Antibiotice

AB- 2 tipuri: bactericide (BC) si bacteriostatice (BS);

BC -actioneaza in faza de repaus (ex: Aminoglicozidele-AG) si multiplicare bacteriana(atentie asociere

cu BS)(CS,vancomicina. Rifampicina, fluoroquinolonele, cotrimoxazolul, Peniciline);

BS actioneaza doar in faza de multiplicare (ex:macrolide,cloramfenicol,sulfamide); unele se pot

interconverti (din BS→ BC, ex: eritromicina, tetraciclinele-in doza mari, Cloramfenicolul pt
meningococ)

Pur BC in cantitate mare devine BS-penicilina G la 200.000 UI

Indicatii:

- BS: persoane necompromise, infectii usoare/medii;

- BC: infectii severe, gazde imunodeprimate, infectii generalizate/cronice/cu focare greu de
sterilizat- osteomielita,endocardita de ex;
BS: macrolide, lincosamide, sulfamide, Cloramfenicol, tetraciclinele, mielolidul;
BC: AG, polipeptide, glicopeptide, βlactamine, Peniciline, CS, quinolone, rifamicinele, metronidazol
Coc- e rotund
Bacil- e lung
Bacili G+ Aerobi si anaerobi
Listeria, difterie, clostridium
Coci G+ stafilococ, streptococ
Coci G- neissrie
Bacili G- (cei mai multi) proteus, H if, pseudomonas,
Mycoplasme
Clamidii
ricketsii
Dupa spectrul de actiune exista:
 AB cu spectru ingust tip Penicilina (bacili G+, coci G+ si G-, aerobi si anaerobi);
 AB cu spectru ingust tip Streptomicina (bacili G-, coci G+ si G-) ex: AG;
 AB cu spectru largit, ex: Amoxi, Ampi, CS (bacili si coci G+ si G-);
 AB cu spectru larg, ex: Tetracicline, Cloramfenicoli (bacili si coci G+ si G-, Chlamydii,
Mycoplasme, Ricketsii);
-pentru fiecare AB exista o rezistenta naturala (de exemplu, la AG bacilii G+ sunt rezistenti); a aparut
si o rezistenta dobandita; aceasta se poate instala rapid (AG, Rifampicina, FQ- de aceea nu se dau in
monoterapie de obicei) sau lent (βlactamine, Cloramfenicol, sulfamide- aparitia rezistentei e
favorizata de tratamentul cu doze mici si depinde de c% AB din sange si tesuturi).

Farmacocinetica:
1. Absorbtia:
-administrarea se poate face parenteral (iv, im, io, ia, etc…) sau oral, cale accesorie-administrarea
locala intrarahidian, intralocal

Calea parenterala:
 a) Iv: avantaje
-c% maxima sg apare in 10-15 minute-important in inf severe sau potential severe-timp de
multiplicare bacteriana este in medie 20 min. bacilii G- au in perete ENDOTOXINA care
produce socul endotoxinic
-comoditate
Dezavantaje
-trebuie supravegheata zilnic branula
-pretul
- injectarea se poate face in 2 feluri: bolus(cu seringa)- durata 3-5 minute, sau perfuzie –
durata >15 minute; indicata in: infectii severe, potential severe si la gazde compromise,
pentru ca are efect rapid; necesita experienta celui ce administreaza, presupune cost ↑;
b) Im: c% maxima sg se realizeaza in 30-60 minute si e mai scazuta fata de cea realizabila prin
administrare iv, absorbtia fiind mai lenta;
Dezavataje
-e insotita de durere(cs se administreaza cu lidocaina si vancomicina provoaca o durere
socogena)
-uneori si de constituirea unui flegmon local;
Calea orala: c% max sg apare la 1-2h; administrare facila dar necomplianta crescuta; nu toate AB se
pot administra oral (Penicilina G, AG, Colimicina nu se absorb digestiv). Pentru cele care se pot
administra digestiv, c% realizate depinde de medicament, de pacient, de starile fizio sau patologice
ale acestuia.
Variabilitatea legata de AB: Ampi oral se absoarbe 40-60%, iar Amoxi >90%; Tetraciclina se absoarbe
putin (40-50%), iar Doxiciclina se absoarbe foarte bine, >95%.
Variabilitatea legata de conditii fiziologice: majoritatea AB administrate pe cale orala sunt influentate
negativ de prezenta alimentelor in tubul digestiv; exista insa si unele a caror absorbtie nu e
influentata sau chiar e favorizata de alimente.
Variabilitatea legata de conditii patologice: ↓TA duce la ↓absorbtiei digestive a AB; prezenta in
tubul digestiv a unor compusi de Ca, Mg, aluminiu ↓ absorbtia Tetraciclinelor, FQ, producandu-se
compusi neresorbabili;

