Vous êtes sur la page 1sur 7

Hematopoieza

Organele la nivelul carora se desfasoara hematop sunt ficatul,maduva osoasa si organele limfatice.Hematopiezei i se disting 2
stadii :embrionar si de hematopoeza a adultului.Stadiu embrionar cuprinde urm etape:prehepatica, hepatica, hepato-spleno-ganglionar
limfatica, medular limfatica.Perioada megaloblastica cuprinde primele 75 de zile de viata, ficatul se implica in toata durata de viata
embrion –fata atingand un maxim la sf lunii a 4a spre a descreste ulterior progresiv pana la finele primei luni d viata postnatala.Ulterior,
capacitatea functionala hematoformatoare fiin preluata de catre maduva rosie a oaselor si a ggl limfatici.Desi la adult ficatul nu
desfasoara a ctivitate hematopietica, in diverse boli ale sangelui ficatul isi poate reactiva capacitatea hematoformatoare.
b.compart de dezv a hematopiiezei la adult-la adult tesutul cellular hematopoietic,formator de lemente mieloide, este reprezentat de catre
maduva rosie din tesutul spongios al oaselor late.Oasele pe langa maduva rosie contin si maduva galbena si maduva alba.Transf
maduvei rosii in maduva alba este rapida in max 48 h.Procesul este numit hiperplazie.Formarea limfocitelor la adult are loc la nivelul
organelor limfatice(splina,ggl limfatici, splina).La nivelul maduvei rosii osoase se distin 3 comp de dezv:a)compartimentul celular
nediferentiat form din cellule suse, aceste cellule au rolul de a se autoreproduce, intretinand poplatia celulara;b)comp de proliferare-
diferentiere, aici au loc procese de:reproducere succesiva, maturare si diferentiere morphologic, functionala,c)compartimentul cellular
sangvin in care elem. Figurate ajung numai cand se afala in stadium de adult.
Teoriile elaborate privin hematopieze pot fi sitematizate in:
a) conceptii morfologice care pun la baza genezei aspectul morphologic al elem figurate mature;
b) teorii functionare care explica hematopieza pe baza functiei indeplinite de catre elementele figurate mature.Celulele implicate in
hematopoieza detin doua proprietati fundamentale:-capacitatea de a se divide spre a prolifera;-calitatea de a se diferntia structural pt a
indeplini la maturitate o anumita functie.Diferentierea se face prin criterii morfologice.Identificarea celulelor apartinand unui anumit
stadium de diferntiere spre maturizare se face prin studiul formei celulei si a nucleului, marimii celulelor si a nucleului, coloratiei
diverselor componente celulare, prezentei de granulatii.
Au ost emise diverse teorii in raport de numarul evaluat al celulelor primordiale hematoformatoare.Unanim admisa este teoria unicista ;
ea postuleaza ca celula primordiala medulara din viata embrionara, care genereaza toate seriile de lemente figurate, este celula stem
multipotenta*(cela susa ).Celula susa in procesul de diferntiere functionala, ar genera doua subtipuri de celula stem identice
morfologic :a)celula stem mioelopoietica :generatoare a celulelor cap de serie :astfel pt :-seria rosie-proeritroblastul ;-seria
granulocitara-mieloblastul;-seria monocitara-monoblastul promonocit;-seria trombocitara-megacarioblastul.b)celula stem
imunoblastica:generatoare a liniei limfocitare si a celei plasmocitare.

Hemostaza primara
Este compusa din timpul vascular si timpul trombocitar.
In prima faza a hemostazei, peretele vascular intervine in initierea coagularii, prin punerea la dispozitie a colagenului.Peretele vascular
initiaza coagularea deoarece poseda o activitate tromboplastinica(inactiva sau sechestrata).Dupa lezarea vasului, se initiaza un proces de
coagulare pe cale extrinseca prin activitatea acesteia.Integritatea peretelui vascular este o conditie esentiala pentru mentinerea
echilibrului fluido-coagulant.In practica medicala curenta acest tip se investigheaza prin efectuarea timpului de sangerare(valori normale
3-5 min).Orice sangerare care se prelungeste peste 5 min arata o deficienta situata fie la nivelul vasului(ex vasculopatiile), fie la nivelul
trombocitelor(ex fie afectari cantitative in sensul reducerii nr de trombocite, trombocotopenie, fie alterarile erau de natura calitativa ,
adica nr normal de trombocite dar deficitare calitativ(trombocitopatii).Trombocitele reprezinta prima si principala linie de aparare la
pierderea accidentala de sange.Prin aderarea la endoteliul lezat, ele determina formarea unui cheag primar.

