1.

Perioada de incubatie in hepatita virala acuta B este de:

a) 7-30 zile
b) 15-45 zile
c) 45-180 zile
d) 60-220 zile
e) 65-300 zile

2. Pentru perioada prodromala a hepatitei virale acute B nu este caracteristic care sindrom
a) gripal
b) astenic
c) dispeptic
d) artralgic
e) eruptiv

3. In infectia cu virusul hepatic B, rolul protector il au:

a) anticorpii anti-HBe
b) anticorpii anti-HBcor
c) anticorpii anti-HBs
d) ADN polimeraza
e) anticorpii anti-HBx

4. Vaccinul antihepatic B se administreaza la urmatoarele intervale de timp:

a) 0,4,12 luni
b) 0,6,12 luni
c) 0,1,6 luni
d) 0,4,6 luni
e) 0,2,12 luni

5. Infectia cu virusul hepatic B se transmite prin urmatoarele cai cu exceptia

a) aerogena
b) parenterala
c) materno-fetala
d) sexuala
e) posttransfuzionala

6. In transmiterea perinatala, care dintre virusurile hepatice este predominant?

a) virusul hepatic A
b) virusul hepatic B
c) virusul hepatic D
d) virusul hepatic C
e) virusul hepatic E

7. Urmatoarele simptome se pot intilni in perioada prodromala a hepatitelor virale acute cu exceptia:
a) febra, frisoane
b) greata, voma
c) dureri in rebordul costal drept si in regiunea epigastrica
d) icter
e) mialgii

8. Perioada de incubatie in hepatita acuta virala D coinfectie este ca si in:

a) hepatita acuta virala A
b) hepatita acuta virala B
c) hepatita acuta virala C
d) hepatita acuta virala TTV
e) hepatita acuta virala G
9. Perioada de incubatie in hepatita acuta virala D suprainfectie este de:
a) 7-50 zile
b) 14-150 zile
c) 30-60 zile
d) 50-180 zile
e) 20-80 zile

10. Virusul hepatic D utilizeaza ca invelis extern anvelopa carui virus?

a) virusului A
b) virusului B
c) virusului C
d) virusului E
e) virusului G

11. Indicati afirmatiile false privitoare la simptomatologia prodromala in hepatita acuta virala D
coinfectie:
a) greata, voma, anorexie
b) febra inalta 38-39 C
c) dureri in rebordul costal drept si in regiunea epigastrica
d) faringita, coriza, tuse
e) scaunele deschise la culoare pot precede instalarea icterului clinic

12. Durata perioadei prodromale (preicterice) in hepatita acuta virala D coinfectie este de:
a) 1-7 zile
b) 1-14 zile
c) 1-28 zile
d) 1-130 zile
e) 1-180 zile

13. Durata perioadei prodromale (preicterice) in hepatita acuta virala D suprainfectie este de:
a) 3-5 zile
b) 1-14 zile
c) 1-21 zile
d) 1-25 zile
e) 1-30 zile

14. Care afirmatie este falsa in simptomatologia perioadei icterice a HVD coinfectie
a) temperatura se mentine subfebrila ori pana la 38 C in 7-12 zile
b) simptomatologia sindromului dispeptic sunt mai accentuate
c) starea generala cu aparitia icterului, de regula, se amelioreaza
d) simptomatologia sindromului astenic se accentueaza
e) ca si in HVB acuta scaunul uneori este aholic

15. Infectia produsa de virusul hepatic C evolueaza spre cronizare in procent de:
a) mai putin de 10% din cazuri
b) 11-30% din cazuri
c) 20-25% din cazuri
d) 50-90% din cazuri
e) 30-35% din cazuri

16. Perioada de incubatie in HVC acuta este de:

a) 7-140 zile
b) 50-180 zile
c) 1-3 zile
d) 1-5 zile
e) pana la 1 an de zile
17. Perioada preicterica (prodromala) in hepatita acuta cu virusul hepatic C dureaza:
a) cateva ore-1-2 zile
b) 3-15 zile
c) 31-45 zile
d) 46-68 zile
e) pana la 3 luni de zile

18.
Indicati care afirmatie este falsa in simptomatologia perioadei prodromale in HVC acuta:
a) debut acut, brutal cu febra 39-41 C
b) debut lent cu indispozitie generala, senzatie de discomfort digestiv
c) semne ale sindromului astenic
d) semne ale sindromului artralgic
e) prurit izolat sau asociat cu alte simptome

19. Care afirmatie este falsa in tabloul clinic al perioadei icterice in hepatita acuta cu virusul hepatic C
a) icterul se anunta prin colorarea galbena a sclerelor, mucoaselor si tegumentelor
b) urina de culoare intunecata, luand aspect de "bere bruna"
c) scaunele devin decolorate
d) la a 5 zi de la debutul icterului apar eruptii petesiale pe toata suprafata corpului, mai abundenta in
regiunea articulatiilor
e) hepatomegalia reprezinta un semn pretios pentru urmarirea evolutiei HVC acute

20. Precizati care din urmatoarele afirmatii pentru virusul hepatic B sunt adevarate:
a) Este un ADN virus
b) Este un ARN virus
c) In structura lui se disting antigenul de suprafata, antigenul e si antigenul nuclear
d) Antigenul e ca si ADN-polimeraza este indicatorul replicarii virale
e) La temperatura de 100 C este distrus peste 5 minute

21. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la hepatita acuta B sunt adevarate?
a) Perioada de incubatie este de 50-120-180 zile
b) Evolutia spre vindecare se intalneste la 85-90% din cazuri
c) Mecanismul de transmitere este fecal-oral (digestiv)
d) Se transmite pe cale parenterala, verticala si sexuala
e) Perioada de incubatie este de la 7-35-50 zile

22. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la hepatita acuta virala D coinfectie sunt adevarate?
a) Perioada de incubatie este de 50-120-180 zile
b) Evolutia spre cronizare se intalneste pana la 20% din cazuri
c) Evolutia spre hepatita cronica se intalneste pana la 70-98% cazuri
d) Are o evolutie fulminanta la 3% dintre cazuri
e) Se transmite pe calea aerului, hidrica si alimentara

23. Care din afirmatiile referitoare la HVD coinfectie sunt adevarate

a) Perioada de incubatie nu depaseste doua saptamani
b) Durata perioadei preicterice este de 1-14 zile
c) In perioada preicterica (prodromala) maladia se manifesta prin simptomele sindromului dispeptic,
astenic, artralgic
d) Debutul este acut cu febra 38-39 C ca si in HVA dar cu simptome ca in HVB
e) De regula debutul lent insidios ca si in Hepatita virala C
24. Care din urmatoarele afirmatii referitor la perioada preicterica in hepatita virala acuta D suprainfectie
sunt adevarate?
a) Perioada prodromala este de o durata de 3-5 zile
b) Debutul este acut cu febra 38-39 C
c) Sunt caracteristice sindroamele dispeptic, astenic, artralgic
d) Debut lent cu simptome ale sindromului cataral
e) Ficatul si splina nu-s marite

25. Care din urmatoarele afirmatii referitor la perioada icterica in hepatita virala acuta D suprainfectie
sunt adevarate
a) Evolutie ondulanta cu agravare multipla clinica si biochimica
b) Prezenta sindromului de edemascita
c) febra 37,5-38 C pana la doua saptamani
d) Evolutie spre vindecare in 80% din cazuri
e) Evolutie spre ciroza in 76% cazuri

26. Care din urmatoarele afirmatii referitor la epidemiologia hepatitei acute virale D sunt adevarate?
a) Asocierea intre VHB si VHD este variabila, in medie 30%
b) Dependenta epidemiologica este fireasa intrucat VHD imprumuta invelisul VHB
c) Republica Moldova este o zona cu edemicitate inalta a VHD
d) Sursa de infectie sunt animalele domestice (bovinele, ovinele, caprinele)
e) Transmiterea se face pe calea alimentara, prin utilizarea produselor animaliere insuficient prelucrate
termic

27. Care din afirmatiile despre epidemiologia hepatitei virale acute C sunt adevarate?
a) Principala cale de transmitere este parenterala (prin injectare de droguri i.v. - 25-70%), manopere
medicale etc.
b) Calea sexuala joaca un rol secundar in transmiterea VHC (5-10%)
c) Transmiterea verticala este rara (10%)
d) HVC se poate transmite pe cale hidrica si alimentara
e) HVC se transmite pe calea aerului prin aerosoli

28. Care din afirmatiile despre perioada prodromala a HVC acute sunt adevarate?
a) Perioada prodromala dureaza de la 3-4 pana la 10-15 zile si peste
b) Debutul este lent cu senzatie de discomfort digestiv, astenie, artralgii
c) Debutul este acut cu febra 39-40 C, cefalee puternica, dureri musculare violente
d) Se determina hepatomegalie (mai frecvent) si splenomegalie (mai rar)
e) Artralgiile nu sunt caracteristice pentru aceasta perioada

29. Perioada icterica in HVC acuta se caracterizeaza prin:

a) Prin aparitia icterului cu o intensitate variabila de la subictericitate pana la icter franc
b) Urina hipercroma cu aspect de "bere bruna"
c) Febra 38 C si peste cu o durata pana la 14 zile
d) Simptome de intoxicatie generala cu o manifestare moderata ca si in HVB acuta
e) Cu o evolutie ondulatorie cu acutizare multipla clinica si biochimica

