COLEGIUL SILVIC ,, BUCOVINA”

CÂMPULUNG MOLDOVENESC

PROIECT DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII

PROFESIONALE NIVEL IV
CALIFICAREA TEHNICIAN ÎN SILVICULTURÃ ŞI
EXPLOATÃRI FORESTIERE

Îndrumãtor: ing. Popescu Claudiu Elev: Aramã Gheorghiţã

Clasa: a XII-a B

2017 - 2018
 TEMA LUCRÃRII: Organizarea lucrãrilor mecanizate de
îngrijire a arboretelor , (curãţiri) în u.a. 67 din U.P. I Vadu
Negrilesii, O.S. Stulpicani

2
 CUPRINS

Argument………………………………………………………….4

Capitolul I Descrierea suprafeţei care face obiectul proiectului…..6

I.1 Elemente de identificare a fondului forestier………………….6
I.1.1 Organizarea administrativã………………………………...6
I.1.2 Vecinãtãţi, limite, hotare…………………………………..7
I.2 Caracterizarea elementelor generale ale cadrului natural……...7
I.2.1 Geologie şi geomorfologie………………………………...7
I.2.2 Climatologie……………………………………………….9
I.2.3 Hidrologie………………………………………………...12
I.2.4 Soluri……………………………………………………...12
I.2.5 Vegetaţie………………………………………………….13

Capitolul II Caracterizarea fondului forestier……………………15

II.1 Tipuri de staţiuni…………………………………………….15
II.2 Tipuri de pãdure……………………………………………..16

Capitolul III Memoriu tehnico-economic………………………..18

III.1 Justificarea silviculturalã a lucrãrii………………………...18

Capitolul IV Executarea lucrãrilor de curãţiri……………………21

IV.1 Tehnica de lucru la lucrãrile de curãţiri……………………..21
IV.2 Antemãsurãtoarea lucrãrilor ………………………………..22

Capitolul V Norme de sãnãtate şi securitate în muncã la

lucrãrile de îngrijire………………………………………………24
Anexe

3
 ARGUMENT

Lucrarea aleasã pentru susţinerea examenului de certificare a

competenţelor profesionale are ca temã Organizarea lucrãrilor de îngrijire
(curãţiri) în u.a. 67 din U.P. I Vadu Negrilesii, O.S. Stulpicani.
Motivele care m-au determinat sã îmi aleg aceastã temã sunt
numeroase.
Unul dintre motive este acela cã am participat la efectuarea acestui tip
de lucrãri, neştiind exact scopul lor, iar mai tãrziu la şcoalã am învãţat mai multe
lucruri despre acest tip de lucrãri de îngrijire.
Eficienţa curãţirilor este apreciatã prin creşterea valorii şi eficacitãţii
polifuncţionale a arboretului care rãmâne.
Diferenţa curãţirilor faţã de celelalte lucrãri de îngrijire (degajãri,
depresaje) constã în faptul cã obţinem o cantitate variabilã de masã lemnoasã
care poate fi valorificatã în diferite moduri, compensând astfel o parte din
costurile lucrãrii. Aceasta se realizeazã în ciuda faptului cã arboretele în care
intervenim cu acest tip de lucrãri nu sunt destinate producţiei de masã lemnoasã
valorificabilã. Totuşi, volumul de masã lemnoasã rezultat în urma curãţirilor se
cifreazã în medie la 6 – 7 mc/ha iar excepţional poate ajunge şi depãşi 20 – 25
mc/ha, fãrã a întrerupe starea de masiv.
Un alt motiv pentru care am ales aceastã temã este acela cã prin
dezvoltarea reţelei de drumuri forestiere cu ocazia acestor lucrãri creşte gradul
de accesibilitate al arboretelor tinere ceea ce contribuie indirect la creşterea
cantitãţii de masã lemnoasã care intrã în circuitul economic.
Dar în afarã de rolul economic lucrãrile de îngrijire au şi multiple
roluri silviculturale, pentru cã lemnul destinat comercializãrii ar avea o calitate
mult mai slabã dacã nu s-ar fi efectuat aceste lucrãri.

4
 Lucrãrile de îngrijire contribuie la intensificarea creşterii în grosime,
fãrã a afecta creşterea în înãlţime; favorizeazã ameliorarea formei şi calitãţii
arborilor prin eliminarea celor necorespunzãtori şi promovarea celor valoroşi ca
specie şi conformare; menţine un ritm normal de producere a elagajului natural
şi înlesneşte producerea elagajului artificial dacã este necesar; protejeazã
speciile valoroase de copleşire şi dirijeazã eficient compoziţia momentanã spre
cea ţel fixatã.
Dintre efectele economice poate cel mai important este acela cã
lucrãrile de îngrijire contribuie la creşterea stabilitãţii ecosistemice, reducerea
riscurilor de degradare a unor arboreta, de constituire a unor arboreta derivate,
punerea în valoare mai eficientã a potenţialului trofic al staţiunilor cu efecte
economice directe privind reducerea costurilor vizând reconstrucţia ecologicã a
ecosistemelor necorespunzãtoare şi creşterea veniturilor provenind din
îmbunãtãţirea continua a masei lemoase ce se exploateazã.
Lucrarea este structuratã în cinci capitole, fiecare dintre ele având rolul
de a clarifica toate aspectele referitoare la justificarea adoptãrii acestui tip de
lucrare, modul de execuţie precum şi aspectele de ordin organizatoric şi
financiar.