HEMOGLOBINA
Hemoglobina, structural este un tetramer fiind compusa din cate doua subunitati:hem si globina.In acest process se pleaca de la succinil-
CoA.Succinil –CoA(acid succinic activate+glicocol=2 acid delta amino levulinic.2 molecule de acid delta amino levulinic da nasterere
unui compus intermediary care prin reactii ulterioare de dezaminare+decarboxilare vor genera structura principala a
hemoglobinei(HEM).Se ajunge la formarea de protoporfirinogen-porfirinogen-porfirina –se uneste cu Fe-HEM.
HEM este un nucleu tetrocortirinic , alcatuit din 4 nuclee pirolice=nucleee care in structura lor au 4 atomi de C si unul de N, legate intre
ele prin radical de Ca.Centrul nucleului- ionul feros(legat de N),
Globina este o proteina formata din 574aa dispusi in 4 lanturi.Hemoglobina normala a adultului este o hemog. De tip
A1,A2,fetala.Pacientul cu hb A1normal=97-98%, hb A2normal<2,5%, hb fetala<0,5%.
Analiza prin care ne dam seama de proportia in care sunt reprezentate aceste hb in hematie este electroforeza hemoglobinei.
Tipuri de hemoglobina ;a)hemoglobina embrionara-este specifica perioadei de dezv cuprinse intre momentul amfimixiei si pana cand
embrionul atinge lungumea de 10 cm.Se cunosc 2 tipuri de hb embrionare :Hb Gower 1-formata din 4 lanturi globinice identice-
epsilon.HBGower 2-care este formata din 2 lanturi alfa si doua lanturi epsilon.Incepand cu acest tip de Hb, toate tipurile de hb
fiziologica care se vor forma vor contine obligatoriu cele 2 lanturi alfa.
c) hemoglobina fetala-are globina alcatuita din 2 lanturi alfa si 2 lanturi gamma
hemoglobina A1 are globina lac din 2 lantuir alfa si 2 lanturi beta, nu contine izoleucina, electroforetic :migrare lenta
Hb A2 are globina alcatuita din 2 lantuir alfa si 2 lanturi delta, migrare electroforetica lenta.
Monomerii de globina de tip Hb A1 sunt lantuir alfa formate din 141 aa iar lantul beta compuse din 146aa.
Dea- lungul vietii incepand cu viata intrauterina , variaaza compozitia lanturilor globinei astefl:perioada de embrion(primele 3 luni)avem
Hb Gower 1-formata din 4 lanturi globinice identice-epsilon ; in luna a 4 a din viata intrauterina exista hb Gower 2 alc din 2 lanturi alfa
si doua lanturi epsilon.
La nastere copilul are la nivel de hematie o cantitate foarte mare de hemoglobina fetala care predomina asupra hb de tip A1.In ziua a a7 a
extrauterina, brusc hematiile se hemolizeaza, elibereaza hemoglobina fetala pana la valori apropiate de cea fiziologica la adult adica de
0.3g%.Prin despinderea globinei de HEM, hEMul se transf intr-un pigment biliar numit bilirubina indirecta..

Hematia
-sunt elementele figurate cele mai numeroase din sange.Hematia nu are nucleu, forma de disc biconcave(de piscot), lung de 7,5 u,
diametru diferit la margine de centru, mijloc-1,5u, periferie-2,5u.Forma sa este avantajoasa deoarece ofera o suprafata mare de
schimb(127u) la un volum mic(85-90u).Structura:-membrana hematiei este caracterizata printr-o mare elasticitate adica prin capacitatea
de deformare a hematiei, astefl cu dimensiunile mentionate hematia poate trece printr-un capilar, unde diametrul vasului<2u.Plasticitatea
membranei hematiei este data de continutul in lipide(cholesterol).Nivelul de cholesterol din sange si din membrana hematiei, intre ele
exista un permanent schimb.-citoplasma are aceeasi structura chimica ca si membrane.Hematia contine un procent de apa aproximativ
egal cu cel al intregului organism(60-65% din greutate).
Apoptoza-moartea programata a oricarei cellule dpdv fiziologic, in 3-4 luni toate celulele din corp sunt inlociute.Hematia area o durata
de viata de 120 de zile.
Procesul prin care o hematite este distrusa –hrmoliza.Hemoliza consta in ruperea membranei cu eliberaree hemoglobinei care este
degradata in elemnte.Poate avea loc intravascular si in celulele sistemului reticulo-endo-plasmatic(cellule magrofage-splina-ficat-
pulmoni).Hematia poate sa se distriga chiar in torentul circulator.
Hematia-este bogata in mitocondrii.Mitocondriile-sunt organite celulare ce are
loc la producerea de energie prin degradarea glucozei.

