CURS DREPT FISCAL 2018 – ȘAGUNA

CURS 1
1. Noțiuni introductive în dreptul fiscal
2. Sistemul fiscal
3. Fiscalitatea
4. Teorii privind impunerea
5. Politica fiscală
6. Particularitățile veniturilor publice
7. Obligația fiscală
8. Modificarea obligației fiscale
9. Impozite
10. Taxe
11. Contribuțiile sociale
12. TVA
13. Taxele vamale
14. Inspecția fiscală
15. Răspunderea juridică în domeniul fiscal
16. Cazierul fiscal

CURS 2
Introducere în dreptul fiscal
Dreptul fiscal = totalitatea NJ cu caracter imperativ care reglementează formarea $ public.
Sursele de formare a $ public sunt: fiscale, nefiscale și parafiscale.
Subiectul impunerii = CONTRIBUABILUL; acesta:
a) plătește
b) suportă
c) plătește și suportă
Adam Smith – cu cât fiscalitatea este mai mare, cu atât vin mai puțini bani la buget.
Obiectul impunerii = veniturile impozabile și bunurile impozabile sau taxabile
Principiile dreptului fiscal:
1. NEUTRALITATEA = legea fiscală trebuie să fie imparțială, toți trebuie să plătească
2. CERTITUDINEA IMPUNERII – predictibilitatea legii fiscale; este un principiu european: o
normă fiscală nu trebuie să se modifice pentru o perioadă de cel puțin 6 luni
3. ECHITATEA FISCALITĂȚII – să fie echitabilă

1
 4. EFICIENȚA IMPUNERII – fiscalitatea să aducă cât mai mulți $ la buget, dar nici să nu-l
zdrobească pe contribuabil (să fie acceptabilă și suportabilă)
Izvoarele dreptului fiscal:
1. GENERALE – Constituția
2. SPECIFICE – Codul Fiscal și Codul de Procedură Fiscală, legile speciale etc.
Raporturile juridice fiscale:
 obiect = relațiile fiscale de constituire a $ public
 subiect = oricine (nu numai cei dinăuntrul frontierelor)
 conținut: drepturile și obligațiile părților; deși e o ramură de drept public, caracterizată
de relații de subordonare, există o situație în care:
o subiectele se află pe picior de egalitate (ex: controalele administrative)
o statul este subordonat celuilalt subiect (ex: față de instituțiile internaționale)
Sistemul fiscal = totalitatea taxelor și impozitelor (RJ) prin care contribuabilul contribuie la
formarea $ public.
Trăsăturile sistemului fiscal:
 universalitatea impunerii
 unitatea impunerii
 echitatea impunerii – să fie egală pentru toți
Funcțiile sistemului fiscal:
 stimulativă
 socială = de la buget se alocă bani pentru toți membrii societății, chiar dacă:
o bogatul plătește mai mult
o cel care are doar salariu plătește pentru salariu
o cel care nu are niciun venit, nu plătește nimic
 de control = toți contribuabilii plătesc, altfel suportă rigorile legii
Funcțiile impozitului:
 finanțarea cheltuielilor publice
 redistribuire
 corectarea dezechilibrelor
Fiscalitatea = totalitatea taxelor și impozitelor. În orice stat modern, se analizează în funcție
de nivel și structură. Nivelul fiscalității = suma datorată, cuantumul; cota de impozitare poate fi:
 regresivă
 progresivă
 fixă
Într-o anumită etapă, din considerente care țin de politica statului, cota de impozitare a
unui bun poate fi = 0%. Nivelul poate fi și > 100%, dacă în țara respectivă se dorește desființarea
unui fapt (nivelul fiscalității poate fi > suma impozabilă).
Structura fiscalității = categorii de taxe și impozite.

2
CURS 3
Politica fiscală
În general, politica fiscală a statului modern este un element foarte important al societății,
pentru că de ea depind cele mai importante sectoare din societate, mai ales domeniul economic.
Prin activitatea fiscală, mediul de afaceri poate fi schimbat sau ștrangulat.
În ultimul timp (ultimii 20-30 de ani) a apărut un nou principiu care să stea la baza
politicilor fiscale, și anume predictibilitatea (politica fiscală să fie predictibilă pentru mediul de
afaceri).
Politica fiscală a unui stat ar trebui să se bucure de o stabilitate cel puțin pe o perioadă de
6 luni. Politica fiscală = volumul și proveniența surselor de formare a $ public. Sursele sunt fiscale,
nefiscale și parafiscale.
În politica fiscală a statului modern, o importanță deosebită o au și instituțiile, structurile
statului cu atribuții în domeniul fiscal. Cele mai importante sunt organele de specialitate – MFP
cu structura sa cea mai importantă, ANAF; în cadrul ANAF – departamentul anti-fraudă; mai există
Curtea de Conturi, iar, din 2004, în cadrul ei există un departament foarte important.
După ce s-au desființat CAP-urile, multe din ele aveau credite la bănci, care au fost șterse
de ministrul care a venit ulterior la finanțe.

Principiile politicii fiscale (3):

1. principiul echității/ impunerii echitabile
În cazul impozitelor directe este posibilă o echitate (cel care are mai mult, să dea mai mult),
dar în cazul celor indirecte este imposibilă o echitate (TVA-ul: și bogatul și săracul plătesc la fel).
Echitatea presupune egalitate prin impozit; egalitate în fața impozitului.
 prin impozit = toți plătesc, doar că cel care are mai mult, dă mai mult
 în fața impozitului = toți plătesc același impozit
Este mai echitabilă egalitatea prin impozit, pentru că diferențiază contribuția de bogăție.
Echitatea contribuie ca fiecare să contribuie după posibilități.
2. principiul politicii financiare
Potrivit acestui principiu, fiscalitatea, politica fiscală a statului modern trebuie să fie elastică,
adică, în același timp să îl protejeze pe contribuabil, dar să fie și eficientă (= să aducă suficienți
bani la buget pentru cerințele societății).
Protecția contribuabilului = din punctul de vedere al contribuabililor, fiscalitatea trebuie să
fie acceptată și suportabilă.
3. principiul politicii economice
Prin mecanismul fiscal, statul poate stimula sau descuraja anumite/ diversele sectoare din
economie.

