Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
Proiect tehnologic
Dezvoltarea competenţelor
comunicative în cadrul orelor de
limba română în clasele primare
A realizat:
Secrieru Nina,
învăţătoare în şcoala nr.68,
loc. Dobrogea
mun. Chişinău
Cuprins
I. Introducere .............................................................................................. 3
2
I. Introducere
Dacă copilul, îndrumat de profesor,
înţelege gîndul exprimat de poet şi
însuşeşte forma în care a fost expus,
încă nu înseamnă că-şi antrenează
darul vorbirii, aceasta îi îmbogăţeşte
orizontul de cunoaştere, dar
capacităţile de exprimare pot rămîne
absolut atrofiate.
Uşinski
Democratizarea vieţii sociale şi spirituale, procesul de reeuropenizare, în
condiţii social-istorice şi cultural-spirituale noi, creează şi o serie de probleme ce
ţin de integrarea socială prin dialogul multicultural al cetăţenilor. Una din
soluţiile recunoscute ca eficiente pe plan mondial şi confirmate prin studii şi
cercetări în ultimul timp şi pe plan naţional în integrarea socio-culturală a
cetăţenilor este formarea şi dezvoltarea competenţelor de comunicare la elevi,
acest tip de competenţe asigurînd concomitent şi o mai bună implicare a lor în
procesul instructiv-educativ, şi formarea unei personalităţi capabile să se
integreze plenar în realităţile noii societăţi.
Problema dezvoltării competenţelor comunicative ale elevilor prin studierea
operelor literare devine astfel una dintre cele prioritare, ştiindu-se că educaţia
lingvistică a elevilor contemporani se realizează preponderent pe texte literare.
Astfel Concepţia educaţiei lingvistice şi literare (Vl.Paslaru, 1985) pune accent
pe dezvoltarea competenţelor comunicative ale elevilor, ei trebuind să poată
realiza o comunicare liberă şi deplină în diverse situaţii şi acte comunicative, să
recepteze /comenteze/ analizeze facil textele literare.
Experienţa mondială şi naţională a evoluat foarte mult în ultimii ani graţie
noilor obiective ale învăţămîntului general şi, în special, celor ale predării-
învăţării limbii şi literaturii române. Studiul experienţei de predăre-învăţare a
limbii şi literaturii romane în şcolile din Republica Moldova, a literaturii de
specialitate, dezvăluie obiectivele înaintate de societate şi stipulate în
documentele conceptual-normative, organizarea şi realizarea procesului
educaţional în vederea atingerii lor. Cercetările în domeniul dat demonstrează, de
3
asemenea, că învăţătorii posedă suficiente cunoştinţe de proiectare, desfăşurare şi
evaluare a procesului educaţional la lecţiile de limba şi literatura romană în
vederea dezvoltării competenţelor comunicative ale elevilor şi a valorificării
potenţialului lor creativ în baza obiectivelor educaţionale stabilite.
În didactica particulară şi în practica predării limbii şi literaturii române în
şcoală s-a creat o situaţie, cînd, pe de o parte, strategiile didactice se dezvoltă
multilateral, iar, pe de altă parte, problema dezvoltării competenţelor
comunicative la elevi rămîne în continuare cercetată.
Pornind de la ideea că limba rămîne a fi „întîiul mare poem al unui popor”
(L. Blaga), este depozitul istoriei şi eroismul poporului, a concepţiei despre viaţă,
a credinţelor, legendelor şi miturilor, însuşirea limbii materne are o importanţă
deosebită în formarea personalităţii omului, în general, şi-n special a copilului,
pentru că limba constituie principalul mijloc de comunicare.
La baza activităţii umane stă comunicarea verbală, iar însuşirea şi
dezvoltarea limbajului au loc în procesul comunicării.
Elevul trebuie să posede un limbaj corect din punct de vedere fonetic,
lexical şi gramatical.