Rolul vit b 12 in sinteza de Hb


Vit b 12 se gaseste in carne si nu in vegetale.Are 2 surse :o sursa din apaortul alimentar si o sursa din sinteza endogena cu ajutorul florei
intestinale care sintetizeaza vit B 12 si K.Vit B12 sintetizata endogen trece din lumenul intestinal la nivel de ileon , prin fixarea de
receptori de la acest nivel si trece in celula intestinala.De aici trece in sange.Vit B12 transportata de transcobalamina 1, este utilizata in
special de catre cel stem cap de serie granulocitara .Ori de cate ori exista un deficit de Vit B12 , apare pe langa anemie si o
granulocitopenie.Vit B12 este alc dintr-o parte corionica si o parte nucleotidica.Partea corionica are 4 nuclee pirolice asezate inelar in
centrul nemaiaflandu-se atomul de Fe ci un atom de Cobalt.(acesta este hexavalent , prin 3 dintr valente se leaga de gruparea cian , prin
una din valente se leaga de gruparea nucleotidica.(alc din riboza, acid fosforic, si dintr-o baza purinica).Prezenta gr cian face ca Vit B12
sa fieinactiva.Inlaturarea gr cian din ciancobalamina permite vit sa treaca prin etapa intermediara si sa se obtina 5 adenozin
cobalamina(f activa a vit b 12).
Vit B 12
Intervine in procesul de sinteza al Hb, interferand cu procesul de transformare al acidului folic in acid tetrahidrofolic.In procesul de
trecere din forma inactiva la forma activa –metil tetrahidrofosfat.Vit B 12 activa intervine in aceasta etapa , prelevand rad metil si lasana
acidul activ ira gr metil trece pe homocisteina transf in metionina.Vit B 12 adusa prin aport alimentar odata cu proteinele din stomac,
sufera la acest nivel procese de digestie ai ea se elibereaza din complexele proteice ingerate.La nivelul stomaculuivit B 12 se leaga de o
glicoproteina numita factorul intrinsec Castle, impreuna realiz un complex vare are ca scop protejarea vit B 12 in drumul ei din stomac
prin duoden, jejun, ileon.La nivelul fornixului se gasesc gld gastrice care in structura lor intra 4 tipuri de celule :celulele parietale(aceste
celule secreta HCl si factor intrinsec Castle).In patologie exista Anemia Biermer (anemie macrocitara)lipseste fact. Castle.In anemia
Biermer se postuleaza doua mecanisme patogene :la un moment dat in existenta individului celule din sange responsabile cu
recunoastere structurilor care sunt self/non self, au scapat de sub control genetic si propriile structuri care sunt de fapt self le considera
non self.Ex la transplant
Absorbitia vit B12 din complexul factorului intrinsec
Vit B 12 s-a fixat pe receptorul ileal, desprinzandu-se de fact, Castle, care ramane in lumen si este supus degradariifiin o
glicoproteina.Vit B 12 –enterocit-plasma-se fixeaza pe Carrierul transcobalamina II.Vit B 12 transportata de transcobalamina II este fie
depozitata fie folosita in sinteza Hb.Atunci cand la dispozitia maduvei rosii nu se afala Vit B12 in cantitate suficienta , din cauza lipsei
vitaminei adise prin aport alimentar, apare anemia.

