Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
Antena este un dispozitiv realizat din materiale conductoare care asigura la emisie
transformarea curentilor de radiofrecventa în unde electromagnetice, iar la receptie asigura
transformarea undelor electromagnetice în curenti de radiofrecventa. Denumirea de antena are
originea în cuvântul latinesc “antenna” care are semnificatia de tija sau bara.
Antenele sunt necesare oricărui receptor, sau emițător radio, pentru a cupla conexiunea
sa electrică la câmpul electromagnetic. Undele radio sunt unde electromagnetice, care
transportă semnale prin aer (sau alte medii), cu viteza luminii. Emmițătoarele și receptoarele
radio sunt folosite pentru a transmite semnale (informații), inclusiv în sistemele de
radiodifuziune, televiziune, telefonie mobilă, Wi-Fi (WLAN), rețele de date, comunicații punct-la-
punct (telefon, rețele de date), legături prin satelit, dispozitive controlate de la distanță și multe
altele. Undele radio sunt, de asemenea, utilizate direct pentru măsurători în tehnologii, inclusiv
radar, GPS, și radioastronomie. În fiecare caz, emițătoarele și receptoarele sunt uneori ascunse
(cum ar fi antena interioară a unui receptor radio, sau dispozitivul interior al unui laptop dotat
cu Wi-Fi).
Din punct de vedere constructiv antena este formata din unul sau mai multe conductoare
suspendate fata de pamânt, o legatura electrica cu emitatorul sau receptorul si o priza de
pamânt, care reprezinta punctul cu potential zero de radiofrecventa. În funcție de aplicațiile lor
și de tehnologia disponibilă, antenele se încadrează, în general, într-una din cele două categorii:
1. Antene omnidirecționale, sau doar slab direcționale, care recepționează, sau radiază
unde electromagnetice (mai mult sau mai puțin) uniform din/în toate direcțiile. Acestea
sunt utilizate în cazul în care poziția relativă a celeilalte stații este necunoscută, sau
arbitrară. Ele sunt folosite, de asemenea, la frecvențe joase, unde o antenă direcțională ar
fi prea mare, sau costurile ar fi prea mari, sau pentru reducerea costurilor în cazul în
care nu este necesară o antenă direcțională.
2. Antene direcționale, sau antene cu fascicul, care sunt destinate să emită, sau să
recepționeze unde electromagnetice preferențial, într-o anumită direcție, ori configurație
direcțională.
O antenă este denumită bilaterală, dacă amplificarea ei este aceeași indiferent dacă
lucrează ca antenă receptoare sau ca antenă emițătoare.
Din punct de vedere al acordului în frecventa antenele pot fi: antene neacordate si antene
acordate.
Antenele acordate realizeaza un câstig suplimentar pentru frecventele pentru care sunt
dimensionate..
Antenele sunt dispozitive care permit radierea în spatiu a energiei de înalta frecventa ce
contine si semnalele de informatie.
În principiu, orice conductor electric poate constitui o antena. Se poate spune ca antenele
sunt reciproce, adica cele de emisie se pot utiliza si la receptie si invers. Însa din punct de vedere
al randamentului si calitatii transmisiei nu orice antena de receptie se poate folosi cu bune
rezultate la emisie.
Dipolul Elementar electric (DEE) este unul din elementele radiante frecvent folosit în
practica antenelor, care consta dintr-un conductor rectiliniu de grosime neglijabila si de
lungime mult mai mic decât lungimea de unda. Dipolul Elementar Electric este utilizat pentru
determinarea câmpului radiant de catre antenele liniare.
Randamentul antenei ηant se exprima prin raportul dintre puterea radiata si puterea
generatorului (de emisie):
Pentru stabilirea puterii de emisie PE necesara pentru asigurarea unei legaturi prin unde radio
la o anumita distanta r se va considera un sistem de radiocomunicatii format dintr-un emitator
si un receptor.
Starile electronilor in atom sunt stari stationare, adica in aceste stari electronii nu absorb si nici
nu emit energie. Faptu ca nu emit sau absorb energie contravine elecromagnetismului, care
proiecteaza miscarea de rotatie a electronilor pe o axa obtinand miscarea oscilatorie a acestora
asemanand-o cu cea care se intampla intr-o antena de emisie-receptie.
Amplificatorul utilizat în ultimul etaj al unui emiţător furnizează putere mare la ieşire şi
este numit, de regulă, amplificator de putere.
Amplificatorul folosit într-un receptor are, de obicei, o cifră de zgomot mică şi, din acest
motiv, este numit amplificator de zgomot mic.
Considerând ca antenele sunt orientate una spre cealalta, cu axele principale de radiatie,
densitatea de putere (p) care apare la distanta r de emitator, este:
Caracteristici ale antenelor
1. Frecventa de rezonanta
2. Impedanta de radiatie
Antena, potrivit comportarii la înalta frecventa, va prezenta atât o rezistenta electrica cât si o
anumita capacitate si inductanta, distribuite de-a lungul conductorului. Astfel, antena va fi
caracterizata de o anumita impedanta de radiatie (ZΣ ), care la rezonanta este de natura pur
rezistiva si este denumita rezistenta de radiatie (RΣ ).
Înaltimea efectiva a antenei reprezinta un parametru care permite compararea antenelor din
punct de vedere al energiei de radiofrecventa captate sau radiate.
4. Directivitatea antenei