5
 CAPITOLUL I DESCRIEREA SUPRAFEŢEI
CARE FACE OBIECTUL PROIECTULUI

I.1 Elemente de identificare a fondului forestier

I.1.1 Organizarea administrativã

Suprafaţa care face obiectul acestui proiect este reprezentatã de

unitatea amenajisticã 67 din U.P. I Vadu Negrilesii din cadrul ocolului silvic
Stulpicani.
Pentru a înţelege situaţiile particulare din aceastã suprafaţã care au dus
la adoptarea acestui tip de lucrãri de îngrijire, este necesarã încadrarea acestei
suprafeţe în marile unitaţi de relief precum şi caracterizarea ei sub toate
aspectele care ţin de practica silvicã.
În acest scop sunt prezentate în continuare date existente în
Amenajamentul General al O.S. Stulpicani.
Suprafaţa fondului forestier studiatã este administratã de Ocolul Silvic
Stulpicani din cadrul Direcţiei Silvice Suceava.
O.S. Stulpicani este alcãtuit din 6 unitãţi de producţie: U.P. I Vadu
Negrilesei, UP II Negrileasa, UP V Tarniţa, UP VI Botoşana- Muncelu, UP VII
Gemenea şi UP VIII Slãtioara.
Toate unitãţile de producţie din cadrul OS Stulpicani se aflã pe
teritoriul admionistrativ al comunelor Stulpicani şi Ostra din judeţul Suceava.
Suprafaţa administratã de OS Stulpicani este de 17342,1 ha iar unitatea
de producţie în care se aflã u.a. 67 are 2049 ha.

6
 I.1.2 Vecinãtãţi, limite, hotare

Limitele teritoriale ale ocolului silvic sunt în totalitate naturale ( culmi

şi ape).
Situaţia acestora este prezentatã în continuare:
- la est se învecineazã cu OS Mãlini şi OS Frasin având ca
limie naturale culmile Clãdiţa mare, Negrilesei, Paltinu şi
Stânişoarei;
- la sud se învecineazã cu fondul forestier al Protopopiatului
Fãlticeni ( OS Silva Bucovina), cu OS Mãlini, OS Broşteni
şi OS Borca având ca limitã naturalã Culmea Muncelului;
- la vest se învecineazã cu OS Crucea având ca limite
naturale culmile Grebina, Aluniş, Clifele, Smida, Grosaru,
Popii Rarãului şi Todirescu
- la nord cu OS Pojorâta şi OS Frasin, având ca limite
naturale culmile Obcinei, Bourului, Ciungi, Ciobanu,
Ursoaia şi Grosului.

I.2 Caracterizarea elementelor generale ale cadrului

natural

I.2.1 Geologie şi geomorfologie

Din punct de vedere geografic Ocolul Silvic Stulpicani este situat în
ţinutul Carpaţilor Orientali.
Ocolul silvic studiat face parte din unitatea morfostructurală de orogen
carpatică muntoasă, subunităţile: cristalino-mezozoică masivul Oriental (în partea
de est) şi de flişş intern (în partea de vest). Cele două zone sunt delimitate de
"falia central carpatică".
Zona flişş-ului, reprezentată prin formaţiuni sedimentare cretacice, face
parte din unitatea de Ceahlău, stratele de Bistra. Rocile cele mai des întâlnite
sunt gresiile micacee. Depozitele din Paleogen sunt reprezentate de flişş-ul grezos
(facies de Tarcău) - cca.75%, intercalat cu flişş-ul facies de Tomnatic. Pe cursul