Hemostaza secundara
Incepe dupa cele 5 minute.Rezultatul hemostazei primare era formarea unui trombus, destul de rezistent, format din
trombocite(predomina), leucocite, hematii.
In acest cheag exista si o retea formata din fibrinogen, din jururl plachetelor la care participa si Fbg din trombocite.Tot in constitutia
acestui trombus rezultat in urma metamorfozei vascoase a trombocitului se mai afla si cei 9 factori detinuti in structura trombocitelor.La
hemostaza secundara participa 13 factori ai coagularii care sunt in stare inactiva si care pt a induce coagularea este necesar sa fie activati.
La acesti 13 factori se adauga inca 2 factori(familii).F1 fibinogenul, 2protrombina, 3 tromboplasina plasmatica, 4 ionii de ca, 5
proaccelerina, 6 nu exista, 7 proconvertina, 8 globulina antihemofilica a, 9 globulina antihemofilica B, 10 Stuart Power, 11Rosenthal, 12,
Hagemann, 13factorul stabilizator al fibrinei.Alti 2 factori F Fletcher, F Fizgerald.
Hemostaza secundara se desf in 3 timpi :
1. este formarea tromboplastinei active
2. este formarea fibrinei
3. este formarea tormbinei
1. Tromboplastinoformarea se realizeaza pe 2 cai si presupune participarea factorilor ai unul sa activeze pe celalalt si intr-o cantitate
mult crescuta fata de predecesor(de aici termenul de cascada).
2 cai :calea intrinseca si calea extrinseca
Calea intrinseca-vasul lezat determ activarea F12(devine F12a).F 12 aactioneaza pe prekalicreina si o trnsforma in kalicreina.Kalicreina
activa actioneaza asupra kininogenului cu greutate moleculara mare(asupra F Fizgerald)si-l transf in kinidina.
Calea extrinseca-vas lezat elibereaza tromboplastina extrinseca, se va scurge si va trece in sange, actioneaza asupra F7 inactiv si-l transf
in F7 activ.Aici participa si F4(ionii de Ca).Rezultat :FVII activ(FVIIa).
2. Fibrinoformarea-trombina (FIIa) actioneaza asupra fibrinogenului si il transforma in fibrina Fia care se prezinta ca un lant format
din aa si care form o retea pe suprafat trombusului rezultat din H primara.Prin prindere fibrinei in structura cheagului trombusul se
consolideaza si se form un trombus destul de rezistent care este solubil in uree motiv pt care se trece la urm etapa Stabilizarea Cheagului.
Stabilizarea se face prin interventia Fact 13 si 9.Dupa aprox 10-20 minute incepe sinereza, proces pron care cheagul isi modifica volumul,
expulzand din interiorul sau apa si electroliti.Dupa sinereza urmeaza retractia cheagului,care se face cu ajutorul F 7 plachetar acesta
avand proprietati contractile asa cum au filamentele de actina.Prin contractia retractozimului, cheagul isi reduce volumul la maxim
eliminand ser.Ultimul timp al coagularii este lia cheagului-incepe la 24h de la iceputul hemostazei.In paralel cu procesul de liza incepe si
procesul de refacere a peretelui vasului la locul lezat.Refacerea se face cu ajutorul uni factor de crestere (Growth Factor)secretat de
trombocite.
Calea eferenta SNV SIMPATIC
Simpaticul îşi are căile lui proprii, reprezentate de lanţurile simpatice paravertebrale (latero-vertebrale). Parasimpaticul cranian foloseşte
calea unor nervi cranieni, III,VII, IX, X, iar parasimpaticul sacral pe cea a nervilor pelvici.
Lanţurile simpatice paravertebrale (latero-vertebrale) sunt două lanţuri de ganglioni situaţi de o parte şi de alta a coloanei vertebrale.
Ganglionii latero-vertebrali sunt legaţi şi cu nervii spinali prin ramuri comunicante. Prin ramura comunicantă albă trece fibra
preganglionară, iar prin cea comunicantă cenuşie, fibra postganglionară.
La nivelul ganglionilor paravertebrali (latero-vertebrali) are loc sinapsa între fibra simpatică preganglionară şi cea postganglionară care
ajunge la nivelul diferitelor organe.
În cazul sistemului simpatic, sinapsa între fibrele pre- şi postganglionară are loc în ganglionii latero-vertebrali, aparţinând
lanţurilor paravertebrale.
Deoarece aceşti ganglioni sunt foarte aproape de măduvă, fibra preganglionară este scurtă, în timp ce fibra postganglionară este lungă.
În cazul sistemului parasimpatic, sinapsa între fibra preganglionară şi cea postganglionară se face în ganglionii juxta-viscerali
(aproape de viscer) sau intramurali (aflaţi chiar în peretele organului), cum sunt plexurile submucos şi mienteric din pereţii tubului
digestiv.
În cazul parasimpaticului, fibra preganglionară este lungă, în timp ce fibra postganglionară este scurtă, fiind foarte aproape de
organul respectiv.
La ambele sisteme, între fibra preganglionară şi cea postganglionară, se eliberează acelaşi mediator chimic: acetilcolina.
La sistemul simpatic, la capătul periferic al fibrei postganglionare, acolo unde aceasta ia contact cu organul efector, se
eliberează noradrenalina, iar în cazul parasimpaticului, acetilcolină. Prin controlul asupra miocardului, musculaturii netede şi glandelor,
SNV coordonează activitatea viscerelor şi a vaselor sanguine.
Este vorba, aşadar despre efectori care nu sunt, în mod obişnuit, sub control voluntar.
Arcul reflex vegetativ are aceleaşi componente cu cel somatic; diferenţa constă în modul în care este alcătuită calea eferentă.
Aceasta cuprinde doi neuroni. Primul are corpul neuronal situat în substanţa cenuşie medulară sau cerebrală, iar axonul său face sinapsă
cu cel de-al II-lea neuron într-un ganglion vegetativ. Primul neuron se numeşte preganglionar, iar cel de-al II-lea
postganglionar. Originea fibrelor preganglionare şi localizarea ganglionilor vegetativi ajută la diferenţierea celor două componente SNV:
simpatică şi parasimpatică.
Componenta simpatică activează organismul pentru luptă şi apărare, mai ales prin eliberarea de noradrenalină din fibrele postganglionare
şi de adrenalină din medulosuorarenală. Componenta parasimpatică produce, cel mai adesea, efecte antagoniste simpaticului, prin
eliberarea din fibrele postganglionare a acetilcolinei.
Acţiunile celor două componente trebuie echilibrate pentru menţinerea homeostaziei.
Există şi un număr foarte mic de fibre postganglionare simpatice care eliberează acetilcolină (Ach).
Există şi fibre postganglionare care nu eliberează nici Ach, nici noradrenalină; acestea au sinapse noncolinergice,
nonadrenergice, eliberând alte substanţe, precum monoxidul de carbon (CO).
Majoritatea viscerelor sunt prevăzute cu inervaţie dublă, simpatică şi parasimpatică, situaţie în care cele două sisteme pot acţiona
antagonist (de exemplu, reglarea diametrului pupilar), complementar (de exemplu, reglarea secreţiei salivare) sau cooperant (de exemplu,
la nivelul aparatului reproducător sau în micţiune).
Există şi câteva organe care nu sunt prevăzute cu inervaţie parasimaptică: medulosuprarenalele, glandele sudoripare, muşchii erectori ai
firelor de păr sau majoritatea vaselor sanguine. În acest caz, reglarea activităţii se face prin creşterea sau scăderea ariei de stimulare
simpatică a structurii respective.
Sistemul simpatoadrenal intervine, de asemenea, şi în termoreglare.

