003-2007 au inclus de aceast dat i 6 judee i 2 comune.
Programul a beneficiat de asisten tehnic din partea unor experi ONU, UE i ai
Institutului Internaional pentru Dezvoltare Durabil (Canada), precum i din partea unor
agenii de dezvoltare internaional din Europa i America.
Elaborarea strategiilor i planurilor de dezvoltare durabil a mobilizat în principal
expertiza local, circa 2.000 de persoane fiind implicate în Comitetele Locale de
Coordonare, Grupurile de lucru i Oficiile locale AL-21. Pentru definitivarea seturilor de
documente în toate aceste locaii au fost organizate 90 de dezbateri publice care au reunit
peste 10.000 de participani.
În cadrul a 6 sesiuni de pregtire pentru participanii la elaborarea, implementarea i
monitorizarea în continuare a setului de documente AL-21, având o tematic divers,
bazat pe evaluarea atent a nevoilor de instruire i pe cerinele specifice din teritoriu, au
fost abordate, printre altele, teme precum principiile dezvoltrii durabile, evaluarea
integrat de mediu, metodologia de identificare a proiectelor prioritare de interes local i
de accesare a fondurilor UE i altor surse de finanare. Au fost organizate dou Forumuri
Naionale i 10 ateliere de lucru sau seminarii pentru diseminarea cunotinelor despre
coninutul programului AL-21 i rezultatele obinute în fiecare etap. Aceste aciuni,
alturi de practica efectiv a lucrului în echip pentru realizarea AL-21, au contribuit la
îmbuntirea capacitii instituionale a autoritilor locale i la contientizarea societii
civile pentru aplicarea preceptelor dezvoltrii durabile pe plan local.
Portofoliile de proiecte agreate de toi factorii activi la nivel local i considerate drept
prioritare cuprind peste 1.200 de propuneri care acoper o mare varietate de domenii,
mergând de la elemente de infrastructur urban sau rural, accesul la utilitile de baz
sau regenerarea unor situri industriale abandonate pân la iniierea unor aciuni pentru
protecia mediului i conservarea biodiversitii sau pentru ocrotirea patrimoniului istoric
i cultural. Documentele finale adoptate în urma dezbaterilor publice au fost publicate în
peste 40.000 de exemplare, în limbile român i englez.
În acest fel se realizeaz o larg informare i comunicare asupra rezultatelor
programului AL-21 i o emulaie constructiv din partea altor localiti de a participa la
acest program. Totodat, investitorii români i strini dispun de un instrument util pentru
deciziile lor de afaceri întrucât au certitudinea c proiectele incluse în portofoliile
convenite au sprijinul comunitilor locale.

124
 Experiena acumulat în procesul implementrii programului Agenda Locala 21,
reelele de conlucrare constituite în plan vertical i orizontal i progresele înregistrate în
generalizarea bunelor practici prezint, în cazul României, un înalt grad de relevan
pentru punerea în aplicare cu succes a Strategiei Naionale pentru Dezvoltare Durabil.
În faza urmtoare a implementrii programului Agenda Locala 21 se va aplica o
abordare structural intersectorial, corelând obiectivele convenite la nivelul
comunitilor cu resursele existente i sistemele de implementare.

4. Amenajarea teritoriului i planificarea spaial

În perspectiva dezvoltrii durabile, spaiul geografic amenajat i locuit – cuprinzând

elemente fizice naturale i antropice dar i elemente instituionale i culturale – reprezint
un complex funcional care susine calitatea vieii populaiei i reprezint acea parte a
avuiei naionale de care beneficiaz toi cetenii.
Obiectivul de a realiza coeziunea teritorial a Uniunii Europene este prezent în
Tratatul de Reform de la Lisabona (13 decembrie 2007) i a cptat treptat contur în
documentele adoptate la nivel ministerial înc 1983, cu o sistematizare mai precis în
Carta de la Leipzig (mai 2007). Coeziunea teritorial presupune adecvarea resurselor
teritoriului (naturale i antropice) la necesitile dezvoltrii socio-economice în vederea
eliminrii disparitilor i disfuncionalitilor între diferite uniti spaiale în condiiile
pstrrii diversitii naturale i culturale a regiunilor.
Chiar în absena unei autoriti specializate cu activitate permanent la nivelul UE,
orientrile convenite au produs efecte vizibile în promovarea coeziunii teritoriale prin
coordonarea politicilor sectoriale pe baza conceptelor i tehnicilor planificrii spaiale.
Documentele UE subliniaz în mod expres necesitatea ca fundamentarea politicilor
naionale de amenajare a teritoriului i planificare spaial s devin o dimensiune
esenial a Strategiei UE pentru Dezvoltare Durabil i a Strategiei de la Lisabona
revizuite.
Aezrile umane, ca subsistem al teritoriului locuit, reprezint spaiul unde
problemele economice, sociale i de mediu trebuie coordonate la scri spaiale diferite,
instrumentele de implementare fiind amenajarea teritoriului i urbanismul. Teritoriul,
îneles ca spaiu geografic locuit, include elemente fizice naturale i antropice, dar i
elemente instituionale i culturale, toate integrate într-un complex funcional al crui
principal scop i resurs îl reprezint populaia uman. Aezarea uman ca entitate
funcional, fizic, instituional i cultural reprezint cadrul de asigurare a unui cât mai
înalt nivel al calitii vieii. Aezrile umane trebuie privite în calitate de consumatoare de
resurse dar i de generatoare de bunstare i potenial resurs de creativitate, în special
în mediul urban.
Amenajarea teritoriului are un caracter predominant strategic, stabilind direciile de
dezvoltare în profil spaial, care se determin pe baza analizelor multidisciplinare i a
sintezelor interdisciplinare. Documentele care rezult din acest proces au un caracter atât

125
tehnic, prin coordonrile spaiale pe principiul maximalizrii sinergiilor poteniale ale
dezvoltrii sectoriale în teritoriu cât i legal, având în vedere c, dup aprobarea
documentaiilor, acestea devin norme de dezvoltare spaial pentru teritoriul respectiv.
Aspectele tehnice, legale i politice integrate în planurile aprobate de amenajare a
teritoriului constituie elemente care fundamenteaz planurile regionale de dezvoltare i
constituie expresia coordonat spaial i temporal a politicilor de dezvoltare.
Planurile de amenajare a teritoriului constituie fundamentarea tehnic i asumarea
politic i legal a strategiilor în vederea accesului la finanarea programelor i
proiectelor din fonduri naionale i europene, în particular prin Programul Operaional
Regional i programele operaionale sectoriale. În cadrul aciunii de aplicare a Planului
de Amenajare a Teritoriului Naional au fost aprobate prin lege, pânâ în luna septembrie
2008, cinci seciuni: retele de transport, ap, arii protejate, reeaua de localiti i zone de
risc natural.
În condiiile specifice ale României, clarificarea regimului juridic al proprietii
asupra terenurilor – fie intravilane (construibile), fie extravilane (preponderent agricole,
silvice sau perimetre naturale protejate) – printr-un sistem cadastral adecvat reprezint
obiectul principal al dezvoltrii teritoriale sntoase i precede stabilirea regimului tehnic
i economic prin documentaii de urbanism.

4.1. Planificarea spaial

Conceptul de planificare spaial reprezint un cumul de metode, programe, proiecte

i aciuni prin care se realizeaz dezvoltarea direcionat, ghidat de strategii explicite, a
spaiului fizic pentru a echilibra componentele economice, sociale, culturale i istorice, de
peisaj i mediu natural ale unui teritoriu. Planificarea spaial presupune demersuri
interdisciplinare i include paliere diferite de analiz i proiectare, constituind baza
conceptual a politicilor de dezvoltare regional i intervenind pentru corectarea
anomaliilor i disfuncionalitilor care pot s apar în derularea acestora.
Strategiile, programele i planurile de amenajare integrat în teritoriu i localitile
din România vor trebui, prin urmare, s incorporeze orientrile comune pentru spaiul
amenajat european, cu referin prioritar la meninerea unui echilibru raional între
interesul privat i cel public, în condiiile respectrii stricte a regimului juridic al
proprietii asupra terenurilor. Se are în vedere evitarea dispersiei zonelor de locuit,
asigurarea diversitii sociale i culturale intraurbane, controlul jocurilor speculative de
ocupare a spaiilor publice i peisajului, mixajul optim între elementele funcionale i cele
sociale. În acest fel, dezvoltarea echilibrat a localitilor, îmbinat cu respectarea
spaiului cultural i natural, va oferi o contribuie esenial la ameliorarea calitii vieii în
armonie cu mediul ambiant, la folosirea corect a resurselor i la prevenirea unor evoluii
negative ireversibile.

126
 Pentru întreaga perioad pân în anul 2030, îmbuntirea condiiilor de locuit,
inclusiv în cartierele de cldiri multietajate din orae, în sprijinul dezvoltrii urbane
durabile vizeaz urmtoarele obiective:
• Adaptarea dinamicii i caracteristicilor locuinelor la nevoile prezente i viitoare
ale populaiei;
• Precizarea direciilor de dezvoltare viitoare a construciei de locuine (principii de
construcie, materiale i structur adaptate la condiiile specifice);
• Dezvoltarea controlat a zonelor rezideniale (asigurarea accesului la utiliti,
transport, servicii publice i sociale);
• Realizarea unor politici de locuire care s integreze grupurile vulnerabile i s
asigure mixitatea social;
• Constituirea de rezerve funciare suficiente i dispuse în amplasamente diverse
prin realizarea unor politici locale coerente referitoare la folosina terenurilor;
• Asigurarea accesului la condiii de locuire sigure i sntoase pentru persoanele
care nu îi pot achiziiona locuine pe piaa liber.