30. Perioada icterica in HVC acuta se caracterizeaza prin:

a) Prin aparitia icterului cu o intensitate variabila de la subictericitate pana la icter franc
b) Urina hipercroma cu aspect de "bere bruna"
c) Febra 38 C si peste cu o durata pana la 14 zile
d) Simptome de intoxicatie generala cu o manifestare moderata ca si in HVB acuta
e) Cu o evolutie ondulatorie cu acutizare multipla clinica si biochimica
31. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate pentru tabloul clinic in HVC acuta:
a) Perioada de incubatie variaza de la 7 pana la 140 zile si peste
b) HVC acuta evolueaza in forme usoare si moderate cele severe se intalnesc rar iar formele fulminante
foarte rar
c) Forma acuta se intalneste in 10-20% din cazuri, iar formele asimptomatice pana la 80% din cazuri
d) Debutul este acut ca si in HVA cu simptome ale sindromului cataral, preponderent
e) Formele fulminante se intalnesc de la 3 pana la 25% din cazuri

32. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la hepatita virala acuta C sunt adevarate?
a) Perioada de incubatie este de 14-140 zile si peste
b) Evolutia spre cronizarea infectiei se intalneste la 20-30% din cazuri
c) Are o evolutie fulminanta la 0,1% din cazuri
d) Evolutia spre hepatita cronica se intalneste la 50-90% din cazuri
e) Evolutia spre ciroza este rapida in 5-6 ani

33. Manifestarile extrahepatice in hepatita cu virusul hepatic B sunt:

a) Afectarea stomacului, prostatei, ovarelor
b) Manifestari cutanate (acnee, urticarii, striuri pigmentare, hiperemia fietii)
c) Afectarea glandelor exocrine (pancreasului, salivare)
d) Vasculite generalizate periarterita nodoasa, artralgii persistente sau chiar artrite, mialgii
e) Afectarea sistemului nervos central si periferic

34. Manifestarile extrahepatice in hepatita cu virusul C sunt:

a) Renale (glomerulonefrita, nefropatii tubulointerstitiale)
b) Hematologice (crioglobulinemie mixta, anemie aplastica, limfoame nonhodgkiniene, trombocitopenie
idiopatica)
c) Oculare si salivare (sialodenita, uveita, ulcer cornean Mooren)
d) Pneumonie virala interstetiala
e) Meningoencefalita

35. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la hepatita virala B la gravide sunt adevarate?
a) Riscul de infectare cu VHB a produsului conceptional variaza de la 5-10-15% in ultimul trimestru de
sarcina
b) Transmiterea materno-fetala este de peste 50%
c) Infectivitatea gravidei purtatoare de AgHBs este maxima pentru fat (90%) daca gravida este purtatoare
si de AgHBe
d) Gravidele fac mai frecvent formele colestatice
e) VHB nu favorizeaza avortul spontan si prematuritatea

36. Cantitatea de lichid necesara pentru rehidratare in salmoneloza forma gastrointestinala este in functie
de:
a) intensitatea sindromului de intoxicatie
b) nivelul si durata febrei
c) gradul de deshidratare
d) de produsul alimentar intrebuintat
e) de intensitatea icterului

37. Forma gastroenteritica de salmoneloza necesita o diferentiere cu:

a) amibiaza intestinala
b) mononucleoza infectioasa
c) toxiinfectiile alimentare
d) febra tifoida
e) hepatita virala A
38. Caracterizati scaunul in forma gastroenterocolitica a salmonelozei:
a) lichid, in cantitate mica
b) lichid abundent
c) lichid cu mucozitati, striuri de sange
d) riziform cu fulgi
e) lichid, apos, fara mucozitati si struiri de sange

39. Scaunul apos, spumos si cu miros fetid se intalneste mai frecvent in urmatoarea forma de
salmoneloza:
a) gastrica
b) gastroenteritica
c) gastroenterocolitica
d) colitica
e) enteritica

40. Aspectul scaunelor in salmoneloza gestrointestinala poate fi:

a) riziform
b) sanguinolent
c) apos, abundent, verzui, fetid
d) lichid cu mucus de sange
e) scaune afecaloide, "sputa rectala"

41. Starea de portaj in salmoneloza poate fi:

a) acuta
b) de scurta durata
c) cronica
d) tranzitorie
e) recidivanta

42. Forma gastroenterocolitica de salmoneloza se caracterizeaza prin:

a) hipertermie
b) subfebrilitate
c) greturi, vome
d) scaune lichide verzui cu mucus si sange
e) scaune lichide, abundente, verzui
43. Afectarea sistemului cardiovascular in salmoneloza se manifesta prin:
a) hipertonie
b) hipotonie
c) tahicardie
d) bradicardie
e) colaps

44. Forma gastrointestinala de salmoneloza se va diferentia de:

a) infarct de miocard
b) amibiaza intestinala
c) leptospiroza
d) otraviri cu ciuperci
e) malarie

45. Caracteristica generala a virusului HIV

a) Retrovirus
b) Lentivirus
c) ARN
d) In structura virusului se include reverstranscriptaza
e) Toate impreuna
46. Particularitatile retrovirusurilor, inclusiv si HIV
a) poseda membrana superficiala
b) poseda ARN
c) se insereaza in ADN-ul celulei gazde
d) poseda nucleocapsida
e) limfotrope

47. Celulele tinta susceptibile infectiei HIV

a) Celulele care poseda antigenul de histocompatibilitate CD4
b) Celule ale sistemului imun
c) Celule nervoase
d) Celule hepatice
e) Celule digestive

48. Virusul in doza infectabila se contine in fluidele biologice in afara de:

a) sange, urina
b) sperma
c) saliva
d) lapte matern
e) secretie vaginala

49. Virusul HIV este sensibil la urmatoarele substante dezinfectante:

a) apa oxigenata
b) alcool etilic 50-70%
c) raze ultraviolete
d) hipoclorid de Na 0,5%
e) hipoclorid de Ca 0,5%

50. Ca sursa de infectie pot fi bolnavii de HIV infectie in:

a) Perioada de incubatie
b) HIV infectie forma acuta
c) Limfadenopatie persistenta cronica
d) Purtatori de virus
e) In toate cazurile

51. Calea principala de transmitere a HIV infectiei este:

a) Sexuala
b) Parenterala
c) Verticala
d) Transfuzii de sange integral
e) In toate cazurile

52. Calea de transmitere verticala a HIV are loc:

a) In timpul nasterii
b) Transplacentar
c) Prin laptele matern
d) In toate cazurile
e) nici una din ele

53. Cauzele care determina imunodeficienta in HIV infectie sunt in afara de:
a) actiunea citolitica a virusului
b) atrofie a timusului
c) formare de sincitii
d) formare de autoanticorpi fata de celulele imunocompatibile
e) dereglarea functiei macrofagilor
54. Pentru forma acuta a HIV infectiei este caracteristic:
a) virusemie
b) cresterea capacitatii de aparare imuna
c) formare de anticorpi
d) replicare activa a virusului integrat in celula
e) transcrierea ARN viral in ADN celular sub actiunea reverstranscriptazei

55. Sunt maladii oportuniste in stadiul SIDA al infectiei HIV:

a) tifosul exantematic
b) infectia cu citomegalovirus
c) toxoplasmoza
d) gripa
e) sarcomul Kaposi

56. Bolile "Indicatoare" pentru SIDA sunt:

a) candidoza traheobronsiala
b) dizenteria
c) pneumonia pneumocistica
d) malaria
e) toxoplasmoza cerebrala

57. Care agenti provoaca infectii oportuniste in stadiul SIDA al infectiei HIV?
a) virusul gripal
b) virusul herpes
c) Pneumocistys carinii
d) Rickettsia
e) Toxoplasma
58. Simptomele caracteristice pentru complexul SIDA asociat sunt:
a) febra timp de 6 zile
b) febra timp de 2 luni
c) diareea mai mult de o luna
d) pancreatita
e) pierdere in greutatea corporala

59. In raspunsul imun celular in infectia HIV sunt implicate celulele

a) limfocitele CD4 (Th)
b) limfocitele T citotoxice (LTC)
c) monocitele
d) mielocitele
e) limfocitele CD8 (supresoare)

60. Metodele de diagnostic in infectia HIV sunt:

a) determinarea anticorpilor specifici anti-HIV
b) determinarea ADN proviral sau ARN-HIV
c) izolarea virusului HIV
d) determinarea antigenului superficial
e) determinarea anticorpilor antinucleari

61. Boala diareica in infectia HIV se manifesta prin:

a) scaune diareice
b) colita pseudomembranoasa
c) sindrom de malabsorbtie
d) alterarea starii nutritionale
e) colita ulcero-necrotica
62. Infectiile oportuniste ale sistemului nervos central in infectia HIV sunt provocate de:
a) Neiseria meningitidis
b) Toxoplasma gondii
c) Virusul ECHO / Coxackie
d) M.tuberculosis
e) Citomegalovirus

63. Infectiile oportuniste ale sistemului digestiv in infectia HIV sunt:

a) candidoza
b) izosporioza, cryptosporioidoza
c) infectia cytomegalica
d) pneumocistoze
e) amibiaze

64. Categoria A a infectiei cu HIV cuprinde:

a) limfoadenopatia generalizata
b) infectie primara acuta
c) hepato-splenomegalia persistenta
d) infectia asimptomatica
e) febra cu durata de peste 1 luna