3
Teorii privind impunerea/ fiscalitatea
1. Teoria organică
Statul a apărut pentru a proteja 2 valori (viața și proprietatea), acum și mediul. Pentru a putea
face asta, statul are nevoie de niște organisme; acestea, pentru a-și desfășura competențele, au
nevoie de bani. Banii trebuie să vină de la cei care beneficiază de această protecție.
Statul știe de câți bani are nevoie pentru a-i proteja pe indivizi.
2. Teoria contractului social
Pe undeva, este o continuare a teoriei organice. Contribuabilul trebuie să încheie cu statul un
contract sui generis.
3. Teoria echivalenței
În secolul 18, formulată de Adam Smith = eu, stat, organizez societatea, vă protejez, dar,
pentru asta, trebuie să dați și voi ceva la schimb; e puțin forțată echivalența.
4. Teoria sacrificiului

Particularitățile veniturilor publice (11)

În fiscalitate trebuie să existe o anumită coerență, o interferență; fiecare text de lege prin
care se reglementează o anumită obligație fiscală are ceva, implicit sau explicit, și de la alte
reglementări.
Importanța particularităților: să știm să citim o lege când apare o lege nouă, astfel încât
să o înțelegem, interpretăm și aplicăm.
1. Denumirea obligației fiscale
Obligațiile fiscale sunt 2: taxe și impozite. În anumite legi, vom întâlni și alte denumiri
(vărsăminte sau plată la buget sau termenul de taxă, deși este vorba despre un impozit). După
denumire, va trebui, din textul legii, să vedem ce este: o taxă sau un impozit.
2. Debitorul sau subiectul impozabil sau denumirea generică de contribuabil
Contribuabilul = PF sau PJ care deține un bun/ realizează un venit din categoria celor
impozabile sau taxabile. Sunt impozabile sau taxabile cele reglementate prin lege.
3. Obiectul sau materia impozabilă
Unii îi mai spun „masa” impozabilă, dar asta e cam forțat, pentru că masa înseamnă volumul.
Ca să aducem mai mulți bani la buget, trebuie să mărim masa impozabilă.
Obiectul sau materia impozabilă = veniturile sau bunurile taxabile sau impozabile
reglementate prin lege (nullum impositum sine lege).
4. Unitatea de evaluare
În fiscalitatea modernă, evaluarea se face prin cote, care pot fi: fixe sau variabile = cât %.
Cotele pot fi, de asemenea, progresive sau regresive. Impozitul regresiv e pentru a stimula
hărnicia și munca, și pentru a fi un exemplu pentru ceilalți.
5. Unitatea de impunere

4
 În funcție de venitul impozabil, e moneda. Pentru terenuri, e m2 sau hectarul. Se stabilește în
raport de categorii.
6. Asieta/ modul de așezare al impozitului
Poate să fie în funcție de venit, progresiv/ regresiv, sau în funcție de bunurile impozabile.
7. Perceperea
Se mai numește și încasare; la ASE îi spun colectare. Este vorba despre plată. Plata se face fie
în numerar, fie în cont, fie prin timbru fiscal.
Plata prin timbru fiscal se face prin aplicare și anulare.
8. Termenul de plată
Se stabilește de lege – e definit de exigibilitate. Poate fi în funcție de categoria de impozit sau
taxă (exemplu: poate fi la 48h – impozitul pe spectacole; poate fi lunar – TVA, poate fi anual –
impozit pe automobile).
Neefectuarea plății în termenul de plată duce la sancțiuni: accesorii, dobânzi și penalități.
9. Înlesnirile
Se mai numesc și facilități fiscale și sunt în număr de 4:
 reduceri
 scutiri – tanti Leana care are pensie de 100 de lei și de plătit 1000 de lei face o cerere la
primărie pentru a fi scutită; consiliul local o scutește
 amânări – am de plătit o sumă de și fac o cerere pentru a fi amânată plata până când
încasez banii
 eșalonări – a influențat în mod negativ execuția bugetară în ultimii 20 de ani la noi
Am de plătit până la sfârșitul primului trimestru ceva și se eșalonează cu încă 3 luni,
dar nu mai târziu de execuția bugetară anuală.
În 1992 a apărut și instituția reeșalonării = se trimitea termenul de plată și în anii
următori, se depășea execuția bugetară de la 31.12. Din reeșalonare în eșalonare până se
împlinea termenul de 5 ani.
Reeșalonarea întrerupe termenul de prescripție = o nouă eșalonare atrage curgerea
unui nou termen de prescripție.
10. Răspunderea debitorului, adică a contribuabilului
Răspunderea de pe semestrul I de la financiar. E important să fim atenți, pentru că există în
codul de procedură fiscală o instituție care se numește domiciliu fiscal ≠ locuința.
Avocatul are domiciliul în sectorul 1, iar cabinetul de avocatură e în sectorul 2; domiciliul fiscal
e locul unde se realizează venitul, deci în sectorul 2.
11. Calificarea bugetară
Calificarea = cui se datorează banii, la ce buget se duc, unde se plătește un impozit sau o taxă
(la BS, la BASS – contribuțiile, la BS).

