Triunfal Tango este o lucrare fiind iniţial concepută pentru formula de cvintet (vioară, pian,

chitară electrică, contrabas și bandoneon) iar mai târziu ele au fost orchestrate pentru, chitară
clasică, pian etc.
Muzica lui Astor Piazzolla este indubitabil una dintre cele mai mari expresii artistice
argentiniene care s-a compus vreodată. Compoziţiile sale încorporează melanjul muzicii de
jazz, clasice şi cel al tangoului argentinian.
Tango nuevo al lui Piazzolla a fost diferit faţă de tangoul tradiţional prin încorporarea
elementelor de jazz, utilizarea de armonii extinse şi disonanţe, utilizarea de contrapunct şi
fuziunea de tango cu o gamă largă de alte muzici occidentale. Utilizarea tehnicii
passacaglia şi secvenţa armonică, inventată şi omniprezentă în secolele XVII şi XVIII în
muzica barocă, dar, de asemenea, idee centrală în muzica de jazz , "modificări" (în acorduri),
predomină în majoritatea compoziţiilor lui. Cum spunea marele violoncelist Yo-Yo Ma: „Tangoul
nu este numai muzică de dans. Este muzica curentelor profunde. Prin ceea ce a trecut Argentina
ca ţară, tangoul a devenit spiritul ei. Muzica este în totdeauna o posibilitate de a vorbi pentru
oameni, când nu le este permis să se exprime altfel. Şi tangourile lui Piazzolla deţin marea putere
a adevăratei voci.”

După cum am menţionat mai sus, acest tango a fost scris pentru formula de cvintet , iar
aranjamentul pentru chitară a fost făcut de chitaristul Victor Villadangos sub atenta îndrumare şi
apreciere a lui Piazzolla. Această reducţie pentru chitară se deosebeşte însă mult de ceea ce cântă
orchestra. Varianta pentru chitară încearcă să redea, prin mijoacele specifice chitării, acele efecte
sonore pe care le putem auzi ascultând orchestra.

Lucrarea Triunfal Tango, este scrisă în tonalitatea mi minor, are următoarea formă:

A - B - A + coda

și o putem structura în două mari secţiuni, o parte mişcată A (Allegro vivace) şi o parte lentă B (
Lento şi Coda).
 Prima parte A, începe cu prezentarea temei în sopran într-un segment introductiv de 16
măsuri alternând cu o pulsaţie ritmică și constantă a basului în pătrimi alternând cu formula
ritmică de pătrime cu punct urmată de două pătrimi, specifică tangoului.

Ex.1

De la măsura 15, printr-un rallentando care are la bază tonalitatea dominantei, se face
trecerea la cea de-a doua secțiune.

Ex.2
 Secţiunea a doua B (Lento), este introdusă de la măsura 17 care estompează efectele
muzicale impulsive din prima secţiune. Aici melodia devine fluentă de obicei cu mers treptat de
optimi şi şaisprezecimi susţinute prin linia basului pe întreaga desfăşurare a părţii, având de-a
face cu o scriitură la trei voci.

Ex.3

De la măsura 32 D.C., revine A-ul care păstreză aceeași baza armonică şi melodică.

Segmentul următor Coda readuce pulsaţia ritmică din cea de-a doua secţiune, dar
păstreză baza armonică şi melodică din segmentul lento, adică ( mi minor, la minor, Si major, Sol
major, Fa# major, Si major și mi minor).

Ex.4.
 Această secțiune păstrează aceeași linie melodică ca și cea a B-ului, totuși sesizăm o
ușoară improvizare a acesteia adusă prin formula de cvintolet.

Ex. 5
 Aici compozitorul aduce o tensiune
spre finalul lucrării prin introducerea formulelor ritmice din şaisprezecimi optimi şi pătrimi.

Ultimele patru măsuri pregătesc finalul printr-o succesiune de disonante și pasaje

melodice în șaisprezecimi care se execută în rasgueado, aici compozitorul marcând printr-un
crescendo gradual finalul acestei piese.

Ex.6

4.4. Concluzii
 Această piesă eveidenţiază marea abilitate a chitarei de a reda efectul sonor asemănător
orchestrei. De aceea este mare nevoie de folosirea mai multor mijloace de execuţie cum ar fi:
rasqueado, tambora, golpe, glissando sau pizzicato.

Cele două secţiuni având atmosfere diferite, le voi cânta în nuanţe diferite. Primele două
măsuri din partea inrtoductivă le voi cânta în mezzoforte folosind pizzicato prin estomparea
corzilor. După cum am mai scris în analiza muzicală, în acest segment voi sublinia gradual
creşterea volumului sonor şi voi varia timbral, prin executarea temei la ponticello, în apropierea
cordarului. Linia melodică se conturează prin crearea accentelor pe aceste sunete dar şi pe
acorduri.

Din punct de vedere expresiv, atât în prima secţiune A, cât şi în cea de-a doua B, voi
cânta cu multă expresivitate şi agogică, utilizând vibrato pentru o mai bună susţinere a liniei
melodice în Lento și Coda .

Odată cu revenirea la segmentul D.C., se schimbă dinamica în forte şi voi cânta în mod
giusto. La final în cele patru măsuri voi face un accelerando, iar acordul final de mi minor îl voi
executa cu degetele p,i,m,a de la mâna dreaptă, iar după lovirea acestuia, la mâna stângă voi
face un glissando pentru a-i crea o mai mare tensiune.