65. Categoria clinico-imunologica B a infectiei HIV cuprinde:

a) candidoza orofaringiana
b) herpes zoster
c) febra sau diareea cu durata peste 1 luna
d) candidoza traheala, bronsica, pulmonara
e) adenopatia persistenta generalizata

66. Suferintele indicatoare de SIDA sunt:

a) Pneumonia cu Pneumocistys carinii
b) Toxoplasmoza cerebrala
c) Purpura trombocitopenica
d) Candidoza vulvovaginala
e) Limfomul Burkit

67. Indicati agentii cauzali ai toxiinfectiilor alimentare:

a) Schigella
b) virusuri
c) bacterii conditionat patogene
d) rickettsii
e) meningococi

68. Care din agentii cauzali provoaca toxiinfectii alimentare cele mai frecvente?
a) Staphilococcus enterotoxigen
b) Streptococcus
c) Salmonella
d) Bacilus cereus
e) Clostridiile

69. Calea de transmitere a toxiinfectiilor alimentare este:

a) aerogen-praf
b) hidrica
c) alimentara
d) contact direct cu bolnavii
e) contact indirect
70. Metodele de diagnostic specific al toxiinfectiilor alimentare sunt::
a) investigatiile bacteriologice ale maselor vomitive
b) investigatiile bacteriologice ale maselor fecale
c) investigatiile bacteriologice ale sangelui
d) investigatii serologice
e) investigatia lichidului cefalorahidian

71. Ca sursa de infectie in toxiinfectiile alimentare pot fi:

a) animalele bolnave
b) persoanele bolnave cu infectii cutanate stafilococice
c) purtatori de bacili
d) rozatoare
e) cainii, pisicile

72. In toxiinfectiile alimentare cel mai frecvent sunt contaminate alimentele:

a) carnea si preparatele din carne
b) laptele, derivatele lactate
c) legumele
d) ouale, praful de oua
e) fructele

73. Tabloul clinic in toxiinfectiile alimentare determinate de stafilococi se manifesta prin:

a) subfebrilitate sau temperatura normala
b) vome frecvente
c) dureri in regiunea epigastrica
d) scaun diareic cu mucus si striuri de sange
e) febra mai mare decat 39 C
74. Materialele prelevate pentru examenul bacteriologic in toxiinfectiile alimentare sunt:

a) lichidul spalaturilor gastrice

b) materiile fecale
c) sangele
d) masele vomitive
e) bila

75. Caracteristic pentru toxiinfectiile alimentare este:

a) perioada de incubatie cateva ore pana la max. 48 ore
b) perioada de incubatie 1-2 zile
c) evolutie brutala
d) regresiune rapida
e) regresiune lenta

76. Urmatoarele bacterii pot produce toxiinfectii alimentare:

a) salmonela
b) staphylococcus
c) bacillus cereus
d) vibrio cholerae
e) neisseria meningitides

77. Care germeni sunt cel mai frecvent implicati in producerea toxiinfectiilor alimentare?
a) proteus
b) stafilococ
c) salmonella
d) E.coli
e) streptococ B-hemolitic
78. Toxiinfectia alimentara su Salmonella se caracterizeaza prin:
a) debut cu febra, fiori
b) greturi, vome
c) hemocolita
d) scaune verzui fetide, moi
e) starea generala nealterata

79. Principiile de tratament ale toxiinfectiilor alimentare formele comune sunt:

a) igieno-dietetic
b) antibacterian
c) simptomatic
d) patogenic
e) de desensibilizare

80. Calea principală de transmitere a adenovirozei este:

a) Parenterală
b) Alimentară
c) Aerogenă
d) Verticală
e) Contact indirect

81. Perioada de incubaţie a adenovirozei este:

a) 5-8 zile
b) 10-12 zile
c) 14-16 zile
d) 17-20 zile
e) 21-25 zile

82. Forma clinică a adenovirozei:

a) Generalizată
b) Tifoidă
c) Icterică
d) Febra rinofaringoconjunctivală
e) Cutanată

83. Complicaţia în infecţia adenovirala :

a) tromboflebită
b) pielonefrită
c) insuficienţă hepatică
d) hemoragie intestinală
e) pneumonie

84. Semnele caracteristice pentru adenovirozâ sunt:

a) Conjunctivita membranoasă
b) Hepatosplenomegalia
c) Edemele pronunţate pe gambe
d) Tonzilită
e) Constipaţie

85. Prin ce se caracterizează infecţia adenovirala:

a) Afectarea ţesutului limfatic
b) Afectarea mucoasei cailor respiratorii, ochilor, intestinului
c) Tuşea lătrătoare
d) Simptomele de intoxicaţie sunt moderate
e) Niciodată nu apare hepatomegalia
86. Profilaxia dizenteriei prevede:

a) Reducerea şi lichidarea morbidităţii animalelor bolnave

b) Profilaxia specifică
c) Bicilina-5
d) Respectarea normelor sanitaro-igienic
e) penicilina

87. Sursă de infecţie în dizenterie poate fi:

a) Animalele bolnave sau pierite de pe urma îmbolnăvirii

b) Omul bolnav sau purtător
c) Porcinele, bovinele, rozătoarele şi diverse specii de peşte
d) Purtătorii de escherihioză
e) Păsările

88. Care este receptivitatea şi ce imunitate se formează în dizenterie?

a) înaltă, pe toată viaţa, tipospecifică
b) pe un an, tipospecifică,
c) joasă, pe toată viaţa, tipospecifică
d) înaltă, până la un an, independent de tip
e) înaltă,până la un an, tipospecifică

89. Caracterizaţi scaunul dizenteric în ziua a 3-4 de boală:

a) lichid, fecaloid, cu mucus
b) oformat
c) semioformat, cu mucus şi striuri de sânge
d) lichid, abudent, riziform
e) "scuipat rectal", cu mucus, striuri de sânge şi puroi

90. Focarul tipic de multiplicare a şighelelor este:

a) Structurile limfatice ale intestinuli subţire
b) Mucoasa intestinului gros
c) Organele parenchimatoase
d) Sângele
e) Nodulii limfatici mezenteriali

91. Cel mai mult în dizenterie este afectat:

a) Stomacul
b) Duodenul
c) Intestuinul subţire
d) Intestinul cec
e) Sigmoidul şi rectul

92. Sursa de infecţie în dizenterie este:

a) Păsările domestice
b) Vitele cornute mari şi mici
c) Omul
d) Rozătoarele
e) Cîinii şi pisicile

93. Semn clinic al dizenteriei:

a) Vome frecvente
b) Hepatomegalia
c) Scaun lichid cu striuri de sânge şi mucus
d) Dureri în centură sub rebordurile costale
e) Scaun riziform
94. Următoarele afirmaţii sunt corecte pentru dizenteria bacteriană:
a) Tenesme rectale
b) Scaune riziforme
c) Scaune abundente
d) Scaune afecaloide
e) Sigma spasmată
95. Siptomele dizenteriei acute, varianta colitică:
a) Febra
b) voma repetată
c) dureri spastice în abdomen
d) scaun lichid sărăcăcios cu mucus şi striuri de sânge
e) scaun abundent, verzui

96. Sursă de infecţie în dizenterie pot fi:

a) Păsările domestice
b) bolnavii cu dizenterie, formă acută
c) bonavii cu dizenterie, formă cronică
d) excretorii de bacili
e) vitele cornute mari şi maci

97. Variantele clinice ale dizenteriei bacteriene:

a) gastritică
b) gastroenteritică
c) enterocolitică
d) colitică
e) gastroenterocolitică

98. Pentru evoluţia uşoară a variantei colitice de dizenterie acută sunt caracteristice:
a) tempertura subfebrilă sau normală
b) scaun fecaloid muco-sangvinolent
c) dureri abdominale difuze exprimate moderat
d) scaun semioformat
e) sacun fecaloid cu amestec de mucus

99. Pentru evoluţia medie a variantei colitice de dizenterie acută sunt caracteristice:
a) tempertura febrilă
b) scaun fecaloid muco-sangvinolent
c) dureri paroxistice abdominale intense
d) scaun semioformat
e) sacun fecaloid cu amestec de mucus

100. Pentru evoluţia gravă a variantei colitice de dizenterie acută sunt caracteristice:
a) tempertura febrilă
b) scaun afecaloid muco-sangvinolent cu puroi
c) dureri abdominale inferior şi în anus, generate de defecaţie
d) scaun semioformat
e) sacun fecaloid cu amestec de mucus

101. Semnele principale în debutul acut al variantei colitice de dizenterie, forma semigravă, sunt:
a) debutul acut cu dureri în regiunea iliacă stăngă
b) debutul acut cu dureri în regiunea iliacă dreptă
c) scaune sărace cu mucus
d) scaune sărace cu mucus şi striaţii de sânge
e) 10-25 scaune în nictemer
102. Semnele principale în debutul acut al variantei colitice de dizenterie, forma semigravă, sunt:
a) debutul acut cu dureri în regiunea iliacă stăngă
b) debutul acut cu dureri în regiunea iliacă dreptă
c) scaune sărace cu mucus
d) scaune sărace cu mucus şi striaţii de sânge
e) chemări false

103. Semnele principale în debutul acut al variantei colitice de dizenterie, forma semigravă, sunt:
a) debutul acut cu dureri în regiunea iliacă stăngă
b) debutul acut cu dureri în regiunea iliacă dreаptă
c) scaune sărace cu mucus
d) scaune sărace cu mucus şi striaţii de sânge
e) tenesme