7
pâraielor şi la baza versanţilor se remarcă prezenţa formaţiunilor cuaternare
reprezentate prin depozite de pietrişuri.
Pe suprafeţe restrânse se mai întâlnesc şi şisturi argiloase şi
marnoase, conglomerate, etc. Aceste roci, puţin dure, şi-au pus amprenta asupra
reliefului, cu versanţi îndeosebi slab înclinaţi şi văi puţin adânci.
În zona cristalino-mezozoică se disting: o zonă cristalină formată
îndeosebi din şisturi sericito-cloritoase (ce ocupă partea altitudinală inferioară a
zonei) şi o zonă de sedimentar mezozoic formată din calcare şi dolomite, şi pe
suprafeţe restrânse, conglomerate, gresii şi şisturi argiloase. Rocile amintite, de
duritate ridicată, determină versanţi mai puternic înclinaţi şi văi înguste.
Substraturile amintite au influenţat şi procesul de solificare, pe gresii
silicioase formându-se soluri mai puţin fertile (bonitate mijlocie spre inferioară) şi
de fertilitate mijlocie spre ridicată pe gresii calcaroase şi argiloase (brune
eumezobazice). Pe calcare şi dolomite s-au format rendzine, cu fertilitate variabilă.
Teritoriul luat în studiu este situat în ţinutul Carpaţilor Orientali,
subţinutul J Munţilor Rarău, pe terenuri cu altitudini medii cuprinse între 900-
1100 m. Forma de relief predominantă este versantul. Altitudinea este cuprinsă
între 580m ( UP VIII Stulpicani, u.a. VI 06 - în lunca pârâului Suha) şi 1624 m
(vârful Popii Rarăului).
Unitatea geomorfologică predominantă este versantul cu înclinare
moderată, rar puternic înclinată, pe expoziţii diverse.
Categorii de pantã Tabel 1

Panta (g) <16 16-30 31-40 >40 Total

Suprafaţ h 1517,5 13349,0 2372,5 103,1 17342,1
a a
% 9 76 14 1 100

În ceea ce priveşte expoziţia versanţilor s-a făcut o cartare în care se observă

ponderea cea mai mare a expozitiei partial însorite şi umbrite şi anume I 43% din

8
 totalul suprafeţei şi respectiv 33%, urmată de expoziţia însorită - 24%.
Condiţiile de vegetaţie sunt favorabile molidului, bradului şi fagului.

Categorii de expoziţie Tabel 2

Expoziţia Însoritã Parţial însoritã Umbritã Total
Suprafaţ ha 4217,0 7485,4 5639,7 17342,1
% 24 43 33 100
a

Altitudinea suprafeţei păduroase variază de la 580 m la 1624 m,

altitudinea medie fiind cuprinsă în palierul 800-1000 m.

Categorii de altitudine Tabel 3

Altitudinea 401- 601- 801- 1001- 1201- 1401- Total
600 800 1000 1200 1400 1600
Suprafaţa ha 22,0 2728,9 9438,8 4359,2 778,0 15,2 17342,1
% - 16 54 25 5 - 100

Vârfurile cele mai importante sunt: Vârful Popii Rarăului - 1624 m,

Vf. Văcăria 1384m, Vf. Padina-1324 m, Vf. Fierului -1379 m, Vf.
Tarniţa- 1473m, Vârful Aluniş-1366m, Vârful Grebina-1365 m, Clifele-1374m,
Bâtca Nedeii-1380m şi Ostra Mică- 1367m.
Formele de relief au influenţă hotărâtoare asupra factorilor climatici
(căldură, umiditate, etc.) creând topoclimate specifice, determinând în acelaşi
timp şi profunzimea solului, grosimea orizontului de humus, etc. Aceste
influenţe se concretizează în bonitatea staţională care dătermină în final,
productivitatea arboretelor

I.2.2 Climatologie

Teritoriul OS Stulpicani se încadreazã în zona de climã temperat-

continentalã, ţinutul climei de munţi joşi, subţinutul Carpaţilor Orientali,

9
districtul de pãdure şi pajişti montane, topoclimatul complex al obcinelor
Bucovinei – Munţilor Stânişoarei.
Regimul termic
Tabel 4
Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anu
al
T.m.l. -5,0 -3,6 -1,2 5,4 10,2 13,0 16,4 15,2 12,4 6,8 1,7 -2,0 5,2

Pe baza valorilor de mai sus se poate afirma cã avem un regim termic

favorabil dezvoltãrii vegetaţiei forestiere, îndeosebi pentru molid. Valorile
temperatrurilor medii variazã în funcţie de altitudine şi expoziţie.
Amplitudinea temperaturilor medii anuale este cuprinsã în intervalul
21,5ºC – 30,0ºC.
Temperatura maximã absolutã este +33ºC iar minima -34ºC.
Începutul perioadei de vegetaţie : 15 aprilie ;
Sfârşitul perioadei de vegetaţie : 1 octombrie ;
Data medie a primului îngheţ : 1 – 10 octombrie ;
Data medie a ultimului îngheţ : 10 aprilie – 1 mai ;
Durata medie a sezonului de vegetaţie : 138 – 160 zile.
Regiunea în care se află pădurile din cadrul O.S Stulpicani se
caracterizează printr-un climat continental temperat cu precipitaţii medii anuale
cuprinse între 800 şi 1000 mm. Stratul de zăpadă se menţine pe o durată destul de
mare, circa 100 de zile, grosimea obişnuită fiind de 40-50 cm. ceea ce face ca
seminţişurile instalate să fie bine protejate de îngheţ în primii ani.
Regimul precipitaţiilor atmosferice se caracterizează printr-o medie
anuală de 814,6 mm, cu variaţii între 38,6 şi 120,4 mm. Repartiţia precipitaţiilor
în timpul anului este neuniformă, cele mai mari cantităţi înregistrându-se în
lunile iunie şi iulie, iar cele mai mici în lunile decembrie şi ianuarie.

