Latină 15.11.

2016

Capelli – Lexicon Abbreviaturarum

Declinarea a treia e cea mai veche declinare a limbii latine. Tot ceea ce este
vechi sau arhaic este mai complicat. Ce este nou este mult mai ordonat.
Prezintă cele mai multe neregularități lingvistice.
Spre deosebire de declinările I și a II-a, unde ne putem da seama de genul
substantivelor și să deosebim neutrele.
Exemplu de declinare a III-a:

Nominativul și Vocativul sunt identice.

NV
G
D
Ac
Abl

Gramaticile tradiționale vorbesc despre declinarea a III-a imparisilabică și

declinarea a III-a parisilabică.
La substantive, cele două declinări imparisilabică și parisilabică sunt
identice.
Practic, 99 % dintre substantivele declinării a III-a se declină la fel.
Diferențe apar la neutrele parisilabice.
Substantivele neutre parisilabice au la ablativ singular terminația –i, iar la N,
Ac plural, terminația –ia.
Spre deosebire de neutrele imparisilabice, care au la ablativ singular
terminația –e, iar la plural ac, nom etc. terminația –a.

NV laus civis
G: laud-is (consonantică) civis
D: laudi civi
Ac: laudem civem
Abl: laude cive
 La plural:
N, V: laudes cives
G: laudum civium
D: laudibus civibus
Ac: laudes cives
Abl: laudibus civibus

Neutre:
N, V: tempus mare
G: temporis maris
D: tempori mari
Ac: tempus mare
Abl: tempore mari (pentru că se termină în vocala caracteristică temei respective, adică –i)

La plural:
N, V: tempora maria
G: temporum marium
D, Abl: temporibus maribus
Ac: tempora maria

La declinările a IV-a și a V-a nu sunt neutre, cu câteva mici excepții la cea

dintâi.

Declinarea a IV-a

Are ca desinență a genitivului –us; seamănă mult cu cele de declinarea a II-

a.

N, V: exercitus exercitus
G: exercitus exercituum
D: exercitui exercitibus
Ac: exercitum exercitus
Abl: exercitu exercitibus

Sunt foarte puține neutre de declinarea a IV-a:

 N, V: cornu cornua
G: cornus cornuum
D: cornui cornibus
Ac: cornu cornua
Abl: cornu cornibus

Singurele feminine de declinarea a IV-a, folosite în documente, sunt manus

și domus.
Alte substantive de a IV-a sunt nume de plante.
Mai sunt norus (noră) și socrus (soacră).
În documentele medievale e posibil să găsim forme regularizate.

Declinarea a V-a este o declinare nouă în limba latină; niciodată nu a fost

dusă la bun sfârșit. În afară de dies și de des, nu au forme cazuale...
Dies = zi

NV: res, dies res, dies

G: rei, diei rerum, dierum
D: rei, diei rebus, diebus
Ac: rem, diem res, dies
Abl: re, die rebus, diebus
 Genitivul poate să arate posesia, dar poate să arate și faptul că o parte este
luată dintr-un întreg. Sau poate să arate referirea la ceva (despre cutare).
Dativul arată expresii precum „am dat ceva cuiva”.
Acuzativul indică complementul direct, dar poate să indice și direcția. Există
prepoziții care arată direcția, cauza, proximitatea față de un loc.
Cel mai greu de tradus este ablativul, care are multiple valori. Ablativul
arată că te afli într-un loc; uneori se construiește cu o prepoziție, alteori fără. Poate
să arate instrumentul de care te folosești. Dezvoltă valori abstracte (instrumentul
poate să-ți arate cauza). A treia valoare este separația – spațial, te separi de un
punct.

Adjective de declinarea a treia:

Adjectivele cu trei terminații sunt cele mai numeroase.
Adjectivele de declinarea a treia sunt mai complicate. Ele se împart în:
-adjective cu două terminații
-adjective cu o singură terminație

Cele cu o singură terminație au o singură formă pentru masculin și feminin

și o formă separată pentru neutru.
Ca regulă, cele cu două terminații se declină ca parisilabicele

N, V: dulcis, dulce dulces, dulcia

G: dulcis dulcium
D: dulci dulcibus
Ac: dulcem, dulce dulces, dulcia
Abl: dulci dulcibus

Cealaltă subcategorie sunt cele cu o singură terminație:

Ferox (feroce), se acordă și cu genul masculin, și cu genul feminin, și cu
neutru.

N, V: ferox – la fel ca „dulcis”

G: ferocis
D: feroci
Ac: feroce
 Abl: feroci

La declinările a patra și a cincea nu avem adjective.

Adjectivele au grade de comparație.
Se dă deoparte desinența gradului pozitiv și se adaugă –ior (masc, fem), -ius
(neutru).

N: altus, alta, altum

G: altior, altius
Ar avea caracteristicile unui substantiv parisilabic.
La superlativ se dă deoparte desinența genitivului singular masculin și se
adaugă –issimus, -issima, -issimum.
La adjectivele care se termină la nominativ singular masculin în –er
(pulcher), se adaugă terminația –imus (pulcherimus).
Mai sunt niște adjective care își formează superlativul în –limus: facilis,
difficilis, similis, dissimilis, humilis. Se dă deoparte –is și se adaugă sufixul –
limus. Facilimus, similimus, humilimus.

Numele de orașe și insule mici, folosite la singular, pot avea forme precum
sum Romae (la Roma).
La declinarea a doua, tot așa, numele de orașe și insule mici apar la locativ –
sum Corinthi.
La declinarea a treia este substantivul de gen neutru, rus, ruris – sum ruri.
La declinarea a patra – domi milieque.

Prepoziții

Care se construiesc cu un singur caz sau cu două. Cele cu un caz, fie cu Ac,
fie cu Abl. Cele cu două cazuri, și cu Ac, și cu Abl.
Ele pornesc de la sensuri inițiale care au legătură cu spațiul.
Cu acuzativul se construiesc prepozițiile care vorbesc despre direcția de
mișcare.
Dacă mă deplasez spre țintă, fără să ajung neapărat la ea, se folosește
prepoziția ad. Dacă pătrund în țintă, atunci folosesc in. Dacă nu mă mulțumesc
doar să pătrund, ci străbat fără să depășesc ținta, folosesc per. Dacă trec prin,
atunci folosesc trans.
Dacă spun apud Cicerone, înseamnă acasă la Cicero.
Mai este o prepoziție, supra, care poate însemna și starea pe loc, dar se
folosește cu acuzativul. Există și sub.
Cu ablativul, avem prepoziții despre venirea dintr-un punct, ex. Dacă stau în
acel punct, folosesc in. Super și sub arată starea. Cum se construiește cu ablativul
– înseamnă „cu”.
O conjuncție foarte întrebuințată este quod (că, deoarece...), quatenus (că,
să, ca să), ut (introduce o completivă, o consecutivă, cu sensul „încât”; celelalte
valori ale lui ut trebuie deduse din context). Altă conjuncție este quoniam
(deoarece, că), quomodo (cum, cum că). Qualiter (că, cum că).