În cercetarea problemei dezvoltării competenţelor comunicative în cadrul
orelor de limba română în clasele primare mi-am propus următoarele obiective:
O1 - analiza surselor bibliografice psihologice şi pedagogice din perspectiva
cercetării;
O2 - stabilirea reperelor pedagogice ale stimulǎrii creativitǎţii la vîrstă
şcolară mică;
O3 - sintetizarea rezultatelor, elaborarea concluziilor şi a recomandărilor
practice.
Pentru elucidarea teoretică a problemei am aplicat următoarele metode:
documentarea ştiinţifică, metoda modelării teoretice, metodele analitico-sintetice,
observarea.
Scopul studierii limbii române în perioada şcolarităţii obligatorii este
formarea unui tînăr cu o cultură comunicaţională şi literară de bază, capabil să
înţeleagă lumea, să comunice şi să interacţioneze cu semenii, să-şi utilizeze în
mod eficient şi creativ capacităţile proprii pentru rezolvarea unor probleme
concrete din viaţa cotidiană, să poată continua în orice fază a existenţei sale
procesul de învăţare, să fie sensibil la frumosul din natură şi la cel creat de om.
4
II.Bazele psihopedagogice ale dezvoltării vorbirii elevilor claselor
primare
8
III. Repere metodologice privind dezvoltarea competenţelor
comunicative în cadrul orelor de limba română în clasele primare
9
Încercăm la lecţii să creem şi noi mici povestiri, basme, snoave ceea ce le
impulsionează mult imaginaţia creatoare.
Pentru a reuşi prelucrarea didactică ţin cont de conţinutul materialului, de
pregătirea generală a clasei. Pot să enumăr cîteva reguli de care mă conduc:
• selectez atent prodesele literare (conţinut, formă, dimensiuni);
• folosesc mijloace de învăţămînt adecvate textului şi obiectivelor urmărite
(ilustraţii, filme, albumuri, discuri, planşe);
• stabilesc un plan corespunzător de desfăşurare a modalităţilor şi tehnicilor
de prelucrare.
Mă strădui să-i deprind pe elevi cît mai timpuriu să-şi ordoneze materialul
pe care îl au de comunicat. Către sfîrşitul clasei I încep exerciţii de iniţiere a
elevilor în deprinderea de a-şi întocmi un plan de povestire. La început povestirea
elevilor să o ajut de un suport senzorial (set de ilustraţii ce se succed în ordinea
episoadelor redate în povestire, imagini, planşe).
Cu timpul deprinderea de a povesti se formează de aceea materialul intuitiv
îl reduc şi solicit elevul mai mult în direcţia recunoaşterii. În această fază
utilizeze procedee variate:
prezint ilustraţia ce relevă primul episod al povestirii şi apoi le cer elevilor
să continuie povestirea;
le citesc fragmentul de început;
selectiv le introduc anumite ilustraţii, cerîndu-le elevilor să amplaseze
episodul respectiv la locul potrivit;
le cer elevilor să reproducă toate episoadele numai cu ajutorul unor
întrebări de sprijin.
Pe parcursul lecţiilor apelez şi la desfăşurarea următoarelor activităţi:
o Povestirea pe bază de plan dat.
o Povestirea pe baza unui plan formulat de elevi.
o Povestiri create de elevi.
o Povestirea prin trecerea acţiunii de la persoana I la persoana a III-a,
fără a le cere elevilor juctificarea gramaticală.
Expresivitatea verbală a micului autor o deprind prin:
10
redarea conţinutului unei povestiri cunoscute, respectînd
succesiunea logică a episoadelor cu exprimare clară, corentă,
expresivă;
continuarea expunerii întrerupte în punctul culminant şi găsirea
uneia sau mai multor variante de deznodămînt.
În scopul dezvoltării competenţelor comunicative în cadrul orelor de limba
română utilizez aşa tehnici ca:
1. LECTURA GHIDATĂ
Metoda este alcătuită din mai multe procedeie. Se lucrează cu un text
artistic absolut necunoscut care în prealabil este împărţit în fragmente (de către
învăţător). După etapa pregătitoare (informaţie despre autor, explicarea
cuvintelor necunoscute, conversaţie introductivă), elevii citesc textul pe
fragmente. Se opresc după fiecare fragment şi fac presupuneri. Răspunsul la
întrebarea: Cum credeţi ce se va întîmpla în continuare? (îşi expun părerile 3-4
elevi). Apoi este citit fragmentul următor.