Regimul pluviometric

10
 Tabel 5
L I I I I V V V I X X X A
Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
P 3 4 5 6 1 1 8 6 5 4 3 8
P(ml) 38, 44, 54, 62, 96,1 120,4 101,7 88,3 68,1 56,5 44,8 38,9 814,6

Cantitatea de precipitaţii ce cade în sezonul de vegetaţie

reprezintă aproximativ 58% din cantitatea totală anuală.
Cantitatea medie de precipitaţii pe anotimpuri şi în perioada de
vegetaţie:
- primăvara - 213,1 mm
-vara -310,4mm
- toamna - 169,4 mm
- iarna - 121,7 mm
- perioada de vegetaţie - 474,6 mm
* Data medie a primei ninsori: 19 noiembrie
* Data medie a ultimei ninsori: 30 martie
* Durata medie a stratului de zăpadă: 131 zile
* Numărul mediu al zilelor cu ninsoare: 65 zile
data medie a primei ninsori: 11 .XI
Corelaţia deplină între regimul termic şi cel pluviometric în sezonul de
vegetale (temperaturi favorabile şi ploi multe) indică un grad ridicat de
favorabilitate pentru molid şi brad şi mai puţin pentru fag care în mod frecvent
înregistrează clase de producţie cel mult mijlocii iar lemnul este de slabă calitate
(putregai, inimă roşie) fiind cel mai des folosit ca lemn de foc.
Umiditatea relativà a aerului în luna iulie: 68%.
Clasificaria dupã Köppen încadreazã teritoriul OS Stulpicani în
regiunea D.f.k.x., cu un climat boreal umed, cu ierni aspre şi veri rãcoroase,
precipitaţii suficiente în tot timpul anului, temperatura anualã sub 22°C.
În toată zona cercetată, regimul precipitaţiilor este de tip continental,
cu un maxim estival (mai-iulie) şi un minim în timpul iernii.

11
 I.2.3 Hidrologie

Ocolul silvic Stulpicani este situat din punct de vedere hidrografic în

bazinul bazinul hidrografic al râului Moldova şi este străbătut de pârâul Suha cu
numeroşii săi afluenţi: pârâul Tarniţa, pârâul Valea Negrileasa, pârâul Ostra,
pârâul Gemenea, pârâul Slătioara ( afluenţi de ordinul I ai pârâului Suha).
Fiecare dintre acestea colectează numerose pâraie secundare cu debite variabile.
O mare parte din pâraiele de ordin inferior au un regim
semipermanent, debitul fiind în funcţie de precipitaţiile căzute. Viituri se produc
în special primăvara (când precipitaţiile se cumuleaza cu apa provenită din
topirea zăpezilor) şi vara, dar frecvenţa şi amploarea fenomenelor sunt reduse
datoriăa ponderii mari în suprafaţă a pădurilor din teritoriu.
Regimul hidrologic este preponderent din precipitaţii, de tip
percolativ cu alimentare pluvio-nivală, regim optim în majoritatea staţiunilor
pentru principalele specii de bază.
Din punct de vedere chimic, calitatea apelor este superioară şi
majoritatea lor se includ în clasa apelor bicarbonatate. Mineralizarea şi duritatea
lor au valori medii sau reduse, reacţia este, în general, neutră, oxigenarea este
bună, iar poluarea este nesemnificativă.
În imediata apropiere a pâraielor mai mari se crează un topoclimat
specific, mai răcoros şi mai umed, cu producere de inversiuni termice şi de ceaţă
de convecţie.

1.2.4. Soluri
În cadrul OS Stulpicani au fost determinate 6 clase de soluri cu 9
tipuri şi 27 subtipuri de sol. Cela mai rãspândite tipuri şi subtipuri de sol sunt:
- solul brun acid tipic – 46%
- solul brun eumezobazic tipic – 32%
În continuare vom face o descriere sumarã a acestor soluri.

