Aristizza Romanescu

„A fi actor înseamnă a fi sclav; să n-ai odihnă, să n-ai sărbătoare, să n-ai copil, să n-ai nici o
afecţiune, să n-ai inimă. Până la moarte! Lucrul cel mai de plâns e mizeria sfâşietoare a
comedianului, care nu trăieşte decât pentru alţii”.

Printre marile pierderi ale anului 1918 este și cea a marii actrițe Aristizza Romanescu,
decedată la 4 iulie. Primul Război Mondial o găseşte la Iaşi, unde se retrăsese după
pensionare. În timpul războiului, mari actori care îi fuseseră elevi au adunat fonduri pentru a o
ajuta, deoarece pensia era atât de mică încât trăia la limita subzistenţei. A murit bolnavă, în
sărăcie şi mizerie pe 4 iunie 1918, la Iaşi.
Aristizza Romanescu s-a născut la Craiova, pe 24 decembrie 1854, într-o familie de
actori de seamă ai teatrului din Craiova, fiind fiica lui Costache Dimitriad, nepoata lui
Teodorini şi a Mariei Teodorini. Teodor Aristizza Romanescu era verișoara primară cu celebra
mezzo-soprană de faimă mondială Elena Teodorini și nepoata actorilor Ion Vlădicescu și
Raluca Stăvrescu. Încă din adolescenţă, Aristizza Romanescu a luat lecţii de actorie de la tatăl
ei. În timp ce studia la Craiova arta dramatică şi-a făcut debutul pe scena teatrului din oraş.
La 19 ani, după debutul de mare succes, este angajată la Iaşi. De pe scena teatrului din Iaşi
este remarcată de Ion Ghica, directorul Teatrului Național din București. Aşa ajunge angajata
Societăţii dramatice în 1877.
Abia în 1881, Aristizza pleacă să se perfecţioneze profesional la Paris, unde studiază
arta dramatică. A mers la studii însoţită de soţul ei Grigore Manolescu,în multe dintre piesele
în care a deţinut rolul principal avându-l ca partener. După moartea acestuia, s-a recăsătorit cu
un alt actor, Ion Romanescu.
De-a lungul carierei sale de 30 de ani, Aristizza Romanescu a interpretat peste 400 de
roluri și a fost profesoară de declamaţie la Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti
unde a contribuit la formarea unor mari numele ale scenei, precum Maria Ventura, Lucia
Sturdza-Bulandra, Maria Filotti și Sonia Cluceru. A apărut în primul film
românesc, Independența României, realizat în 1912.