Orizont 2013. Obiectiv naional: Integrarea preceptelor tiinifice ale planificrii

spaiale în programele de dezvoltare regional; modernizarea cadrului legislativ i
normativ în concordan cu orientrile de coeziune teritorial a UE i cu cerinele
dezvoltrii durabile.

În acest scop se prevd, în completarea msurilor stabilite prin Programul Operaional

Regional (a se vedea Capitolul IV.3.1) i în concordan cu prevederile Conceptului
Naional de Dezvoltare Spaial – România 2025, urmtoarele direcii de aciune
prioritare:
• Completarea cadrului legislativ pentru integrarea viziunii strategice de planificare
spaial i amenajare a teritoriului în programele de dezvoltare regional, pentru
eliminarea neclaritilor privind raportul dintre proprietatea privat i cea public, pentru
întrirea prevederilor legale împotriva urbanismului derogatoriu (care anuleaz caracterul
strategic al planurilor urbanistice generale - PUG) i pentru pstrarea integritii fizice a
zonelor simbolice cu valoare de patrimoniu, monumentelor istorice i de art i
peisajului;
• Determinarea viitoarelor centre urbane de polarizare a zonelor rurale pentru a
mri gradul de accesibilitate a populaiei rurale la servicii de calitate (sntate, educaie,
servicii sociale);
• Stabilirea cadrului legislativ i tehnico-normativ pentru demararea unui program
multianual vizând strmutarea locuinelor aflate în zone de risc (cutremur, inundaii,
alunecri de teren, avalane, poluare chimic sau radioactiv);
• Elaborarea, aprobarea i aplicarea normelor care impun consultarea populaiei
asupra deciziilor de urbanism i a celor care privesc dezvoltarea comunitii;

127
 • Limitarea prin lege a expansiunii spaiului intravilan al localitilor urbane pentru
o perioad de 10 ani în favoarea restructurrii (reciclrii) terenurilor intravilane existente
pentru noile investiii;
• Întocmirea planurilor strategice de dezvoltare a oraelor mari i aprobarea lor ca
planuri-tem pentru planurile urbanistice generale, reactualizate conform principiilor de
dezvoltare integrat i sustenabilitate urban acceptate în cadrul UE;
• Întocmirea, la nivelul fiecrei localiti, a planului local de dezvoltare durabil
(Agenda Local 21) cu antrenarea larg i activ a comunitii;
• Statuarea obligativitii ca planurile strategice i urbanistice pentru oraele mari s
fie elaborate i aprobate în corelare cu cele ale unitilor teritorial-administrative
adiacente;
• Stabilirea i aplicarea planurilor de msuri pentru realizarea centurilor verzi-
galbene (spaii verzi i terenuri agricole) în jurul oraelor de rangul I i II; mrirea
suprafeelor de spaii verzi intravilane cu 10% pentru atingerea unui indicator de
minimum 15 metri ptrai pe locuitor;
• Lansarea proiectelor pentru sporirea substanial a spaiilor de parcare în oraele
mari;
• Promovarea orientrilor strategice ale UE privind cooperarea teritorial european
prin implementarea programelor operaionale comune în interiorul frontierelor UE (cu
Ungaria i Bulgaria) i în zonele frontierei externe (cu Serbia, Ucraina-Moldova,
Ungaria-Slovacia-Ucraina, zona extins a Mrii Negre), programului operaional de
cooperare transnaional în sud-estul Europei (SEES) i programelor de colaborare inter-
regional ale UE, respectiv INTERREG IVC, URBACT II, ESPON 2013 i INTERACT
2007-2013. În acest scop se va utiliza în regim transfrontalier i experiena pozitiv a
României în implementarea Agendei Locale 21.

În perioada 2007-2013 va participa la realizarea obiectivelor de cooperare teritorial

european în cadrul a 11 programe finanate din Fondul European de Dezvoltare
Regional, Instrumentul European de Vecintate i Parteneriat i Instrumentul de
Asisten pentru Preaderare, inclusiv în cadrul Gruprii Europene de Cooperare
Teritorial (GECT).

Orizont 2020. Obiectiv naional: Constituirea la nivel regional, conform strategiilor

de dezvoltare spaiala, a sistemului policentric de arii funcionale urbane (aglomerri
urbane) i de coridoare de urbanizare în lungul arterelor de transport de interes
european (policentricitate de reea).

Pe lâng continuarea aciunilor iniiate în cadrul implementrii programelor lansate în

perioada 2007-2013, se vor urmri urmtoarele inte orientative:

128
 • Asigurarea în totalitate a terenurilor pentru construcii noi prin reciclarea
terenurilor intravilane i extravilane desemnate prin planurile strategice sau restructurarea
terenurilor subutilizate sau prsite i limitarea expansiunii zonelor urbanizate;
• Realizarea structurilor fizice i instituionale care s permit declararea ca
localiti urbane a viitoarelor centre de polarizare a zonelor rurale;
• Reconfigurarea spaial la nivelul comunelor în vederea micorrii numrului de
uniti teritorial-administrative;
• Dezvoltarea spaial policentric i echilibrat a ariilor cu funciuni metropolitane
(Bucureti i Timioara, apoi Constana i Iai) i pregtirea accesului la categoria de
metropole a 4 municipii cu peste 300 mii locuitori (Braov, Cluj-Napoca, Craiova i
sistemul urban Galai-Brila);
• Realizarea efectiv a centurilor verzi-galbene din jurul oraelor de rangul I;
atingerea unui indicator de spaiu verde de 26 metri ptrai pe locuitor pentru oraele de
rangul I i II;
• Atingerea unei valori medii pe ar a indicelui suprafeei locuibile de 15 metri
ptrai pe locuitor;
• Reducerea la 40% a proporiei locuinelor înclzite cu sobe cu combustibil solid
prin înlocuirea instalaiilor i introducerea unor sisteme moderne de înclzire;
• Realizarea de spaii publice de calitate în toate zonele principale ale oraelor;
• Rezolvarea problemei parcajelor pentru oraele de rangul I, inclusiv Municipiul
Bucureti; dezvoltarea traseelor funcionale pietonale i pentru bicicliti în oraele de
rangul I i II;
• Obinerea unei mixiti funcionale i sociale optime a localitilor pentru a evita
enclavizarea socio-economic;
• Continuarea i amplificarea programelor de colaborare transfrontalier,
transnaional i interregional pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor de coeziune
teritorial a Uniunii Europene i a îmbunti conectivitatea i interaciunea cu spaiile
învecinate.

Orizont 2030. Obiectiv naional: Structurarea i dezvoltarea reelei extinse de

localiti urbane i rurale ca premis pentru afirmarea regiunilor României ca entiti
dinamice, atrgtoare i competitive i pentru racordarea lor deplin la spaiul
european.

În acest sens se prevd ca inte orientative:

• Creterea nivelului de urbanizare pân la 70% prin atingerea indicatorilor care s
permit includerea a circa 650 de localiti rurale în categoria de orae i prin aplicarea
generalizat a instrumentelor de dezvoltare urban integrat;

129
 • Realizarea principalelor elemente ale tramei naionale de interconectare
funcional a regiunilor României (inclusiv prin coridoarele transcarpatice) ca armtur a
dezvoltrii lor durabile i a racordrii lor la sistemul european;
• Folosirea politicilor i instrumentelor de amenajare a teritoriului pentru refacerea
fondului forestier, renaturarea luncii Dunrii, re-crearea bazinelor naturale de retenie a
apelor i reabilitarea zonei de litoral;
• Realizarea centurilor verzi-galbene în jurul oraelor de rangul II; atingerea unui
indicator de spaiu verde de 35 metri ptrai pe locuitor pentru oraele de rangul I i II;
• Încheierea programului de strmutare a locuinelor aflate în zone de risc la
hazardurile naturale sau antropice;
• Atingerea unei valori medii pe ar a indicelui suprafeei locuibile de 17 metri
ptrai pe locuitor.