5
 CASS sunt colectate de ANAF și intră în bugetul administrației de guvern, în loc să intre în
bugetul gestionat de CNAS. Ar trebui Casa să fie autonomă, nu să funcționeze pe lână Ministerul
Sănătății, adică pe lângă Guvern.
E important să fim atenți, pentru că există în codul de procedură fiscală o instituție care se
numește domiciliu fiscal ≠ locuința.
Avocatul are domiciliul în sectorul 1, iar cabinetul de avocatură e în sectorul 2; domiciliul fiscal
e locul unde se realizează venitul, deci în sectorul 2.

Obligația fiscală sau bugetară (prin comparație cu obligația civilă)

Obligația fiscală = contribuție obligatorie stabilită în mod unilateral de către stat prin lege,
pentru formarea $ public, adică este o sursă de formare a $ public.
Particularități:
 Sursa obligației:
o obligația fiscală: legea
o obligația civilă: contractul
 Beneficiarul obligației:
o obligația fiscală: statul, care gestionează $ public în numele societății
o obligația civilă: părțile contractante (și terții, dacă se stabilește prin contract)
 Modalitatea de stabilire:
o obligația fiscală: legea spune „atât se plătește, așa, pentru serviciul/ bunul x”
o obligația civilă: se stabilește de către părțile contractului, prin negociere; totuși,
sunt elemente care nu pot fi negociate, pentru a nu contraveni ordinii publice (nu
poți să spui că îl plătești pe angajat în sare, nu în bani)
 Modalitatea de realizare:
o obligația fiscală: este stabilită prin lege, sunt vreo 5 modalități, 1 din ele fiind plata
o obligația civilă: cei 2 pot conveni modalitatea de realizare (în bani, în muncă, în
prestații)
 Modificarea obligației fiscale: obligația fiscală nu poate fi modificată, orice modificare
atrage răspunderea juridică; sunt 4 situații care duc la asta, fără a atrage răspunderea
juridică:
o modificarea obiectului/ materiei impozabile (când se mărește salariul, se schimbă
și impozitul; la fel și când îți schimbi mașina, de la Trabant la Mercedes)
o modificarea situației juridice a contribuabilului (acum nu am mașină, dar de la 1.09
am mașină – de atunci plătesc impozit)
o modificări în acordarea înlesnirilor legale
o modificarea legii
 Stingerea obligației prin modalitățile prevăzute de lege:
o plata

6
 o compensarea, nu compensația (compensația e în civil)
o anularea
o prescripția
o pentru cauze de dispariție sau insolvabilitate
o executarea silită
Codul de procedură fiscală mai prevede restituirea, dar Șaguna are rețineri în privința ei.
Obligația fiscală, ca și cea civilă, este generică; ele se individualizează printr-un act numit „titlu
de creanță (fiscală – pentru creanțele fiscale)”.

Creanța fiscală
Este un act administrativ emis de către organe specializate ale statului (fiscul) pe numele unei
persoane, numită contribuabil. Am un automobil, sunt obligat să plătesc impozit pe acel
automobil. Nu îl pot înmatricula până când nu mă duc la fisc să facă o dispoziție de impunere și
rol fiscal.
Particularități prin care se diferențiază de cea civilă:
1. Creanța fiscală este declarativă de drepturi și obligații
2. Este executorie prin ea însăși
3. Contestarea se face pe 2 căi

CURS 4
Obligația fiscală îl individualizează pe contribuabil printr-un act administrativ emis unilateral
de către organele fiscale, numit creanță fiscală.
Creanța civilă e constitutivă; dacă și creanța fiscală ar fi constitutivă, ar rezulta abuzuri.
Hotărârea judecătorească e doar definitivă, nu mai e și irevocabilă de 4 ani; așa prevede
legea.
Creanța fiscală e executorie prin ea însăși = nu trebuie declanșată procedura celei civile, e
interesul societății ca $ să ajungă mai repede la buget; când a devenit exigibilă, se naște automat
dreptul statului de a recurge la executare. Se justifică prin interesul de care se bucură.
E act administrativ creanța fiscală. Prima dată, prin procedură prealabilă (trebuie să răspundă
în ≤ 30 zile); abia apoi, dacă nu suntem mulțumiți, ne adresăm Tribunalului, în contencios
administrativ.
Forma creanțelor fiscale – după unde și cum se particularizează, acestea sunt de 2 feluri:
1. EXPLICITE – 1 document însăși este o creanță fiscală (ex: la vamă, cu mărfurile pe care le
am în TIR)
2. IMPLICITE
Exigibilitatea creanței fiscale = când devine exigibilă creanța respectivă? Exemplu: până la
finele semestrului I (prima) și până la finele trimestrului III (a doua).

7
 Dacă ai plătit pe primul trimestru, primești reduceri de 10%; dacă pe trimestrul II nu ai plătit
pentru trimestrul I, plătești accesorii.
Modificarea obligației
De obicei, obligația nu se modifică (orice modificare va atrage răspunderea).
4 excepții generează modificarea:
1. Modificarea obiectului (bunului)/ materiei (venitului) impozabile
Modificarea bunului – exemplu: pui motor de Mercedes pe Trabant; modificarea venitului –
îți scade salariul cu 10%, se schimbă și impozitul.
2. Modificarea situației juridice a contribuabilului – ex: cineva își cumpără un automobil
azi; din acest moment, va trebui să plătească impozitele și taxele aferente deținerii
acestui bun
3. Modificarea obligației fiscale, determinată de acordarea înlesnirilor/ facilităților
fiscale
simetria AJ
ex: Tănțica are pensie de 1 leu și de plătit 1000 lei; se face anchetă, se acordă înlesniri cu
aprobarea consiliului local
4. Modificarea legii, a actului normativ prin care s-a stabilit o obligație fiscală; acum,
impozitul pentru PF = 10%
Stingerea obligației fiscale
În mod normal, aceasta se realizează prin plată; în mod excepțional, se realizează prin:
 compensare
 anulare
 prescripție
 stingerea obligației pentru cauze de dispariție/ insolvabilitate
 executare silită

Plata – se poate face prin 3 modalități:

a) numerar
pentru obligațiile în volum mic
dacă contribuabilul nu are cont bancar (`nea Ilie)
b) prin cont bancar
de regulă, pentru sumele mari
nu prea e loc pentru evaziune
scriptural
electronic
c) prin timbru fiscal mobil = aplicarea (lipirea) și anularea (se pune sigiliu) acestui timbru
Dacă am plătit o sumă > cea datorată, nu poate fi restituită, răspunde funcționarul ($ nu pot
fi folosiți de 2 ori cu aceeași destinație).

