Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
MOTTO
ARGUMENT
STUDII DE CAZ
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
1
MOTTO:
Constantin Tsatsos
2
ARGUMENT
Demenţa este o boală foarte importantă şi serioasă, iar cunoaşterea noţiunilor de bază
legate de patologia acesteia este esenţială atât pentru pacient cat şi pentru familia acestuia.
Rolul asistentului medical constă în acordarea sprijinului persoanei bolnave prin
sprijinirea acestei şi prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur, dacă ar fi avut
forţa, voinţa sau cunoştinţele necesare.
Prin realizarea acestei lucrări de diplomă ca viitor asistent medical, sper să fiu pregătit şi
să recunosc simptomele pentru a putea interveni la timp.
3
CAPITOLUL I
Organismul uman funcţionează prin intermediul organelor sale care sunt controlate şi
coordonate de către sistemul nervos.
Sistemul nervos este format din ţesutul nervos care recepţionează, transmite şi
prelucrează toate excitaţiile şi informaţiile pe care le adună atât din mediul intern cat şi din
mediul extern. Acesta are capacitatea de a adapta organismul la mediul extern şi de a-i orienta
funcţiile interne.
Din punct de vedere structural, putem structura sistemul nervos central astfel:
- sistem nervos central (SNC), este format din creier şi măduva spinării
4
Deşi cele două sisteme par separate, acestea funcţionează împreună, intercorelat şi
acţionează unul asupra celuilalt.
Din punct de vedere funcţional, „sistemul nervos este format din: sistemul nervos
somatic şi sistemul nervos vegetativ sau autonom. Sistemul nervos somatic are în vedere analiza
pielii, muşchilor scheletici, ligamentelor, articulaţiilor, oaselor. Prin intermediul organelor de
simţ şi a receptorilor distribuiţi în piele, organismul exercită funcţiile de legătură cu mediul
ambiant. Sistemul nervos vegetativ inervează viscerele, glandele, musculatura netedă a
viscerelor, a pielii, a vaselor sangvine şi celor limfatice, a cordului. Acest sistem contribuie la
reglementarea proceselor metabolice în ţesuturi şi organe. În cadrul sistemului nervos vegetativ
deosebim: partea simpatică, pars sympathica, şi partea parasimpatică, pars parasympathica. La
fiecare din aceste părţi distingem formaţiunile centrale şi periferice”.
Sistemul nervos este format din două feluri de celule: neuronul şi glia (nevroglia).
Acestor celule le revin 75% din masa totală a ţesutului nervos (35% celule neuronale şi 40%
celule nevroglice); acestora li se adaugă lichidul extracelular (15%) şi vasele sanguine (10%).
Toate celulele corpului uman sunt formate din: membrană celulară, citoplasma cu organite
celulare şi nucleul, cu materialul genetic.
- axonul - prelungire unică şi lungă prin care influxul nervos pleacă de la celulă
Neuronii sunt în număr foarte mare de aproximativ 15 miliarde, din care 14 miliarde se
afla la nivelul cortexului cerebral.
Neuronii nu sunt interconectaţi fizic între ei, deoarece în acest caz potenţialul de acţiune
s-ar propaga de la un neuron la altul la întâmplare, de-a lungul căilor nervoase. Astfel, legăturile
dintre neuroni şi dintre elementele receptoare şi executive, se realizează prin intermediul unor
formaţiuni şi mecanisme complexe pe care Foster şi Scherringhton (1897) le-au denumit sinapse.
Sinapsa este „formată dintr-o membrană presinaptică, spaţiul sinaptic şi membrana postsinaptică.
În spaţiul presinaptic sunt acumulate vezicule cu neurotransmiţători chimici, specifici fiecărei
grupe funcţionale de neuroni”
5
Sistemul Nervos Central este „alcătuit din encefal care este format din două emisfere
centrale, alături de formaţiunile de la baza craniului, trunchiul cerebral, cerebel şi măduva
spinării”.
Encefalul este format din substanţa cenuşie şi substanţa albă. Substanţa cenuşie este
reprezentată de numeroase celule, de diferite forme şi dimensiuni, alcătuind la suprafaţă, scoarţa
cerebrală, iar în profunzime nucleii cenuşii centrali. În scoarţa cerebrală se găsesc peste 14
miliarde de celule. Substanţa albă este formată din fibre nervoase care realizează legătura între
diferite zone corticale fibra de asociaţie, legătura între cele două emisfere fibre comisurale-
corpul calos şi legătura între diferite etaje ale sistemului nervos central fibre de protecţie.
6
Figura 3. Emisfere
cerebrale, cerebelul şi
diencefalul
1. Emisferă cerebrală
2. Epifiză
3. Talamus
4. Hipotalamus
5. Hipofiză
6. Mezencefal
8. Bulbul rahidian
9. Măduva spinării
10.Cerebel
Diencefalul este „alcătuit din mai multe mase de substanţă nervoasă şi anume: talamus,
metatalamus, subtalamus, epitalamus şi hipotalamus. Comunică cu ventriculul al IV-lea prin
apeductul Sylvius şi cu ventriculii laterali, situaţi în emisferele cerebrale, prin găurile
interventriculare sau orificiile Monro”.
Măduva spinării - ultima porţiune a sistemului nervos, se prezintă „sub forma unui
cilindru de substanţă nervoasă care începe de la bulb şi se termină la nivelul vertebrei L2.
Aceasta este înconjurată de trei membrane conjunctive, numite meninge spinale. De la exterior
7
către interior distingem: dura mater sau pahimeningele, pachymeninx, arahnoida şi pia mater.
Arahnoida şi pia mater formează leptomeningele, leptomeninx”.
- Sistemul neuronal central şi Sistemul neuronal extrapiramidal sunt două căi motorii
care merg de la encefal al măduva spinării
La periferie există o serie de receptori pentru fiecare tip de sensibilitate prin intermediul
cărora este informat sistemul nervos. Astfel, distingem două modalităţi prin care se realizează
sensibilitatea:
8
receptoare. Un arc reflex reprezintă un lanţ neuronal interpus între receptor şi efector, care trece
printr-un centru nervos”.
- reflexele osteotendinoase care sunt reflexe spinale constituite din doi neuroni
- reflexele superficiale cutanate şi mucoase sunt formate din înlănţuirea mai multor
neuroni.
- reflexele de postură au un arc reflex alcătuit din doi neuroni, dar sunt reglate în special
de sistemul extrapiramidal, care exercită asupra lor o influenţă moderatoare.
Pe lângă aceste reflexe, pot exista şi alte reflexe patologice, care apar numai în leziunile
neuronului motor central.
9
CAPITOLUL II
AFECTIUNILE PSIHICE
Schizofrenia, Depresia si Dementa
2.1 Schizofrenia
b. Clasificare
2.2 Depresia
Depresia este o tulburare a starii afective, care duce la aparitia unei trairi de tristete sau de
pierdere a sperantei pentru o perioada indelungata de timp. Fiind mai serioasa decat un simplu
episod de tristete, de suparare sau decat o traire temporara de scadere a energiei, depresia poate
10
avea un impact semnificativ asupra bucuriei de a-ti trai viata, asupra capacitatii de munca, asupra
starii generale de sanatate si asupra persoanelor apropiate.