4.2. Cadastrul României

Cadastrul general reprezint singurul sistem unitar i obligatoriu de eviden tehnic,

economic i juridic prin care se realizeaz identificarea, descrierea i înregistrarea în
documentele cadastrale a imobilelor de pe întreg teritoriul rii, indiferent de destinaia
lor i de proprietar, în vederea înscrierii acestora în cartea funciar.
Spre deosebire de marea majoritate a statelor membre ale UE, România nu dispune
înc de un cadastru general coninând date eseniale complete pentru întregul teritoriu al
rii privind delimitarea unitilor teritorial-administrative, a proprietilor, a suprafeelor
cu destinaie economic (inclusiv imobiliar-edilitare), imobilelor, ecosistemelor terestre i
acvatice (inclusiv arealele protejate), siturilor cu valoare istoric (inclusiv cele
arheologice) sau cele fcând parte din patrimoniul cultural.
Pe teritoriul actual al României, un sistem de publicitate imobiliar („Cartea
Funduar”), pentru evidena tehnic i fiscal a terenurilor, a funcionat înc din secolul
XIX în provinciile aflate atunci în componena Imperiului Austro-Ungar (Transilvania,
Banat i Bucovina). Dup Marea Unire din 1918, legislaia corespunztoare privind
organizarea cadastrului funciar i introducerea crii funciare pe întreg teritoriul naional
a fost promulgat abia în anul 1933 i apoi modificat în 1938. Instalarea regimului
comunist (1948-1989) a întrerupt procesul de aplicare a acestei legi, preocuprile în
materie limitându-se doar la evidena funciar a terenurilor pe categorii de folosin i
deintori, dar fr efect juridic prin publicitate imobiliar în cartea funciar.
Pentru a rspunde noilor cerine ale unei economii funcionale de pia i a realiza
treptat alinierea la reglementrile juridice i practicile rilor din Uniunea European, s-a
înfiinat Prin Ordonana de urgen a Guvernului nr. 41/2004 pentru modificarea i
completarea Legii cadastrului i a publicitii imobiliare nr. 7/1996, aprobat prin Legea
nr. 499/2004 Agenia Naional de Cadastru i Publicitate Imobiliar. Agenia Naional
de Cadastru i Publicitate Imobiliar are în subordine Centrul Naional de Geodezie,

130
Cartografie, Fotogrammetrie i Teledetecie iar la nivelul fiecrui jude i în municipiul
Bucureti oficiile de cadastru i publicitate imobiliar.
Dezbaterile pe marginea proiectului prezentei Strategii la nivel naional i mai ales
cele desfurate în cele 8 regiuni de dezvoltare ale României, precum i numeroasele
semnalri primite din partea specialitilor i a formaiunilor interesate ale societii civile
au scos în evidena necesitatea intensificrii aciunilor concrete pentru a urgenta
realizarea Cadastrului General prin ealonarea realist a lucrrilor complexe ce se cer
executate.
Caracterul prioritar al acestei aciuni este subliniat de numrul mare de litigii de
proprietate (multe dintre acestea legate de ambiguiti de delimitare) aflate pe rolul
instanelor judectoresti i de necesitile imediate privind efectuarea corect a plilor
directe ctre productorii agricoli.
În mod deosebit se impune folosirea sistemului cadastral pentru delimitarea
perimetrelor de interes special din punct de vedere ecologic, istoric i cultural în vederea
protejrii efective a acestora fa de agresiunea speculatorilor i dezvoltatorilor
imobiliari, precum i fa de deturnarea lor în alte scopuri (elemente de infrastructur,
parcuri industriale, acumulri de ap etc.).
Se estimeaz c finalizarea cadastrului general la nivel naional pe baza planului
cadastral index va putea avea loc estimativ în jurul anului 2020, având ca rezultat:
• Asigurarea unei baze reale în vederea garantrii dreptului de proprietate;
• Susinerea dezvoltrii pieei imobiliare i a creditului ipotecar;
• Stabilirea unei baze reale de impozitare;
• Asigurarea transparenei i a accesului la informaia public.
În acest scop se va adopta i implementa un plan de aciune pentru realizarea pe etape
a urmtoarelor obiective specifice:

Orizont 2013. Obiectiv naional: Modernizarea cadrului legal, consolidarea

capacitii instituionale i efectuarea lucrrilor preliminare în vederea introducerii
cadastrului general.
• Modificarea cadrului legal; dezvoltarea de manuale operaionale (regulamente
etc.) urmare a derulrii unui proiect pilot de introducere a cadastrului general într-o
comun (2007-2008);
• Consolidarea capacitii instituionale a tuturor celor care vor fi implicai în
procesul de introducere a cadastrului general; programe de instruire (2007-2012);
• Extinderea la nivel naional a sistemului informatic existent (2007-2008) i
modernizarea acestuia (2007-2010);
• Conversia în format digital a crilor funciare (11 milioane) i a documentaiilor
cartografice existente (4 milioane) – (2007-2010);
• Aerofotografierea i realizarea ortofotoplanurilor digitale pentru 24 orae reedin
de jude scara 1:1.000 i pentru municipiul Bucureti i zonele limitrofe scara 1:500;
• Introducerea cadastrului general în aproximativ 10 judee (2009-2012);

131
 • Aerofotografierea i realizarea ortofotoplanurilor digitale scara 1:5.000 – refacerea
ortofotoplanului pentru întreaga ar (o dat la 5 ani), utilizabil i pentru LPIS;
• Campanii de contientizare a populaiei referitor la procesul de introducere a
cadastrului general (2009-2012);
• Achiziionarea/amenajarea de spaii adecvate de birouri (20) atât la nivel central cât
i la nivel local (2007-2012).

Orizont 2020. Obiectiv naional: Finalizarea, în linii generale, a cadastrului

general al României i asigurarea transparenei i accesibilitii sistemului.
• Realizarea cadastrului general i a bazei de date cadastrale reale, inclusiv
deschiderea crilor funciare pentru 100% din suprafaa teritoriului naional;
• Realizarea sistemului informaional geografic al fondului imobiliar-edilitar pentru
municipiile i oraele rii precum i pentru localitile reedine de comune; al fondului
apelor de suprafa (cadastrul apelor) privind condiiile naturale, lucrrile de stpânire i
folosire a apelor precum i cele pentru protecia calitii apei; al fondului forestier
(cadastrul forestier) pentru inventarierea i evidena terenurilor cu vegetaie forestier în
scopul exploatrii raionale i consolidrii pdurilor i ecosistemelor asociate fondului
forestier;
• Finalizarea realizrii sistemului informaional geografic al fondului cilor de
comunicaie terestre (cadastrul drumurilor publice judeene i comunale, cadastrul cilor
ferate secundare) i a delimitrii cadastrale a perimetrelor de interes special din punct de
vedere ecologic, istoric i cultural.
• Mentenana (întreinerea, actualizarea) continu a cadastrului general i a
sistemelor informaionale geografice specifice domeniilor de activitate (cadastre de
specialitate) ca sisteme deschise pentru a evita perimarea informaiilor din bazele de date.

Orizont 2030. Obiectiv naional: Asigurarea compatibilitii i interoperativitii

depline a sistemului cadastral din România cu standardele de fiabilitate i siguran a
datelor din celelalte state ale UE.
• Finalizarea realizrii cadastrului general pentru întreaga suprafa a rii;
• Realizarea sistemului informaional geografic al fondului imobiliar-edilitar pentru
restul localitlor rurale aparintoare comunelor;
• Realizarea sistemului informatic al cadastrului i publicitii imobiliare la nivelul
tuturor unitilor administrativ-teritoriale, al judeelor i al întregii ri i asigurarea
accesului controlat la acest sistem pentru toi utilizatorii poteniali.

132
 5. Dimensiunea cultural a dezvoltrii durabile

Pstrarea patrimoniului cultural, creaiei contemporane i diversitii culturale ca

premis a coeziunii i solidaritii europene este menionat în mod expres în Strategia
pentru Dezvoltare Durabil a UE i se regsete în principalele documente politice ale
Uniunii Europene, inclusiv în Tratatul de la Lisabona, precum i într-o serie de convenii
multilaterale adoptate sub egida UNESCO sau a Consiliului Europei. Importana
dimensiunii culturale la nivelul Uniunii Europene este evideniat de faptul c în
domeniul creaiei i serviciilor culturale lucreaz aproximativ 6 milioane de ceteni
europeni, reprezentând 3,1% din totalul locurilor de munc în UE.
Tema proteciei i valorificrii bunurilor culturale (imobile, mobile i imateriale,
peisajele culturale) revine frecvent în dezbaterile Parlamentului European, generând
iniiative importante cum ar fi introducerea unei sigle a patrimoniului european, msuri
suplimentare pentru protecia proprietii intelectuale, inclusiv pentru creaiile online,
realizarea unui echilibru raional între libertatea de acces i combaterea pirateriei digitale,
promovarea unui cadru fiscal favorabil industriilor culturale. Se subliniaz, de asemenea,
valoarea intrinsec i peren a diversitii i creativitii culturale i se recomand
pruden în aplicarea mecanic a logicii strict economice la domeniul cultural.
Dezvoltarea durabil ca obiectiv strategic fundamental presupune încetenirea unor
practici i instrumente libere i diverse de acces la educaie i cunoatere, la tezaurul
cultural al propriei naiuni i al umanitii în ansamblu, la toate resursele care pot
dezvolta creativitatea i spiritul novator. Este vorba de asigurarea ansei pentru toi
indivizii de a deveni productori de cultur, depind astfel statutul de simpli
consumatori de divertisment.
În esen, principiile dezvoltrii durabile se aplic în egal msur patrimoniului
cultural ca i capitalului natural, fiind vorba de resurse motenite de care trebuie s
beneficieze i generaiile urmtoare. Întrucât avem de-a face cu resurse neregenerabile,
eventuala lor irosire, din ignoran sau neglijen, devine astfel irecuperabil i
ireversibil.

• Orizont 2013. Obiectiv naional: Crearea i meninerea unui cadru legislativ i

instituional coerent, congruent cu reglementrile i practicile existente în cadrul UE;
implementarea primei faze a planurilor de msuri pentru inventarierea, protejarea i
valorificarea patrimoniului cultural naional i racordarea lui deplin la spaiul
european i universal al valorilor culturale; creterea accesului tuturor categoriilor de
populaie, din toate zonele i mediile sociale, la informaie i cultur i îmbuntirea
statutului social i economic al creatorului i artistului.