104. Semnele principale în debutul acut al variantei colitice de dizenterie, forma semigravă, sunt:
a) debutul acut cu dureri în regiunea iliacă stăngă
b) debutul acut cu dureri în regiunea iliacă dreptă
c) scaune sărace cu mucus
d) scaune sărace cu mucus şi striaţii de sânge
e) tempertura febrilă

105. Semnele principale în debutul acut al variantei colitice de dizenterie, forma semigravă, sunt:
a) temperatura febrilă
b) temperatura subfebrilă
c) scaune sărace cu mucus
d) scaune sărace cu mucus şi striaţii de sânge
e) tenesme

106. Recunoaşterea variantei colitice a dizenterie cu evoluţie uşoară se bazează pe:

a) scaun fecaloid cu mucus
b) scaun fecaloid fără mucus
c) Sigmoidul indurat şi dureros
d) Tenesme
e) Temperatura subfebrilă

107. Recunoaşterea variantei colitice a dizenterie cu evoluţie uşoară se bazează pe:

a) scaun afecaloid fără mucus şi striaţii sangvine
b) scaun fecaloid cu mucus şi striaţii sangvine
c) Sigmoidul indurat şi dureros
d) Temperatura normală
e) Temperatura subfebrilă

108. Virusul gripal are tropism predominant faţă de:

a) Mucoasa tractului digestiv
b) Adventiţia tractuiui respirator
c) Celulele renale
d) Celulele epiteliale ale tractului respirator
e) Cardiomiocite

109. Mecanizmul de transmitere a virusului gripal:

a) Fecal-oral
b) Respirator
c) De contact
d) Vertical
e) Posttransfuzional
110. Tratamentul etiologic al gripei se efectuiază cu:
a) Remantadină
b) Ampicilina
c) Tetraciclină
d) Ketoconazol
e) Penicilină

111. Preparatul etiotrop intranazal în gripa:

a) Interferon leucocitar uman
b) Xilometazolină
c) Sanorin
d) Galazolin
e) Bixtonim

112. Sindroamele în gripă sunt, cu excepţia:

a) Renal
b) Icteric
c) Ischemic
d) De intoxiacaţie generală
e) Cataral

113. Sindroamele în gripă sunt:

a) Neurologic
b) Cataral
c) Dispeptic
d) De intoxicaţie generală
e) Ischemic
114. Manifestările tipice în gripă sunt:
a) Debut acut
b) Debut lent
c) Subfebrilitate
d) Febră 38-40°C
e) Frisoane

115. Eliminările nazale în gripă se caracterizează prin:

a) Apar din I zi
b) Apar de la a 2-a zi
c) Sunt seroase
d) Sunt purulente
e) Sunt neabundente

116. Care sindrom stă la baza clasificării holerei după gradul de gravitate?
a) astenovegetativ
b) de deshidratare
c) de intoxicaţie
d) de coagulare intravasculară desiminată
e) colestatic

117. Care este mecanismul afoniei în holeră?

a) paralizia coardelor vocale
b) deshidratarea şi demineralizarea pronunţată
c) afectarea coardelor vocale de vibrioni
d) afectarea coardelor vocale de către fungi
e) încordarea muşchilor coardelor vocale
118. În holera cu gradul II de deshidratare frecvent se întâlnesc simptomele:
a) mâna moaşei
b) mâna spălătoresei
c) afinia
d) vomă sub formă de havuz
e) greaţă

119. Cauza principală a morţii în holeră mai frecvent este:

a) şocul toxiinfecţios
b) insuficienţa hepatică acută
c) şocul hipovolemic
d) insuficienţa respiratorie
e) edemul cerebral

120. În favoarea holerei mai frecvent pledează simptomele:

a) hipertensiune arterială
b) afonie
c) poliurie
d) oligurie
e) hipotensiune arterială

121. Pentru holeră formă semigravă mai frecvent pledează semnele:

a) mâna spălătoresei
b) mâna moaşei
c) vome repetate
d) scaun "fiertură de orez"
e) turgorul pielii moderat micşorat

122. În forma uşoară de holeră frecvent se întâlnesc semnele clinice:

a) cianoză labială
b) acrocianoză
c) scaun lichid de 3 ori în nictemer
d) vomă frecventă
e) densitatea plasmei normală

123. În forma gravă de holeră frecvent se întâlnesc semnele:

a) PH-sangvin slab modificat
b) scaun "fiertură de orez"
c) deficit de bază slab pronunţat
d) vomă cu frecvenţa 15-20 ori nictemiral
e) indicele hematocritului 55-56%

124. Virusul respirator sinciţial afectează preponderent:

a) Mucoasa nazala
b) Mucoasa faringiană
c) Traheea
d) Bronşiolele mari
e) Bronşioiele terminale şi alveolele
125. Care este agentul patogen al infecţiei cu virus respirator sinciţial:
a) Virusul Epstien-Barr
b) Virus respirator sinciţial
c) Legionela
d) Plasmodii
e) Criplosporidii
126. Mecanizmul de transmitere a virusului respirator sinciţial este:
a) Fecal-oral
b) Aerogen
c) Contact direct
d) Posttransfuzional
e) Vertical

127. Sindroamele clinice predominante în infecţia cu virusul repirator sinciţial sunt:

a) Dispneea
b) De bronşiolită
c) Febril pînă la 39'C mai mult de o saptămînă
d) Conjunctivită
e) Limfadenopatie generalizată

128. Semnele clinice obiective în infecţia cu virusul repirator sinciţial sunt:

a) Palditalea feţei
b) Afonie
c) Buze cianotice
d) Dispnee pronunţată
e) Diarea

129. Sursa de infecţie în mononucleoza infecţioasă o prezintă

a) omul cu o formă acută de infecţie
b) omul purtător de viruşi
c) omul cu o formă cronică de infecţie
d) diverse specii de rozătoare
e) multiple animale domestic

130. Mononucleoza infecţioasă se consideră o afecţiune a

a) sugarilor
b) noi născuţilor
c) adolescenţilor
d) persoanelor de vărstă înaintată
e) copiilor de vârstă preşcolară

131. Durata perioadei de incubaţie (în zile) în mononucleoza infecţioasă este de

a) 1-5
b) 30-40
c) 5-20
d) 40-50
e) 50-60

132. Virusul Epştein-Barr determină

a) mononucleoza infecţioasă
b) erizipeliodul
c) sarcomul Burkitt
d) limforeticuloza benignă
e) carcinomul nasofaringhian

133. Mononucleoza infecţioasă este o boală infecţioasă

a) acută
b) benignă autolimitată
c) etrem de contagioasă
d) cu imunitate durabilă
e) cronică
134. În mononucleoza infecţioasă sunt caracteristice
a) angina
b) artitele
c) limfadenopatia
d) afecţiunile renale
e) hepatosplenomegalia

135. Ganglionii limfatici, afectaţi în mononucleoza infecţioasă, sunt

a) uneori foarte mari, vizibili
b) mai frecvent submandibulari şi cervicali posteriori
c) foarte dureroşi
d) fără edem sau periadenită
e) în toate cazurile cu supuraţie

136. Angina caracteristică pentru mononucleoza infecţioasă este

a) foliculară
b) lacunară
c) fals membranoasă
d) durează doar câteva zile
e) extrem de rar întâlnită

137. Pentru mononucleoza infecţioasă sunt valabile următoarele afirmaţii:

a) durata perioadei febrile depăşeşte 3-4 zile
b) pseudomembranele persistă deseori 8-9 zile şi mai mult
c) nu este caracteristică splenomegalia
d) în sângele periferic apar mononucleari atipici
e) deseori se dezvoltă insuficienţa renală

138. Agentul etiologic în paragripă:

a) Virusul gripal
b) Virusul paragripal
c) Mycopolasma
d) Chlamidii
e) Virusul Coxackie

139. Mecanizmul de transmitere a virusului paragripal:

a) Fecal-oral
b) Aerogen
c) De contact
d) Posttransfuzional
e) Vertical
140. Care parte a tractului respirator este afectată preponderent de către virusul paragripal:
a) Faringele
b)Laringele
c) Traheea
d) Bronhiile
e) Pulmonii

141. Simptomul de bază caracteristic pentru paragripă:

a) Tusea lătrătoare cu glas răguşit
b) Diareea
c) Hepato/splenoinegalie
d) Conjunctivită
e) Artralgii
142. Clinic infecţia paragripală se caracterizează prin:
a) Voce răguşită
b) Vomă
c) Tusea uscată, lătrătoare
d) Febră
e) Artralgii

143. Semnele obiective caracteristice pentru paragripă sunt următoarele, cu excepţia:

a) Hepato-splenomegalie
b) Limfadenită
c) Tusea lătrătoare cu glas răguşit
d) Rinoree din I zi
e) Cheratoconjunctivită

144. Complicaţiile ce pot surveni în urma infecţiei paragripale:

a) Pneumonie
b) Crup
c) Acutizarea bolilor cronice
d) Nefrită
e) Hemoragii gastrointestinale

145. Morfologic crupul se manifestă prin:

a) Edem a laringelui
b)Perforaţia laringelui
c) Acumularea secreţiilor în lumenul laringian
d) Spasm reflector a muşchilor laringelui
e) Necroza laringelui

146. Diagnosticul în paragripă se bazează pe următoarele semne clinice:

a) Voce răguşită
b) Sindromul cataral din 1 zi
c) Febră 38-39°C
d) Hepato-splenomegalie
e) Diaree