Depresia se manifesta diferit de la o persoana la alta. Unii se simt "daramati" pentru o
perioada lunga de timp, in timp ce la alte persoane trairile de depresie vin si pleaca. In cazul in
care o persoana are episoade scurte de depresie usoara, aceasta poate fi capabila sa isi continue
viata profesionala si sa faca fata activitatilor cotidiene. Totusi, daca persoana in cauza nu
urmeaza o forma sau alta de tratament pentru depresie, este supusa riscului de a deveni din ce in
ce mai depresiva sau de a se imbolnavi fizic. In cazurile severe de depresie, persoana respectiva
poate ajunge la incapacitatea de a comunica, la incapacitatea de a efectua activitatile de rutina si
chiar la suicid. In aceste cazuri, consultul unui specialist si urmarea unui tratament sunt esentiale.
Persoanele cu depresie pot fi refractare la ideea de a cauta ajutor deoarece considera ca
acest lucru este o dovada de slabiciune personala sau un defect de caracter sau cred ca trebuie sa
fie capabili sa iasa singuri din aceasta stare.
Astazi se stie ca depresia, ca si orice alta afectiune medicala, are o baza biologica si
chimica. Tratamentul depresiei este sigur si de regula eficace chiar si in cazul persoanelor cu
depresie severa.
Cauze
Ceanume cauzeaza depresia este un subiect intens studiat in prezent.
Expertii considera ca predispozitia genetica, impreuna cu evenimentele de viata stresante,
afectiuni medicale, administrarea de medicamente sau alti factori, pot determina un dezechilibru
al anumitor substante chimice din creier, denumite neurotransmitatori, ducand la aparitia
depresiei.
Situatiile care pot declansa un episod de depresie sunt:
-unele medicamente, cum ar fi narcoticele folosite pentru indepartarea durerii sau steroizii;
de obicei simptomele depresive dispar odata ce medicamentul este oprit
-tulburari ale secretiei hormonale, cum ar fi un dezechilibru al glandei tiroide sau
suprarenale
-dezechilibre chimice, precum dezechilibrele nivelurilor sanguine ale calciului sau
nivelurile scazute ale fierului (anemia)
-afectiunileindelungate (cronice), precum artrita, bolile cardiace sau cancerul
-infectiile, cum ar fi infectiile virale sau infectiile ficatului sau ale creierului
-factorii de stres majori, ca de exemplu moartea unei persoane dragi
-factorii de stres cronici, precum saracia, dificultatile familiale, probleme medicale grave
proprii sau ale unei persoane apropiate.
-varstnicii care trec de la o viata independenta la o viata in care depind de ceilalti au
adeseori depresie
-presiuni asupra copiilor si adolescentilor, din partea societatii sau a celor de aceeasivarsta
-consumul de alcool, de substante ilegale sau probleme in legatura cu abuzul de o substanta
-sindromul premenstrual cronic
-menopauza
11
-durereacronica, stresul, oboseala, nasterea recenta.
Simptome
Persoana care are depresie se poate simti lipsita de speranta, trista sau nu mai poate
simtiplacere in aproape nimic din ceea ce face. Se poate simti "daramata" sau descurajata,
plangeusor. De asemenea poate fi irascibila sau anxioasa sau poate avea un nivel scazut de
energie. Adeseori simptomele depresiei pot fi subtile la inceput. Poate fi dificil de recunoscut ca
simptomele pot avealegatura intre ele si ca persoana respectiva ar putea avea depresie.
Cele mai semnificative doua simptome ale depresiei sunt:
-tristetea sau lipsa de speranta
-pierderea interesului sau a placerii in efectuarea majoritatiiactivitatilor din viata de zi cu
zi.
Alte simptome pot fi:
-pierderea sau luarea in greutate din cauza modificarilor in apetitul alimentar
-creterea sau diminuarea nevoii de somn
-sentiment de neliniste si incapacitatea de a putea sta linistit sau din contra, sentimentul ca
orice miscare necesita un mare efort
-senzatie de oboseala permanenta
-sentimente de vinovatie sau de devalorizare fara un motiv aparent
-ganduri recurente de moarte sau de suicid.
In cazul in care o persoana prezinta cel putin cinci din aceste simptome, pentru o perioada
mai lunga de 2 saptamani si daca unul din aceste simptome este fie tristetea, fie pierderea
interesului, persoana respectiva este diagnosticata cu depresie majora. Totusi, chiar daca sunt
prezente mai putin de cinci simptome, poate fi vorba de o depresie si este nevoie de
administrarea unui tratament.
In cazul in care sunt prezente 2 pana la 4 simptome pe o perioada de cel putin 2 ani (la
copii -1 an), poate fi vorba de o forma de depresie pe termen indelungat, numita tulburarea
distimica (distimia). Numeroase femei pot avea modificari ale dispozitieiinainte de menstruatie.
Simptome premenstruale fizice si emotionale care interfera cu relatiile interpersonale sau cu
responsabilitatile cotidiene sunt cunoscute sub denumirea de sindrom premenstrual (SPM).
Totusi, femeile care prezinta simptome premenstruale fizice si emotionale care interfera serios cu
viata cotidiana pot avea o forma de depresie, denumita tulburare premenstruala disforica.
Multi medici, de obicei generalisti, consulta persoane care prezinta simptome generale care
pot fi dificil de atribuit unei depresii. Aceste simptome, care apar in mod frecvent in depresie,
pot fi:
-dureri de cap si alte dureri cu diferite localizari
-probleme digestive, inclusiv constipatie si diaree
-pierderea interesului in activitatea sexuala sau incapacitatea de a mai avea o viata sexuala
activa
-sentimente de anxietate sau de ingrijorarefara un motiv evident
-autoacuzarea sau acuzarea altora pentru starea de depresie
-lipsa miscarii sau a vorbirii timp de ore intregi.
12
Alte simptome de depresie pot fi:
-mancatul excesiv si castigul in greutate, care apar mai frecvent decat pierderea poftei de
mancare
-cresterea duratei de somn, mai frecventa decat insomnia
-plans facil, manie, stare generala proasta, impreuna cu anxietate si stare de tensiune
interioara
-uneori, o senzatie de ingreunare a bratelor sau a picioarelor
-sensibilitate excesiva la rejectie (respingere).
Tipuri de depresie
Depresie reactiva
Se pare ca depresia reactiva este cel mai obisnuit tip de depresie. Aceasta este declansata
de un eveniment traumatic, dificil sau stresant al vietii. Persoanele afectate se simt rau, nervoase,
anxioase sau chiar furioase. Acest tip de depresie mai poate apareadupa o perioada prelungita de
stres si chiar la mult timp dupasfarsitul acestei perioade. Cauzele variaza enorm de la o persoana
la alta, fiind vorba uneori de schimbarea locuintei sau de pierderea unui parinte in copilarie, pana
la incapacitatea de a realiza ceva o lunga perioada de timp, o pierdere grea sau un divort.
Depresia endogena
Acesttip de depresie nu este intotdeauna cauzat de un eveniment stresant din viata, ci mai
degraba poate fi vorba de un dezechilibru al reactiilor chimice ale creierului. Acest tip de
depresie apare cel mai adesea din cauza problemelor legate de familie.
Depresia maniaca
Cel putin o persoana dintr-o suta va experimenta genul acesta de depresie cel putin o data
in viata ei. Acest tip de depresie - cunoscuta si ca depresia bipolara - este foarte diferita de toate
celelalte tipuri de depresie. In afara sentimentului de nefericire care o urmareste tot timpul,
persoana afectata experimenteazao crestere exagerata de energie si stari de exaltare, urmate de
scaderibruste si de disperare cumplita. Aceste urcusuri si coborasuri de stare pot dura chiar si
cateva luni la rand.De asemenea, persoanele afectate pot suferi de deziluzii si halucinatii - vad si
aud lucruri care nu exista. Cei mai multi din cei afectati de acest tip de depresie sufera de aceasta
in adolescenta si in jurul varstei de 20 de ani.Ca si in cazul celorlalte tipuri de depresie, se poate
da vina pe un intreg amestec de factori fizici si de ambient. Nu s-a confirmat ca ar exista vreo
legatura cu determinarea genetica; daca unul din parintisufera de aceasta afectiune, exista sanse
de 10% ca aceasta boala sa te afecteze.