2. Difuziunea in organe si tesuturi:

Depinde de medicament, de pacient si de tesutul in care e localizata infectia. Patrunderea si
concentrarea pe care o realizeaza un medicament depind de vascularizatia locala, iar c% AB in
tesuturi depinde de legarea de proteinele plasmatice, reversibila pentru toate AB; o cuplare
crescuta= nivel al substantei in tesuturi mai scazut, insa persistent. AB care se leaga slab de
proteinele plasmatice: Ampi, CS, AG; alte elemente ce determina concentrarea sunt liposolubilitatea,
greutatea moleculara- cu cat e mai mare cu atat se concentreaza mai bine- si CMI si CMB. Pentru ca
un AB sa fie eficient trebuie sa realizeze in sg o c% de 4xCMI.
Unele AB au afinitati pentru diverse organe/tesuturi: Doxi→ mucoasa sinusala, bronsica; Ampi→
concentrare biliara de 200-300x fata de cea sg; macrolide, Ceftriaxona, Rifampicina se concentreaza
si ele biliar; osos toate AB realizeaza c% scazute, insa cel mai bine patrund FQ, Clindamicina; urinar
se concentreaza bine Nitrofurantoina, CMX, Fenitoina, Sulfamidele. AG isi pierd eficienta in mediu
acid.

3. Metabolizarea:
E in principal hepatica, dar si in alte organe. Pot sa apara produsi de mai multe feluri:
 Inactivi;
 Mai putin activi ca substanta mama;
 La fel de activi ca substanta mama;
 Mai activi ca substanta mama (ex: Cloramfenicolul);

4. Excretia:
Se face in principal renal, insa e posibila si biliar (Pefloxacina de ex), intestinal (Doxi de exemplu se
excreta la nivelul intestin gros). Cloramfenicolul se elimina urinar ca produs inactiv 90%, deci este
inutil in tratamentul unei ITU, de ex.
Dupa ce c% tisulara a AB ↓ sub nivelul terapeutic sau chiar total, pentru unele AB concentrarea
continua= efectul post- AB; un efect post-antibiotic foarte bun au AG, FQ, macrolidele, tetraciclinele,
rifampicina, carbapenemele; un efect slab au βlactaminele, in special pe bacilii G-;
In organism exista 3 zone “protejate”: SNC, ochiul si prostata; in mod normal aici nu patrund AB, insa
in conditiile unei infectii unele antibiotice patrund datorita inflamatiei (AG, Colimicina nu intra in
SNC; cel mai bine patrund βlactaminele dar nu toate; AB cu patrundere EXCELENTA in SNC e
Cloramfenicolul).
Exista microorganisme (Legionella, Brucella, Haemophilus Influenzae unele tulpini, Lysteria,
Ricketsiile, Mycoplasmele, Chlamydii) strict intracelulare; AB cu patrundere slaba ic: AG,
Vancomicina, βlactaminele; patrundere buna ic au macrolidele, tetraciclinele, Clormafenicolii,
Rifampicina, FQ.

Clasificare: β-lactamine, AG, macrolide, etolide, glicopeptide, sinergistine, oxazolidinone,

polipeptide, lincosamide, rifamicine (dintre ele cea mai cunoscuta este Rifampicina), cloramfenicoli,
tetracicline, nitrofurani, sulfamide, quinolone (din ele fac parte si FQ- fluoroquinolonele),
nitroimidazoli si altele (acidul fusidic, fosfomicina si mupirocin).

Β-lactaminele:
→Penicilinele (penanii);
→CS;
→Carbapenemele;
→monobactanii;

1.Penicilinele sunt de 2 tipuri: naturale si de semi-sinteza. Cele naturale cuprind 3 substante:

Penicilina G (Benzilpenicilina), Penicilina V (Fenoximetilpenicilina) si Penicilinele retard (Benzatin-
benzilpenicilina –Moldamin, Procainpenicilina- Efitard).

