Vous êtes sur la page 1sur 36

TEHNICA CITOPATOLOGICĂ

CENTEZA CAVITĂŢILOR SEROASE


Centeza: puncționarea unei cavități
închise (toracică, abdominală,
articulară, etc) și aspirarea cu ajutorul
unui trocar sau ac în vederea
extragerii sau evacuării conținutului
acesteia.
Dimensiunile instrumentului de puncționat
trebuie adaptat speciei și locului de
centeză
Sunt suficienți 3-4 ml de lichid în vederea
efectuării examenului citopatologic
Se recomandă ca recoltarea să se
efectueze pe anticoagulant (EDTA 5%)
Se va recurge la centrifugare 10
minute/3000 rotații pentru a concentra
celulele
Dacă dotarea tehnică permite se poate
recurge la ultracentrifugare
Abdomenocenteza

Toracocenteza

Pericardocenteza
ABDOMENOCENTEZA
Poate fi asociată cu lavaj abdominal –
în cazul colecţiilor minore (1-2 ml/kg)
Permite evaluarea:
macroscopică
citologică
biochimică
microbiologică
INDICAŢII:
Dureri abdominale la palpare
Distensie abdominală
Semnul flotaţiei
Existenţa unei colecţii depistate
radiografic/ecografic
Traumatism abdominal
Suspiciune de ruptură de organe
Suspiciune de peritonită
ABDOMENOCENTEZA
Locul de elecție:
 la animalele de companie - pe linia albă,
la 1-2 cm caudal de ombilic
 la cabaline - la jumătatea distanței
dintre apendicele xifoidian și ombilic.
TORACOCENTEZA
Colecțiile lichidiene intratoracice pot fi:
unilaterale
bilaterale
abundente
în cantitate redusă
Este indicat ca toracocenteza să fie
precedată de radiografie pentru a
determina localizarea și extinderea
colecției lichidiene.
TORACOCENTEZA
Locul de elecție variază, dar în
majoritatea cazurilor este în spațiul
intercostal VII sau VIII.
Se recomandă ca puncționarea să se
facă la jumătatea spațiului, pentru a
evita vasele de sânge intercostale
situate pe partea caudală a coastelor.
Este de preferat ca animalele să fie
poziționat în decubit sternal.
PERICARDOCENTEZA
Locul de elecție:
la nivelule apexului cardiac
Se va menține permanent presiunea
negativă în seringă
Când acul ajunge în sacul pericardic
se exprimă lichid în seringă.
Dacă acul ajunge la peretele cardiac
sunt percepute pulsațiile și trebuie
schimbată direcția acului.
PERICARDOCENTEZA
Dacă lichidul recoltat este
sanguinolent și coagulat este un
indiciu că a fost puncționat un vas de
sânge în timpul centezei.
Dacă lichidul sanguinolent nu este
coagulat este un indiciu pentru
hemopericard.
Materiale necesare:
Ac de seringă/cateter pt. dializă
peritoneală
Tuburi de prelevare fără anticoagulant –
examen biochimic
Tuburi de prelevare cu anticoagulant
(EDTA 5%) – examen citologic
Centrifugă
Pipete Pasteur
Lame curate, degresate
CENTRIFUGĂ
ÎNAINTE ŞI DUPĂ CENTRIFUGARE
Lichidul prelevat se centrifughează 10 min
la 3000 rotaţii/min
Se înlătură supernatantul
Din sediment se etalează frotiuri pe lame
curate, degresate
Frotiurile se usucă rapid la aer
Se colorează
Se examinează la microscop
COMPLICAŢII
Înfundarea acului cu epiploonul (se
recomandă puncția fără aspirație, fără
atașarea seringii la ac)
Lezarea organelor abdominale – hemoperitoneu

