Dascălii „de modă veche“ sînt prea puţin interesaţi de creativitatea
elevilor, considerînd că cei cuminţi sînt şi cei mai buni * Calităţile necesare unui profesor bun sînt dragostea de meserie şi capacitatea de a se face înţeles * „Elevul bun“
Profesorii au o părere destul de îngustă despre cum ar trebui să
arate un elev bun şi ce ar trebui să facă el pentru a „cîştiga“ această titulatură. Dascălii intervievaţi în cadrul studiului apreciază că elevul bun trebuie să fie neapărat conformist şi constant în pregătire. Calitatatea pe care ei o apreciază cel mai mult la un elev model este disciplina. Dascălilor le plac „învăţăceii“ care se supun cerinţelor lor şi îndeplinesc toate sarcinile pe care aceştia le trasează. Mai mult chiar, mulţi profesori cred că dintre sarcinile adiacente celor şcolare, elevilor trebuie să le revină întreţinerea clasei şi activităţile extracurriculare pe care trebuie să le presteze singuri, acasă. Una dintre calităţile elevului model, prea puţin menţionate însă de profesorii intervievaţi este creativitatea. În timp ce un elev activ este, în viziunea dascălilor, acela care răspunde cu promptitudine la întrebările profesorului, nicidecum acela care vine şi cu propriile iniţiative.
Finalitatea principală a şcolii este a învăţa să înveţi, a învăţa să
devii. Herbert Gerjouy spunea că „Analfabetul de mâine nu va mai fi cel care nu ştie să citească, ci va fi cel care nu a învăţat cum să înveţe”.