13
Depresia post-natala
Aceasta este o foarte bine cunoscuta forma de depresie, care afecteaza intre 10 si 20%
dintre femeile care dau nastere unui copil. A nu se confunda cu o alta afectiune, denumita "baby-
blues" - o scurta perioada de timp de nefericire care apare la trei sau patru zile dupanastere.
Aceasta afectiune poate provoca un plans inexplicabil si sentimentul de singuratate pentru cateva
zile de la nastere.Depresia post-natala este o afectiune cu mult mai serioasa, care apare dupa
doua sau chiar trei saptamani de la nastere si care se dezvolta incet, ceea ce face sa fie foarte greu
de diagnosticat. De asemenea, poate fi foarte dificil chiar si pentru mama sa isi dea seama ca
sufera de depresie, ceea ce ingreuneaza cu mult situatia. Acest tip de depresie este cauzat de un
dezechilibru hormonal in creier.
Acest tip de depresie apare odata cu apropierea iernii si se pare ca se datoreaza lipsei de
lumina a zilei in lunile de iarna. Aceasta lipsa de lumina a zilei limiteaza producerea serotoninei,
un hormon al fericirii produs de creierul nostru, provocand sentimente de nefericire. Acest tip de
depresie poate fi tratat cu terapie prin lumina.
Tulburarea recurenta
Mecanism fiziopatologic
Depresia poate debuta cu simptome de anxietate (cum ar fi o ingrijorare excesiva) sau cu
simptome precum tristetea sau lipsa de energie, care dureaza de mai multe zile sau luni, inainte
de instalarea completa a depresiei.
Potapareatulburari in capacitatea de concentrare sau de memorare, sentimentul de pierdere
a placerii in activitatile care altadata erau placute, sentimentul de pierdere a sperantei, scaderea
energiei, modificari ale somnului si ale poftei de mancare. Persoana cu depresie se poate izola
social de ceilalti si isi poate pierde interesul pentru activitatea sexuala.
Evolutia depresiei variaza de la o persoana la alta. Pot fi prezente simptome usoare sau
severe de depresie, pentru o perioada indelungata de timp sau pentru o perioada scurta. Un
procent mic de persoane se simt depresive in marea majoritate a vietii lor; acestea necesita un
tratament de intretinere.
Majoritatea pesoanelor cu depresie pot fi tratate cu succes cu medicamente, consiliere
profesionala sau o combinatie a celor doua.
14
Tulburarile depresive sunt clasificate in functie de severitatea si de durata lor. Depresia
poate fi usoara, moderata sau severa.
Ea poate debuta brusc (depresie acuta) sau poate dura o perioada indelungata (depresie
cronica). De exemplu, tulburarea distimica, este o depresie cronica usoara. Unii oameni pot avea
un episod de depresie majora care se poate suprapune peste o tulburare distimica (depresie
dubla).
In cazul unei depresii severe, poate fi necesara o internare intr-un spital pentru o perioada
scurta de timp, in special daca sunt prezente ganduri de sinucidere. Deoarece depresia creste
riscul de tentativa de suicid, persoana respectiva trebuie sa urmeze imediat un tratament daca
sunt prezente idei de autodistrugere.
Investigatii
Medicul curant va face o anamneza (adica va pune intrebari in legatura cu starea generala
de sanatate) si va efectua o examinare fizica completa. De asemenea, poate recomanda si
efectuarea unor teste precum:
-examene de laborator, pentru a se vedea daca simptomele nu sunt cauzate de anumite
afectiuni, precum o activitate scazuta a glandei tiroide (hipotiroidism) sau o anemie
-evaluarea starii de sanatate mentale, care implica un interviu cu un profesionist de sanatate
mentala (psihiatru)
-teste verbale sau scrise care pot detecta depresia.
Medicul psihiatru poate pune intrebari, pentru a determina cat de mult este afectata
persoana respectiva de starea depresiva pe care o are, inclusiv daca au fost sau sunt prezente idei
de sinucidere. Daca a existat vreodata o perioada de veselie anormala (excesiva, inadecvata),
iritabilitate sau o senzatie de energie intensa care a durat 4 zile sau mai mult, medicul trebuie
informat asupra acestui lucru. Episoadele maniacale, sau episoadele mai usoarehipomaniacale,
fac parte din tulburarea bipolara.
Unele tipuri de medicamente antidepresive pot agrava simptomele tulburarii bipolare, de
aceea este foarte important ca simptomele sa fie diagnosticate cu precizie. Atunci cand este
consultat medicul curant, este important sa se discute cu acesta despre orice simptom care s-ar
putea datora depresiei. Aproximativ jumatate din totalitatea cazurilor de depresie sunt
subdiagnosticate si subtratate. De aceea trebuie ca medicii generalisti si medicii de familie sa
punaintrebari de rutina legate de depresie, cu ocazia fiecarui consult efectuat.
2.3 Dementa
Prin demenţă se înţelege pierderea funcţiilor creierului, o pierdere care de obicei are un
caracter progresiv şi ireversibil. Are loc practic lezarea şi moartea neuronilor, care de altfel este
normală, însă în cazul acestei boli procesul este unul rapid şi cu caracter patologic. Creierul nu
mai are o funcţionare normală.
15
Demenţa este o „tulburare caracterizată prin deficite cognitive multiple, afectând
memoria, inteligenţa, limbajul, rezolvarea problemelor, învăţarea, orientarea, percepţia, atenţia,
judecata, concentrarea şi abilităţile sociale”.
Această tulburare este atât de puternică încât constituie o modificare foarte importantă
faţă de starea iniţială şi afectează foarte mult funcţionarea socială a individului respectiv.
Însă trebuie subliniat faptul că demenţa nu trebuie confundată cu retardul mental sau cu
delirul şi sindromul confuzional acut.
Una dintre cele mai importante dar şi cea mai frecventă formă de demenţă este boala
Alzheimer, cca 60% (Cummings, 1992), însă au apărut o serie de noi entităţi nosologice, şi
anume: demenţa fronto-temporală, demenţa cu corpusculi Lewy, în timp ce altele, cum ar fi
demenţa subcorticală sau demenţa vasculară, încep să-şi piardă din relevanţă.
Persoanele bolnave de demenţă au probleme cu memoria de scurtă durată, astfel pacientul uită
ceea ce a făcut acum câteva minute sau chiar ceea ce tocmai a spus. De asemenea, aceştia
comportă dificultăţi de vorbire, de orientare în spaţiu sau de orientare în timp, iar unii dintre ei au
nevoie chiar de o îngrijire constantă în activităţile lor zilnice.
Etiologie
Din punct de vedere al etiologiei, demenţele reprezintă un grup heterogen de afecţiuni
neurologice sau sistemice cu afectare a sistemului nervos central, însă trebuie precizat că formele
de departe cele mai întâlnite sunt:
- demenţa vasculară,
- formele mixte (de exemplu boala Alzheimer asociată cu boală cerebro-vasculară sau
boală Alzheimer asociată cu demenţă cu corpi Lewy).