Puncţia vezicii urinare şi recoltarea de


urină (dacă nu a fost vidată în prealabil)
Puncţia vaselor peretelui abdominal
Formarea unui hematom sau a unui serom
la locul de introducere a cateterului
PRECIZĂRI PRIVIND PRELUCRAREA
PROBELOR LICHIDIENE DESTINATE
EXAMENULUI CITOLOGIC
Probe lichidiene: colecţii intracavitare, lichid
chistic, lichid articular, LCR, urină, lichide
rezultate în urma lavajului pulmonar
Probele lichidiene trebuie recoltate pe
anticoagulant (EDTA 5%)
EDTA previne coagularea şi conservă
morfologia celulelor
Urina trebuie prelucrată cât mai repede după
recoltare; în timp celulele ratatinându-se şi
degenerându-se
PRECIZĂRI PRIVIND PRELUCRAREA
PROBELOR LICHIDIENE DESTINATE
EXAMENULUI CITOLOGIC
Dacă în lichid există flocoane sau alte
particule vizibile acestea vor fi etalate pe lamă
Prin centrifugare celulele sunt concentrate în
sediment şi chiar dacă acesta pare absent se
vor efectua frotiuri din lichidul rămas în tubul
de centrifugare după înlăturarea
supernatantului
Nu aruncaţi probele lichidiene, centrifugate
sau necentrifugate până nu citiţi frotiurile şi
stabiliţi diagnosticul citopatologic
AMPRENTAREA
Este folosită în cazul formațiunilor sau
organelor extirpate chirurgical (splină, ficat,
rinichi ), a biopsiilor incizionale,
A leziunilor cutanate și mucoase ulcerate,
când se urmăreşte identificarea agenţilor
patogeni, natura bacteriană sau fungică a
acestora.
În cazul formaţiunilor excesiv de umede
(sânge, secreţie etc.), înainte de amprentare
se va sugativa suprafaţa de secţiune cu
hârtie de filtru
Atenţie!!
În special în cazul leziunilor
proliferativ-ulcerative bacteriile pot
fi expresia unei suprainfecţii
secundare. Se recomandă ca în
paralel cu amprentarea să se
efectueze şi puncţie aspirativă.
RACLAREA
Folosită în caz de eroziuni și ulcere cutanate,
leziuni bucale, conjunctivale, vaginale, piese
biopsice
Valoarea acestei metode este diferită, fiind
folosită cu succes în cazul complexului
eozinofilic felin, în dermatomicoze, în tumorile
mezenchimale de tip conjunctiv.
Se poate realiza folosind o lamă de bisturiu sau
lama trăgător
RACLAREA
În cazul leziunilor ulcerate suprafaţa leziunii
poate fi contaminată cu detritus necrotic sau
cu celularitate de tip inflamator, rezultatul
fiind neconcludent sau fals negativ.
În cazul leziunilor uscate se recomandă o
raclare insistentă, profundă, până când se
exprimă ser sau sânge. Aceste fluide ajută la
aderarea celulele de lama portobiect şi
împiedică spălarea celulelor în timpul
colorării frotiurilor.
BADIJONAREA
Folosită în cazul citologiei vaginale, în
leziunile din cavităţile nazale sau din
conductul auditiv extern, în formaţiuni
cutanate fistulizate şi în general în
cazul în care prelevarea nu se poate
realiza prin alte metode
În cazul formaţiunilor uscate se
recomandă umectarea tamponului cu
ser fiziologic.
BADIJONAREA
Umectarea ajută la minimizarea
distrugerilor celulare ce pot surveni pe
parcursul efectuării frotiurilor. Se vor
folosi tampoane sterile, iar etalarea pe
lama portobiect se va realiza prin
rularea tamponului de-a lungul
acesteia, fără a apăsa prea puternic,
pentru a conserva pe cât posibil
morfologia celulelor.
LAVAJUL PULMONAR
(traheal și bronho-alveolar)
Tehnică microinvazivă, rapidă şi ieftină de
recoltare a celulelor din căile respiratorii şi
zonele profunde ale pulmonului
Lavajului traheal și bronho-alveolar și
evaluarea citologică a probelor prelevate
este utilizat pe scară largă la cîine, pisică
și cabaline ca metodă de diagnostic
diferențial în afecțiunile pulmonare.
Examinarea citologică poate oferi
informații utile cu privire la evoluția unor
boli ale tractului respirator inferior
(alergii, inflamații, neoplazii)
Pentru concentrarea celulelor se impune
centrifugarea lichidului de lavaj
LAVAJUL BRONHO-ALVEOLAR
Indicată în afecţiuni pulmonare
tumorale şi non-tumorale la toate
speciile de animale, dar folosită în mod
curent în diagnosticarea
pneumopatiilor la cabaline
Cea mai frecventă metodă de obținere a
probelor din arborele respirator este
prin endoscopie traheobronșică
(bronhoscopie) și lavaj bronhoalveolar.
LAVAJUL BRONHO-ALVEOLAR
Este folosit pentru:
examen citologic
examen microbiologic
diagnosticul afecţiunilor inflamatorii
diagnosticul tumorilor primare
diagnosticul metastazelor
Ajută la:
decelarea afecţiunilor subclinice
monitorizarea efectului tratamentelor
izolarea şi dozarea unor molecule (IL-17)
stabilirea claselor de Ig şi dozarea lor
LAVAJUL BRONHO-ALVEOLAR
Oferă informaţii maxime în:
pneumopatii difuze sau multifocale
(obstrucţia recurentă a căilor respiratorii la
cabaline - ORCR)
afecţiuni ale căilor respiratorii profunde
pneumonii fungice
hemoragie pulmonară de efort
tuse cronică de origine necunoscută
LAVAJUL BRONHO-ALVEOLAR
Este contraindicat în:
pleuro-pneumopatii acute
tuse paroxistică
insuficienţă cardiacă
diateză hemoragipară
ATENȚIE!!!
Fluidul folosit la lavaj (ser fiziologic)
poate deteriora și denatura
morfologia celulelor
BIOPSIA
Biopsia incizională