12
 Brun acid tipic (cod 3301) – Succesiunea de orizonturi pe profil este
Ao – Bv – C (R) . Acest sol s-a format pe roci acide bogate în minerale
feruginoase pe versanţi cu expoziţii şi pante diverse, este puternic acid la
moderat acid, cu pH între 4,1 şi 5,6, moderat la intens humifer cu humus de tip
moder, oligobazic la oligomezobazic cu un grad de saturaţie în baza V = 42 – 60
% în orizontul Bv, foarte bine aprovizionat cu azot total, nisipo-lutos la luto-
prãfos, cu sau fãrã schelet pe profil, cu volum edafic mijlociu şi mare, de
bonitate superioarã şi mijlocie pentru molid, brad şi fag.
Brun eumezobazic tipic ( cod 3101) - Succesiunea de orizonturi pe
profil este Ao – Bv – C ( Cca). Acest tip de sol este format pe roci moderat
acide, gresii, marne, nisipuri, pe versanţi cu expoziţii şi pante diverse, este acid
la moderat acid cu pH cuprins între 5,1 şi 6,5, slab la moderat humifer cu humus
de tip mull, mezo-eubazic, cu un grad mare de saturaţie în baze V = 64 – 78% în
orizontul Bv, mijlociu bogat în azot total, nisipo-lutos la luto-nisipos. Structura
este grãunţoasã în Ao şi slab moderat dezvoltatã în Bv.
Este de bonitate superioarã pentru molid şi brad şi mijlocie pentru
fag. Bonitatea superioarã este determinatãde existenţa unui volum edafic mare şi
o troficitate mare. Regimul de umiditate este optim cu capacitate bunã de
reţinere a apei.

1.2.5. Vegetaţia
Vegetaţia naturală preponderentă din raza ocolului silvic Stulpicani este
reprezentată de vegetaţia forestieră. Totalitatea formaţiunilor vegetale se
încadrează în zona FM 2, adică în etajul amestecurilor de răşinoase cu fag şi în
FM 1, etejul molidişurilor.
Vegetaţia forestieră este alcătuită în majoritate din molideto – brădete şi
amestecuri de răşinoase cu fag.
Flora indicatoare este reprezentată de principalele tipuri de asociaţii
caracteristice etajului de vegetaţie şi anume: Asperula – Dentaria, Oxalis sp.,
Vaccinium sp..

13
 În continuare sunt prezentate tipurile principale de pădure existente pe
rzar ocolului silvic Stulpicani, ca suprafaţă şi ca procent din suprafaţa totală.
Vegetatia lemnoasa cuprinde numeroase specii : molidul (Picea abies), bradul
(Abies alba), pinul silvestru, (Pinus silvestris ), tisa ( Taxus baccata), fagul
( Fagus sylvatica), scorusul (Sorbus aucuparia), carpenul (Carpenus betulus),
arinul (Alnus incana), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), salcii ( genul
Salix). Arbustii sunt reprezentati de agris ( Ribes grossularia), cununita ( Spirea
ulmifolia ), zmeurul ( Rubrus idaeus), tulichina (Daphne mezereum), afinul
(Vaccinium myrtillus), merisorul (Vaccinum vitis-idea).
Flora erboasa este bogat reprezentata : omagul (Aconitum paniculatum),
floarea pastelui ( Anemone nemorosa), vulturica ( Hieracium transsilvanicum),
piciorul cocosului (Ranunculus carpaticus), sarisoara( Sanicula europinea),
clopoteii ( genul Campanula), orhidee : papucul doamnei ( Cypripedium
calceolus), mlastita ( Epipacties altropurpurea),Listera ovata, etc.

14
 CAPITOLUL II CARACTERIZAREA FONDULUI
FORESTIER
2.1 Tipuri de staţiuni
Tipurile de satţiuni care s-au identificat pe suprafaţa OS Stulpicani
aparţin etajului montan de molidişuri ( FM3) şi etajului montan de amestecuri
( FM2).
Cele mai rãspândite tipuri de staţiune sunt prezentate şi descrise în
continuare.
3.3.3.3. Montan de amestecuri Bs, brun edafic mare cu Asperula-
Dentaria – sunt staţiuni forestiere formate în zona de munte pe versanţi
predominant mijlocii cu expoziţie semiînsoritã sau umbritã, cu înclinare
moderatã pânã la puternicã. Substratul litologic este format din flişş-uri care
asigurã formarea de soluri cu drenaj intern normal. Solurile sunt brune
eumezobazice tipice, brune acide tipice, profunde, cu un volum edafic mare,
lutoase la luto-argiloase în orizonturile superioare. Apa accesibilã este bine
asiguratã pe întreg sezonul de vegetaţie, regim de umiditate echilibrat.
Condiţii edifice: troficitate potenţialã predominant ridicatã, aciditate
activã variabilã, volum edafic mare.
Bonitate: superioarã pentru molid, brad şi fag.
Factori limitativi: aciditatea activã, consistenţa estivalã în orizontul
mineral Bv.
Compoziţia ţel : 5- Mo – 3-4 Br – 1-2 Fa, PAM

3.3.3.2. Montan de amestecuri Ps, brun edafic mare cu Asperula-

Dentaria - sunt staţiuni forestiere formate în zona de munte pe versanţi
predominant superiori cu expoziţie semiînsoritã sau umbritã, cu înclinare
moderatã pânã la puternicã. Substratul litologic este format din depozite de flişş
care asigurã formarea de soluri cu drenaj intern normal. Solurile sunt brune
acide tipice şi litice, cu moder, moderat, scãzut-mijlociu profunde, lutoase la