16
- celelalte forme de demenţă (alte boli neurodegenerative care asociază demenţă, boli
inflamatorii/infecţioase, boli metabolice, boli neoplazice)
În tabelul de mai jos, am încercat să identific care sunt cele mai importante afecţiuni şi
cum se manifestă ele.
17
Boala Hallervorden- Afecţiunile endocrine (hipotiroidia,
Spatz sindromul Cushing)
Paralizia supranucleară Afecţiunile autoimune (LES cu
progresivă vasculită asociată)
Scleroza multiplă Afecţiuni carenţiale (sindromul
Wernicke-Korsakov, pelagra,
carenţa de viatmină B12 şi folat)
Complexul SIDA- Sindroame paraneoplazice
demenţă (encefalita limbică)
Neurosifilisul (Paralizia
generalizată
progresivă)
Boala Creutzfeldt -
Jakob
Astfel, după cum putem observa şi în tabelul şi graficul de mai sus, demenţa se poate
clasifica în mai multe categorii, însă demenţa vasculară se împarte în patru tipuri:
18
1. Demenţa multiinfart
2. Boala Binswanger
3. HC
4. Sindromul CADASIL
Voi încerca să le prezint pe scurt pe rând, pentru a putea înţelege mai bine care sunt
motivele apariţiei lor, dar şi a posibilităţii remedierii tulburărilor apărute.
1. Demenţa multiinfart
Termenul de demenţă multiinfarct a fost folosit pentru prima dată de către Hachinski, în
anul 1974, şi a fost utilizat pentru a desemna demenţa cauzată de infarctele mari, provocate în
special de tromboembolismul apărut ca urmare a leziunilor aterosclerotice din vasele mari.
Ocluzarea marilor vase poate apărea în infarctele mari, care implică substanţa albă şi cortexul
cerebral.
Patogenie
Simptomele comportamentale şi psihologice ale demenţei apar în diferite arii ale
creierului, astfel acestea sunt mai întâi identificate la nivelul neocortexului, iar atrofia corticală
grosieră se însoţeşte de pierderea neuronilor şi a sinapselor, în paralel cu astroglioza. Examenul
anatomopatologic al bolnavilor cu boală Alzheimer a evidenţiat o semnificativă micşorare a
volumului cerebral (atrofie corticală)şi un număr mare de plăci extracelulare şi noduri
neurofibrilare intracelulare.
Primul semn al demenţei, denumit şi „sindrom prodromal” apare atunci când sunt
alterate atenţia şi memoria de lucru.
19
In figura de mai jos se poate observa o atrofie cerebrală, care este predominantă în
emisfera stângă.
Factori de risc
Elementul esenţial al demenţei îl „constituie dezvoltarea unor deficite cognitive multiple
care includ deteriorarea memoriei şi cel puţin una dintre următoarele perturbări cognitive: afazie,
apraxie, agnozie ori o perturbare în funcţia de execuţie. Pacienţii cu demenţă au deteriorată
capacitatea de a învăţa un material nou, ori uită un material învăţat anterior”.
Cel mai important factor de risc pentru toate tipurile de demenţă este considerată a fi
îmbătrânirea. Însă, boala poate fi şi moştenită cum sunt anumite cazuri de demenţă: boala
Alzheimer cu debut precoce sau unele tipuri de demenţă frontotemporală.
Există o serie de factori care pot conduce la dezvoltarea acestei boli, o parte dintre
aceştia sunt:
- sexul masculin
20
- nivelul crescut de homocisteină (acest aminoacid se află în sânge în cantităţi mici, iar
în cazurile în care acesta creşte se pot forma placi în pereţii vaselor de sânge)
Având în vedere multiplele cauze care o pot determina, demenţa vasculară poate fi
privită ca un ansamblu sindromologic. Cel mai important mecanism patologic implicat în
determinismul demenţei vasculare este considerat a fi procesul ischemic, care poate fi hipoxic,
hipoperfuziv şi/sau prin mecanism ocluziv.
În urma demenţei apar o serie de alte complicaţii, cele mai frecvente sunt considerate a
fi infarctele multiple, cortico-subcorticale, infarcte singulare, cu localizare strategică, boala
vaselor mici cu infarcte lacunare şi afectarea ischemică a substanţei albe.
Semne şi simptome
- dificultăţi în gândirea rapidă, cum ar fi reacţionarea adecvată în cazul unei situaţii de urgenţă
- persoanele cu dementa cu corpi Lewy au adeseori halucinaţii vizuale foarte elaborate, detaliate;
ei pot cădea frecvent
21
- primele simptome ale dementei fronto-temporale pot fi modificările de personalitate
sau comportamentul neobişnuit. Persoanele cu această afecţiune pot să nu mai aibă empatie faţă
de alţii (capacitatea de a-i înţelege) sau pot spune lucruri nepoliticoase sau răutăcioase, sa aibă
momente de exhibiţionism sau să facă comentarii sexuale.
Simptomele de demenţă care debutează brusc sugerează o posibilă demenţă vasculară
sau un posibil delirium - confuzie de scurtă durată, datorata unei afecţiuni noi sau unei afecţiuni
mai vechi care se agravează.
Evoluţie
Demenţa progresează în timp, dar rapiditatea agravării depinde de la o persoană la alta.
Unele persoane pot avea manifestări minime până în fazele tardive ale bolii, alte persoane pierd
capacitatea de a efectua activităţi zilnice deja într-o fază precoce a bolii. Nu există până în
prezent posibilitatea unei vindecări. O persoană afectată de boala Alzheimer trăieşte în medie 8 -
10 ani de la apariţia primelor simptome, dacă nu intervin alte cauze intercurente de moarte.
Faza iniţială:
- pierdere a orientării
- pierderea capacităţii de a iniţia anumite activităţi
- neadaptare la situaţii noi şi nefamiliale
- reacţii întârziate şi capacitate de memorare încetinită
- tulburări de judecată, decizii greşite
- dificultăţi în utilizarea banilor
- tulburări de dispoziţie afectivă, iritabilitate, nelinişte
Faza intermediară:
- probleme în recunoaşterea persoanelor familiare
- dificultăţi la citit, scriere şi calcul
- greutăţi în a se îmbrăca singur
- probleme de gândire logică
- tulburări de dispoziţie accentuate, ostilitate faţă de persoane apropiate
- pierderea orientării temporale
- suspiciuni nejustificate, idei de persecuţie, gelozie, urmărire
- necesitatea unei supravegheri şi îngrijiri permanente
22
Faza avansată (tardivă):
- pacienţii nu-şi mai amintesc că trebuie să se spele, să se îmbrace, să meargă la toaletă
- pierd abilitatea de a mesteca alimentele, de a înghiţi, uită că au mâncat deja şi pretind să li - se
servească din nou masa
- dificultăţi în păstrarea echilibrului, dificultăţi de mers
- stări confuzive, uneori cu agitaţie, în special noaptea
- pierderea capacităţii de a comunica prin cuvinte
- pierderea controlului vezicii urinare sau intestinal (incontinenţă pentru urină şi fecale)
Complicaţii
În cazul acestor boli, pot să apară diferite complicaţii. Dintre cele mai frecvente şi grave
sunt infecţiile pulmonare sau renale. Acestea au drept cauză sedarea pe timp foarte îndelungat în
poziţie orizontală (la pat) şi care determină în cele din urmă decesul persoanei bolnave.
În cazul unor leziuni cerebrale preexistente, demenţa vasculară este permanentă, însă
dacă pacientul are simptome în urma unui traumatism, atunci acesta se poate recupera aproape în
totalitate, în funcţie de traumatism.