Leucocitele (globulele albe)


sunt elementele figurate ale sangelui implicate in imunitate.
In mod normal, singele contine intre 4 000 si 9 000 leucocite de millimetru cub.
Exista mai multe tipuri de leucocite, diferite atat din punct de vedere morfologic cat si din punct de vedere functional.
Toate leucocitele sunt produse de maduva hematogena, care se afla in medulara oaselor late si epifiza oaselor lungi.
Dupa aspectul nucleului de la microscopul optic leucocitele sunt:
- mononucleare
- polinucleare.
Leucocitele mononucleare sunt: monocite, limfocite.
Leucocitele polinucleare sunt: neutrofile, eozinofile, bazofile.
Monocitele sunt leucocite care se afla in tranzit la nivelul sangelui. Un monocit petrece aproximativ o zi in sangeleperiferic, dupa care
trece prin peretele capilar la nivelul diverselor tesuturi si se transforma in macrofag. Macrofagul este o celula care fagociteaza bacterii,
resturi celulare si alte substante straine.
Limfocitele sunt de doua categorii:
- limfocite B
- limfocite T.
Limfocitele B sunt celulele care se transforma in plasmocite si sintetizeaza anticorpi. Limfocitele T sunt celule foarte importante prin
faptul ca regleaza toate activitatile sistemului imun.
Polimorfonuclearele neutrofile (PMN) sunt celule implicate in apararea antibacteriana. Astfel, pacientii care prezinta infectii bacteriene
pot prezenta un numar crescut de neutrofile. De asemenea, pacientii care prezinta un numar scazut de neutrofile sunt la risc de infectii
bacteriene. Printre cele mai frecvente cauze de neutropenie (scaderea numarului de neutrofile din sange) se numara administrarea de
medicamente, leucemia si alte cancere, iradierea.
Eozinofilele sunt celule implicate in apararea impotriva parazitilor. Din acest motiv, un numar crescut de eozinofile in seama de obicei
o infectie parazitara.
De asemenea, eozinofilele au roluri importante in cadrul reactiei alergice de tip I. Reactia alergica de tip I se poate manifesta prin: astmul
bronsic, urticarie, conjunctivita alergica, etc.
Bazofilele sunt cele mai putin numeroase leucocite din sangele periferic, reprezentand mai putin de 1 % din total. Sunt implicate de
asemenea in cadrul reactiei alergice de tip I.
TROMBOCITELE
Trombocitele sunt celule mici, anucleate, de forma discoida.
Diametrul este de 2 - 3 microni.
In mod normal, numarul lor in sange este de 160 000 - 450 000 pe millimetru cub.
Durata de viata este intre 9 si 12 zile, in medie 10 zile. Atunci cand exista o sangerare, trombocitele se pot consuma in procesul de
hemostaza in primele ore de la aparitia in sange.
Trombocitele sunt celule care se formeaza in maduva hematogena, care se gaseste mai ales in oasele late si epifiza oaselor lungi.
Trombocitele se formeaza din celule precursoare numite megacariocite. Prin fragmentarea citoplasmei megacariocitelor se formeaza
trombocite. Un megacariocit normal poate da nastere la aproximativ 6 000 trombocite.
Daca nu sunt folosite in procesul de hemostaza, trombocitele sunt fagocitate de catre sistemul monocit - macrofag care se gaseste
in splina si ficat.
Trombocitele participa la hemostaza primara, prima etapa a hemostazei, in formarea trombului initial plachetar, alb. Aceasta opreste
initial sangerarea, pana la formarea dopului definitiv, rezistent, solidarizat de catre reteaua de fibrina.
Numarul de trombocite se poate determina automat sau prin masurare in camera de numarare sau pe examinarea frotiului de sange
periferic.
Valoarea normala a trombocitelor: 160 000 - 450 000 pe millimetru cub.
Daca numarul de trombocite este scazut se poate efectua punctie sternala sau din creasta iliaca pentru a examina maduva hematogena.
Astfel se poate aprecia existenta sau absenta megacariocitelor precum si stadiul lor de maturare. Megacariocitele reprezinta aproximativ
1 - 2 % din celulele medulare.
De asemenea, la examinarea maduvei hematogene se pot observa modificari ale liniilor leucocitare care se sugereze o eventuala leucemie,
ce poate explica trombocitopenia.
Testele de sangerare investigeaza hemostaza primara, se efectueaza in vivo si reprezinta timpul cat sangereaza o leziune cutanata
standard.
Trombocitopenia se defineste prin scaderea numarului de trombocite la mai putin de 100 000 pe millimetru cub.
Exista 3 mecanisme principale prin care scade numarul de trombocite:
- productie scazuta de trombocite
- scurtarea duratei de viata a trombocitelor
- sechestrarea trombocitelor in splina
Productie scazuta de trombocite se intalneste in urmatoarele afectiuni:
- boli ereditare: trombocitopenia autosomal dominanta, sindromul Wiskott-Aldrich, boala May-Hegglin
- afectiuni congenitale: rubeola congenitala, trombocitopenia autosomal recesiva, trombocitopenia cicilica, pancitopenia Fanconi
- deficit de vitamina B 12 si/sau acid folic
- infiltrarea maduvei cu celule neoplazice: leucemia, limfoame, metastaze din cancere, mielom multiplu, etc.
- hipoplazie medulara idiopatica
- expunere la radiatii, medicamente, insecticide, anumite virusuri
Scurtarea duratei de viata se intalneste in:
- afectiuni cu distructie crescuta de trombocite: purpura trombocitopenica autoimuna, purpura neonatala aloimuna, purpura
posttransfuzionala, purpura imunologica secundara
- consum excesiv de trombocite: purpura trombotica trombocitopenica, infectii acute, sindrom hemolitic uremic
Sechestrarea trombocitelor in splina se intalneste in splenomegalia congestiva din
ciroza hepatica.