Activitile privind patrimoniul cultural naional sunt în prezent reglementate de un

numr de 43 de acte normative (legi, inclusiv cele pentru ratificarea unor convenii
europene sau internaionale în materie, ordonane sau hotrâri ale Guvernului, ordine ale
ministrului Culturii i Cultelor) i se realizeaz, sub coordonarea Ministerului de resort,

133
de ctre ministerele de linie i ageniile relevante, autoritile publice locale, serviciile
deconcentrate sau subordonate MCC (institute de cercetare, muzee, instituii de art,
centre de cultur), în colaborare cu asociaii profesionale, organizaiile neguvernamentale
i universiti.
La 18 aprilie 2008 s-a înfiinat, printr-o Decizie a Preedintelui României, Comisia
Prezidenial pentru Patrimoniul construit, situri istorice i naturale, cu caracter
pluridisciplinar, care urmeaz s prezinte în termen de 6 luni un raport referitor la situaia
actual, s elaboreze o strategie pe termen mediu i lung privitoare la modalitile de
protejare i promovare a patrimoniului cultural, s identifice msuri eficiente la nivel
instituional pentru o mai bun coordonare i implementare a politicilor prioritare, s
elaboreze un Ghid al patrimoniului construit, siturilor istorice i naturale. În acest fel se
urmrete generarea unei abordri coerente la nivel naional în acord cu reglementrile
europene în domeniu.
Proiectul de Strategie în domeniul Patrimoniului Cultural Naional 2008-2013,
elaborat în februarie 2008, definete patrimoniul naional ca un ansamblu de resurse
motenite, identificate ca atare indiferent de regimul de proprietate, care reprezint
marturia i expresia valorilor, credinelor, cunotinelor i tradiiilor aflate în continu
evoluie i cuprinde toate elementele rezultate din interaciunea dintre factorii umani i
naturali de-a lungul timpului. Strategia evoc drepturile culturale de baz, aa cum sunt
fundamentate la nivelul Uniunii Europene, i stabilete ca principii generale: participarea
cetenilor, îmbuntirea administraiei în sectorul patrimoniului cultural, dezvoltarea
resurselor culturale i folosirea durabil a resurselor patrimoniului.
Prioritile generale identificate în aceast Strategie sunt: realizarea inventarului i a
codului patrimoniului cultural naional precum i a unui sistem informaional operativ i
eficient care s conecteze, în condiii de transparen, autoritile centrale i locale,
instituiile specializate i formaiunile societii civile cu atribuii sau interese în domeniu.

(a) în domeniul conservrii i valorificrii patrimoniului cultural naional

obiectivele stabilite se concentreaz pe urmtoarele domenii de intervenie:

(i) Patrimoniul imobil (monumente arheologice i arhitecturale incluzând ceti,

curi domneti, biserici fortificate, castele, conace, palate, cule, cldiri civile urbane,
biserici din lemn, muzee etnografice în aer liber, biserici rupestre, biserici i ansambluri
mnstireti, arhitectur industrial, monumente de arhitectur popular, precum i
complexe paleolitice, neolitice i eneolitice, asezri i necropole din epoca bronzului,
fortificaii i asezri din prima epoca a fierului, fortificaii dacice, orae antice, edificii,
monumente medievale, rezervaii arheologice):
• Meninerea unui cadru legislativ coerent prin eliminarea excesului de
reglementare i corelarea cu obiectivele planificrii spaiale, stabilizarea legislaiei
secundare i descentralizarea mecanismelor de avizare cu implicarea specialitilor
calificai în domeniul protejrii i restaurrii monumentelor;

134
 • Stabilirea prioritilor i ealonarea multi-anual a finanrii în privina lucrrilor
de restaurare, punere în valoare i revitalizarea monumentelor, ansamblurilor i siturilor
istorice, cu accent pe cele care prezint posibiliti rapide de atragere a publicului i de
amortizare a cheltuielilor;
• Dezvoltarea unor planuri integrate de protejare a patrimoniului cultural i natural
cu participarea direct a specialitilor din domeniile planificrii teritoriului, urbanismului,
conservrii i restaurrii monumentelor, industriei turismului, arhitecilor peisagiti,
ecologilor, sociologilor etc.; descentralizarea deciziei în domeniul punerii în valoare a
bunurilor culturale imobile;
• Asigurarea unui mecanism pentru dezvoltarea durabil a zonelor protejate pe
baza conservrii integrate a patrimoniului cultural imobil;
• Acordarea unei prioriti majore formrii profesionale a specialitilor în toate
profesiile necesare, de la cele de cercetare i eviden pân la cele de întreinere fizic a
monumentelor restaurate i revitalizate prin revizuirea sistemului de formare post-
universitar, stagii în strintate i perfecionare continu;
• Responsabilizarea i contientizarea unor paliere sociale diverse asupra rolului
patrimoniului cultural imobil în pstrarea identitii naionale i locale i în realizarea
coeziunii sociale;
• Meninerea monumentelor înscrise în lista patrimoniului mondial într-un stadiu
optim de conservare prin msuri de consolidare în cazul riscului unor degradri iminente,
retrasarea reelei de artere de circulaie i acces cu salvgardarea peisajului autentic,
amplasarea facilitilor turistice astfel încât s nu impieteze asupra integritii
monumentelor i zonelor de protecie, realizarea de msuri promoionale;
• Dezvoltarea unor programe comune cu parteneri din UE i alte state pentru
protejarea patrimoniului cultural imobil i a peisajelor, mai ales în zonele de grani,
inclusiv la nivelul autoritilor locale în cadrul euroregiunilor; utilizarea experienei i
leciilor învate din programele ”Sibiu – capital cultural a Europei” (2007) i
„Programul Regional pentru Patrimoniul Cultural i Natural din Sud-estul Europei 2003-
2008 (RPSEE)”;
• Revizuirea unor prevederi ale legislaiei financiare pentru a stimula utilizarea
unor surse suplimentare de finanare în vederea protejrii monumentelor istorice i
creterii independenei fa de subveniile bugetare;
• Completarea inventarului de patrimoniu imobil prin identificarea valorilor
culturale neclasate, corectarea erorilor i includerea de noi categorii de situri protejate
(industriale, balneare, construcii din secolul XX etc.).

(ii) Patrimoniul mobil (muzee, arhive, colecii cu specific de art, arheologie i

istorie, stiin i istorie, etnografie i antropologie, specializate):
• Perfecionarea cadrului legislativ i normativ în materie;
• Asigurarea accesului larg al publicului la muzee i colecii prin aciuni
promoionale adecvate i anunarea planurilor expoziionale cu cel puin doi ani înainte;

135
 • Introducerea unor module speciale la nivel universitar i post-universitar pentru
pregtirea i formarea continu a specialitilor muzeografi i în management i marketing
cultural;
• Meninerea în stare optim a exponatelor i stabilirea unor programe clare, cu
ordine de prioriti, pentru lucrrile necesare de întreinere i restaurare;
• Diversificarea sferei de activiti a aezmintelor muzeale pentru a prelua unele
dintre atribuiile unui centru cultural în calitate de mediator cultural i furnizor de servicii
culturale;
• Dezvoltarea substanial a schimburilor de expoziii cu muzeele din rile
Uniunii Europene i din alte state i efectuarea unor proiecte comune de cercetare;
• Includerea muzeelor i coleciilor în ansambluri culturale care s constituie poli
de atracie pentru vizitatori i dezvoltarea infrastructurii aferente;
• Adoptarea unor msuri suplimentare pentru asigurarea integritii i securitii
fizice a bunurilor culturale muzeale împotriva furtului, distrugerii sau deteriorrii i altor
factori de risc naturali sau antropici.

(iii) Patrimoniul imaterial i etnografic (tradiii i expresii orale având limba drept
vector principal, artele vizuale i ale spectacolului, practici sociale, ritualuri i
evenimente festive, datini, cunotine i practici legate de natur i univers, artizanat
tradiional):
• Identificarea, documentarea, cercetarea, inventarierea i actualizarea permanent
a diverselor elemente ale patrimoniului imaterial cu participarea specialitilor,
comunitilor i organizaiilor societii civile;
• Prezervarea, promovarea i punerea în valoare a patrimoniului prin programe la
nivel naional i regional i susinerea din resurse publice a proiectelor i iniiativelor în
acest domeniu;
• Transmiterea în forme autentice a coninuturilor specifice prin sistemul de
educaie formal i informal i prin mijloacele de informare în mas;
• Implementarea unor programe speciale de formare a artizanilor i creatorilor
populari în vederea însuirii tehnicilor, materialelor i formelor de expresie tradiionale
pentru prezervarea autenticitii i stimularea creativitii i inovrii; stabilirea
procedurilor de acreditare sau autorizare a formatorilor i de emitere a certificatelor de
calificare;
• Asigurarea proteciei legale a proprietii intelectuale a comunitilor asupra
formelor de expresie tradiionale create înlauntrul lor i care le exprim identitatea
spiritual, precum i a artizanilor i creatorilor populari;
• Proiectarea unei reele multifuncionale la nivel naional i local (muzee
etnografice, coli populare de art, ansambluri folclorice, asociaii voluntare) care s
poteneze capacitaile creative i iniiativele de valorizare i reinserie a patrimoniului
imaterial în coordonatele vieii comunitare.