147. La infecţiile respiratorii acute se referă:

a) Thifosul exanthematic
b) Ornitoza
c) Adenoviroza
d) Febra galbenă
e) Legioneloza

148. Agentul patogen al infecţiei rinovirale face parte din genul.

a) Metamyxovirus
b) Adenovirus
c) Enterovirus
d) Rotavirus
e) Rinovirus

149. În cadrul infecţiei rinovirale, virusul se conţine în:

a) Secretul gastric
b) Secretul vaginal
c) Secretul nazal
d) Secretul biliar
e) Secretul intestinal
150. Mecanismul de transmitere a infecţiei rinovirale:
a) Fecalo-oral
b) Aerogen
c) Transmisiv
d) Prin contact
e) Vertical

151. Manifestările clinice ale infecţiei rinovirale:

a) Manifestări catarale din prima zi
b) Temperatură mai mică de 38'C
c) Temperatura mai mare de 38 C
d) Semne de intoxicaţie nepronunţată
e) Tuse lătrătoare

152. In infecţia rinovirală mucoasa nazală se caracterizează prin:

a) Tumefiere
b) Rinoree abundentă
c) Hiperemie
d) Depuneri fibrinoase
e) Hemoragie abundentă

153. Clinica infecţiei rinovirale include:

a) Rinoree purulentă
b) Temperatură subfebrilă
c) Voce bitonată
d) Rinoree abundentă
e) Rinoree seroasă

154. La infecţii respiratorii virale acute se referă:

a) Borelioza
b) Adenoviroza
c) Gripa
d) Ornitoza
e) Rinoviroza
155. În difteria faringiană tipică inflamaţia are un caracter:
A. Eritematos
B. Fibrinos
C. Necrotic
D. Purulent
E. Crupos

156. Terapia specifică a difteriei se face cu:

A. Antibiotice
B. Imunoglobulină
C. Ser antidifteric
D. Hormoni
E. Plasmă

157. Cel mai important (decisiv) semn care permite diferenţierea rapidă a difteriei
toxice şi oreionului (parotidita bilaterală pronunţată) este:
A. Edemul cervical
B. Febra
C. Masticaţia dureroasă
D. Angina fibrinoasă
E. Leucocitoza
158. Membranele false (difterice) sunt:
A. Dure, consistente
B. Se plasează „-“ ţesut
C. Se detaşează uşor
D. Au culoare alb-gălbuie
E. După detaşare nu apar din nou

159. Care dintre următoarele acţiuni va preveni decesul în difterie?

A. Seroterapia
B. Imunoprofilaxia
C. Antibioterapia
D. Corticoterapia
E. Terapia de detoxicare

160. În difteria faringiană toxică, spre deosebire de mononucleoza infecţioasă, este

prezentă:
A. Angina fibrinoasă
B. Hepatomegalia
C. Hepatosplenomegalia
D. Edemul cervical
E. Leucocitoza

161. Semnele generale de toxemie din perioada de stare a difteriei nu includ:

A. Febră (38º–39ºC)
B. Vărsături, greţuri
C. Astenie intensă
D. Tahicardie
E. Hipertensiune arterială

162. Edemul faringian (al uvulei şi pilierilor) apare în:

A. Angina ulceronecrotică Vincent
B. Angina necrotică în scarlatina septică, s. toxicoseptică
C. Angina din mononucleoza infecţioasă
D. Angina fibrinoasă în difteria toxică
E. Angina candidozică

163. Crupul difteric reprezintă localizarea infecţiei difterice la nivel:

A. Faringian
B. Laringian
C. Conjunctival
D. Otic
E. Cutanat

164. O complicaţie nervoasă a difteriei este:

A. Paralizia vălului palatin
B. Encefalita
C. Sindromul Reye
D. Nevrita optică
E. Nevrita acustică

165. Pronosticul difteriei depinde de:

A. Tipul de bacil difteric
B. Localizarea infecţiei
C. Vârsta pacientului
D. Precocitatea depistării bolnavului şi aplicării tratamentului
E. Forma clinică a bolii (tipică sau atipică)
166. Cele mai frecvente localizări ale difteriei sunt:
A. Difteria laringiană
B. Difteria orofaringiană
C. Difteria nazală
D. Difteria genitală
E. Difteria cutanată

167. Membranele false răspândite pe amigdale şi mucoasele învecinate pot fi observate în:
A. Difteria faringiană răspândită
B. Difteria faringiană toxică
C. Difteria faringiană localizată
D. Difteria nazală
E. Difteria faringiană toxică + difteria laringiană

168. Edemul cervical apare în:

A. Difteria faringiană răspândită
B. Difteria faringiană subtoxică
C. Difteria faringiană localizată
D. Difteria faringiană toxică
E. Difteria faringiană hipertoxică

169. Bolnavul cu difterie faringiană toxică prezintă:

A. Apatie, adinamie, paliditate
B. Faţă congestionată
C. Respiraţie nazală îngreunată
D. Edem cervical
E. Ochi înfundaţi

170. În difteria laringiană se instalează stenoza laringiană. Care dintre următoarele

semne indică prezenţa ei?
A. Febră, semne de intoxicaţie gravă
B. Insuficienţă respiratorie
C. Tuse lătrătoare
D. Voce răguşită
E. Tahicardie

171. Membranele false pe amigdale în difterie:

A. Se desprind uşor.
B. Sunt de culoare alb-surie.
C. La detaşarea lor forţată mucoasa sângerează.
D. Nu se distrug între două lame.
E. Plutesc în apă.

172. În difteria faringiană hipertoxică sunt prezente:

A. Febra
B. Convulsiile
C. Hipertensiunea arterială
D. Tulburările de conştiintă
E. Erupţiile cutanate

173. Care semne clinice caracterizează difteria faringiană localizată membranoasă

A. Febra (39º-40ºC)
B. Dureri pronunţate în deglutiţie
C. Membranele false pe amigdale
D. Hiperemia faringiană moderată
E. Ganglionii limfatici submandibulari tumefiaţi
174. Difteriei faringeane toxice nu îi este caracteristic:
A. Edemul faringian
B. Dureri mari în deglutiţie
C. Edemul cervical
D. Membrane false numai pe amigdale
E. Tumefierea ganglionilor limfatici cervicali posteriori şi occipitali

175. Care afirmaţie referitoare la angina Simanovski-Vincent este incorectă?

A. Este o angină ulceronecrotică.
B. Prezintă un mare grad de contagiozitate.
C. Este bilaterală de la început.
D. Agenţii cauzali sunt bacili gram-negativi, fusiformi, asociaţi cu spirile
gram-pozitive.
E. Nerespectarea igienei joacă un rol important în apariţia bolii.

176. Cauza cea mai frecventă a anginei cu Candida albicans este:

A. Tratamentul cu nistatină
B. Tratamentul cu eubiotice
C. Vitaminoterapia
D. Tratamentul cu hemostatice
E. Tratamentul cu antibiotic

177. Angina ulceronecrotică Simanovski -Wincent este:

A. Angină secundară
B. Angină lacunară
C. Angină primară
D. O complicaţie a altor boli
E. Angină necrotică

178. În care angină se întâlneşte limfomonocitoza?

A. Difterică
B. În mononucleoza infecţioasă
C. Lacunară
D. Scarlatinoasă
E. Herpetică

179. Cea mai frecventă cauză a leziunilor orofaringiene recidivante este:

A. Stomatita gangrenoasă
B. Angina fungică
C. Stomatita în rujeolă
D. Stomatita în infecţia cu virusul Herpes simplex
E. Herpangina enterovirală

180. Pentru angina herpetică sunt specifice:

A. Depuneri alb-gălbui în lacune şi pe amigdale
B. Membrane fibrinoase ce acoperă amigdalele şi se detaşează greu, lăsând mucoasa sângerândă
C. Depuneri albicioase pe amigdale şi pe mucoasa bucală, ce se detaşează
uşor
D. Folicule proeminente, roşii, eroziuni pe mucoasa hiperemiată a amigdalelor, uvulă, pilieri
E. Depuneri gălbui, murdare pe amigdale, uvulă, pilieri, ce se detaşează uşor şi lasă mucoasa sângerândă

181. Angina produsă de adenovirusuri nu are ca manifestare principală:

A. Hiperemie faringiană difuză
B. Disfagie şi odinofagie
C. Tuse iritativă
D. Febră
E. Zone extinse de ulceraţii ale vălului pala
182. Care simptom confirmă diagnosticul de angină adenovirală şi nu se întâlneşte în
angină în mononucleoza infecţioasă?
A. Adenopatia multiplă
B. Hepatosplenomegalia
C. Angina
D. Febra
E. Conjunctivita membranoasă

183. Angina în infecţia cu HIV:

A. Are o perioadă de incubaţie de 3–5 săptămâni.
B. Se asociază cu mialgii, artralgii şi, uneori, cu erupţii maculopapuloase
nepruriginoase.
C. Se caracterizează prin hiperemie faringiană, ulceraţii ale mucoasei şi
absenţa exsudatului.
D. Prezintă semnul Koplik.
E. Este produsul coinfecţiei cu enterovirusuri.