8
 Dacă ai plătit o sumă <, dai diferența și accesorii pentru o perioadă ≤ 5 ani (cât timp durează
termenul de prescripție).

Compensarea ≠ compensație
 compensarea = operează în situația în care contribuabilul a făcut o plată nedatorată/
peste cea legal datorată, în mod diferit, în funcție de cele 2 mari categorii de contribuabili
(PF sau PJ)
 compensația = stingerea a 2 obligații reciproce, până la nivelul celei mai mici
Compensarea este alternativă cu restituirea (= organul financiar fie îți restituie, fie oprește
suma plătită în plus pentru compensare).
Compensarea nu mai e din oficiu, decizia o ia contribuabilul (acele sume sunt proprietatea
lui, el are atributul dispoziției).
Judecătorul trebuie să se pronunțe doar asupra capetelor de cerere în privința cărora a fost
sesizat.
Compensarea operează pentru obligații, indiferent de natură, pentru obligații trecute/
prezente/ viitoare.
Pentru PJ:
obligația trebuie să aparțină aceluiași contribuabil
indiferent de natură
obligații trecute/ prezente/ viitoare
Pentru PF: și a altor PF (rude până la gradul III, cu care cel în cauză să gospodărească
împreună), în afară de mine. A gospodări împreună = a participa la formarea activului  e firesc
să contribuie și la acoperirea pasivului.

Anularea/ amnistia fiscală este 2 feluri:

prin lege – se poate avea în vedere:
o o anumită categorie de contribuabili (ex: în România, în anii `50, au fost scutiți
țăranii care nu plantaseră pe teren)
o un anumit nivel, indiferent de categoria de contribuabili – ex: toate cele ≤
1000RON
prin acte cu caracter individual

Prescripția – sunt 2 diferențe față de prescripția extinctivă:

1. termenul e de 5 ani – societatea, chiar și mai târziu, e interesată să aducă banii la buget
2. termenul curge de la 1.01. a anului următor
Orice act al organelor statului întrerupe sau suspendă termenul.

9
 Stingerea pentru cauze de insolvabilitate/ dispariție
Dispariția:
PJ, prin:
o fuziune
o insolvență
PF
o prin dispariția de la domiciliu/ reședință/ locul de muncă  Serviciul de urmărire
a creditelor restante îl trece pe registrul lor și este căutat periodic până la
împlinirea termenului de prescripție, când nu mai există dreptul la acțiune, și
operația nerecuperată se șterge/ radiază
o NU PRIN DECES, pentru că a lăsat-o moștenire (Șaguna)
Insolvabilitatea – o persoană e insolvabilă atunci când nu are venituri și nici bunuri urmăribile
pe calea executării silite (dacă n-are $, dar are 10 vile, nu e insolvabil).
PF: din registrul principal  registrul de urmărire a creditelor până când se împlinește
termenul de 5 ani și obligația se șterge
PJ: o persoană e insolvabilă după ce e stabilită insolvabilitatea de către o persoană
denumită administrator

Executarea silită – pentru a se recurge la această modalitate, trebuie îndeplinite 3 condiții

(cumulative?):
1. existența creanței fiscale neplătite
2. creanța să fie exigibilă
3. împlinirea termenului de prescripție
Formele executării silite:
 poprirea – numai în cazul veniturilor urmăribile
 executarea silită a bunurilor mobile urmăribile
 executarea silită a bunurilor imobile urmăribile
Executorul fiscal e ținut la o procedură:
urmărirea veniturilor

urmărirea bunurilor mobile

urmărirea bunurilor imobile și, dacă nu are

declararea insolvabilității

10
 Poprirea
- apare terțul poprit (D debitorului creanței fiscale – ex: angajatorul față de angajat)
- celelalte 2 subiecte: organul de urmărire și cel urmărit
- începe cu somația
- faza 2: instituirea popririi: trimit la adresă la terțul poprit; din salariu i se stabilesc rate care îi
vor fi reținute
- competența materială aparține judecătoriei de la domiciliul terțului poprit (lex loci)

CURS 5
Poprire – contestație la executare
Instanța
 competentă material – judecătoria
 competentă teritorial:
o de la domiciliul urmăritului
o de la sediul organului urmăritor
o de la domiciliul terțului poprit
Principiul – lex loci  judecătoria de la sediul/ domiciliul terțului poprit (acolo se consumă
actele de urmărire silită).
Judecătorul se pronunță numai asupra capetelor de sesizare cu care a fost sesizat.
Termenul de contestație este cel de drept comun.
Contestația nu suspendă actele de executare silită.
În contestație solicit ca la primul termen să se pronunțe asupra suspendării.
Cauțiunea (pentru suspendare) = 30% din valoarea litigiului.
Cer judecătorului să se pronunțe și asupra sumelor deja reținute.
Judecătorul – admite/ respinge (se reiau actele de executare până când se recuperează
sumele).
Dacă cel în cauză nu are bunuri urmăribile, se trece la executarea bunurilor mobile.