136
 (b) În domeniul creaiei contemporane i diversitii culturale Planul Naional
Unic de Dezvoltare 2007-2013, seciunea Cultur, Culte, Cinematografie, stabilete o
serie de obiective strategice i direcii de aciune:

(i) Artele spectacolului:

• Diversificarea tipurilor de ofert i a formelor de expresie artistic, inclusiv prin
susinerea proiectelor care vizeaz organizarea de turnee i micro-stagiuni în zonele unde
nu exist colective artistice permanente, organizarea de festivaluri, gale, concursuri de
creaie i de interpretare la nivel naional, regional i local;
• Consolidarea i diversificarea structurilor instituionale prin continuarea
descentralizrii administrative i financiare, dezvoltarea infrastructurii instituiilor de
spectacol i dotarea lor cu echipamente moderne;
• Asigurarea adresabilitii ofertei i, implicit, creterea audienelor; cultivarea
trsturilor distinctive ale artelor spectacolului din diferite zone i comuniti;
• Stimularea creaiei i promovarea artelor interpretative; susinerea mobilitii
profesionale i a circulaiei artitilor;
• Stimularea comunicrii inter-culturale prin organizarea schimburilor de turnee
artistice i sprijinirea participrii artitilor români la evenimente internaionale.

(ii) Lectur public i biblioteci:

• Actualizarea i completarea coleciilor de bibliotec; modernizarea incintelor i a
serviciilor oferite;
• Redefinirea rostului bibliotecilor publice prin conectarea lor la societatea
informatic i tehnologic, asumarea rolului de „mediatec” prin îmbogirea coleciilor
oferite cu noi tipuri de materiale în format video, electronic i multimedia;
• Îmbuntirea calitii prestaiei bibliotecarilor i a capacitii lor de a iniia
programe culturale complexe, inclusiv pentru prezervarea memoriei colective a
comunitilor locale.

(iii) Artele vizuale (sculptura, pictura, gravura, litografia, arta monumental,

scenografia, tapiseria, ceramica, plastica sticlei i a metalului, desen, design, alte forme
de art aplicat, arta fotografic i procedeele asimilate):
• Stimularea potenialului creativ prin consultarea i implicarea direct a artitilor
în elaborarea politicilor i reglementrilor care privesc activitatea acestora;
• Protecia drepturilor de autor i sprijinirea organizrii de asociaii profesionale
sau sindicale ale liber-profesionitilor pentru asigurarea securitii lor sociale, siguranei
muncii i ocuprii;

137
 • Sporirea interesului publicului pentru artele vizuale prin creterea numrului i
diversificarea funcionalitilor spaiilor de expunere, sprijinirea formrii pieei specifice
i defurarea unor programe de „educaie pentru art” în cadrul învmântului formal
i informal.

(iv) Industriile culturale:

• Creterea rentabilitii i competitivitii industriilor culturale româneti pe piaa
UE i internaional prin susinerea întreprinderilor mici i mijlocii în domeniu,
revizuirea mecanismelor de acordare a ajutoarelor de stat, identificarea i utilizarea unor
surse suplimentare de finanare, inclusiv prin încurajarea parteneriatelor public-privat;
• Îmbuntirea statutului social i economic al creatorului i artistului;
• Promovarea unor mecanisme eficace de protejare a proprietii intelectuale,
inclusiv prin sisteme de marcare a operelor produse, atât în formate clasice cât i în forme
digitale sau virtuale, combaterea pirateriei i contrafacerilor;
• Facilitarea accesului la produsele culturale, inclusiv prin comenzi i achiziii din
fonduri publice.

(v) Aezminte culturale (case de cultur, universiti populare, coli populare de

arte i meserii, cmine culturale, centre de cultur, formaii artistice i ansambluri
profesioniste, centre zonale pentru educaia adulilor, Centrul Naional pentru
Conservarea i Promovarea Culturii Tradiionale i filialele sale judeene):
• Asigurarea coerenei sistemului la nivelul fiecrei comuniti prin fructificarea
sinergiilor între actorii locali i evitarea paralelismelor; creterea responsabilitii
autoritilor locale pentru buna funcionare a aezmintelor;
• Reabilitarea i dezvoltarea infrastructurii aezmintelor, dotarea lor cu
echipament modern;
• Redefinirea i completarea funciilor tradiionale ale aezmintelor; crearea unor
centre de resurse i asisten pentru elaborarea de programe i proiecte i accesarea unor
surse suplimentare de finanare.

Orizonturi 2020 i 2030.

Stabilirea obiectivelor naionale pentru aceste orizonturi de timp nu apare posibil

întrucât documentele i studiile elaborate pân în prezent nu permit identificarea unor
prioriti de perspectiv în domeniu.

138
 6. Capacitatea administrativ i calitatea serviciilor publice;
dezvoltarea durabil ca msur a eficienei guvernrii i a
calitii politicilor publice

Înc de la începutul procesului de tranziie la democraia pluralist i economia de

pia funcional a devenit evident în România, ca i în celelalte ri post-comuniste, c
îmbuntirea radical a calitii guvernrii prin creterea eficienei, credibilitii i
transparenei este esenial pentru succesul ansamblului de reforme în viaa politic,
economic i social i pentru cldirea încrederii cetenilor în administraia public.
Cerinele privind dezvoltarea capacitii administrative sunt subliniate în orientrile
strategice ale Uniunii Europene privind coeziunea, în Strategia de la Lisabona revizuit i
în Strategia pentru Dezvoltare Durabil reînnoit a UE din 2006.
Importana acordat acestor aspecte în România a crescut treptat în perioada 1992-
2001, cu asisten din partea programului PHARE al UE, îns progresele au fost inegale
i s-au dovedit insuficiente fa de complexitatea cerinelor de modernizare i
eficientizare a administraiei publice. O strategie naional în domeniul reformei
administraiei publice a fost adoptat abia în 2001 i actualizat în 2004 în scopul
accelerrii schimbrilor necesare în perioada de pre-aderare la UE. Pentru schimbarea
fundamental a legturii dintre funciile politice i cele administrative din administraia
public i inând seama de calitatea sczut a serviciilor publice oferite, de motivarea
insuficient a funcionarilor publici, de manifestrile de corupie în sistem i de imaginea
nefavorabil în faa opiniei publice, obiectivele pe termen mediu au vizat:
• Stabilirea procedurilor de recrutare, gestiune i formare a funcionarilor publici
prin norme i reguli care pot fi puse efectiv în aplicare;
• Reforma sistemului de salarizare în sensul omogenizrii i tratrii echitabile a
tuturor categoriilor de funcionari publici;
• Ameliorarea imaginii administraiei publice prin creterea transparenei actului
administrativ i luarea unor msuri anticorupie ferme, vizibile pentru opinia public.
Aciunile ulterioare s-au concentrat pe adoptarea, în 2006, a unui pachet legislativ
pentru aplicarea reformelor în administraie i crearea cadrului instituional necesar în
contextul descentralizrii i deconcentrrii. Au fost înfiinate, înc din 1999, Agenia
Naional a Funcionarilor Publici pentru gestionarea funciei publice i Institutul
Naional de Administraie pentru formarea iniial i continu a funcionarilor publici i a
celor contractuali din administraia public. Programul Operaional „Dezvoltarea
Capacitii Administrative 2007-2013”, aprobat de Comisia European în noiembrie
2007, prevede un ansamblu de msuri menite s determine o îmbuntire substanial a
eficienei, trasparenei i responsabilitii actului administrativ la toate nivelurile.

Orizont 2013. Obiectiv naional: Crearea unei administraii publice mai eficiente i
capabile s genereze politici publice adecvate i s le gestioneze în mod eficace în
scopul implementrii principiilor dezvoltrii durabile.

139
 Strategiile naionale i reglementrile legale în domeniu vizeaz îndeplinirea
urmtoarelor obiective specifice pentru aceast perioad de referin:

(i) Creterea capacitii administraiei publice prin realizarea unor îmbuntiri

de structur i proces în managementul ciclului de politici publice
Msurile avute în vedere pornesc de la constatarea persistenei unor slbiciuni în
sistemul administraiei centrale i locale în privina abilitii de a gestiona procesul de
planificare, formulare, implementare i evaluare a politicilor publice, precum i în
privina capacitii de definire clar a obiectivelor i de coordonare a aciunilor inter-
sectoriale, ceea ce duce la niveluri sczute de eficien în furnizarea de servicii publice.
Se ia în consideraie faptul c, dei s-a format o anumit expertiz în planificare i
management, mecanismele de evaluare i feedback sunt înc foarte slabe. Se urmrete în
acest cadru i depirea deficienelor existente în evaluarea impactului programelor sau
proiectelor propuse spre implementare asupra mediului inconjurator.
Grupurile int vizate în cadrul acestui obiectiv sunt ministerele, ageniile aflate în
subordinea guvernului sau ministerelor, autoritile publice locale i structurile lor
asociative, organizaiile neguvernamentale relevante, instituiile de învmânt superior i
cercetare, având urmtoarele domenii de intervenie:
• Îmbuntirea procesului de luare a deciziilor la nivel politico-administrativ prin:
perfecionarea instrumentelor i metodologiilor stabilite i eficientizarea cadrului
instituional specific orientrii ctre politici publice, inclusiv planificarea strategic i
bugetarea pe programe, care s duc la o operativitate sporit i la reducerea costurilor în
administraia public; însuirea i aplicarea celor mai bune practici existente în alte ri
ale UE; instruirea specialitilor implicai în procesul de formulare a politicilor publice;
implementarea unor programe de instruire în domeniul planificrii strategice pentru
personalul de conducere din administraie, inclusiv programe de formare a formatorilor;
dezvoltarea de mecanisme pentru promovarea i implementarea iniiativelor de
parteneriat la toate nivelurile pentru a asigura implicarea factorilor interesai în
formularea politicilor publice;
• Creterea responsabilizrii administraiei publice prin: dezvoltarea de metodologii
i instrumente pentru îmbuntirea sistemelor i procedurilor de msurare a
performanelor i de raportare, inclusiv a mecanismelor de feedback, luându-se în
consideraie opinia societii civile i a cetenilor; cursuri de pregtire pentru
îmbuntirea calitii i frecvenei raportrii performanelor ctre beneficiarii direci ai
serviciilor publice i ctre grupurile de ceteni; însuirea de tehnici pentru msurarea
performanelor i raportare prin indicatori i proceduri de monitorizare i evaluare;
dezvoltarea unei baze de date la nivel naional pentru colectarea, raportarea, analiza i
publicarea datelor statistice relevante cu privire la performanele administraiei publice
locale; elaborarea metodologiilor i cadrului instituional pentru extinderea evalurii de
politici i programe la nivelul administraiei centrale i locale;
• Îmbuntirea eficienei organizaionale vizând introducerea unei noi culturi
administrative în ansamblul structurilor administraiei publice dar concentrându-se în