Fibrinogenul
este o proteina majora plasmatica, care migreaza pe electroforeza in zona beta - gama. Fibrinogenul are un timp de injumatatire
plasmatic de 3 - 5 zile. Face parte din categoria proteinelor de faza acuta care intervine in inflamatie.
De asemenea fibrinogenul reprezinta precursorul fibrinei, este un factor important al coagularii. Prin polimerizare monomerilor de
fibrinogen se formeaza plasa de fibrina care determina coagularea.
Valori normale: 200 - 400 mg / decilitru.
Concentratia plasmatica a fibrinogenului scade in ciroza hepatica, pentru ca scade sinteza acestuia. Ciroza hepatica este o forma grava de
afectare a ficatului, care determina insuficienta hepatica progresiva si scaderea sintezelor proteice.
Hepatita acuta virala fulminanta poate determina insuficienta hepatica acuta fulminanta, care determina scaderea sintezei de fibrinogen.
Exista si alte afectiuni care se intalnesc mai putin frecvent in care fibrinogenul seric este scazut: fibrinoliza primara sau
secundara, casexie, sindromul de coagulare intravasculara diseminata, afibrinogenemie ereditara.
Fibrinogenul poate creste nespecific in inflamatii acute, in neoplazii, in diferite boli de colagen (cum ar fi lupusul eritematos
sistemic sau poliartrita reumatoida), sarcina, infarctul miocardic acut, tratamentul cu anticonceptionale orale.