Executarea bunurilor mobile (urmăribile)

I. Somația (≠ înștiințare)
II. Stabilirea bunurilor mobile urmăribile; există și excepții :
a. bunurile mobile necesare urmăritului pentru exercitarea unei profesii
b. bunurile de necesitate casnică (ex: veselă)
c. uneltele, semințele și altele necesare exercitării activităților agricole de către
fermier
d. combustibilul și lemnele necesare pe 3 luni
III. Indisponibilizarea bunurilor mobile ce urmează a fi executate
IV. Evaluarea bunurilor mobile identificate spre a fi urmărite

11
 V. Valorificarea:
a. prin licitație publică – prețul de plecare = cel evaluat la prima strigare; la a doua
strigare, prețul = -30%
b. organul urmăritor obligatoriu va ridica și va încredința unui custode bunurile
mobile susceptibile de a fi înlocuite cu unele de aceeași formă, dar de altă valoare
(ex: baba de pe Magheru cu tablouri multe și chiriașul ei care le-a înlocuit)
Executorul fiscal trebuie să notifice urmăritorului să gestioneze bunurile indisponibilizate,
cu bună-credință, pentru a nu se degrada.
VI. Acoperirea creanței fiscale pentru care s-a început executarea
VII. Acoperirea cheltuielilor avansate de stat pentru executare
VIII. Restituirea sumelor rămase persoanei în cauză
Contestație:
Competența materială – judecătoria
Competența teritorială – de la urmărit/ de la executorul fiscal
Se aplică lex loci – de la domiciliul debitorului.
Judecătorul se pronunță asupra actelor de executare silită (admite sau respinge) și asupra
bazei de valorificare (să suspende valorificarea până la pronunțare).
Voi notifica executorului fiscal, autentificată de notarul public, să nu vândă până la
pronunțarea definitivă, pentru că am depus contestație. Îi învederez că dacă nu face așa, va
răspunde conform legii.
Judecătorul, în final, admite sau respinge (se reiau etapele de urmărire din momentul în care
au fost valorificate).
Dacă cel în cauză nu are bunuri mobile urmăribile, se trece la executarea silită a bunurilor
imobile urmăribile.

Executarea silită a bunurilor imobile urmăribile

Excepție: locuința folosită în mod efectiv de persoana urmărită și de familia sa.
I. Somație
II. Inventarierea/ identificarea bunurilor imobile urmăribile
III. Indisponibilizarea
IV. Evaluarea
V. Valorificarea:
a. prin licitație
b. trece în proprietatea statului – dacă este vorba de un imobil de patrimoniu
VI. Acoperirea creanței
VII. Acoperirea cheltuielilor
VIII. Remiterea ...
Contestație:

12
 Competența materială – judecătoria
Competența teritorială – lex loci: unde e clădirea
Cer suspendarea etapelor până la valorificare și cer custodelui și executorului fiscal, prin
notificare, să nu vândă.
Judecătorul admite sau respinge contestația; dacă o respinge, se reiau etapele de la
momentul la care au fost suspendate.

Impozitele și taxele
Impozitul = plată obligatorie stabilită în mod unilateral de către stat prin lege.
Particularități:
 regimul juridic de impunere (inițiativa aparține legii): se stabilesc veniturile și bunurile
impozabile
 condiție obligatorie sub formă bănească
 este o contribuție cu titlu nerambursabil
 se datorează conform legii
 se datorează pentru veniturile și bunurile impozabile
 este o contribuție fără echivalent – Șaguna nu e de acord, pentru că statul, prin instituțiile
sale, are obligația de a stabili un cadru juridic și instituțional pentru folosirea bunurilor
impozabile
După:
forma de percepere:
o bănească
o în natură
o în muncă
condițiile de stabilire și percepere:
o directe/ pe avere
 venituri din activități independente (ex: avocați)
 venituri din salarii și asimilare acestora (ex: venituri salariale)
 venituri din cedarea folosinței unor bunuri (ex chirii)
 venituri din investiții (ex: pe acțiuni  dividende)
 venituri din pensii
 venituri din activități agricole
 venituri din pensii și jocuri de noroc
 venituri din transferarea dreptului de proprietate
 impozitul pe averea propriu-zisă
 impozitul pe circulația averii
 impozitul pe creșterea averii
o indirecte/ taxe pe consumație

13
  TVA
 accizele
 taxele vamale
Taxa = plata datorată de PF sau PJ pentru realizarea unor servicii de către instituțiile
specializate ale statului, la cererea contribuabilului
Taxa ≠ tarif; TAXA = obligație fiscală; TARIFUL = prețul serviciului.
Particularități:
 raportul de taxare
 taxa = plată neechivalentă (dacă ar fi echivalentă, ar fi un tarif)
 poate să reprezinte o acoperire, în parte, a cheltuielilor
 răspundere pentru greșita taxare aparține funcționarului public
 se datorează conform legii
 nulitatea actelor nelegal taxate: NR
Categorii de taxe:
1. taxa de timbru
2. taxa de înregistrare
3. taxa de arbitrare
4. taxa de metrologie
5. taxele consulare
6. taxele de spitalizare (cei care nu plătesc CASS)

CURS 6
Impozitul pe profit: sunt scutite de plată instituțiile publice; cele care sunt finanțate integral
de la G, trebuie să plătească impozit.
Determinarea profitului impozabil

Impozitul pe dividende (= profitul repartizat acționarilor/ asociaților)

Acțiuni
Obligațiuni
Titluri de valoare emise de comunale (primării)
Titluri de stat, emise prin Ministerul Finanțelor Publice

Pentru a fi primită la bursă, o acțiune:

 bonitate (profit în ultimii 5 ani)
 capitalul să fie cât mai mult disparat (= câți mai mulți acționari)

Categorii de dividende
Dividendele se dau la sfârșitul anului, după bilanț.

