MAMĂ TRECĂTOARE

Cei cinci ani s-au scurs uşor

Au fost un vis trecut în zbor,

Cum trece apa printre stânci

Lăsând în noi chemări adânci.

Pe doamna- ncet voi părăsind

Şi dirigintei loc făcând

Care veghea asupra voastră

Cu-o grijă rară, părintească.

De unde grija asta mare?

Eram doar “mamă trecătoare”!

Căci n-am găsit deloc temei

Copii străini, să fiţi ai mei?!

Cu cât mai mult m-aţi necăjit

Eu mai aproape v-am primit.

Cu cât mai mult v-am alungat

Voi mai în suflet mi-aţi intrat.

Dar de iubirea voastră-acum

Eu mă despart. Tu, pe alt drum

Copile drag vei apuca

Urmează dar povaţa mea:

Când vei dori, doreşte drept,

Când vei iubi, iubeşte-n piept

Şi nu da daruri cu măsură

Nu ţine două zile-o ură!

Când ziduri, stânci sau văi vor fi

În calea ta, nu te opri

Căci oameni mari şi caractere

Se nasc din lacrimi şi durere.

Iar lucruri ce par împotrivă

Şi ne duc viaţa în derivă

Ne-mbogăţesc, ne fac mai fermi

Din trecători, suntem eterni.

O, scump străin, copilul meu

Tu pleci acum şi mi-este greu

Dar vei zbura spre altă zare

Spre altă “mamă trecătoare”.