15
luto-argiloase în orizonturile superioare. Apa accesibilã mijliciu asiguratã, regim
de umiditate echilibrat.
Condiţii edifice: troficitate potenţialã predominant mijlocie, aciditate
acticã ridicatã, volum edafic mai puţin dezvoltat.
Bonitate mijlocie pentru molid, brad şi fag.
Factori limitativi: aciditatea activã consistenţa estivalã în Bv, volum
edafic scãzut.
Compoziţia ţel: 4Mo – 3Br – 2Fa – 1PAM

2.2 Tipuri de pãdure

În cuprinsul OS Sulpicani au fost identificate 31 de tipuri de pãdure,
cele mai rãspândite fiind:
- 1.3.1.1 Amestec normal de rãşinoase şi fag cu flora de
mull (s) – 41% din suprafaţã;
- 1.2.2.1 Molideto-brãdet normal cu florã de mull ( s) –
23% din suprafaţã;
- 1.3.4.1 Amestec de rãşinoase şi fag pe sol scheletic ( m) –
9% din suprafaţã.
Compoziţia actualã a arboretelor din OS Stulpicani este
59Mo22Br18Fa1PAM.
Arboretele pure ocupã 13% şi sunt molidişuri şi fãgete, iar cele
amestecate 87% din suprafaţa pãdurii. La aceste arboreta ponderea cea mai
mare o deţine molidul în amestec cu bradul şi fagul.
Clasa de producţie medie a arboretelor este 2.2 iar consistenţa medie
0.73.
Provenienţa arboretelor este din sãmânţã, pe 83% din suprafaţã şi din
plantaţii, ce au în compoziţie diverse rãşinoase, pe 17% din suprafaţa pãdurii.
Indicele de creştere curentã este 7.5 mc/an/ha, iar vârsta medie a
arboretelor este de 83 ani.

16
 Vitalitatea arboretelor este normalã în proporţie de 93%, slabã în
proporţie de 5% şi viguroasã în proporţie de 2%.
Volumul fondului lemnos la hectar este de 413 mc/ha.

17
 CAPITOLUL III JUSTIFICAREA TEHNICO-
ECONOMICÃ ŞI SILVICULTURALÃ
Suprafaţa propusã pentru a fi parcursã în anul 2016 cu lucrãri de
curãţiri este unitatea amenajisticã 67 din cadrul UP I Vadu Negrilesii. U.a. 67 are
o suprafaţã de 38,14 ha, fiind un versant ondulat cu expoziţe nord-esticã şi o
altitudine cuprinsã între 820 şi 1030 m.
U.a. 67 a fost reîmpãduritã artificial prin plantare în deceniul trecut şi
a fost parcursã cu lucrãrile de îngrijire necesare. În anul 2008 s-au efectuat
curãţiri pe întreaga suprafaţã.
Necesitãţile silviculturale precum şi situaţie existentã la nivelul
arboretului au impus propunerea acestei suprafeţe pentru a fi parcursã cu o altã
categorie de lucrãri de ingrijire în anul 2016 şi anume curãţiri.
Lucrãrile de îngrijire reprezintã totalitatea mãsurilor silviculturale
ce se aplicã pãdurii din momentul regenerãrii şi pânã la începerea tãierilor
principale, în vederea îmbunãtãţirii creşterii şi calitãţii arboretelor şia
dezvoltãrii acestora, pentru a satisface condiţiile economiei naţionale.
Curãţirile sunt lucrãri de îngrijire prin care se realizeazã selecţia în
masã a arborilor şi se amelioareazã calitatea arboretelor. Se extrag arborii rãu
conformaţi, rãniţi, bolnavi, deperisaţi şi preexistenţi, din plafonul superior,
indifferent de specie.
Operaţia se face treptat, pentru a nu se creea goluri în arboret. Se
menţin speciile ajutãtoare şi subarboretul.

III.1 Justificarea silviculturalã a lucrãrii

Teoretic, prima curãţire se executã la 3-4 ani dupã ultima degajare şi
se repetã ori de câte ori este necesarã în arborete tinere pânã la încheierea fazei
de prãjiniş, când diametrul mediu al arboretului ajunge la 8 cm. În aceastã
perioadã desimea arboretului este mare, ritmul de creştere dimensionalã este tot
mai active, intensitatea eliminãrii naturale mai puternicã şi se poate produce
uneori în defavoarea speciilor şi exemplarelor valoroase.