14
 Impozitul pe reprezentare
Acord bilateral pentru evitarea dublei impuneri
1. cerere de reprezentare depusă la departamentul de comerț exterior

Impozitarea microîntreprinderilor
Venit ≤ 1 milion €/ an
Capital/ persoană fizică
Să nu se afle în dizolvare
Cote: 1% pentru cei cu ≥ 1 salariați, 3% pentru cei fără salariați (nu cred că e bine)

CURS 7
Venituri din activități independente – le realizează PF din activități autorizate (avocați,
notari, medici, arhitecți, ingineri)
 avocați și notari:
o birou individual – regimul juridic al PFA
o societate rezultată din asociere – regimul juridic al SC
 la începutul anului există obligația depunerii unei declarații estimative de venit;
nedepunerea = contravenție  amendă
o pentru individuali: până la 15.05
o pentru societăți: până la 15.03
 compensația operează pentru obligații ale aceleiași persoane, trecute/ prezente/ viitoare,
indiferent de natură
Se aplică principiul proprietății; contribuabilul decide dacă dorește sau nu compensarea și
redistribuirea.

Veniturile salariale și impozitarea lor

Salariul ≠ veniturile salariale. Veniturile salariale = salarii + sporiri + indemnizații etc.
Impozitul se aplică asupra veniturilor salariale, cu o cotă de 10%.
Contribuabilul este salariatul. Principiul stopajului la sursă: obligația reținerii și virării sumelor
o are angajatorul  angajatul suportă impozitarea, iar angajatorul are calitatea de plătitor
(gestionează $ public); dacă nu plătește = delapidare.

Venituri din cedarea folosinței bunurilor (închirierea)

Impozitul: 10% (cotă unică).
Neplata este încadrată ca o contravenție (?).

Venituri din investiții în titluri de valoare

Titlurile de valoare – 3 categorii:

15
  acțiuni
 obligațiuni  dobândă
 titluri guvernamentale
Tranzacționarea la bursă a acțiunilor implică niște riscuri (de-asta sunt speculative).
Obligațiunile – la termen, am 2 opțiuni:
 scot banii și îi virez în bancă și obțin o dobândă, care poate fi:
o fixă (sigură)
o variabilă (riscantă)
 îi reinvestesc
Depozitul bancar – titlu de valoare  venitul este dobânda.

Venituri din pensii

Pensia = un drept social, de proprietate!
Principiul e că veniturile din drepturile sociale nu se impozitează!
Pensiile < 2000RON nu se impozitează.

Venituri din activități agricole, piscicole și silvicultură

În România – 5 zone de fertilitate.

Venituri din premii și jocuri de noroc

La jocurile de noroc se poate ajute la cote de impozitare și de 75%.

Venituri din transferul dreptului de proprietate (vânzare-cumpărare)

Cine instrumentează procedural?
 de principiu, notarul
 dacă nu se înțeleg, ....................... necontencioasă
 dacă nici așa nu se înțeleg, se ajunge în fața instanței
Vizează bunurile imobile.
Noutate NCC: impozitul se datorează numai de vânzător (înainte cei 2 se înțelegeau între ei).
Cota se stabilește în funcție de cât a stat imobilul în proprietatea respectivului:
 până în 3 ani – 5%
 peste 3 ani – 3%
Obligația calculării, reținerii și virării la buget aparține notarului public; în caz contrar, el poate
fi sancționat chiar și cu excluderea din profesie.

Impozite și taxe locale

Acestea reprezintă principala contribuție la bugetele locale, asigurând principiul
constituțional al autonomiei.

16
1. IMPOZITUL PE CLĂDIRI
 clădirile din spațiul intravilan, urban/ rural
 să aibă 3 pereți și 1 acoperiș
 contribuabilul = proprietarul/ deținătorul
 se stabilește de lege; de regulă = 20% (autoritățile locale îl pot crește sau scădea –
exemplu: pentru clădirile lăsate în paragină, CL poate merge până la 500%)
 diferă în funcție de zona în care se află clădirea
 se stabilește pe valoarea imobilului
 se plătește în 2 rate egale: 50% până la sfârșitul semestrului I, 50% până la finele
trimestrului III
 se sting mai întâi accesoriile și apoi obligația principală

2. IMPOZITUL PE TERENURI
 terenuri din spațiul intravilan, urban/ rural
 până la 500%, dacă îl lași în paragină
 plata se face la fel
 există scutiri, la fel ca și la cel pe clădiri:
o instituțiile publice
o invalizii

3. TAXA ASUPRA MIJLOACELOR DE TRANSPORT

 Șaguna – dublă natură juridică:
o impozit pentru un bun impozabil
o taxă pentru folosirea drumurilor publice
 3 categorii de mijloace de transport:
o aeriene
o pe apă – impozit fix; 2 tipuri de mijloace de transport pe apă:
 cu motor/ cu propulsie mecanică
 cu pânze/ fără motor
o terestre – în funcție de 2 criterii cumulative:
 tipul de vehicul
 motorete
 motociclete
 autoturisme
 ................
 capacitatea cilindrică a motorului
 datorez impozitul din următoare lună în care am devenit proprietar

17
  1982 – legea privind impozitele și taxele locale (nr. 25/1982) – erau înmatriculate și
căruțele și se plătea impozit și pentru ele
 există o sumă fixă pentru 500cm3 sau parte din 500cm3
 partea urmează regimul juridic al întregului
 plata: 2 rate egale: prima până la finele semestrului I, a doua până la finele trimestrului III
 obligația e anuală; sancțiunea pentru neplata primei tranșe = 3 accesorii (majorări,
dobânzi, penalități)
 dreptul de a trece la executarea silită = prima zi a anului următor pentru anul trecut
 scutiți:
o cei cu handicap
o instituțiile de război
o veteranii și urmașii
o revoluționarii