Notă: se aplică la predare.
3. LECTURA ÎMPOTRIVĂ
Notă: se practică la consolidare (la reflecţie).
Se lucrează cu un text artistic analizat detaliat. Textul parcă e întors pe dos.
Exemplu: fragmentul „La cireşe”
- Ce s-ar fi întîmplat dacă Ion ar fi fost acasă?
11
- Ce s-ar fi întîmplat dacă acasă ar fi fost moş Vasile şi nu mătuşa Mărioara?
- Ce s-ar fi întîmplat dacă mătuşa Mărioara ar fi reuşit să se urce în copac?
4. DIAGRAMA VENN
Notă: se aplică la consolidare
Exemplu:
13
„De ce trebuie să studiem gramatica?”
Gramatica trebuie să se studieze pentru ca noi să ne putem exprima corect
gîndurile şi cei din jur să ne înţeleagă corect. Fără studierea profundă a gramaticii
nu ne putem socoti oameni culţi.
B – bun, blînd
O – obraznic, onest
B – bun
O – ospitalier
C – curajos, cuminte
E – educat
L – liniştit
14
9. CINCINEL
Notă: se practică la reflecţie (consolidare)
O poezie alcătuită din 5 versuri, respectînd schema:
1. un substantiv;
2. 2 adjective;
3. 3 verbe;
4. un enunţ din 4 cuvinte cu sens generalizat;
5. o comparaţie.
Exemplu:
Ghiocelul
Firav, blînd
A ieşit, se luptă, încearcă
Să învingă gerul crunt
Ce se zbate ca o fiară.
IV. Concluzii
15
depozitul cel mai sacru lăsat de
generaţiile trecute şi care merită să
fie păstrat”.
(Vasile Alecsandri)
„Limba este cel mai preţios tezaur pe
care-l moştenesc copiii de la părinţi,
Şcoala contemporană străbate un amplu şi profund proces de integrare şi
dezvoltare, care influenţează intensificarea vieţii colective a elevilor, în complexa
acţiune de instrucţie şi educaţie. Dezvoltarea exprimării orale şi scrise, condiţie
primordială în instruirea şi educarea elevilor pentru formarea personalităţii lor,
pentru pregătirea participării la viaţa socială îşi găseşte cea mai înaltă expresie în
cadrul disciplinei LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ – a ariei curriculare,
sugestiv intitulată , LIMBĂ ŞI COMUNICARE.
Deşi la formarea şi dezvoltarea limbajului contribuie întreg mediul social şi
cultural în care se dezvoltă copilul, un rol deosebit în perfecţionarea exprimării îl
ocupă studiul limbii. Limba română, ca disciplină de învăţămînt, are o
importanţă covîrşitoare, deoarece de însuşirea corespunzătoare a acesteia
depinde evoluţia intelectuală a elevilor, pregătirea la celelalte discipline, însăşi
viaţa şi activitatea socială viitoare. Învăţarea limbii române este o necesitate,
dascălul avînd, după cum susţine Titu Maiorescu una din cheile cele mai mari ce
deschid poarta viitorului nostru naţional.
Un obiectiv central al studiului limbii române în ciclul primar este
dezvoltarea competenţelor elementare de comunicare orală şi scrisă ale elevilor.
Aceasta înseamnă că, nu are doar rolul de „alfabetizare” a elevilor, ci şi de
familiarizare cu cele mai eficiente tehnici sau instrumente ale activităţii
intelectuale, care îi conduc pe elevi să înveţe folosind cartea ca sursă de
informare şi formare. A sădi în sufletele elevilor dragostea pentru limba
română, a-i învăţa să vorbească şi să scrie corect, este o înaltă îndatorire a
învăţătorului, deoarece: „...limba e stăpîna noastră ... este însăşi floarea
sufletului românimii.” (Mihai Eminescu)
16