Astfel, debutul demenţei poate fi brusc sau gradual. Pronosticul este mai bun în cazul
apariţiei bruşte a simptomelor. Prognosticul este unul destul de ridicat având în vedere numărul
mare de persoane care se confruntă cu această boală.
Prognostic
În cazul unor leziuni cerebrale preexistente, demenţa este permanentă. Dacă simptomele
au survenit în urma unui traumatism, pacientul poate recupera total, în funcţie de traumatism.
Debutul demenţei poate fi brusc sau gradual.
Metode de investigare
Pentru a putea diagnostica demenţa avem nevoie atât de diagnosticarea proreiu-zisă a
acesteia cat şi de stabilirea etiologiei ei vasculare.
23
Testele de laborator de rutină în cazul demenţei sunt:
- dozarea acidului folic pentru identificarea unui deficit al acestei vitamine, care face
parte din grupul vitaminelor B
- Testul Ceasului Desenat, care prezintă o serie informaţii despre funcţionarea cognitivă
şi adaptativă generală
În cazuri rare, se poate face o biopsie cerebralăa atunci cand se suspectează o cauză de
demenţă care poate fi tratată.
Dacă totuşi nu se poate trata, dupa deces, se poate efectua o autopsie pentru a se
identifica cu certitudine cauza demenţei. Această informaţie poate fi utilă pentru membrii
familiei care pot fi îngrijoraţi în legătură cu cauzele genetice.
24
1. Evaluarea deficitelor cognitive, utilizând teste neuro-psihologice standard pentru
stabilirea şi cuantificarea sindroamelor demenţiale.
Dacă brusc apar semene ale unui accident vascular cerebral sau al unui accident
ischemic tranzitor trebuie chemată de urgenţă o ambulanţă. Astfel, este foarte important ajutorul
unui medic în cazul în care o persoană devine confuză, tulburată emoţional sau nu ştie cine este
sau unde se află. Toate acestea sunt semen de delirium şi pot fi semne precoce de demenţă.
25
CAPITOLUL III - ROLUL ASISTENTEI MEDICALE
ÎN PREGATIREA BOLNAVULUI PENTRU
EXPLORĂRILE CLINICE ȘI PARACLINICE
Pentru persoana bolnavă foarte importantă este explorarea clinică, însă pe lângă aceasta
explorarea paraclinică a devenit din ce în ce mai folosită şi apreciată. Prin intermediul activităţii
paraclinice bolnavul este examinat şi trebuie să fie cunoscută atât de către medic cât şi de către
asistentul medical.
Tehnica recoltării sângelui necesită parcurgerea unor paşi, astfel: asistentul medical se
spală pe mâini cu apa şi săpun, îmbracă mănuşile sterile, aspiră în seringă 0,4ml Citrat de Na
3,8%, aplică garoul pacientului pentru a pune în evidenţă vena, puncţioneazǎ vena şi desface
garoul, aspiră sânge pana la 2ml (1,6ml), retrage acul şi aplică un tampon cu alcool, scurge
amestecul sânge-citrat în eprubetă şi omogenizează lent, aşează eprubeta în stativ, îngrijeşte
pacientul după puncţie. La finalul intervenţiei asistentul pregăteşte produsul pentru laborator,
completând buletinul şi etichetează produsul pe care îl trimite la laborator.
26
RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU HEMOLEUCOGRAMĂ
Efectuarea tehnicii
27
Ionograma sanguină se va recolta dimineaţa pe nemâncate prin puncţie venoasă cu
stază, pe anticoagulant – heparina, prin metoda vacutainer. Se vor extrage cca 3-4 cm sânge
simplu, amestecându-se cu heparină până la omogenizare într-o sticluţă(metoda clasica)
RECOLTAREA GLICEMIEI
TIMPUL QUICK
RECOLTAREA COLESTEROLULUI
Pregătirea pacientului
1. Este foarte important ca pacientul să ştie procedură, pentru a fii liniştit şi pentru a
colabora
28
3. Recoltarea probelor biologice se poate face sub forma unei probe unice (de exemplu,
pentru determinarea glicemiei bazale) sau sub forma probelor multiple (de exemplu, testul de
toleranta la glucoza sau recoltarea urinei din 24 ore).
4. Pacientul să stea intr-o poziţie comoda (in poziţie şezânda sau în decubit dorsal).
Recoltare:
- se scoate tubul din ac, rotindu-l în sens invers acelor de ceas; acul rămâne în vena
- se dezinfectează zona aleasa pentru puncţionare cu ajutorul unui tampon steril îmbibat
în soluţie apoasa de izopropanol 70%, prin muscari circulare, din interior spre exterior, pentru a
îndepărta contaminanţii;
- după tamponare, se lasă sa se usuce zona înainte de a trece la puncţionare (daca zona
este umeda, poate fi indusa hemoliza probei);
RECOLTAREA URINII
Materiale necesare recoltării de urină sunt: urinar, ploscă, muşama, aleză, materiale
pentru igiena organelor externe.
29
EFECTUAREA ELECTROENCEFALOGRAMEI
Asistentul medical pregăteşte pacientul atât fizic cat şi psihic. Astfel, pregătirea psihică
constă în eliminarea factorilor emoţionali, convingerea pacientului asupra inofensivităţii tehnicii
(nu e dureros,durează aproximativ o ora) şi asigurarea odihnei necesare şi a liniştii
corespunzătoare atât înainte cat şi în timpul examinării.
Efectuarea tehnicii:
TOMOGRAFIA COPUTERIZATĂ
30
Durata unei examinări este de cca.30 minute. Iradierea pacientului este minima. Se poate efectua
cu sau fără substanţă de contrast.
Asistentul medical pregăteşte pacientul pentru realizarea tomografiei astfel, mai întâi
acesta pregăteşte camera de examinat care trebuie să aibă temperatura de minim 20gradeC,
pentru că pacientul va fi dezbrăcat, apoi transportă pacientul în camera de analiză. Pacientul nu
trebuie să aibă bijuterii sau obiecte de metal şi îl va sfătui să stea într-o anume poziţie şi se va
îndepărta de acesta în momentul analizei, deoarece emană radiaţii.
ADMINISTRAREA PERFUZIEI
Introducerea lichidelor se poate face prin ace metalice fixate direct în venă, prin canule
de material plastic ce se introduc transcutanat prin lumenul acelor sau chirurgical, prin
evidenţierea venei în care se fixează o canulă de plastic ce se menţine chiar câteva săptămâni.
- soluţii hidrante în sticle R.C.T. închise cu dop de cauciuc şi armătură metalică sau în
pungi originale de material plastic, riguros sterilizate şi încalzite la temperatura corpului;
- garou de cauciuc;
- tăviţa renală;
- o perna muşama;
- 1- 2 pense sterile;
- o pensă hemostatică;
31
- casolete cu comprese sterile;
- substanţe dezinfectante;
- alcool;
- tinctura de iod;
- romplast;
- foarfece;
- vată.
Se scoate tifonul sau celofanul steril de pe flacon, se desprinde sau se topeşte la flacără
parafina de pe suprafaţa dopului, care se dezinfectează cu alcool.
Se coboară progresiv portacul, până când tubul se umple cu lichid, fiind eliminate
complet bulele de aer.
32
Se aşează bolnavul pe pat, în decubit dorsal, cât mai comod, cu antebraţul în extensie şi
pronaţie.
Se aşează sub braţul ales o pernă tare, acoperită cu muşama şi câmp steril.
Efectuarea perfuziei
Dacă este necesar se pregăteşte cel de-al II-lea flacon cu substanţă medicamentoasă,
încălzindu-l la temperatura corpului.