18
 Scopul curãţirilor este sã dirijeze dezvoltarea arboretelor prin rãrire şi
selecţie artificialã, curãţind treptat arboretul de exemplarele şi speciile
necorespunzãtoare, cu valoare ecologicã şi economicã redusã şi ameliorând
treptat creşterea exemplarelor şi speciilor mai valoroase. Curãţirile sunt lucrãri
de selecţie în masã, cu caracter negativ şi se preocupã mai mult de ceea ce
trebuie extras ca necorespunzãtor din arboret.
Prin executarea curãţirilor se urmãreşte:
- continuarea ameliorãrii compoziţiei şi structurii
arboretului precum şi realizarea şi menţinerea compoziţiei
ţel fixate;
- ameliorarea spaţiului aerian şi edafic de creşterea a
arborilor rãmaşi, prin reducerea corespunzãtoarea desimii
arboretului;
- ameliorarea mediului intern al pãdurii, cu efecte favorabile
asupra creşterii arboretului şi a stãrii fitosanitare;
- menţinerea unui ritm active de elegaj natural şi dezvoltare
proporţionalãa coroanei arborilor remanenţi;
- pãstrarea integritãţii structurale a arboretului ( k ≥ o,8) şi
ameliorarea stabilitãţii ecosistemice;recoltarea şi
valorificarea masei lemnoase rezultate dacã acest lucru
este posibil.
În parcela studiatã, necesitatea intervenţiei cu acest tip de lucrãri a
reieşit din necesitatea de a obţine la exploatabilitate material lemons de o cât
mai bunã calitate şi din specii de valoare economicã. Este cunoscut faptul cã în
arboretele din aceastã zonã existã tendinţa ca speciile pioniere ( mesteacãnul,
plopul tremurãtor şi salcia cãpreasca) sã se instaleze, uneori chiar de la an la an
şi sã copleşeascã speciiile din compoziţia ţel.
Deşi s-au efectuat la timp lucrãrile de îngrijire premergãtoare, totuşi
mai existã în arboret specii nedorite, cu temperament de luminã şi rapide în
creştere, care trebuiesc îndepãrtate din compoziţia viitorului arboret.

19
 Nu trebuie neglijat aspectul silvicultural, adicã necesitatea ca speciile
şi exemplarele care rãmân sã beneficieze de cat mai multã luminã, deoarece este
cunoscut faptul cã în faza de prãjiniş – pãriş începe sã se activeze creşterea în
înãlţime. Din aceste cauze, curãţirile reprezintã o etapã obligatorie şi necesarã
pentru viitorul arboret.
Datoritã vânturilor puternice şi a cantitãţilor mari de zãpadã care cad
în perioada de iarnã, multe dintre exemplarele speciilor dorite prezintã rupturi la
diferite înãlţimi sau defecte evidente ale lemnului; aceste exemplare vor fi
extrase cu preponderenţã din acest arboret.

20
 CAPITOLUL IV EXECUTAREA CURÃŢRILOR
4.1 Tehnica de lucru la lucrãrile de curãţiri
Curãţirile se pot executa manual sau mecanizat şi se bazeazã pe
eliminarea de jos a exemplarelor a exemplarelor de extras.
Trebuie de menţionat cã acest tip de lucrãri se executã în mai multe
etape.
La prima curãţire se va avea în vedere rezolvarea obiectivelor
rãmase restante de la degajãri dar se va urmãri şi realizarea sistematicãa
obiectivelor specifice acestor douã faze de dezvoltare.
Lucrãrile vor începe cu alegerea arboretelor de parcurs cu lucrãri,
amplasarea suprafeţelor de probã ( de 2000 mp), inventarierea şi extragerea
arborilor necorespunzãtori, reamenajarea şi completarea a reţelei de acces în
interiorul parchetului( dacã este necesar), precum şi pregãtirea tehnico-
organizatoricã.
La executarea curãţirilor atenţia se concentreazã asupra exemplarelor
speciilor secundare şi copleşitoare din plafonul superior al arboretului dar şi
asupra exemplarelor uscate, atacate, vãtãmate, bifurcate, rupte, cu coroane
asimetrice care împiedicã dezvoltarea exemplarelor valoroase, fãrã se întrerupe
starea lor de masiv în nici un punct. Din aceastã cauzã, în arboretele care prin
starea lor ar necesita o intervenţie prea intensã ce ar duce în anumite puncte la
deteriorarea stãrii de masiveste recomandabil sã se intervinã repetat şi sã se
extragã arborii în ordinea urgenţei, începând cu cei uscaţi, dezrãdãcinaţi, fãrã a
reduce desimea şi densitatea arboretului sub 0,8. În arboretele pure se va urmãri
curãţirea lor de exemplarele defectuoase şi chiar rãrirea uniformã a arboretului
pentru a favoriza creşterea şi dezvoltarea tot mai activã a arborilor rãmaşi.
În arboretele mixte, din sãmânţã şi lãstari, reducerea desimii se va
face pe seama celor din urmã.
În toate arboretele se va acţiona cu precãdere asupra exemplarelor
necorespunzãtoare din plafonul superior şi rãrirea porţiunilor excesiv de dese,
evitând înlãturarea plafonului inferior.