Biopsia excizională

Biopsia endoscopică
Constă în recoltarea unui fragment de ţesut
în vederea examinării microscopice
Presupune intervenţie chirurgicală, cu sau
fără anestezie locală sau generală
Fragmentul poate fi examinat atât citologic
cât şi histopatologic
Biopsia incizională:
Indicaţii
mase tumorale mari, subcutanate sau cu alte
localizări, dificil de rezecat
pacienţi la care anestezia generală este un
factor de risc sau la care poate creea
complicaţii
Biopsia excizională:
Indicaţii:
formaţiuni care pot fi extirpate în totalitate
poate avea şi scop terapeutic
Biopsia endoscopică:
Indicaţii:
leziuni ale mucoasei gastro-intestinale,
respiratorii sau ale tractului urinar
este esenţial ca localizarea anatomică a
formaţiunilor să permită examinarea
endoscopică
principalul dezavantaj al biopsiei endoscopice
este că recoltarea se face din straturile
superficiale, riscând ca leziunea principală,
fiind profundă, să rămână nerecoltată
PROBELE DESTINATE EXAMENULUI
CITOPATOLOGIC POT FI PĂSTRATE CA
ATARE 24 DE ORE LA FRIGIDER, LA 4°C.
CONGELAREA COMPROMITE PROBELE,
PRIN DISTRUGEREA COMPONENTELOR
CELULARE.
TEHNICA CITOPATOLOGICĂ
BIOPSIA INCIZIONALĂ ŞI EXCIZIONALĂ
Eşantioanele de celule pot fi prelevate prin
raclare sau amprentare
Se secţionează formaţiunea
Se evaluează suprafaţa de secţiune
Dacă este excesiv de umedă (secreţie,
sânge, etc.) se tamponează cu hârtie de filtru
Se efectuează frotiuri din material prelevat din
zona cea mai relevantă pentru leziunea
suspicionată
EFECTUAREA FROTIURILOR
Are drept scop etalarea în strat cât mai
subţire şi uniform a celulelor în vederea
evaluării lor la microscop.
Se pot folosi mai multe metode, cele mai
folosite fiind prin întindere, amprentare şi
strivire.
Prin strivire se pot efectua simultan două
frotiuri
Presiunea excesivă poate duce la ruperea
celulelor.
PRECIZĂRI
Specificaţi pe banda abrazivă datele de
identificare a cazului şi locul prelevării
probei (când recoltarea se face din mai
multe locuri).
Folosiţi creion negru; marker-ul (inclusiv
cel permanent) interferează cu coloranţii şi
se şterge cu uşurinţă .
Evitaţi etalarea frotiului până la capătul
lamei, această zonă fiind dificil de
examinat la microscop.

Vous aimerez peut-être aussi