184. Angine ulceroase sunt:

A. Angina din infecţia cu HIV
B. Angina herpetică (cu virusul Herpes simplex)
C. Angina Simanovski-Vincent
D. Angina adenovirală
E. Angina difterică

185. În angina produsă de virusul Herpes simplex, leziunile sunt localizate predominant pe:
A. Palatul dur
B. Amigdale
C. Palatul moale
D. Pilieri
E. Planşeul cavităţii bucale

186. Angina difterică (difteria faringiană membranoasă localizată) se caracterizează prin:

A. Febră cu frisoane
B. Pseudo membrane cu extindere rapidă pe suprafaţa amigdalelor
C. Sângerare la detaşarea pseudomembranelor
D. Edem faringian
E. Leucocitoză cu neutrofilie

187. Indicaţi complicaţiile tardive în anginele streptococice:

A. Flegmonul periamigdalian
B. Limfadenita cervicală
C. Reumatismul
D. Glomerulonefrita difuză acută
E. Eritemul polimorf sau nodos

188. Pentru angina bacteriană sunt caracteristice:

A. Debutul treptat
B. Prezenţa exsudatului purulent pe amigdale
C. Tumefierea amigdalelor
D. Adenita cervicală dureroasă
E. Leucopenia
189. Complicaţiile precoce de vecinătate în anginele bacteriene sunt:
A. Flegmonul periamigdalian
B. Flegmonul planşeului bucal
C. Limfadenita cervicală
D. Paroditita
E. Laringita stenozantă

190. Angine primare sunt:

A. Necrotică
B. Catarală
C. Lacunară
D. Flegmonoasă
E. Ulceromembranoasă Simanovski-Vincent

191. Anginele secundare se dezvoltă în:

A. Adenoviroze
B. Febra tifoidă
C. Mononucleoza infecţioasă
D. Pneumonie
E. Leucemia acută

192. Care dintre maladiile enumerate mai jos evoluează cu angină?

A. Meningita meningococică
B. Rubeola
C. Scarlatina
D. Difteria
E. Mononucleoza infecţioasă

193. Care dintre următoarele manifestări clinice sunt caracteristice anginei

scarlatinoase?
A. Angina eritematoasă „în flăcari” delimitată sau eritemopultacee
B. Enantemul
C. Microabcesele sublinguale
D. Poliadenopatia
E. Limfadenita regional

194. Angine veziculoase sunt:

A. Angina herpetică
B. Angina difterică
C. Angina micotică
D. Herpes zoster faringian
E. Herpes simplex faringian

195. Alegeţi trei semne comune pentru angina adenovirală şi angina în mononucleoza infecţioasă:
A. Febra
B. Adenopatia
C. Hepatosplenomegalia
D. Rinita pronunţată
E. Conjunctivita

196. În scarlatină este caracteristic:

A. Faciesul „plâns”
B. Faciesul Cushingoid
C. Faciesul adenoidian
D. Faciesul Filatov („pălmuit”)
E. Faciesul „încruntat”, cu conjunctive injectate
197. Enantemul în scarlatină prezintă:
A. Semnul Filatov-Koplik
B. Angină eritematoasă sau eritemopultacee „în flăcări”, delimitată
C. Microabcese sublinguale
D. Hiperemia şi tumefacţia orificiului canalului Stenon
E. Stomatită aftoasă

198. Semnul Pastia este reprezentat de:

A. Zone eritematoase circumscrise, situate la extremităţi
B. Pete lenticulare în flancuri
C. Adenopatii axilare şi inghinale
D. Linii hemoragice orizontale la nivelul zonelor de flexie
E. Micropapule situate la nivelul extremităţilor

199. În scarlatină, erupţii caracteristice sunt:

A. Macule
B. Papule
C. Rozeole punctiforme
D. Vezicule
E. Pustule

200. Pentru scarlatină nu este caracteristic:

A. Faciesul edemaţiat, obrajii congestionaţi
B. Conjunctivita
C. Limba zmeurie
D. Paloarea circumorală
E. Angulus infecţiosus (zabăluţe)

201. Pentru debutul scarlatinei nu pledează:

A. Febra (39–40°C) şi frisoanele
B. Cefaleea
C. Dureri în gât
D. Vărsăturile
E. Tusea

202. În scarlatină se înregistrează neapărat:

A. Tusea
B. Angina
C. Erupţii maculopapuloase
D. Scaune diareice
E. Limfoadenopatia

203. De regulă, în scarlatină apar:

A. Erupţii maculopapuloase
B. Hiperemie difuză faringiană
C. Tumefierea ganglionilor limfatici laterocervicali
D. Erupţii punctiforme
E. Tuse

204. Izolarea cărui agent cauzal confirmă scarlatina?

A. Str. agalactiae
B. Str. viridans
C. Str. pyogenes
D. Str. salivarius
E. Str. Pneumonia
205. Semnul Pastia se întâlneşte în:
A. Rujeolă
B. Rubeolă
C. Varicelă
D. Scarlatină
E. Dermatita toxialergică

206. Limba zmeurie în scarlatină apare în ziua:

A. 1–2
B. 5–6
C. 10–12
D. 15–17
E. 19–21

207. Istmul „în flăcări” cu hiperemie delimitată se întâlneşte în:

A. Rujeolă
B. Scarlatină
C. Difterie
D. Mononucleoza infecţioasă
E. Infecţia meningococică

208. Descuamaţia pielii în lambouri este caracteristică pentru:

A. Rujeolă
B. Scarlatină
C. Rubeolă
D. Varicelă
E. Infecţia herpetică

209. Angina în scarlatină poate lipsi în forma:

A. Septică
B. Extrafaringiană
C. Toxică
D. Hemoragică
E. Hipertoxică

210. Sindromul clinic de bază în scarlatină caracteristic pentru toate formele clinice:
A. Abdominal
B. Respirator
C. Angina
D. Hemoragic
E. Septic

211. Precizaţi semnele clinice caracteristice scarlatinei:

A. Scaune diareice
B. Adenopatia submandibulară
C. Herpesul labial
D. Limba saburală cu marginile şi vârful roşii
E. Angina eritematoasă „în flăcări”

212. Exantemul scarlatinos prezintă următoarele caracteristici:

A. Apare după 24–36 ore de la debutul bolii.
B. Debutează pe gât şi torace şi se generalizează rapid în 24 ore.
C. Este un eritem difuz, aspru, punctat cu mici papule roşii.
D. Are aspect de erupţie ulceroveziculoasă.
E. Confluează în pete mari.
213. Ciclul lingual în scarlatină include următoarele aspecte ale limbii:
A. Limba saburală
B. Limba fuliginoasă
C. Limba „zmeurie”
D. Limba „de pisică”
E. Limba „geografică”

214. În forma toxică a scarlatinei se înregistrează:

A. Angina necrotică
B. Convulsii
C. Erupţii maculopapuloase
D. Şoc toxiinfecţios
E. Miocardita

215. În forma septică a scarlatinei sunt prezente:

A. Pneumonia
B. Febra continuă sau intermitentă
C. Convulsii
D. Angina necrotică
E. Limfadenita cervical

216. Descuamaţia în scarlatină:

A. Apare în primele zile ale bolii
B. Debutează pe gât şi subunghial, la pulpa degetelor
C. Apare după 7–15 zile de la debutul bolii
D. Este masivă, cu detaşarea de lambouri pe palme şi tălpi în absenţa tratamentului etiotrop
E. Rămâne discretă în cazul tratamentului cu peniciline

217. Pentru scarlatină sunt caracteristice:

A. Faciesul edemaţiat
B. Conjunctivita
C. Obraji congestionaţi
D. Paloare circumorală
E. „Zăbăluţe”

218. Angina în scarlatină poate fi:

A. Ulceronecrotică
B. Eritematoasă
C. Necrotică
D. Fibrinoasă
E. Lacunară

219. Sindroamele de bază în scarlatină sunt:

A. Respirator
B. Angina
C. Convulsiv
D. Eruptiv
E. Toxic

220. Angina în scarlatină se caracterizează prin:

A. Istm în flăcări delimitat
B. Prezenţa pseudomembranelor
C. Limfadenită regională dureroasă
D. Ulceraţie unilaterală
E. Febră
221. Debutul bolii în scarlatină este cu:
A. Tuse, guturai
B. Cefalee, vome (1–2 ori)
C. Dureri la deglutiţie
D. Conjunctivită, sclerită
E. Brusc, cu febră
222. Forma toxică a scarlatinei se manifestă prin:
A. Semne catarale pronunţate
B. Debut brusc, febră (39–40ºC)
C. Diaree frecventă
D. Erupţie cutanată intensă, frecvent hemoragică
E. Vome repetate, simptome neuropsihice (agitaţie, delir, convulsii)

223. Forma septică a scarlatinei se caracterizează prin:

A. Angină necrotică
B. Tuse lătrătoare
C. Metastaze septice (adenite, otite etc.)
D. Diaree
E. Febră continuă sau intermitentă

224. Forma tipică uşoară a scarlatinei se caracterizează prin:

A. Debut acut, febră (38–38,5ºC)
B. Tuse, obstrucţie nazală
C. Angină eritematoasă
D. Erupţii rozeoloase punctiforme
E. Vome, diaree

225. Forma medie a scarlatinei evoluează cu:

A. Convulsii
B. Debut acut, febră (39–40ºC)
C. Angină lacunară, foliculară
D. Erupţii hemoragice
E. Limfadenită regionară manifestă