140
mod prioritar asupra sectoarelor de sntate, educaie i asisten social, prin: revizuirea
structurilor existente i implementarea unor instrumente moderne de management în
fiecare sector, stabilirea i operaionalizarea unor structuri noi; introducerea unor
proceduri de evaluare a managementului calitii actului administrativ; implementarea
unui sistem de management al performanelor resurselor umane; dezvoltarea funciei de
management în cadrul instruirii personalului din administraia public; instituirea unor
programe post-universitare de formare managerial a personalului cu funcii de
conducere; introducerea unor module de pregtire în domenii ca achiziiile publice,
dezvoltarea de proiecte, limbi strine, licitarea i managementul proiectelor etc.
Prin implementarea acestor msuri se va asigura elaborarea, pân în 2015, a 19
ghiduri, metodologii sau proceduri de lucru (fa de 3 în 2007), efectuarea, pân în 2015 a
circa 380 mii zile de instruire pentru personalul administrativ la toate nivelurile (fa de
1.000 în 2006) i certificarea competenelor unui numr de 75.000 de persoane, reducerea
în 2012 a sarcinilor administrative cu 20% fa de anul 2007, operaionalizarea pân în
2015 a 287 de structuri nou create sau reorganizate.

(ii) Îmbuntirea calitii i eficienei furnizrii serviciilor publice, cu accent pe

procesul de descentralizare
Aciunile stabilite urmresc remedierea deficienelor semnalate în privina definirii
neclare a responsabilitilor între diverse instituii i niveluri ale administraiei,
transferului incomplet al puterii de decizie i mijloacelor financiare ctre unitile i
serviciile descentralizate, calitii i promptitudinii în furnizarea serviciilor publice. Se va
asigura aducerea deciziilor de implementare mai aproape de cetean i îmbuntirea
timpului de rspuns, introducerea unor instrumente de msurare a performanelor din
punctul de vedere al costurilor i calitii serviciilor furnizate ctre ceteni. În acest scop,
principalele domenii de intervenie sunt:
• Sprijin pentru procesul de descentralizare prin: training i asisten tehnic pentru
structurile implicate în planificarea i coordonarea procesului de descentralizare;
elaborarea unor proceduri de cooperare între administraia central i local i între
autoritaile locale i unitile de sntate, educaie i asisten social descentralizate;
training pentru funcionarii publici din administraia local i pentru managerii noilor
servicii descentralizate; evaluarea fazelor pilot ale procesului de descentralizare a
serviciilor publice i implementarea recomandrilor rezultate din analize; optimizarea
structurilor pentru noile servicii descentralizate; elaborarea de studii i strategii în
sprijinul iniiativelor de descentralizare;
• Îmbuntirea calitii i eficienei furnizrii serviciilor publice prin: abordarea
complexitii proceselor i reglementrilor din perspectiva cetenilor i a mediului de
afaceri în vederea simplificrii i reducerii sarcinilor administrative; monitorizarea i
reducerea timpului de furnizare a serviciilor cu reducerea corespunztoare a costurilor;
introducerea unui sistem de evaluare a calitii serviciilor care s includ obiective
msurabile pentru serviciile destinate cetenilor; dezvoltarea, testarea i implementarea
unor standarde de cost i calitate a serviciilor publice; elaborarea de mecanisme,
instrumente i proceduri pentru îmbuntirea sistemului de colectare a taxelor, inclusiv
crearea unei interfee pentru bazele de date existente; implementarea iniiativelor de

141
reducere a duratei de livrare a serviciilor publice (ghieul unic pentru ceteni, portaluri i
alte servicii electronice, managementul documentelor, folosirea regulii aprobrii tacite
etc.); training în domeniul evalurii performanelor serviciilor publice; implementarea
unor documente-cadru pentru furnizarea de servicii publice (charters) cu stabilirea unor
criterii de performan clare (egalitate de tratament, imparialitate, continuitate,
regularitate, transparen, libertatea alegerii, amabilitate, promptitudine, consultare,
raportul cost/valoare); introducerea i meninerea în funciune a sistemelor de evaluare a
performanei manageriale în raport cu mediul natural de tipul EMAS (Eco-management
and Audit Scheme).
• Dezvoltarea i promovarea serviciilor publice disponibile prin mijloace
electronice în vederea creterii transparenei i eficienei administraiei publice i a
relaiilor cu cetenii i mediul de afaceri prin: implementarea alternativei electronice a
serviciilor publice, dezvoltarea resurselor umane în vederea exploatrii eficiente a noilor
soluii, dezvoltarea de instrumente i mecanisme de promovare a serviciilor electronice în
vederea utilizrii acestora de ctre un numr cât mai mare de instituii, operatori
economici i ceteni.
Cel puin 50% din fondurile alocate pentru implementarea msurilor stabilite în
cadrul acestui obiectiv vor fi orientate spre cele trei sectoare ale serviciilor publice
identificate ca prioritare (sntatea, învmântul preuniversitar i asistena social). Se
vor efectua, pân în 2015, revizuiri structurale în toate cele 41 judee i într-un numr de
100 municipaliti care vor deveni astfel operaionale în regim descentralizat, se vor
elabora 25 de ghiduri, studii i rapoarte de sprijinire a procesului de descentralizare, se
vor efectua circa 42.000 de zile de instruire pentru personalul din administraia public la
toate nivelurile, se vor produce 250 de analize de simplificare administrativ (fa de 7
pân în 2006), se vor introduce standarde de calitate i cost în 3 sectoare prioritare din
sistemul administraiei, iar gradul de colectare a veniturilor proprii ale administraiei
publice locale va crete la 95% (fa de 84% în 2006).
Prin corelare cu alte strategii i programe operaionale la nivel naional, se urmrete
realizarea principiilor i obiectivelor dezvoltrii durabile, inclusiv prin introducerea unor
teme specifice pentru protecia mediului i utilizarea raional a resurselor naturale în
fiecare dintre modulele de pregtire i prin includerea elementelor de eco-eficien în
criteriile de selecie a proiectelor i în efectuarea achiziiilor publice.

Orizont 2020. Obiectiv naional: Definitivarea procesului de reform în

administraia public i reducerea substanial a decalajelor fa de nivelul mediu de
performan al administraiei centrale i locale i al serviciilor publice din celelalte
state membre ale UE; creterea gradului de încredere i satisfacie al cetenilor în
raporturile cu autoritile administraiei publice centrale i locale.

Întrucât procesul de consolidare a structurilor decizionale centrale i a serviciilor

publice recent descentralizate va continua i în aceast perioad, este necesar
reevaluarea obiectivelor propuse dincolo de intele stabilite pentru anul 2015.

142
 Orizont 2030. Obiectiv naional: Apropierea semnificativ de nivelul mediu al
celorlalte state membre ale UE în privina performanei administraiei publice centrale
i locale în furnizarea serviciilor publice.

7. Politica extern i de securitate; orientri generale i

contribuii specifice ale României la Politica Extern i de
Securitate Comun i Politica European de Securitate i
Aprare ale UE în raport cu cerinele dezvoltrii durabile

Direciile prioritare de aciune ale politicii externe a României urmresc afirmarea i

promovarea intereselor naionale, care au un caracter peren i transpartinic, în contextul
nevoii de adaptare continu la schimbrile ce survin în sistemul relaiilor internaionale,
transformrii treptate a profilului internaional al României i consecinelor siturii sale
geografice specifice ca stat aflat, în prezent, la frontiera estic a UE i NATO.

Pentru msurarea viabilitii obiectivelor generale i a performanei efective a aciunii

externe a României sunt definite drept criterii de succes urmtoarele elemente
fundamentale:
• Multidimensionalitatea participrii României la procesul de construire a unei
ordini globale bazate pe respectarea dreptului internaional, valorilor democratice i
principiilor dezvoltrii durabile prin utilizarea corelat a instrumentelor politice i
economice atât formale (tratatele, instituiile internaionale i regionale, demersurile
diplomatice) cât i informale (diplomaia public, contactele bi- i multilaterale directe,
aliane ad-hoc funcionale, reele sau parteneriate public-privat);
• Integrarea prioritilor dezvoltrii durabile (politice, de securitate, economice,
sociale i de mediu) prin asigurarea coerenei i complementaritii în colaborarea dintre
instituiile statului precum i cu factorii extra-guvernamentali la nivel naional i prin
reflectarea acestor prioriti în aciunile de politic extern;
• Echilibrul între interese i valori prin susinerea consecvent a principiilor
democratice, ale statului de drept i ale drepturilor omului într-un mod congruent cu
promovarea intereselor economice i geo-strategice ale României.