4. TAXA PENTRU ELIBERAREA DE CERTIFICATE, AVIZE

 taxa bugetară = o plată, nu o contribuție

5. TAXA PENTRU PUBLICITATE ȘI RECLAME

 2 criterii:
o locul amplasării
o dimensiunea afișului

6. IMPOZITUL PE SPECTACOLE
 2 categorii de spectacole:
o cu caracter de continuitate (2%
o ocazionale (5%)
 plata se realizează în maximum 48h
 se calculează în funcție de numărul de bilete vândute

7. TAXELE SPECIALE
 pentru șederea în stațiune
 pentru deținerea animalelor de companie

CURS 8
Obligația fiscală .............................. :
 taxă pentru folosirea drumurilor publice
 impozit pe un bun impozabil

18
 Contribuțiile sociale:
 caracter obligatoriu
 2 categorii, în funcție de destinație:
o asigurări și asistență socială
o asigurări de sănătate
 contribuabilul:
o cetățenii români cu domiciliul și reședința în România
o cetățenii români cu reședința în străinătate, dar care se supun legislației europene
o PF și PJ care au calitatea de angajatori, în anumite condiții (regula de la 1.01.2018
– transferul contribuției de la angajator la angajat)  EXCEPȚIE
o ANOFM, pentru ajutorul de șomaj și asistații sociali
o CNAS – e autonomă, dar bugetul ei nu e gestionat de ea
 categorii de venituri impozabile:
o din salarii și asimilate acestora
o din activități independente
o indemnizațiile de șomaj (ANOFM)
o din asigurări sociale – asistență socială
 cotele se stabilesc în funcție de categorie: 26,3% - 36,3%

Sistemul de asigurări sociale

PF
 toți cetățenii sunt obligați să plătească contribuția pentru a avea acces la pachetul de
asigurări
 personale care nu realizează venituri și nu are cine să le plătească contribuția (ex: orfanii?)
Cei care apelează la serviciile de sănătate pe teritoriul UE: urmează să li se deconteze de către
CNAS doar contravaloarea serviciilor care le-ar fi fost oferite și în țară (ex: nu se decontează
rezerva sau o consultație scumpă).
 excepții:
o copiii (≤18 ani/ ≤26 ani – studii)
o persoanele cu handicap
o personale cu afecțiuni grave
o femeile însărcinate
o soț/ soție întreținut

Contribuția de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale

 contribuabili:
o angajații
o ANOFM

19
 Când vorbim despre accident de muncă? Literatura de specialitate:
 la locul de muncă
 în legătură cu activitatea profesională
Ce înseamnă în legătură cu activitatea profesională?
 șoferul care se duce să livreze un colet (are legătură cu munca lui)
 pădurarul pe munte
În practică există nuanțe, iar discuțiile sunt multe + CARTE!!!
Se consideră vechime în muncă

Convențiile fiscale internaționale și dubla impunere

Hagi juca în Turcia și plătea impozite acolo pentru $ (regula: lex loci) și după asta i-a adus
sabia. Convențiile internaționale bilaterale se stabilesc între 2 state, în vederea unei fiscalități
echitabile.
Pentru încheierea unui asemenea tratat – criterii (stabilite în 1963):
 criteriul teritorialității – lex loci; țara de origine, unde se realizează venitul
 criteriul cetățeniei – ratione personae
În principiu, prin tratat, se are în vedere lex loci. Dar cei 2 pot conveni altfel. România are
asemenea convenții bilaterale cu ≈ 60 de state.
Pentru corupție: extrădarea este posibilă și în absența unor convenții de extrădare.
Modelul de convenție:
 stabilit de OECD (1963)
 stabilește principiile

Metode de evitare a dublei impuneri

 metoda scutirii:
o în tratat, cei 2 convin ca anumite venituri să fie scutite
o scutirea:
 totală – medicii care pleacă din România în Franța și sunt scutiți și colo și
colo
 progresivă – cote – It-iștii
 metoda creditării – calcularea impozitului pe baza volumului total al venitului realizat și
în țara de impunere, și în țara de origine + CARTE !!!

CURS 9
Taxele vamale = impozit datorat pentru trecerea frontierei de mărfuri, servicii, mijloace de
transport și persoane (la noi nu mai există; mai ales în Asia).
Au fost introduse prima oară în Roma Antică, fiecare moșier avea propria sa politică vamală.

20
 Politica vamală = o parte a politicii comerciale, pentru că taxele vamale au dublă natură
juridică:
1) = obligație fiscală = modalitate de realizare a veniturilor
2) natură juridică protecționistă
a. liberale = când nivelul lor e scăzut
b. prohibitive
Sistemul vamal – rol în relațiile dintre state = uniunile vamale + zonele de liber schimb.
uniunile vamale: UE – nu se aplică taxele vamale
zonele de liber schimb = duty-free la zonele de frontieră
Obiectul impunerii (din definiție):
 mărfuri
 servicii
 mijloace de transport
 persoane
Declarația vamală – stabilește termenul de plată (ex: pentru mărfuri puține, este de 48h).
Pentru mărfurile care tranzitează teritoriul României, se plătește o taxă de tranzit, nu se plătesc
taxe vamale.
Mic tranzit de frontieră:
 1 cartuș de țigări
 2l de alcool
 un plin de motorină
Clauza națiunii celei mai favorizate – bilaterală (între 2 state) = statul căruia i se acordă clauza
are dreptul să exporte pe piața internă a țării care a acordat clauza fără taxe vamale.
Clasificare – în carte; cea mai importantă: liberale/ protecționiste.
Taxe de retorsiune/ anti-dumping = vânzarea de bunuri pe piața externă la prețuri < costurile
de producție pentru a câștiga piața respectivă.
Tariful vamal – RO: introdus în 1875 (printre puținele state la momentul respectiv). După
Revoluția Industrială: de la produsul unitar, s-a trecut la producția de bandă. Tariful vamal = mod
prin care mărfurile sunt calificate pe grupe: AUTOMOBILE:
 autoturisme, etc
 calificate în funcție de capacitatea cilindrică, anul de fabricație și gradul de emisie de
noxe
După `90 au apărut punctele vamale (în teritoriu), iar la frontieră: unitățile vamale. La
frontieră nu se mai face controlul mărfurilor, ci doar al documentelor, pentru simplificarea
operațiunilor. În București a apărut primul punct vamal la APACA.

