Aplicabilitatea dreptului UE în dreptul intern al SM

(raport: dreptul UE – drept intern al SM; aspect diferit de ierarhia in cadrul dreptului UE)

I. Introducere

A. Definirea ordinii juridice a UE. Conceptul de autonomie

A.1. Două tipuri principale de abordare în definirea ordinii juridice a UE:

- autori care consideră dreptul UE o ordine juridică autonomă, care diferă atât de dreptul internaţional, cât şi de
dreptul intern al statelor membre, conţinând, în acelaşi timp, anumite caracteristici specifice ambelor sisteme de drept;

- altă abordare este reprezentată de juriştii internaţionalişti, care consideră că dreptul UE ar trebui clasificat ca drept
internaţional sau pur şi simplu ca parte a sa.

A.2. Reflectarea în tratate

- Nici Tratatul de la Paris, nici cel de la Roma nu includ termeni precum „o nouă ordine juridică” sau ceva similar. Nu
le găsim prezente nici în tratatele modificatoare care au urmat de-a lungul timpului.

- Cu toate acestea, teoria dreptului UE ca „o nouă ordine juridică specială” este confirmată de jurisprudenţa CJUE.

Astfel, în anul 1963, CJCE prevedea în Van Gend & Loos că dreptul comunitar reprezintă o nouă ordine juridică
specială de drept internaţional, în favoarea căreia statele membre şi-au limitat o parte din drepturile lor
suverane şi ale cărei subiecţi sunt nu doar statele membre şi instituţiile comunitare, ci şi cetăţenii.

Demersul Curţii merge mai departe, iar, în anul 1964, în hotărârea Costa prevede clar şi neechivoc următoarele:
„spre deosebire de tratatele internaţionale obişnuite, Tratatul CEE a instituit o ordine juridică proprie,
integrată în sistemul juridic al statelor membre din momentul intrării în vigoare a tratatului şi care se impune
instanţelor acestora; întrucât, într-adevăr, prin instituirea unei Comunităţi cu o durată nelimitată, dotată cu instituţii
proprii, cu personalitate, cu capacitate juridică, cu capacitate de reprezentare internaţională şi, în special, cu puteri
reale derivate din limitarea competenţei sau din transferul atribuţiilor statelor către Comunitate, acestea din urmă au
limitat, chiar dacă în domenii restrânse, drepturile lor suverane şi au creat astfel un corp de drept aplicabil
resortisanţilor lor şi lor însele; întrucât această integrare a dispoziţiilor de natură comunitară în dreptul fiecărei ţări
membre, precum şi, într-un înţeles mai general, sensul şi spiritul tratatului au drept corolar imposibilitatea statelor de
a face să prevaleze, împotriva unei ordini juridice acceptate de către acestea pe bază de reciprocitate, o măsură
unilaterală ulterioară care nu poate astfel să-i fie opozabilă” (s.n.). Astfel, Curtea a validat naşterea unei ordini juridice
autonome.

B. Constituţionalizare
Acest proces acoperă recunoaşterea treptată a dimensiunii constituţionale a construcţiei europene.

Astfel, în anul 1972, Curtea de la Luxemburg a afirmat, în cazul 48/71, Comisia/Italia, că transferul de drepturi şi
competenţe, potrivit tratatelor, duce la limitarea drepturilor suverane ale statelor membre şi acest lucru nu
poate fi evitat prin invocarea unor norme de drept intern.

Ulterior, hotărârea Parti Écologiste „Les Verts”/Parlament1 descrie construcţia europeană folosind vocabularul specific
dreptului constituţional: „Comunitatea Economică Europeană este o comunitate bazată pe ordinea de drept, întrucât
nici statele sale membre, nici instituţiile sale nu pot să se sustragă controlului ce vizează conformitatea actelor
adoptate de acestea cu Carta constituţională de bază, reprezentată prin tratat.” (s.n.).

II. Concluzii

Nu există dubiu cu privire la faptul că ordinea juridică a UE şi-a început existenţa în cadrul unei organizaţii
internaţionale în sens tradiţional, chiar dacă a prezentat, încă de la început, caracteristici aparte, concretizate
într-un „internaţionalism original”.

Există opinii diferite:

- Unii: nu poate fi acceptată o abordare „puristă”: nici în sensul aparţinerii de dreptul internaţional
clasic, nici în sensul caracterizării constituţionale (ordine constituţională, dar fără constituţionalism – fără
legitimitate democratică);
- Alţii: UE trebuie să fie calificată drept sistem federal;
- Alţii: nu trebuie însă să punem semnul egal între UE şi stat federal.
- Etc.

1
Hotărârea CJCE, 23 aprilie 1986, Parti Écologiste „Les Verts”/Parlament, 294/83.