Calea proprioceptiva-are ca receptori :r din muschi, oase, articulatii, tenodoane, ligamente.La nivelul santului postero-lateral,
prelungirea centrala a neuronului pseudounipolar , considerata axon se imparte in doua ramuri :
-ram lateral-patrunde in cornul post al maduvei spinarii, stabilind legaturi cu neuronii de la acest nivel.
-ram medial-merge si se aseaza in cordonul de subst alba, in reg din imediata apropiere a santului median posteriorform niste facicule de
subst alba care au traiect ascendent indreptanduse spre bulbul rahidian.(aici se afla deutoneuronul localizat in 2 nuclei :nucleul Gracilis si
Cuneatus
In cordonul post albe ala maduvei spinarii se afla doar fascicule ascendente care conduc sensibilitatea proprioceptiva.Pe fiecare cordon
se afla cate 2 fascicule :
-unul asezat medial=Goll care are NII in nucleul Gracilis din bulb si acest fascicul culege informatii proprioceptivedin memb inferioare
si jumatatea inf a corpului.
-si unul asezat lateral=numit fascicul Burdach, aceste fascicule culeg info proprioceptive de la muschi, oase, articulatii, tendoane, din
jum superioara a trunchiului si de la memb superioare.Fibrele fascicului Burdach se aseaza in lateral fata de cele ale Gracilisului, pe
masura ce avanseaza spre cap devin din ce in ce ,mai scurte.
La nivelul nucleilor Gracilis si Cuneatus se face sinapsa intre axonul NI din ggl spinal si dendrita neuronului bipolar(Nii).Axonul Nii
urca apoi spre NIII al caii proprioceptive=Axonul NII parcurge urm structuri ale nevraxului :trunchi cerebral :bulb, punte, mez.Aceste
structuir se leaga prin prelungiri de subst alba(pedunculi cerebelosi)de cerebel.
Inf-bulb-CRBL, Mijlociu(punte-CRBL), Superior(mez=CRBL).

Fagocitoza
In cazul unei infectii microbiene, acesta poate ramane cantonat la poarta de intrare sau circula prin sange sa insamanteze diverse alte
organe.
Actiunea de multuplicare are 2 consecinte :
-prin multiplicare germenii elaboreaza o serie de toxine care ele insele sunt dunatoare organismului, patandu-se constitui ca adevarati Ag.
-Ca urmare a multiplicarii structura tisulara normala se distruge adica apar procese alterative ale tesutului normal..Organismul
reactioneaza la aceste procese incercand sa le limiteze extinderea adica apar modificari reactive.Intre modificarile reactive se inscriu in
special modificari de microcirc locala in sensul ca apare vasodil=aport mai mare de sange, deci aport de leucocite in special neutrofile s
monocite.Mai mult org realizeaza ca este necesar sa isi intareasca apararea si sporeste producerea de leucocite, iar pt ca este infectie cu
microbi, cu neutrofile.Primele care intervin dintre leucocite in aparare sunt celule locale din zona unde a survenit infectia.Aceste celule
sint celule fixe, si fac parte din structura org, iar cand sunt solicitate capata proprietati fagocitare.Astfel de celule fixe au rol de aparare ca
prima liniese gasesc in orice organ.Ele sunt de regula celule conjugate, histiocite si fibroblasti
A doua linie de atac sunt neutrofilele-1 neutrofil fagociteaza 5-20microbi.
A treia linie de atac –monocitele- ele circula prin sange, pt a interveni in aparare spre a fagocita microbul trebuie sase deplaseze din sg
prin peretii vasului si prin tesutul unde se afla infectiapana la focarul infectios.I n acest proces monocitele curata terenul favorizand
cicatrizarea tisulara.In interiorul neutrofilelor si monocitelor microbii sunt de regula descompusi, alteori pot trai luni chiar ani in interior
mai ales al monocitelor. EX :Bacilul koch si bacilul hansen.
Etapele fagocitozei :
1. Leucotaxia- in focarul inflamator, microbii elaboreaza o serie de produsi care, preluati de torentul circulator ajung in sange unde
sensibilizeaza neutrofilele+monocite obligandu-lesa se marginalizeze in interiorul vasului.Dupa marginalizare, urmare a
secretiei de catre celulele endoteliale din peretii vasului, a unor citochine, neutrofile+monocite adera de peretele vasului.
2. Diapedeza-N sau M ies prin penestratiile peretelui vascular si tre in interstitiu.
Migrarea-sensul migrarii se face pe baza gradientilor exercitati de chimioatractantii generati in procesul infectios.Are loc cu ajutorul
pseudopodelor=prelungiri ale membranei in care patrunde masa citoplasmatica si in care sprijinindu-se leucocitul se rostogoleste.
3. Contactul- intre membrana leucocitului si capsula microbiana.Daca microbul este incapsulat-fagocitat mai greu.Se realizeaza
datorita :
-sarcina electrica :leucocitul neg, microbul-pozitiv
-suprafata microbului
-microbul-elaboreaza subst ce faciliteaza adeziunea celor 2 (N+M).
4. Ingestia-leucocitul face o invaginare si absoarbe microbul.Buzele invaginatiei se unesc si ea aspect de vezicula=vacuola digestiva
5.Digestia-vacuola se uneste cu lizozomul
-dupa alipirea membr acestora 2, lizozomul isi varsa brusc continutul enzimatic=fagolizozom
-incepe digestia-microbuleste distrus.Prin descompunerea acestuia =particulele ce au structura proteica si sunt identificate de catre cel.
Sistem. Imunocompetent ca fiind straine.Consecinta :aceste particule non self sunt prezentate limf T ce identifica particule in memoria sa.
Limfocitele B –se induce producerea de anticorpi specifici.