21
 Organele vamale
 național: Autoritatea Vamală (structură în cadrul ANAF, fără personalitate juridică)
 Direcțiile Vamale
 la punctele de frontieră = Birouri Vamale (vameși/ lucrători vamali)
 la sediul unor întreprinderi care produc pentru export: puncte vamale

Procedura vamală:
1) Declarația vamală
2) Controlul vamal – când a fost el în Turcia în `90 cu mașina și a venit doar cu mici
cumpărături
3) Liberul de vamă

Inspecția fiscală
 obiectul: o activitate de verificare a legalității și conformității următoarelor documente:
o declarația fiscală: unde declari bunurile/ veniturile impozabile
o îndeplinirea obligației fiscale = am plătit suma datorată la termen și în cuantum
o forma bazei de impozitare – corespunde cu declarația fiscală

Formele de control:
1. GENERAL – pune sigiliu pe ușă și ia tot
2. PARȚIAL – inscripție fiscală parțială

Metode de control:
 conform legii organice, poate fi:
o prin sondaj
o de verificare exhaustivă
o electronic – cel mai eficient
 reguli:
o inspecția se realizează în cadrul termenului de prescripție
o programarea se face de către șeful inspecției:
 anuală
 semestrială
 trimestrială

Avizul inspecției fiscale = înștiințarea celui în cauză; trebuie să fie în scris. Dacă nu sunt
respectate unele aspecte de formă, aceasta poate fi lovită chiar de nulitate relativă:
înainte cu 30 de zile pentru marii contribuabili
înainte cu 15 zile pentru ceilalți contribuabili

22
 Trebuie să cuprindă:
 temeiul juridic
 data începerii inspecției fiscale
 obligațiile contabile
 perioada supusă inspecției
 posibilitatea contribuabilului de a solicita motivat amânarea datei începerii
 locul și timpul de desfășurare
o locul:
 spațiul de lucru al contribuabilului
 de la sediul inspecției fiscale
 în baza de date – controlul electronic
o timpul:
 ≤180 zile – marii contribuabili
 ≤90 zile – contribuabilii mijlocii
 ≤45 zile – micii contribuabili

Suspendarea inspecției fiscale

 se decide de către șeful inspecției fiscale
 cu motive întemeiate
Controlul inopinat – fără aviz/ înștiințare (nu mai e nevoie)
Actele de control – inspecția fiscală emite:
1. Raport de inspecție fiscală (unii îi spun P-V; lui Șaguna nu-i place)
2. Notă de ............ (? – găsim în carte)
3. Notă de prezentare (sinteză)
Procedura inspecției fiscale:
1. Alegerea obiectivului
2. Constituirea echipei de inspecție
3. Documentarea – trebuie să știm foarte bine baza juridică
4. Deplasarea la locul faptei dacă e nevoie
5. Controlul propriu-zis
6. Emiterea actelor de inspecție
7. Valorificarea constatărilor

CURS 10
Răspunderea juridică în domeniul fiscal = parte a responsabilității sociale.
 Responsabilitatea socială = comportamentul persoanei față de valorile sociale
 Răspunderea juridică = atitudinea societății prin autoritatea statului față de faptele mele

23
 3 forme de răspundere juridică:
1. PENALĂ
 temeiul: o faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii și care este
prevăzută de legea penală
 pedeapsa/ sancțiunea:
o privativă de libertate
o amenda penală
o interzicerea unor drepturi
o confiscarea specială
 delapidare – sancțiunea poate fi privativă de libertate sau amenda; pentru delapidare
este tras la răspundere gestionarul $ public (poate fi și angajatorul, întrucât are o
obligație în baza principiului stopajului la sursă)
2. CIVILĂ
 temeiul: o faptă care produce pagube
3. ADMINISTRATIVĂ (angajată pentru fapta care aduce atingere normelor ce au în vedere
constituirea $ public)– este de 2 feluri:
a. DISCIPLINARĂ – se încalcă disciplina
b. CONTRAVENȚIONALĂ – este o faptă prevăzută în legi și alte norme juridice; faptele
de neîndeplinire a obligației fiscale
 sancțiune: amenda

Evaziunea fiscală – în carte găsim definiția academică. Șaguna a definit-o ca reprezentând

acțiunea de sustragere de la plata obligației fiscale (sustragerea e mai complexă decât neplata);
are 2 forme:
a) frauda fiscală/ evaziune fiscală ilegală
 fapta  declanșarea angajării răspunderii juridice
 nedeclararea, neplata
b) evaziunea fiscală legală
 atunci când, din anumite raționamente, statul nu declanșează răspunderea juridică: dacă
statul e grevat din activitatea unei companii de aceste proceduri, închide ochii
 sustragerea de la plata obligației fiscale prin interpretarea în favoarea sa a anumitor
imperfecțiuni ale legislației

Cauzele evaziunii fiscale

 sistemul legislației fiscale
 considerente subiective
 lipsa unor reglementări clare, precise și unitare

24
 Modalități de evaziune fiscală
 generale
 cu ajutorul conturilor bancare
 paradisurile fiscale

Cazierul fiscal = mijloc de evidență, de urmărire și respectare a disciplinei fiscale = document

(certificat fiscal)
Legea 327/2015 (sediul materiei)
cam același lucru cu cel judiciar
certificatul fiscal – ai nevoie de el când vrei să înființezi/ radiezi o firmă
termen de valabilitate: 30 de zile

25