21
 Arborii se taie cât mai de jos, iar masa lemnoasã se valorificã dacã
este accesibilã şi existã cerere pe piaţã.
Tãierea arborilor se executã cu toporaşe, topoare, amplificatoare de
forţã, fierãstraie manuale sau mecanice de tip uşor, motoagregate portabile. Sunt
necesare mijloace de colectare a materialului rezultat în locurile de depozitare
alese şi unde urmeazã a fi sortat şi valorificat.
Masa lemnoasã rezultatã poate fi valorificatã ca lemn de foc sub
formã de grãmezi-tip, cu dimensiunile de 2 m lãţime, 1,5 m înãlţime şi pânã la 3
m lungime ( volum aparent 9 mc şi volum real 1,10 – 1,16 mc). Se pot obţine şi
unele sortimente de lemn de lucru: lemn pentru construcţii rurale, tutori pentru
legume şi pomi fructiferi, cozi pentru unelte, etc.).
Perioada de executare se alege ca şi în cazul degajãrilor între 15
august şi 30 septembrie pentru curãţirile mecanice care s-au adoptat ca şi metodã
de lucru în parcela studiatã.
În parcela 67 datoritã varietãţii dimensionale a exemplarelor de
extras s-a optat şi pentru folosirea topoarelor ca unelte de lucru.

4.2 Antemãsurãtoarea lucrãrilor

Tabel 6
Nr. U.P. u.a. Suprafaţa Date despre arboret Volum de Simbol
crt extras normã
de efectivã Comp. Pantã Consist. Varstã D H ha total
parcurs
u.a.
1 I 67 26,70 38,14 2Mo2Fa 22 G 0,9 25 8 7 26,70 412 D.59.Allc
5Fa1Br

Norma de lucru cuprinde tãierea exemplarelor puse în valoare prin

grifare cu toporul sau cu motofierãstrãul mecanic, strângerea şi stivuirea
materialului extras în grãmezi mici pe locurile dintre exemplarele rãmase în
picioare. Unitatea de mãsurã este hectarul iar formaţia de lucru este alcãtuitã
dintr-un muncitor calificat.

22
 Profitul obţinut de pe urma acestei lucrãri nu este mare, deci lucrarea
nu este rentabilã din punct de vedere economic. Profitul obţinut ar putea fi
majorat cu valorificarea materialului lemnos rezultat în urma curãţiri, care este
într-o cantitate destul de mare, respectiv 507 metri cubi.

23
 CAPITOLUL V NORME DE SÃNÃTATE ŞI
SECURITATE ÎN MUNCÃ LA LUCRÃRILE DE ÎNGRIJIRE
La lucrãrile de îngrijire a arboretelor trebuie respectate o serie de
cerinţe referitoare la sãnãtatea şi securitatea în muncã pentru evitarea
accidentelor de muncã sau a unor evenimente neplãcute care ar influenţa negativ
desfãşurarea lucrãrilor.
În zona montanã relieful accidentat este unul dintre factorii care
favorizeazã accidentãrile. Din aceastã cauzã muncitorii vor trebui sã fie
avertizaţi asupra pericolelor care existã în parcela în care lucreazã iar locurile
periculoase vor trebui semnalizate corespunzãtor.
Muncitorii vor fi echipaţi cu echipamente individuale de protecţie.
Pentru evitarea accidentelor prin cãderea crãcilor uscate din arbori, se
interzice orice activitate pe timp. de vânt sau furtunã.
La lucrãrile de îngrijire a arboretelorse vor folosi unelte tãietoare,
fierãstraie, foarfeci, cosoare, seceri, topoare, în bunã stare, bine ascuţite şi bine
fixate în cozi.
Lungimea cozilor uneltelor trebuie sã fie potrivitã cu talia
muncitorului. Cozile şi mânerele trebuie sã aibã o grosime potrivitã şi sã fie
netede, pentru a nu produce zgârieturi.
În terenurile cu pantã de peste 10% se interzice executarea oricãcor
lucrãri sau prezenţa unei persoane pe versant, în aval de locul de doborâre şi pe
linia de cea mai mare pantã.
Se interzice lucrul în zona unde au rãmas arbori aninaţi. Dezaninarea
lor se face numai cu dispozitive speciale de dezaninare şi de cãtre muncitori
specializaţi.

Bibliografie:

24
- Cartea pãdurarului, Editura Agro-silvicã, Bucureşti, 1967
- Silviculturã, Florescu I, Ed. ,, Vasile Goldiş”, Cluj-
Napoca, 2004;
- Norme de timp şi producţie unificate pentru lucrãri din
silviculturã, 1997;
- Amenajamentul O.S. Stulpicani

25
ANEXE

26