PUNCŢIA VENOASĂ
Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac
de puncţie.
33
Scop:
Locul puncţiei:
- venele de la plica colţului (bazilică şi cefalică) unde se formează un „M” venos prin
anastomozarea lor
- venele antebraţului
- venele subclaviculare
- venele femurale
Pregătirea puncţiei:
Materiale:
- instrumentar şi materiale sterile, ace de 25-30 mm, diametrul 6/10, 7/10, 10/10 mm –
în funcţie de scop, seringi de capacitate – în funcţie de scop, pense, mănuşi chirurgicale,
tampoane
- alte materiale – garou sau bandă Esmarch, eprubete uscate şi etichetate, cilindru
gradat, fiole cu soluţii medicamentoase, soluţii perfuzabile, tăviţă renală (materialele se vor
pregătii în funcţie de scopul puncţiei)
Pacientul:
34
se aşează într-o poziţie confortabilă atât pentru pacient, cât şi pentru persoana care execută
puncţia (decubit dorsal)
- se dezinfectează tegumentele
Execuţia puncţiei:
- se fixează seringa, gradaţiile fiind în sus, acul ataşat cu bizoul în sus, în mâna dreaptă,
între police şi restul degetelor;
35
GLICEMIA DIN DEGET.
Trebuie să precizăm că testele care determină glicemia recoltând sânge din deget, deşi
sunt foarte folositoare şi practice, nu au o suficientă acurateţe pentru a diagnostica un caz nou.
Glicemia măsoară nivelul de zahar din sânge. Un nivel crescut al glicemiei se poate
corela fie cu nerespectarea postului de 8 ore înainte de recoltare fie cu diabetul zaharat.
36
ANALIZA COMPARATIVA A CAZURILOR
I. CULEGEREA DATELOR
DATE CULESE PACIENTUL 1 PACIENTUL 2 PACIENTUL 3
INITIALE P.M. I.C. G.A.
VARSTA 37 ani 80 ani 47 ani
SEX masculin feminin masculin
OCUPATIA somer Pensionara salariat
CONDUITA DE VIATA SI corespunzatoare Locuieşte singură într-o Locuieste cu copiii la apartament
MUNCA garsonieră, condiţii relativ
igienice.
GREUTATE 78 kg 60 kg 75kg
INALTIME 163 cm 155 cm 165cm
GRUP SANGUIN, Rh A II, Rh+ B III, Rh+ A II, Rh+
ALERGII neaga neaga Indometacin
TRATAMENT Nu este Nu este Nu este
URMAT/RESPECTAT
APP apendicectomie Varicela, hepatita A in urma cu Fara semnificatie
48 de ani
AHC Fara semnificatie Fara semnificatie Fara semnificatie
MOTIVELE INTERNARII Prezintă tulburări calitative de - pierderea memoriei, Dificultate în comunicarea
percepţie de tipul halucinaţiilor deteriorare intelectuală şi
verbală.
auditive. Dificultăţi de concentrare semne neurologice de focat
şi de menţinere a atenţiei, - labilitatea emoţionala cu Strategii individuale ineficace.
hipoprosexie spontană şi voluntară. dispoziţie depresiva tranzitorie
Diminuarea apetitului alimentar.
Hipomnezie de fixare şi de evocare. - pierderea stării de conştientă
Orientat temporo-spaţial, auto-şi Tendinţă de izolare, retragere în
allopsihic. Gândire cu flux sine
ideoverbal mai lent, ideaţie
interpretative-delirantă de urmărire.
Somn Indus medicamentos;
37
dificultăţi adaptativ-relaţionale in
mediul social.
ISTORICUL BOLII Pacient aflat în evidenţa, Spitalului Pacienta I.C, în vârstă de 80 ani din cele relatate de copii aflăm
de Psihiatrie Ploiesti, se internează care prezintă în ziua precedentă că în urmă cu 2 luni soţia fiind
pentru o nouă decompensare a vertij, cădere spre stânga foarte bolnavă a decedat.
simptomatologiei de aspect urmata de pierderea conştiinţei.
discordant manifestată prin
nelinişte psihomotorie, iritabilitate,
halucinaţii auditive, insomnia.
DIAGNOSTICUL LA Schizofrenie Demenţă Alzheimer şi depresie reactivă de doliu
INTERNARE vasculară
DATA INTERNARII 07.10.2017 01.04.2018 03.04.2018
38
PACIENTUL 2 Nevoia de a respira şi a avea o bună -respiraţie dificilă -Uneori senzaţie de sufocare
circulaţie -deshidratare - deshidratare prin aport hidric
Nevoia de a bea şi a mânca - depresie insuficient
Nevoia de a evita pericolele -afazie - dificultatea de a se adapta la o
Nevoia de a comunica boală
PACIENTUL 3 Nevoia de a evita pericolele - depresie -decesul sotiei
Nevoia de a comunica
39
PACIENTUL 2 - Pacientul să fie alimentat conform nevoilor organismului
- Pacientul să fie echilibrată hidroelectrolitic
- Pacientul să aibă un somn liniştit
PACIENTUL 3 - pacientul să-şi îmbunătăţească comunicarea verbală, prin exprimarea efectivă a gândurilor şi a
sentimentelor sale personalului şi familiei cu minim de frustrare.
- pacientul să-şi recapate dispoziţia sufletească pozitivă şi spontaneitatea
- pacientul să se alimenteze şi hidrateze corespunzător
IV.
APLICAREA IN PRACTICA A INTERVENTIILOR
PACIENTUL 1
DATA INTERVENTII AUTONOME SI DELEGATE EVALUARE
40
-i se favorizează odihna pacientului, prin suprimarea 09.10.2017 - pacientul participă la activităţile cotidiene dacă
surselor care-i pot determina insomnie: reducerea este solicitat; s-a redobândit interes pentru majoritatea
zgomotului, evitarea discuţiilor cu voce tare, închiderea activităţilor
09- uşilor la salon 10.10.2017 - pacientul comunică eficient cu echipa medicală
10.10.2017 - a.m. va ajuta pacientul să evite starea depresivă
- stabileşte relaţii de încredere cu pacientul;
-determină pacientul să participe la activităti recreative,
educative care să-i permită recâştigarea
PACIENTUL 2
DATA INTERVENTII AUTONOME SI DELEGATE EVALUARE
- calculez zilnic raţia alimentara ţinând cont de starea în - pacientul se conformează şi respectă regimul alimentar.
repaus a pacientului şi la necesarul de bază de 1375 de
cal/zi
03- - după prânz îi recomand ore de odihnă deoarece în
04.04.2018 această perioadă procesul de digestie blochează energia
organismului prin angajarea unei mari cantităţi de sânge
la nivelul organelor
41
- măsor funcţiile vitale - pacientul are un aport hidric satisfăcător
- ofer pacientului cantitatea de lichide necesară
-administrez medicatia la indicatiile medicului
05-
06.04.2018
PACIENTUL 3
DATA INTERVENTII AUTONOME SI DELEGATE EVALUARE
Comunic cu pacientul într-o modalitate apropiată şi 03.04.218 - pacientul este trist închis în sine.
modestă, evit surplusul de informaţii şi complicitate 04.04.2018 - pacientul începe să-şi exteriorizeze sentimentele.
pentru ca pacientul să simtă înţelegerea şi să
dobândească încredere în persoanele cu care comunică.
03-
04.04.2018
Discut cu pacientul, îl ascult empatic, sunt calm şi 05.04.2018 - pacientul începe să-şi exprime sentimentele şi
tolerant. este dispus să zâmbească.