226. Curba febrilă în rujeolă are caracter:

A. Ondulant
B. Bifazic
C. Intermitent
D. În platou
E. Pusee febrile

227. Semnul Filatov-Koplik este patognomonic în:

A. Rubeolă
B. Scarlatină
C. Varicelă
D. Rujeolă
E. Mononucleoza infecţioasă

228. Care dintre erupţiile enumerate mai jos pot fi în rujeolă?

A. Peteşii
B. Vezicule
C. Pustule
D. Macule-papule
E. Micromacule punctiforme
229. Exantemul în rujeolă se caracterizează prin:
A. Apare în ziua 1–2 de boală
B. Apare de jos în sus (de la picioare)
C. Apare de sus în jos pe parcursul a 24 ore
D. Apare de sus în jos pe parcursul a 3 zile
E. Nu lasă pigmentaţie

230. Care semn clinic nu este caracteristic pentru rujeolă?

A. Conjunctivită
B. Gingiostomatită
C. Febră
D. Angina membranoasă
E. Erupţii maculopapuloase

231. Unul din următoarele semne nu este caracteristic pentru rujeolă:

A. Edem palpebral
B. Tuse
C. Gingivită, stomatită
D. Erupţii maculopapuloase
E. Hepatosplenomegalie

232. În rujeolă, perioada prodromală este caracterizată prin următoarele semne, în afară de:
A. Erupţie maculopapuloasă, abundentă pe faţă, gât
B. Conjunctivită
C. Semnul Filatov-Koplik
D. Gingivită
E. Tuse

233. Semnul Filatov-Koplik în rujeolă apare în:

A. Perioada de incubaţie
B. 1-a 2-a zi a bolii
C. A 4-a–a 5-a zi a bolii
D. Perioada de pigmentare
E. Perioada de convalescenţă

234. Exantemul rujeolic este caracterizat prin:

A. Apariţia la 1-a 2-a zi a bolii
B. Macule-papule abundente
C. Apariţie în etape, pe parcursul a 3 zile
D. Pigmentare
E. Abundenţă pe părţile flexorii ale corpului, în pliuri

235. Semnele comune în rujeolă şi adenoviroze sunt:

A. Stomatita, gingivita
B. Febra
C. Catarul căilor respiratorii
D. Conjunctivita
E. Erupţiile maculopapuloase abundente

236. Exantemul în rujeolă prezintă următoarele caracteristici:

A. Este maculoveziculos
B. Abundent
C. Confluent
D. Fără pigmentaţie în convalescenţă
E. Descuamativ
237. Forma severă a rujeolei se caracterizează prin:
A. Erupţii maculopapuloase abundente
B. Dispnee accentuată
C. Hipertermie
D. Erupţii hemoragice
E. Semne catarale pronunţate

238. Indicaţi semnele comune în rujeolă şi erupţiile alergice:

A. Febra
B. Erupţii maculopapuloase frecvente
C. Semne respiratorii
D. Stomatita, gingivita
E. Poliadenopatia

239. Semnul Filatov-Koplik în rujeolă se distinge prin:

A. Apare în 1-a 2-a zi de boală şi persistă 2–3 zile
B. Apare în ziua a 4-a–a 5-a de boală şi persistă 4–5 zile
C. Este de culoare albă pe mucoasa obrajilor
D. Este de culoare roşie pe palatul moale
E. Petele nu sunt confluente

240. Indicaţi perioadele clinice ale rujeolei:

A. Prodromală (preeruptivă)
B. Eruptivă
C. De incubaţie
D. Spasmodică
E. Convalescenţă (pigmentare, descuamare)

241. Numiţi 3 semne comune în rujeolă şi gripă:

A. Febra
B. Enantemul
C. Rinita
D. Dureri abdominale
E. Tusea

242. Conjunctivita în rujeolă se caracterizează prin:

A. Apare în a 3-a–a 4-a zi de boală
B. Conjunctive hiperemiate
C. Edem palpebral
D. Fotofobie, lacrimare
E. Membrane fibrinoase pe conjunctive

243. Catarul respirator în rujeola tipică se manifestă prin:

A. Laringită (laringotraheită), uneori stenozantă
B. Rinită cu secreţii nazale abundente seroase
C. Tuse uscată, uneori chinuitoare, lătrătoare
D. Slab pronunţat
E. Depuneri pe amigdale

244. Perioada de stare (eruptivă) în rujeolă se manifestă prin:

A. Febră
B. Progresarea semnelor catarale
C. Erupţii cutanate maculopapuloase
D. Hepatosplenomegalie
E. Limfoadenopatie generalizată
245. Perioada prodromală (de invazie) în rujeolă se caracterizează prin:
A. Febră moderată
B. Erupţii maculopapuloase pe faţă, gât
C. Tuse uscată
D. Rinită
E. Hepatomegalie

246. Semnul Filatov-Koplik în rujeolă apare pe:

A. Pielea obrajilor
B. Mucoasa bucală
C. Mucoasa buzei inferioare
D. Caruncula lacrimală
E. Conjunctive

247. Perioada de convalescenţă în rujeolă va fi însoţită de:

A. Pigmentarea pielii
B. Hepatomegalie
C. Descuamarea tărâţoasă
D. Dismicrobism intestinal
E. Imunitate compromisă

248. Numiţi semnul dominant şi persistent în rubeolă:

A. Febra
B. Enantemul
C. Poliadenopatia
D. Exantemul
E. Catarul respirator

249. Sindromul patognomonic al rubeolei este:

A. Cataral
B. Poliadenopatia
C. Hepatosplenomegalia
D. Neurotoxicoza
E. Hemoragic

250. Rubeola este provocată de:

A. Bacterii
B. Enterovirusuri
C. Virus familia Togoviridae, ARN
D. Micoplasmă
E. Candida

251. Erupţia în rubeolă apare:

A. Timp de 3 zile, cu pigmentare ulterioară
B. Într-o zi, dispare fără urme în 2–3 zile
C. În câteva ore, cu caracter hemoragic
D. În puseuri, vezicule
E. Într-o zi, dispare în 4–5 zile cu descuamare
252. Indicaţi maladia infecţioasă, în care adenopatia generalizată constituie „primul şi ultimul semn al
bolii”:
A. Rujeola
B. Scarlatina
C. Tusea convulsivă
D. Rubeola
E. Varicela
253. Evoluţia rubeolei este mai severă la:
A. Sugari
B. Preşcolari
C. Şcolari
D. Copiii de genul masculin
E. Adulţi

254. Virusul rubeolic, în caz de viremie maternă, poate fi izolat de la făt din:
A. Sânge
B. LCR
C. Urină
D. Orice ţesut sau organ
E. Creier

255. Calendarul constituirii malformaţiilor congenitale rubeolice este în strânsă legătură cu:
A. Perioada sarcinii
B. Evoluţia rubeolei la gravidă
C. Starea generală a gravidei
D. Virulenţa virusului
E. Tratamentul

256. Malformaţiile auditive ale rubeolei congenitale apar atunci când rubeola survine:
A. În I lună de sarcină
B. În lunile a 2-a şi a 3-a de sarcină
C. Cu o lună înaintea sarcinii
D. La 16–20 săptămâni de graviditate
E. Cu o lună înaintea naşterii

257. Virusul rubeolic este:

A. Neurotrop
B. Dermotrop
C. Epiteliotrop
D. Pneumotrop
E. Limfotrop

258. Cel mai frecvent şi constant semn al rubeolei este:

A. Febra
B. Adenopatia
C. Conjunctivita
D. Exantemul
E. Catarul respirator

259. Rubeola nu va fi însoţită de:

A. Angină cu depuneri membranoase
B. Febră moderată
C. Faringită uşoară
D. Exantem
E. Poliadenopatie

260. Identificaţi afirmaţia incorectă privind adenopatia în rubeolă.

A. Sunt afectaţi în special ganglionii limfatici occipitali.
B. Ganglionii limfatici afectaţi sunt elastici şi uşor sensibili.
C. Supuraţia ganglionilor limfatici se întâlneşte frecvent.
D. Adenopatia apare cu 4–10 zile înaintea erupţiei.
E. Tumefacţiile ganglionare pot persista 2–6 săptămâni după apariţia
erupţiei.
261. În cazul rubeolei apărute la gravidă în primele trei luni de sarcină este indicat:
A. Vaccinarea antirubeolică
B. Avortul terapeutic
C. Antibioterapia
D. Corticoterapia
E. Antivirale

262. Infecţia rubeolică intrauterină poate avea următoarele consecinţe:

A. Avort spontan
B. Naşterea unui făt mort
C. Naşterea unui copil sănătos
D. Naşterea unui copil cu erupţii veziculare, cicatrice cutanate
E. Naşterea unui copil cu fibroelastoză a miocardului

263. Rubeola la adolescenţi şi adulţi se deosebeşte prin:

A. Evoluţie uşoară
B. Evoluţie mai severă decât la copii
C. Erupţie maculoasă abundentă sau/şi hemoragică
D. Perioada prodromală prelungită
E. Afebrilitate

264. Exantemul apare într-un singur val eruptiv în următoarele maladii:

A. Scarlatină
B. Infecţia meningococică
C. Rubeolă
D. Infecţia herpetică
E. Dermatita toxicoalergică

265. Rubeola asociată cu sarcina:

A. Poate fi urmată de avort spontan.
B. Poate determina naşterea prematură.
C. Determină aparaţia diabetului insipid la nou-născut.
D. Determină malformaţii congenitale cardiace.
E. Determină fibroelastoza miocardului.

