Proces verbal de soluționare a contestațiilor la barem

Examen Drept Comercial

19.07.2018

Au fost formulate în termenul legal 11 contestații privitoare la aspectele

indicate în baremul de corectare, semnate individual sau colectiv. În continuare vor fi
analizate centralizat argumentele invocate de contestatori.
Contestațiile prin care se critică soluția de admitere în parte a acțiunii motivat
de faptul că penalitățile de întârziere trebuiau calculate după expirarea termenelor de
90 de zile de la data emiterii fiecărei facturi și până la data de 22 aprilie 2016 sunt
neîntemeiate. (Buturugă Gabriela, contestație comună semnată de 96 auditori)
Potrivit prevederilor contractuale pârâta avea obligația de a achita facturile
fiscale emise de reclamantă în termen de 60 de zile (art.10.3), iar penalitățile de
întârziere de 0,01% zi începeau să curgă după trecerea unui termen de 30 de zile de la
scadență (art.11.2 din contract).
Clauzele contractuale nu sunt neclare și nu lasă loc de nicio altă interpretare.
Coroborarea celor două articole arată în mod clar că termenul de plată (scadența) a
fost stabilit de părți la 60 de zile de la data emiterii facturilor, iar debitorului i s-a
acordat un termen suplimentar de 30 de zile pentru a achita sumele facturate, în caz
contrar urmând a datora penalități de întârziere după expirarea termenului total de 90
de zile, calculat de la data emiterii facturilor.
Precizarea pârâtei din întâmpinare în sensul că nu contestă sumele solicitate de
reclamantă nu este de natură a modifica acordul de voință al părților și nici nu poate
conduce la admiterea integrală a acțiunii. Acordul de voință al părților manifestat prin
încheierea contractului de prestări servicii, poate fi modificat prin încheierea unui act
adițional, însă în niciun caz printr-o întâmpinare (act procesual) prin care pârâtul
înțelege să invoce, în plus, și excepția de neexecutare. Apărarea pârâtului viza în mod
evident debitul principal, iar nu penalitățile de întârziere, deoarece excepția de
neexecutare (excepție de fond și nu procesuală) vizează, în general, prestația
principală.
Nu poate fi primit nici argumentul potrivit căruia „în temeiul principiului
disponibilității, reclamanta este cea care stabilește cadrul procesual și limitele cererii
de chemare în judecată, iar instanța trebuie să se pronunțe asupra cererilor formulate
în limitele învestirii sale, nefiind în măsură să facă aprecieri asupra a ce ar fi trebuit
sau nu să solicite reclamanta”, de vreme ce instanța este chemată tocmai să cenzureze
cererile excesive ale reclamanților. Rolul instanței era de a verifica, prin prisma
dovezilor depuse la dosar de reclamant, temeinicia pretențiilor acestuia, iar odată ce a
observat că acesta a calculat penalități în raport de un termen diferit de cel stabilit prin
contract, să admită în parte acțiunea.
Principiul disponibilității permite părții să solicite mai puțin decât ar fi
îndreptățită, însă nu permite reclamantului să solicite penalități într-un cuantum mai
1
mare decât cel la care ar avea dreptul potrivit contractului. Același principiu se opunea
acordării de penalități de întârziere pentru o perioada ce depășea data de 22 aprilie
2016, aceasta fiind data indicată expres de reclamant. Faptul că, poate, ulterior acestei
date nivelul penalităților ar fi egalat sau chiar depășit suma de 196,6 lei, nu prezintă
relevanță în cauză și nici nu poate fi un argument pertinent în susținerea contestației
(contestație comună semnată de 15 auditori - Stan George-Alexandru s.a.).

Contestațiile prin care se solicită acordarea punctajului și pentru mențiunea

punerii în întârziere a debitorului prin notificare (contestație Ghenciu Ligia, Negru
Anca, Vasiliu Andrea) nu pot fi primite de vreme ce în cauză sunt incidente
prevederile art.1523 alin.2 lit. d C.civ., litigiul de față fiind generat de un raport juridic
stabilit între doi profesioniști.