îl încurajez să-şi exprime sentimentele şi ceea ce simte în 06.04.2018 - îşi recapătă dispoziţia pozitivă
05- anumite situaţii conflictuale. îl laud când face progrese.
06.04.2018 Administrez medicamentaţia prescrisă.
42
Explic necesitatea unei alimetaţii corecte pentru a - depune efort pentru a se relaţiona cât mai bine cu cei din jur.
compensa carenţele. - nu are divergente cu nimeni în timpul spitalizării şi
colaborează cu cei din jur.
07- Recomand pacientului consumul zilnic de cel puţin 2 1
08.04.2018
lichide, în special sucuri naturale de fructe.
Ajut la determinarea obiceiurilor alimentare ale
pacientului, încurajez pacientul să mănânce, să servească
masa alături de pacienţii pe care îi agreează.
Vorbesc cu pacientul despre singurătatea lui, despre
preocupările lui anterioare şi caut împreună cu el metode
care să-i uşureze relaţionarea cu alte persoane.
43
V. EXTERNAREA
44
EXAMENE PARACLINICE
PACIENTUL 1
ANALIZA MOD DE VALOAREA VALOAREA OBSERVATII
RECOLTARE OBTINUTA NORMALA
GLICEMIE Punctie capilara 90 mg % 80-110Mg % Valoare normala
3 3
HLG Punctie venoasa, WBC: 8200/mm 4200-8000 /mm Valoare usor crescuta
vacutainer cu dop mov, RBC: 4.5x10^6/µ 4.2 – 5.4x10^6/µ
cu cristale EDTA- 0,5 mg PLT: 8100/mm3 4000 – 8000/mm3
Hb: 352000/mm3 150.000 – 400.000/mm3
Ht: 16g/dl 12 – 15g/dl
UREE Puncție venoasa, pacient 0,34 g / l 0,10-0,50 g / l Valoare normala
a-jeun, vacutainer rosu ,
fara anticoagulant
COLESTEROL Puncție venoasa, pacient 216 mg/dl 50-200 mg/dl Valoare crescuta
a-jeun, vacutainer rosu ,
fara anticoagulant
VSH 2h Puncție venoasa, pacient 27 mm/h 12-16 mm/L Valoare crescuta
a-jeun, vacutainer cu
dop negru, cu citrat de
sodiu 3,8%
VSH 1h Puncție venoasa, pacient 13 mm / h 8-12 mm / h Valoare crescuta
a-jeun, vacutainer cu
dop negru, cu citrat de
sodiu 3,8%
PACIENTUL 2
ANALIZA MOD DE VALOAREA VALOAREA OBSERVATII
RECOLTARE OBTINUTA NORMALA
GLICEMIE Punctie capilara 97 mg % 80-110Mg % Valoare normala
TGO Puncție venoasa, 60 u/L 2-20 u/L Valoare crescuta
pacient a-jeun,
45
vacutainer rosu , fara
anticoagulant
TGP Puncție venoasa, 61 u/L 2-16 u/L Valoare crescuta
pacient a-jeun,
vacutainer rosu , fara
anticoagulant
UREE Puncție venoasa, 64.4 mg/% 20-40 mg % Valoare crescuta
pacient a-jeun,
vacutainer rosu , fara
anticoagulant
ACID URIC Puncție venoasa, 3.90 mg % 2-6 mg % Valoare normala
pacient a-jeun,
vacutainer rosu , fara
anticoagulant
BILIRUBINA Puncție venoasa, 3.14 mg/dl 0.2-1.2 mg/dl Valoare crescuta
TOTALA pacient a-jeun,
vacutainer rosu , fara
anticoagulant
COLESTEROL Puncție venoasa, 215 mg/dl 50-200 mg/dl Valoare usor crescuta
pacient a-jeun,
vacutainer rosu , fara
anticoagulant
PACIENTUL 3
ANALIZA MOD DE VALOAREA VALOAREA OBSERVATII
RECOLTARE OBTINUTA NORMALA
GLICEMIE Punctie capilara 90 mg % 80-110Mg % Valoare normala
TGO Puncție venoasa, 684 u/L 2-20 u/L Examen biochimic
pacient a-jeun,
46
vacutainer rosu , fara
anticoagulant
TGP Puncție venoasa, 847 u/L 2-16 u/L Valoare crescuta
pacient a-jeun,
vacutainer rosu , fara
anticoagulant
UREE Puncție venoasa, 10.16 mg/% 20-40 mg % Valoare scazuta
pacient a-jeun,
vacutainer rosu , fara
anticoagulant
ACID URIC Puncție venoasa, 6 mg % 2-6 mg % Valoare normala
pacient a-jeun,
vacutainer rosu , fara
anticoagulant
FIBRINOGEN Puncție venoasa, 310 mg % 200-400mg% Valoare crescuta
pacient a-jeun,
vacutainer rosu , fara
anticoagulant
COLESTEROL Puncție venoasa, 180 mg/dl 50-200 mg/dl Valoare normala
pacient a-jeun,
vacutainer rosu , fara
anticoagulant
47
Se transporta bolnavul in camera de se hartie, pacienta a fost
inregistrare, de preferinta cu caruciorul, cu ajutata sa se imbrace, iar
10-15 minute inainte de inregistrare. tehnica a fost notate in
Bolnavul va fi culcat comod pe patul de foaia de observatie
consultatii si va fi rugat sa-si relaxeze
musculatura.
07.10.2017 Electrozii se monteaza pe partile moi ale
extremitatilor.
Sub placa de metal a electrozilor se pune
o pasta speciala pentru electrozi sau o
panza inmuiata intr-o solutie de electrolit
(o lingura de sare la un pahar de apa). Cei
10 electrozi ( 4 pentru membre si 6
precordiali) se fixeaza pe bolnav in felul
urmator :
Montarea electrozilor pe membre :
- Rosu- mana dreapta
- Galben- mana stanga
- Verde- picior stang
- Negru- picior drept
Montarea electrozilor precordiali:
V1 - spatiul IV intercostal, pe marginea
48
dreapta a sternului
V2 spatiul IV intercostal, pe marginea
stanga a sternului (corespunde peretelui
anterior al ventriculului drept)
V3 - este situat la jumatatea distantei dintre
V2 si V4 si corespunde septului
interventricular
V4 - spatiul V intercostal stang pe linia
medioclaviculara (apex)
V5 si V6 - sunt situate la acelasi nivel cu
V4, respectiv pe linia axilara anterioara si pe
linia axilara mijlocie stanga
Dupa montarea electrozilor pe pacient,
se pune in functiune aparatul ; se lasa o
perioada pentru stabilizare, apoi se trece la
testare.
Dupa inregistrarea cardiogramei se
indeparteaza electrozii de pe pacient si se
noteaza pe electrocardiograma numele,
prenumele, varsta, inaltimea, greutatea,
medicatia folosita, data si ora inregistrarii,
semnatura celui care a efectuat
49
inregistrarea .
50
urmator :
Montarea electrozilor pe membre :
- Rosu- mana dreapta
- Galben- mana stanga
- Verde- picior stang
- Negru- picior drept
Montarea electrozilor precordiali:
V1 - spatiul IV intercostal, pe marginea
dreapta a sternului
V2 spatiul IV intercostal, pe marginea
stanga a sternului (corespunde peretelui
anterior al ventriculului drept)
V3 - este situat la jumatatea distantei dintre
V2 si V4 si corespunde septului
interventricular
V4 - spatiul V intercostal stang pe linia
medioclaviculara (apex)
V5 si V6 - sunt situate la acelasi nivel cu
V4, respectiv pe linia axilara anterioara si pe
linia axilara mijlocie stanga
Dupa montarea electrozilor pe pacient,
se pune in functiune aparatul ; se lasa o
51
perioada pentru stabilizare, apoi se trece la
testare.