Calea aferenta(senzitiva)
-In canalul format prin suprapunerea vert, in apropierea gaurii de conjugare.
Ggl spinal-sediul primului neuron al caii aferente=protoneuron
Neuronul I –neuron pseudounipolar are forma literei T.Dupa un scurt traiect da 2 prelungiri, una ajunge la la receptori(dendrita), cealalta
patrunde in maduva spinarii(axonul).
Neuronul este alcatuit :corp-ramificatii terminale, soma, pericarion
O prelungire care pleaca si se ramfica-dendrita
-axonul se termina butonat
-dendrita=nerv periferic in comp, lui senzitiva.
Nervul periferic- este un nerv mixt, alc din fibre senzitivecare conduc informatia despre stimulul care actioneaa asupra
receptorului.Aceasta informatie este condusa spre centrul de integrarede la nivel medular si trece prin corpul neuronuluiggl spinal.
In structura n. Periferic intra si fibre efectorii care reprezinta calea eferenta ce conduce inpulsul nervos spre organul efector care poate fi
muschi, glande.
Calea aferenta are corpul neuronilor situat in jumatatea anterioara a subst cenusii din maduva spinarii.Acesti neuroni poarta numele de
motoneuroni. Si imprima comanda.
Substanta cenusie-in centru, subst alba-la periferie
Subst cenusie-se dispine in forma de fluture ; se dispune sub forma de coarne (post. Lt, ant)
Toti neuronii care se gasesc in jumatatea posterioara sunt neuroni senzitivi(la ei vin informatia de la receptori)
Neuronii situati in jumatatea anterioara sunt neuroni motori9efectori)-trimit comanda.
Cornul lateral=corn vegetativ (tine sub control org)
Un alt plan care trece prin baza coarnelor posterioare subdivizeaza jumatatea posterioara senzitiva in:
-coarne posterioare-contin neuroni senzitivi ce primesc informatia de la receptoriprin ggl spinali
-jumatatea posterioara din cornul lateral care primeste informatia de la visceroreceptori prin calea aferenta senzitiva.
-Un plan ce trece prin baza coarnelor anterioare imparte jumatatea anterioara in 2:
-coarne anterioare care contin neuroni motori(alfa si gama)-care conduc comanda motorie (efectorie)
-jumatatea anterioara a corn lateral-care contine neuroni motori pt viscere
Sintetizand,
-corn post=reg senzitiva pt parte somatica
-corn lateral=reg pt viscere(jum post-senzitiva(primeste info), jum ant-motorie(trimite info)
-corn ant=reg motorie pt partea somatica
N periferic se form la nivelul gaurii de conjugare din unirea celor 2 radacini ala n spinal.

Sinapsa chimica
Aproape toate sinapsele utilizate pentru transmiterea impulsurilor la nivelul sitemului nervos central uman sunt sinapse chimice. In cazul
sinapselor chimice neuronul presinaptic secreta la nivelul terminatiilor sale sinpatice o subst chimica numita neurotransmitator, iar
aceasta actioneaza asupra receptorilor proteici din membrana neuronului postsinaptic, determinand stimularea acestuia.Cei mai cunoscuti
neurotransmitatori sunt :acetilcolina, norepinefrina, epinefrina, histamina, acidul gama aminobutiric, glicina, serotonina si glutamatul.
Sinapsele chimice au o proprietate foarte importanta in transmiterea impulsurilor nervoase.La nivelul lor semnalele sunt transmise
intotdeauna unidirectional, de la neuronul care secreta neurotransmitatorul, numit neuron presimpatic, catre neuronul asupra caruia
actioneaza neurotransmitatorul denumit neurron postsinaptic.Acesta este principiul conducerii unidirectionale in sinapsele chimice si este
semnificativ diferit de conducerea prin sinapse electrice.Conducerea unidirectionala este foarte importanata deoarece acesta permite
semnalelor sa fie transmise spre regiuni specifice.
Aceasta modalitate de transmitere a semnalelorspre zone discrete si foarte bine delimitate atat la nivelul sistemului nervos central cat si
de la nivelul terminatiilor nervilor periferici, permite sitemului nervos sa-si indeplineasca nmeroasele functii legate de perceptia
senzatiilor, controlul motilitatii, memorie si multe letele.