În perspectiva urmtorului deceniu, politica extern a României se articuleaz în jurul

urmtoarelor obiective i aciuni prioritare:

(a) Crearea unui mediu de securitate previzibil i stabil pentru România,

conform interesului naional, având ca domenii principale:

143
 (i) Consolidarea locului României în NATO prin:
• Promovarea reformei NATO i a extinderii sale ctre statele din vecintatea
României;
• Întrirea relaiilor NATO cu statele partenere care au interese i valori
convergente cu cele ale Alianei;
• Continuarea procesului de reform, profesionalizare i modernizare a forelor
armate ale României i asigurarea interoperativitii depline cu armatele rilor aliate;
• Respectarea angajamentelor asumate de România pe teatrele de operaiuni ale
NATO, în strâns colaborare politic i operativ cu partenerii strategici i cu autoritile
naionale respective, inclusiv în procesul de reconstrucie post-conflict;
• Contribuii efective, pe plan conceptual i practic, la soluionarea dosarelor
delicate aflate pe agenda NATO (controlul armamentelor i dezarmarea, inclusiv Tratatul
CFE, scutul anti-rachet, conflictele «îngheate» sau latente, securitatea energetic,
protecia infrastructurilor critice etc.);
• Consolidarea dimensiunii transatlantice a Alianei.

(ii) Amplificarea contribuiei României la adaptarea sistemului internaional de

securitate la cerinele impuse de globalizare prin:
• Dezvoltarea unei capaciti civile multi-funcionale, cu elemente capabile a fi
dislocate în misiuni pe diverse teatre de operaiuni, i a unui corp de experi în domeniul
reconstruciei post-conflict;
• Participarea la misiuni de meninere a pcii sub egida ONU, în funcie de zona de
interes i de resursele disponibile, precum i la operaiuni de stabilizare post-conflict i de
gestionare a crizelor civile sau militare;
• Amplificarea capacitii de a contribui la combaterea ameninrilor
neconvenionale la adresa securitii internaionale, în special a riscurilor teroriste,
inclusiv prin demersuri care intesc remedierea cauzelor fenomenului terorist.

(b) Contribuia la dezvoltarea durabil a României prin:

• Integrarea informaiilor i analizei economice în procesul de articulare a deciziilor
de politic extern în sensul atragerii de investiii strine, promovrii investiiilor
româneti i optimizrii fluxurilor comerciale;
• Susinerea intereselor româneti pe plan economic i comercial, promovarea
aplicrii principiilor dezvoltrii durabile în dezbaterile interne privind orientrile i
reglementrile sectoriale în cadrul UE;
• Participarea activ la elaborarea poziiilor UE i susinerea acestor poziii în
cadrul forurilor mondiale consacrate dezvoltrii durabile, precum i în negocierile din
cadrul Organizaiei Mondiale a Comerului;

144
 • Implicarea în elaborarea i implementarea politicii energetice a UE i punerea în
valoare a potenialului României ca ar de trazit, productoare i consumatoare de
energie, paralel cu aciunile proprii, în relaiile bilaterale, pentru asigurarea necesarului de
resurse energetice i alte materii prime din import.

(c) Conturarea i afirmarea profilului României în Uniunea European, având

ca domenii principale de aciune:

(i) Implicarea activ în cristalizarea poziiilor comune ale UE în domeniul politicii

externe, de securitate i aprare, i promovarea în acest cadru a intereselor naionale
specifice ale României prin:
• Susinerea reformei instituionale a UE conform Tratatului de la Lisabona i a
procesului de perfecionare a instrumentelor Politicii Externe i de Securitate Comune
(PESC) i Politicii Europene de Securitate i Aprare (PESA);
• Promovarea extinderii în continuare a UE i a respectrii angajamentelor asumate
fa de rile candidate, precum i în relaiile cu statele partenere în cadrul Politicii
Europene de Vecintate (ENP);
• Derularea unei politici eficiente de asisten pentru dezvoltare, conforme cu
orientrile generale ale UE i ancorate în prioritile de politic extern ale României;
• Cultivarea i extinderea parteneriatelor speciale, a mecanismelor de cooperare
bilateral i a dialogului politic cu celelalte state membre ale UE;
• Intensificarea, prin instrumente specifice, a conlucrrii cu rile din vecintatea
imediat a României, membre, candidate sau partenere ale UE;
• Încurajarea aprofundrii raporturilor bilaterale i cooperrii multilaterale cu rile
din Spaiul Economic European;
• Cooperarea cu partenerii europeni în combaterea criminalitii transfrontaliere,
migraiei ilegale i tuturor formelor de trafic ilicit;
• Elaborarea unei Strategii Naionale în domeniul prevenirii conflictelor i a unui
Plan de Aciune aferent, în conformitate cu deciziile Consiliului European de la
Goeteborg (2001);
• Înfiinarea în România, i consacrarea pe plan internaional, a unui Centru pentru
Reconstrucia Post-conflict, cu programe de cercetare i instruire avansat axate pe
interfaa dintre dezvoltarea durabil i cerinele securitii internaionale;
• Valorificarea, în acord cu aliaii i partenerii europeni, a potenialului României
de promovare a cooperrii regionale în zona Mrii Negre, în Balcani i în bazinul
Dunrii.

(ii) Consolidarea relaiei transatlantice prin:

145
 • Susinerea relaiei speciale între UE i SUA prin cultivarea unui dialog activ,
intens i constructiv la toate nivelurile, în forme adecvate, asupra tuturor temelor majore
ale agendei internaionale, inclusiv sfidrile globalizrii i dezvoltrii durabile la nivel
mondial;
• Amplificarea, în plan bilateral, a parteneriatului strategic cu Statele Unite i a
relaiei speciale cu Canada.

(iii) Participarea activ la constituirea spaiului democraiei, stabilitii, securitii

i prosperitii în vecintatea României prin:
• Susinerea, în cadrul organismelor comunitare, a demersurilor i eforturilor rilor
din Balcanii de Vest pentru parcurgerea procesului de Stabilizare i Asociere i aderarea
la UE; participarea la iniiativele i misiunile UE în zon; implicarea în proiectele
regionale de anvergur, în special în domeniul infrastructurilor de transport i energie;
sprijinirea funcionrii eficiente a Zonei de Comer Liber în Europa de Sud-Est
(CEFTA+);
• Promovarea colaborrii multilaterale în zona extins a Mrii Negre prin
conectarea ei la procesele de integrare european, dezvoltarea unor politici i instrumente
specifice ale UE pentru aceasta zon i valorificarea sinergiilor cu organismele inter-
guvernamentale, precum i cu iniiativele i mecanismele informale de consultare
existente pe plan regional;
• Sprijinirea vocaiei europene i atlantice a Republicii Moldova, atât în mod direct
cât i prin articularea unor politici coerente la nivelul UE, pentru restabilirea suveranitii
sale asupra întregului teritoriu, conectarea progresiv la spaiul economic, politic i
juridic comunitar i edificarea unui parteneriat bilateral solid, bazat pe asumarea
comunitii de cultur, limb i tradiii;
• Amplificarea relaiilor cu Ucraina, în spiritul bunei vecinti i susinerea
aspiraiilor sale europene i euro-atlantice;
• Dezvoltarea relaiilor bilaterale cu Federaia Rus i creterea gradului lor de
funcionalitate pe baze pragmatice; promovarea în spirit constructiv a unei voci unitare a
UE în raport cu Rusia;
• Adâncirea relaiilor bilaterale cu rile din Caucazul de Sud i extinderea
cooperrii multilaterale în plan regional;
• Creterea implicrii României în rile din Asia Centrala, în concordan cu
obiectivele Strategiei UE pentru aceast regiune.

(d) Promovarea i aprarea valorilor româneti în lume, având ca domenii

principale de aciune:

146
 (i) Protejarea i promovarea intereselor cetenilor români i a românilor de
pretutindeni; meninerea identitii etnice i culturale a românilor din afara granielor
prin:
• Continuarea demersurilor pentru eliminarea obligativitii vizelor pentru
cltoriile cetenilor români în SUA i desfiinarea sau simplificarea regimului de vize în
relaiile cu Japonia, Canada i alte state;
• Încheierea aciunii pentru eliminarea restriciilor de acces al cetenilor români pe
piaa muncii în toate rile UE i Spaiului Economic European;
• Finalizarea pregtirilor pentru aderarea României la Spaiul Schengen în anul
2010;
• Extinderea reelei de oficii consulare în rile în care numrul cetenilor români
este în cretere, lrgirea sferei de cuprindere i a standardelor de calitate ale serviciilor
consulare, formarea unui corp consular stabil i profesionist;
• Sprijinirea comunitilor româneti din strintate pentru pstrarea identitii lor
lingvistice, culturale i religioase prin finanarea unor cursuri de limba român, istorie i
geografie a României, punerea în valoare a patrimoniului cultural românesc, susinerea
bisericilor, preoilor i colilor parohiale din aceste comuniti;
• Construirea de parteneriate cu asociaiile de români din strintate precum i între
acestea, pentru soluionarea problemelor cu care se confrunt în rile de reedin.