Dupa inregistrarea cardiogramei se
indeparteaza electrozii de pe pacient si se
noteaza pe electrocardiograma numele,
prenumele, varsta, inaltimea, greutatea,
medicatia folosita, data si ora inregistrarii,
semnatura celui care a efectuat
inregistrarea .
52
extremitatilor.
Sub placa de metal a electrozilor se pune
o pasta speciala pentru electrozi sau o
panza inmuiata intr-o solutie de electrolit
(o lingura de sare la un pahar de apa). Cei
10 electrozi ( 4 pentru membre si 6
precordiali) se fixeaza pe bolnav in felul
urmator :
Montarea electrozilor pe membre :
- Rosu- mana dreapta
- Galben- mana stanga
- Verde- picior stang
- Negru- picior drept
Montarea electrozilor precordiali:
V1 - spatiul IV intercostal, pe marginea
dreapta a sternului
V2 spatiul IV intercostal, pe marginea
stanga a sternului (corespunde peretelui
anterior al ventriculului drept)
V3 - este situat la jumatatea distantei dintre
V2 si V4 si corespunde septului
interventricular
53
V4 - spatiul V intercostal stang pe linia
medioclaviculara (apex)
V5 si V6 - sunt situate la acelasi nivel cu
V4, respectiv pe linia axilara anterioara si pe
linia axilara mijlocie stanga
Dupa montarea electrozilor pe pacient,
se pune in functiune aparatul ; se lasa o
perioada pentru stabilizare, apoi se trece la
testare.
Dupa inregistrarea cardiogramei se
indeparteaza electrozii de pe pacient si se
noteaza pe electrocardiograma numele,
prenumele, varsta, inaltimea, greutatea,
medicatia folosita, data si ora inregistrarii,
semnatura celui care a efectuat
inregistrarea .
54
MEDICATIA ADMINISTRATA
PACIENTUL 1
PACIENTUL 2
PACIENTUL 3
55
ALIMENTATIA PACIENTULUI
PACIENTUL 1
PACIENTUL 2
PACIENTUL 3
56
SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE VEGETATIVE
PACIENTUL 1
DATA T.A. PULS RESPIRATIE TEMPERATURA DIUREZA SCAUN
O
07.10.2017 140/90mmHg 82 18 36.7 C 2600ml Normal
08.10.2017 115/70mmHg 67 16 37.2OC 2400ml Normal
O
09.10.2017 120/80mmHg 70 16 37.0 C 2400ml Normal
O
10.10.2017 125/90mmHg 64 17 36.7 C 2100ml Normal
PACIENTUL 2
DATA T.A. PULS RESPIRATIE TEMPERATURA DIUREZA SCAUN
01.04.2018 150/90mmHg 75 19 36.9OC 2800ml Normal
02.04.2018 125/85mmHg 65 18 37.0OC 2500ml Normal
03.04.2018 120/80mmHg 64 16 36.6OC 2550ml Normal
04.04.2018 120/70mmHg 66 17 36.7OC 2200ml Normal
05.04.2018 122/90mmHg 71 18 36.9OC 2000ml Normal
PACIENTUL 3
DATA T.A. PULS RESPIRATIE TEMPERATURA DIUREZA SCAUN
03.04.2018 90/65mmHg 70 20 36.8OC 2600ml Normal
04.04.2018 100/60mmHg 60 17 36.9OC 2400ml Normal
05.04.2018 120/80mmHg 66 15 36.7OC 2450ml Normal
06.04.2018 120/70mmHg 71 19 36.9OC 2100ml Normal
07.04.2018 110/70mmHg 68 18 36.9OC 2000ml Normal
57
CONCLUZII
Demenţa vasculară este o boală care are o paletă largă de manifestări, astfel
predominante sunt accidentele vasculare cerebrale care dacă sunt în număr mare, dar de mici
dimensiuni, atunci acestea conduc la pierderea bruscă a abilitaţilor mentale brusc; HTA la care
se adaugă bolile metabolice ca: obezitatea, dislipidemii.
De asemenea, diferenţierea corectă a bolii: demenţa vasculară sau boala Alzheimer este
esenţială în oferirea unui tratament corect, deoarece cele două boli au manifestări asemănătoare.
Deşi nu este neapărat o urgenţă medicală demenţa vasculară este o patologie care poate
fi amelioră atâta timp cât pacientul cu antecedente de AVC, HTA sau alte boli metabolice
asociate celor cerebro-vasculare sau cardiace se prezintă la medic, pentru controale iar în cazul
suspicionării demenţei vasculare medicul realizează examinările corespunzătoare şi face o
diagnosticare corectă, prescrie o terapie farmacologică adecvată şi urmăreşte în timp răspunsul la
tratament şi evoluţia bolii.
Depresiile reactive constituie modul de reacţie psihică a unor persoane supuse unor
factori depresivi. Este de remarcat faptul că, intensitatea şi durata simptomatologiei depresive
reactive nu este întotdeauna în raport direct cu gravitatea traumei psihice.
Modalitatea de a reacţiona la aceeaşi traumă diferă de la individ la individ şi chiar la
aceeaşi persoană, în funcţie de vârsta şi starea de sănătate psihosomatică. Uneori, persistenţa
amintirii psihotraumei poate afecta negativ viitoarele experienţe în viaţă, generând schimbări
psihopatologice profunde.
S-a constat faptul că la tineri, depresiile reactive sunt mai intense şi de scurtă durată, pe
când la vâstnici, ele sunt de o intensitate mai scăzută, dar au caracter persistent.
Un rol important îl deţine nivelul de realizare socio-profesională, persoanele cu un
puternic suport social, se adaptează mai uşor stresului, pe când cei cu un suport social deficitar
sunt mult mai vulnerabili la schimbările de viaţă.
Atunci când beneficiază de diagnostic şi tratament adecvat, depresia reactivă are evoluţie
favorabilă, remisionând în 3 - 4 săptămâni, maxim 2 - 3 luni.
58
După externare, un rol important în reabilitarea pacientului revine familiei într-un sens
larg societăţii. Personalul medical mediu, aduce o contribuţie importantă în procesul de
reabilitare a pacientului încă din momentul internării, prin acordarea de atenţie, sprijin,
asigurarea condiţiilor optime de spitalizare, supraveghere şi administrare de tratament.
Personalul medical mediu este de asemenea implicat în realizarea primelor măsuri, ţinând
de educţia pentru sănătate şi profilaxie.
59
BIBLIOGRAFIE
1. Băcilă C., Pereanu M., Particularităţi ale tulburărilor psihice întâlnite în boala
celebro-vasculară, AMT, vol II, nr. 3, 2011,
http://www.amtsibiu.ro/Arhiva/Nr%203%20integral.pdf
2. Brun A, Levy R., Vascular Dementia: pathological findings, în B. A, în Dementia,
London, 2003
3. Brown J, Hillam J., Your questions ansered, Editura Churchill, Livingstone, 2004
9. Farrer L, Adrienne Cupples, Haines J. (2007), Effects of Age, Sex, and Etnicity on
the Assocition between apoprotein E genotype and Alzheimer"s disease., JAMA , 278, 2007,
1348-1356
11. Hackinski VC, Illiff L., Zilka E., Cerebral blood flow în Dementia. Arch. of
Neurology, 2004
60