266. Identificaţi afirmaţiile corecte privind adenopatia rubeolică:

A. Sunt afectaţi în special ganglionii limfatici laterocervicali si occipitali.
B. Ganglionii sunt elastici, uşor sensibili.
C. Supuraţia apare frecvent.
D. Tumefacţiile ganglionare pot persista 2–6 săptămâni după aparaţia erupţiei.
E. Ganglionii limfatici sunt duri, aderenţi, cu eritem cutanat, dureroşi.

267. Indicaţi sindroamele întâlnite în rubeolă:

A. Catar respirator
B. Exantem
C. Hemoragic
D. Poliadenopatie
E. Insuficienţa respiratorie

268. Din malformaţiile congenitale enumerate, numiţi-le pe cele mai frecvente în rubeola congenitală:
A. Cataracta
B. Anomalii renale
C. Atrezie esofagiană
D. Viciu cardiac
E. Surditate
269. Alegeţi semnele comune pentru rujeolă şi rubeolă:
A. Faringită eritematoasă
B. Enantem
C. Exantem
D. Hepatosplenomegalie
E. Poliadenopatie

270. În rubeolă are loc tumefierea ganglionilor limfatici, în special a celor:

A. Occipitali
B. Auriculari
C. Laterocervicali
D. Submandibulari
E. Cubitali

271. Perioada prodromală în rubeolă va avea următoarele caracteristici:

A. Durata 3–4 zile
B. Febră (39–40°C), tip bifazic
C. Fenomene catarale discrete
D. Tumefierea ganglionilor limfatici
E. Febră (37,5–38,5ºC)

272. Care din următoarele simptome poate fi observat în oreion?

A. Semne catarale pronunţate
B. Tumefacţia nodulilor limfatici submaxilari
C. Angina lacunară
D. Tumefacţia glandelor salivare
E. Edemul faringian

273. Care din următoarele modificări ale mucoaselor bucale şi faringiene se întâlneşte
în oreion?
A. Stomatita aftoasă
B. Angina foliculară
C. Limba „zmeurie”
D. Enantemul
E. Semnul Mursou

274. Tumefacţia parotidiană în oreion nu poate fi:

A. Bilaterală
B. De consistenţă păstoasă, elastică
C. Uşor dureroasă
D. Însoţită de febră
E. Cu hiperemia pielii

275. Oreionul este provocat de:

A. Bacterii
B. Riketsii
C. Protozoare
D. Virusuri
E. Micoplasme

276. Semnul Mursou frecvent se observă în:

A. Scarlatină
B. Varicelă
C. Rujeolă
D. Oreion
E. Rubeolă
277. Parotidita urliană este:
A. Bilaterală, dur elastică, sensibilă la palpare, semnul Mursou pozitiv, dureri la masticaţie
B. Unilaterală, dură, dureroasă
C. Bilaterală, foarte dură, dureroasă, cu eliminări purulente din canalul stenon
D. Bilaterală, elastică, stare generală gravă
E. Bilaterală, elastică, nedureroasă, crepitaţie

278. Care simptom poate fi observat în oreion?

A. Edemul faringian
B. Angina lacunară
C. Tumefacţia nodulilor limfatici submaxilari
D. Semne catarale pronunţate
E. Tumefacţia glangelor salivare

279. Simptomatologia de debut a parotiditei epidemice nu include:

A. Debutul acut cu febră
B. Cefalee
C. Dureri la masticaţie
D. Senzaţie de tensiune dureroasă a lojei parotidiene
E. Erupţie veziculo-buloasă generalizată

280. Tumefacţia în oreion este:

A. Totdeauna bilaterală
B. De consistenţă păstoasă, elastică
C. Uşor dureroasă
D. Pielea nemodificată
E. Pielea hiperemiată
281. Care dintre următoarele semne nu sunt caracteristice parotiditei epidemic (oreion)?
A. Febra
B. Tumefacţia glandelor salivare
C. Consistenţa dură, dureroasă a glandelor parotidiene
D. Leucocitoza cu neutrofilie
E. Hiperemia pielii

282. Tumefacţia ambelor glande salivare are loc în:

A. Litiaza salivară
B. Oreion
C. Parotidita toxică
D. Sindromul Mikulicz
E. Parotidita supurată

283. Tumefacţia parotidelor în oreion are următoarele caracteristici:

A. Întotdeauna unilaterală
B. Produce dureri la masticaţie
C. Are consistenţă păstoasă
D. Dureroasă la apăsare
E. Secreţie salivară abundentă

284. Tumefacţia în oreion este:

A. De consistenţă păstoasă, elastică
B. Bilaterală sau unilaterală
C. Moderat dureroasă
D. Însoţită de febră
E. Pielea hiperemiată
285. Afectarea glandelor submaxilare în infecţia urliană:
A. Se caracterizează prin durere moderată şi tumefacţia glandelor submaxilare.
B. Este însoţiţă de congestia şi tumefacţia orificiului canalului Wharton.
C. Mai frecvent se asociază cu afectarea glandei parotide.
D. Deseori, este unilaterală.
E. Beneficiază de tratamentul cu metronidazol.

286. Afectarea glandelor sublinguale în infecţia urliană se caracterizează prin:

A. Rareori, formă izolată
B. Durere moderată şi tumefacţie a glandelor sublinguale
C. Deseori asociată cu submaxilita sau parotidita
D. Semne catarale pronunţate
E. De obicei, bilaterală

287. Care afirmaţii despre infecţia urliană sunt adevărate?

A. Incubaţia este de 11–21 zile.
B. Pacienţii prezintă congestia şi tumefacţia orificului canalului stenon.
C. Vârstă predilectă de aparaţie este între 1 şi 3 ani.
D. Submaxilita urliană trebuie diferenţiată de adenita submaxilară.
E. Nu determină imunitate durabilă.

288. Indicaţi unul din sindroamele cardinale ale mononucleozei infecţioase:

A. Artrita
B. Encefalita
C. Limfoadenopatia generalizată
D. Pancreatita
E. Orhita

289. Precizaţi ce manifestări clinice se depistează, de regulă, în mononucleoza infecţioasă

A. Erupţia rubeoliformă
B. Edemul palpebral
C. Icterul sclero-tegumentar
D. Angina, limfoadenopatia, hepatosplenomegalia
E. Hematuria

290. În mononucleoza infecţioasă, tipurile de angină pot fi următoarele, cu excepţia:

A. Eritematoasă
B. Foliculară
C. Lacunară
D. Membranoasă
E. Necrotică

291. Pentru mononucleoza infecţioasă sunt caracteristice următoarele sindroame, cu excepţia:

A. Angina
B. Poliadenopatia
C. Febra
D. Modificările caracteristice hematologice
E. Diareea
292. Pentru mononucleoza infecţioasă, forma medie, sunt caracteristice următoarele sindroame, cu o
excepţia:
A. Semne de intoxicaţie cu febră (38,5–39ºC)
B. Tirajul cutiei toracice
C. Limfoadenopatia generalizată
D. Amigdalita supurativă
E. Hepatosplenomegalia

293. Profilaxia specifică a mononucleozei infecţioase include:

A. Gamma-globuline standart
B. Levamizol
C. Interferon
D. Vaccin
E. Nu există nici o metodă specifică de profilaxie

294. În mononucleoza infecţioasă, adenopatia deseori poate fi:

A. Laterocervicală
B. Occipitală
C. Generalizată
D. Cu evoluţie spre fistulizare
E. Cu ganglioni limfatici aderenţi, dureroşi

295. Care simptome indică afectarea nazofaringelui în mononucleoza infecţioasă la copii?

A. Respiraţia nazală dificilă
B. Tumefierea amigdalelor retronazale
C. Tusea frecventă
D. Respiraţia zgomotoasă cu gura deschisă
E. Eliminări nazale purulene

296. Identificaţi afirmaţiile incorecte despre mononucleoza infecţioasă

A. Angina apare în 80% din cazuri.
B. O complicaţie frecventă este anemia aplastică.
C. Perioada de incubaţie durează 2–3 zile.
D. Hepatita mononucleozică are un procent ridicat de cronicizare.
E. Tabloul hematologic evidenţiaza limfocite atipice.

297. Precizaţi afirmaţiile corecte privind manifestările cutaneo-mucoase în mononucleoza

Infecţioasă
A. 5% din bolnavi prezintă o erupţie cutanată cu aspect maculos.
B. Administrarea ampicilinei sau amoxicilinei determină apariţia unei erupţii maculopapuloase
pruriginoase în 90–100% din cazuri.
C. Erupţia maculopapuloasă poate apărea şi după întreruperea administrării ampicilinei.
D. 5% din bolnavi prezintă icter sclero-tegumentar.
E. În 25–60% din cazuri apar peteşii multiple de 1–2 mm în diametru pe palatal moale.

298. Virusul Epstein-Barr se transmite:

A. Prin sărut cu saliva
B. Prin picături fluide
C. Prin transfuzii de sânge sau plasmă
D. Prin transplant de organe
E. Pe cale fecal-orală
299. Principalele cauze ale sindromului mononucleozic la copii sunt:
A. Virusurile (EBV, CMV, adenovirus etc.)
B. Regenerările medulare după agranulocitoza toxică
C. Protozoarele (Toxoplasma gondii etc.)
D. Bacteriile intracelulare
E. Intoleranţa la gluten

300. Tabloul clinic al mononucleozei infecţioase la copii include:

A. Febra persistentă
B. Angina pseudomembranoasă
C. Poliadenopatie şi hepatosplenomegalie
D. Descuamaţia în lambouri pe palme şi plante
E. Dermografism alb