(ii) Promovarea valorilor culturale i spirituale naionale; remodelarea

demersurilor diplomaiei publice pentru îmbuntirea imaginii României prin:
• Continuarea programelor de valorizare a contribuiei culturii române la
patrimoniul cultural european i de facilitare a accesului la produsele culturale româneti;
• Dezvoltarea dialogului cultural cu spaii din afara continentului european;
• Realizarea unei strategii de diplomaie public i crearea de parteneriate cu
organizaii i instituii care dein competene în promovarea imaginii României în
strintate, pentru formularea i transmiterea unor mesaje coerente ctre mediul politic,
formatorii de opinie, cercurile academice i societatea civil din alte ri.

(e) Creterea valorii contribuiei României pe scena internaional, având ca

principale domenii de aciune:

(i) Intensificarea prezenei României pe planul diplomaiei multilaterale prin:

• Participarea activ la formularea unor poziii comune ale UE i/sau NATO în
cadrul organizaiilor internaionale guvernamentale, în special al celor din sistemul ONU,
i sprijinirea acestor poziii prin iniiative i demersuri proprii;

147
 • Îmbuntirea reprezentrii României în structurile de conducere i executive ale
principalelor organizaii internaionale;
• Folosirea prezenei în aceste organizaii pentru promovarea valorilor democraiei,
statului de drept, drepturilor omului, toleranei i dialogului inter-cultural, mai cu seam
prin intermediul Consiliului Europei, Comunitii Democraiilor, Alianei Civilizaiilor,
Conferinei democraiilor noi sau restaurate etc.

(ii) Reafirmarea României ca partener important de dialog i cooperare cu statele

din toate regiunile lumii prin:
• Implicarea efectiv în articularea orientrilor strategice ale UE i, dup caz,
NATO, în raporturile cu alte zone geografice (Asia i Oceania, Orientul Mijlociu i
Africa de Nord, Africa sub-Saharian, America Latin;
• Dezvoltarea difereniat, în funcie de interesul naional al României i de
disponibilitatea partenerilor, a relaiilor bilaterale cu rile de pe alte continente;
• Participarea la programele desfurate sub egida UE i instituiilor din sistemul
ONU i promovarea unor iniiative proprii, în cadru bilateral, privind asistena pentru
dezvoltare în strintate.

inând seama de dinamica relaiilor internaionale i de particularitile activitii

politico-diplomatice, nu sunt prevzute obiective specifice, în forme cuantificabile, pe
orizonturi de timp definite.

148
Partea V. Implementare, monitorizare i raportarea
rezultatelor

Pentru punerea în aplicare a prezentei Strategii Naionale pentru Dezvoltare Durabil

a României se recomand urmtoarele msuri, ca rezultat al consultrilor în cadrul
Consiliului Naional de Dezbatere Public, Grupurilor Regionale (pentru fiecare dintre
cele 8 Regiuni de Dezvoltare), Consiliului tiinific sub egida Academiei Române i al
încorporrii în textul final al Strategiei a observaiilor i propunerilor pertinente formulate
pe parcursul acestui proces consultativ, a celor primite din partea instituiilor centrale,
autoritilor locale, partidelor politice, forurilor academice i universitare, asociaiilor
patronale i partenerilor sociali, organizaiilor neguvernamentale i altor formaiuni ale
societii civile, persoanelor interesate din ar i rezidenilor români în strintate,
precum i a celor semnalate în mijloacele de comunicare în mas:

1. Aprobarea proiectului Strategiei Naionale pentru Dezvoltare Durabil de ctre

Guvernul României.

2. Înaintarea oficial a Strategiei ctre Comisia European.

3. Obinerea avizului consultativ asupra textului proiectului de Strategie din partea

specialitilor Organizaiei pentru Cooperare i Dezvoltare Economic (OCDE) i altor
experi internaionali, i sondarea prealabil a opiniei profesionale a Direciei Generale de
specialitate a Comisiei Europene.

4. Instituirea unui Comitet Interdepartamental pentru Dezvoltare Durabil, la nivel

executiv, sub coordonarea direct a Primului Ministru, incluzând ministerele i alte
instituii centrale implicate în implementarea Strategiei. Comitetul Interdepartamental,
prin persoana desemnat de preedintele acestuia, va fi nominalizat ca punct de legatur
în relaiile cu Comisia European i celelalte instituii ale UE în privina implementrii pe
plan naional a Strategiei UE pentru Dezvoltare Durabil.

5. Stabilirea obligaiei Comitetului Interdepartamental de a prezenta un raport anual

Parlamentului României asupra modului de implementare a Strategiei, pe baza
monitorizrii indicatorilor dezvoltrii durabile convenii la nivelul UE, precum i a
indicatorilor specifici, adaptai la condiiile României, asupra eventualelor rmâneri în
urm i asupra msurilor de remediere a acestora, incluzând i posibile propuneri de
ajustare a obiectivelor-int pe plan naional i a termenelor de execuie, în funcie de
situaia real i de prevederile Directivelor UE în materie, adoptate pe parcurs.

149
 6. Stabilirea responsabilitii Comitetului Interdepartamental de a coordona
activitile legate de elaborarea i actualizarea permanent a setului de indicatori pentru
monitorizarea implementrii obiectivelor dezvoltrii durabile la nivel naional, regional i
sectorial, potrivit orientrilor metodologice stabilite de Institutul Naional de Statistic, în
congruen cu reglementrile convenite în cadrul UE, în vederea asigurrii acurateei i
comparabilitii datelor cu cele ale celorlalte state membre ale Uniunii Europene.

7. Statuarea obligaiei Comitetului Interdepartamental, în conformitate cu prevederile

Strategiei pentru Dezvoltare Durabil a UE, de a prezenta Comisiei Europene un raport
complet asupra implementrii Strategiei Naionale pentru Dezvoltare Durabil la fiecare
doi ani, începând cu luna iunie 2011, însoit de propuneri i recomandri privind
eventuala modificare a orientrilor generale, politicilor i prioritilor Strategiei UE în
materie.

8. Asigurarea reprezentrii Comitetului Interdepartamental în Reeaua European

pentru Dezvoltare Durabil (European Sustainable Development Network - ESDN) la
nivelul UE.

9. Instituirea unui Consiliu Consultativ pentru Dezvoltare Durabil la nivel naional,

cu un Secretariat Permanent. Consiliul Consultativ se constituie ca organism total
autonom fa de puterea executiv, dar finanat de la bugetul de stat (în concordan cu
practica statornicit în majoritatea statelor membre ale UE). Consiliul va include 11-15
reprezentani ai comunitii tiinifice i academice precum i ai societii civile din
România, personaliti cu prestigiu recunoscut i competene precise în materie. Consiliul
Consultativ va funciona sub egida Academiei Române i va avea ca obiect principal de
activitate monitorizarea implementrii Strategiei Naionale pentru Dezvoltare Durabil.

10. Acordarea dreptului Consiliului Consultativ de a prezenta Parlamentului

României un raport anual, complementar celui prezentat de Comitetul
Interdepartamental, privind implementarea Strategiei, coninând propriile evaluri i
recomandri de aciune.

11. Aderarea Consiliului Consultativ la reeaua UE a Consiliilor Consultative

Europene pentru Mediu i Dezvoltare Durabil (European Environmental and
Sustainable Development Councils – EEAC).

12. Declanarea procedurilor pentru evaluarea colegial a Strategiei Naionale pentru

Dezvoltare Durabil de ctre instituii i experi din alte state membre ale UE, conform
recomandrii exprese coninute în Strategia UE în materie.

150
 De asemenea, în urma semnalelor primite din partea instituiilor centrale i locale
consultate i a asociaiilor sau persoanelor interesate, se recomand spre considerare
Guvernului României urmtoarele msuri:

1. Elaborarea unor estimri bugetare multianuale pe 7 ani, congruente cu

exerciiile bugetare ale UE, concepute într-o formul glisant, revizuit în
fiecare an, pentru asigurarea pe termen mediu a finanrii continue i fr
sincope a obiectivelor dezvoltrii durabile în conformitate cu obligaiile
asumate în calitate de membru al Uniunii Europene i cu interesele naionale
ale României.

2. Crearea, în componena Guvernului României, a unei instituii specializate

(eventual sub forma unui Institut Naional de Planificare Strategic) pentru
elaborarea i urmrirea strategiilor de dezvoltare economic i social a
României, în corelare cu capacitatea de suport a capitalului natural pe termen
mediu i lung, coordonarea programelor sectoriale interdependente i
asigurarea coerenei programelor guvernamentale i a celor cu finanare
comunitar.

3. Crearea unui Minister al Energiei i Resurselor (eventual în urma restructurrii

Ministerului Economiei i Finanelor) i reexaminarea funcionalitii
mecanismelor de reglementare i ageniilor specializate în condiii de
transparen, conform politicilor i practicii UE.

4. Pregtirea, în regim prioritar, a unei strategii pro-active pe termen lung privind

evoluiile demografice i migraia, ca element de referin pentru revizuirea
realist a programelor sectoriale; ajustarea corespunztoare a strategiilor
privind resursele umane, educaia i formarea profesional, sntatea public.

-oOo-

151