Contestațiile care vizează valoarea probatorie a avizelor de însoțire a mărfii

nesemnate (contestație comună semnată de 13 auditori) nu vor fi primite.
Lipsa de vigilență a unora dintre auditori nu poate fi scuzată prin invocarea
duratei examenului ori fotocopierii necorespunzătoare a dosarului, deoarece, în
măsura în care au fost sesizate probleme rezultate din fotocopierea actelor relevante
din dosar, acestea au fost aduse la cunoștință supraveghetorilor și soluționate în cursul
desfășurării examenului.
Motivarea corectă și completă a soluției pronunțate în cauză presupunea analiza
avizelor nesemnate de pârâtă prin prisma prevederilor art.277 alin.2 C.pr.civ.

Contestațiile prin care se solicită să nu fie depunctați auditorii care nu au

indicat toate temeiurile de drept ce justificau acordarea de penalități de întârziere nu
vor fi primite, pentru următoarele considerente:
Argumentele auditorilor (contestație comună semnată de 8 auditori, care au
menționat în considerente numai articolele 1535, 1538 și art.1 din OG nr.13/2011),
întemeiate pe baremele întocmite pentru examenele anterioare, nu vor fi primite
deoarece baremul contestat a fost întocmit ținându-se seama de specificul dosarului
subiect de examen. Faptul că în alți ani s-au dat dosare/spete similare nu justifică
întocmirea unor bareme identice, de vreme ce fiecare speța/dosar are situația sa de fapt
specială, care impune întocmirea unui barem corespunzător.
Nu va fi primită nici susținerea în sensul că era suficientă coroborarea art.1538
cu art.1539 Cod civil (contestație Ghenciu Ligia) de vreme ce în cauza reclamantul a
solicitat atât contravaloarea facturilor, cât și penalitățile contractuale. Cu alte cuvinte,
în cauză s-a solicitat acordarea atât a debitului principal, cât și a daunelor moratorii,
evaluate de părți prin contract.
De asemenea, argumentele care se aduc în contra reținerii în barem a
prevederilor art.1535 C.civ. (contestație comună semnată de 6 auditori) nu pot fi
primite, deoarece textul legal indicat nu reglementează numai „momentul la care încep
să curgă daunele moratorii în cazul obligațiilor bănești și cuantumul acestora în cazul

2
în care acestea nu au fost stabilite convențional”, ci art.1535 C.civ. reprezintă tocmai
norma cadru de evaluare a daunelor moratorii în cazul neexecutării unei obligații de
plată a unei sume de bani.

Contestația prin care se critică soluția privind cheltuielile de judecată (Guz Jean
Robert) este neîntemeiata deoarece potrivit art.451-453 C.pr.civ. partea care a câștigat
procesul are dreptul la recuperarea sumelor avansate de la partea căzută în pretenții. În
ceea ce privește taxa judiciară de timbru aceasta se acordă în raport de cuantumul
pretențiilor admise, astfel că în cauză reclamanta era îndreptățita să primească sumele
achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru pentru debitul principal și penalități. Suma
de 9 lei reprezintă taxă judiciară de timbru, achitată conform OUG 80/2013, iar nu
timbru judiciar, autorul contestației făcând confuzie între taxa judiciară de timbru și
timbrul judiciar. De altfel, timbrul judiciar nu a fost aplicat în dosar, de vreme ce
dosarul a fost înregistrat ulterior întrării în vigoare a OUG nr.80/2013.

Referirile din contestații la soluția pronunțată de instanța de judecată învestită

cu dosarul nr.18724/299/2016 nu pot fi considerate drept argumente temeinice pentru
admiterea contestațiilor deoarece auditorii trebuia să soluționeze dosarul pe baza
probelor ce le-au fost prezentate și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză,
dosarul real având un conținut ușor diferit de dosarul de examen.

Contestațiile prin care se solicită acordarea punctajului integral pentru formulări

similare celor din barem (Danciu Denisa), acordarea punctajului integral pentru
minută chiar și în cazul în care acțiunea a fost admisă integral (contestație comună 96
de auditori) sau acordarea punctajului integral pentru prezentarea de argumente
diferite în combaterea excepției de neexecutare invocată de pârâta nu reprezintă
veritabile contestații la barem, deoarece nu urmăresc modificarea/schimbarea soluției
punctate, ci vor fi avute în vedere, eventual, la stabilirea modalității unitare de
corectare.