Penicilina G e de 2 tipuri: sodica (mai bine tolerata local si mai putin dureroasa in administrarea im)
si potasica.
Actioneaza pe: bacili G+ aerobi (difteric, carbunos), si anaerobi (tetanic si restul clostridiilor), coci G+
(strepto, stafilo- nu se foloseste pt ca e rezistent!, pneumococ) si coci G- (meningococ, gonococ),
Leptospire, Actinomicete, Treponeme si Borellii.Pe germenii pe care actioneaza, efectul Penicilinei e
de 4-8h, mai mare decat pentru penicilinele de semisinteza.
Formulare: flacoane de 400.000 UI, 1.000.000 UI, 5.000.000 UI si preparate in grame (1g=1.600.000
UI);
1.000.000 UI Penicilina G sodica au 100 mg Na/ 1.000.000 UI Penicilina G potasica au 65 mg K.
Timp de injumatatire: 30 minute → Penicilina G se da la 3-6h, dupa acest interval nu mai exista
practic in tesuturi.
Doza: 50.000- 100.000 UI/kgc/zi, creste la 200-400.000 UI/kgc/zi in infectiile severe;
In practica se asociaza AG cu βlactamine, ele potentandu-se reciproc, dar daca se administreaza in
aceeasi perfuzie se inhiba, scazandu-si efectele. Efectul scade si daca se administreaza concomitent
cu vitamina C, B, glucoza. La temperatura camerei e inactivata terapeutic dupa 4-6h.
Administrarea im e foarte dureorasa, in timp ce dozele mari in administrare iv sunt neurotoxice si pot
duce la deces. Se poate administra intrarahidian, maxim 10.000 UI in administrare unica, in
tratamentul meningitelor. Penicilina G potasica in doza crescuta si administrata rapid poate duce la
stop cardiac.
E unul din cele mai alergizante antibiotice, administrarea ei se face doar cu testarea sensibilitatii.
Alergia apare de obicei la al doilea contact cu alergenul. Testarea se face prin realizarea a 5 dilutii
succesive in ser (1 flacon de 400.000 UI +4 ml ser→iei 1 ml ) pana la dilutia de 10 UI/ml care se picura
in tractul conjunctival si se asteapta 10 minute. Daca nu se realizeaza cele 5 dilutii se poate sa apara o
reactie pseudoanafilactica. In rare ocazii poate sa apara socul anafilactic si la testarea corecta.

Penicilina V: exista sub forma de comprimate de 400.000 si 1 milion UI; are absorbtie digestiva
modesta, ~50% si e puternic influentata de alimentatie (de aceea se administreaza cu 30 minute
inainte sau la 2-3h dupa masa).
Indicatii: infectii usoare (angina streptococica, de ex), la finalul tratamentului cu Penicilina G, in
ultimele 3 zile, pentru efectul tip probenecid (administrarea concomitenta cu Penicilina G ↓
eliminarea ei, relizand o c% sg prelungita). Se poate folosi si in situatiile in care Penicilina G nu poate
fi folosita, in doza dubla.

Penicilinele retard: Efitard- in infectii usoare, administrare la 12h, dezavantaj: insumeaza alergia la
Penicilina cu cea la Procainamida; Moldamin: flacoane de 600.000 UI (pt copil) si 1.200.000 UI
(adult); 1 flacon realizeaza penicilinemie timp de 5-7 zile. Se administreaza im, fiind o substanta
cristalina (risc de necroza, daca faci iv accidental- risc de embolie pulmonara si deces), se dizolva doar
in apa distilata. Se poate folosi la finalul tratamentului cu Penicilina G si pentru profilaxia
complicatiilor poststreptococice, impiedicand reinfectia. Nu se administreaza la copilul <5 ani (are
masa musculara putina →remanenta la nivel muscular →iritatie, inflamatie, necroza).

Penicilinele de semisinteza:

 Rezistente la penicilinaza- antistafilococice= de tip M;

 Aminopeniciline;

 Carboxipeniciline;

 Ureidopeniciline;

Peniciline rezistente la penicilinaza: Oxacilina

Formulare: capsule 250 mg, flacoane 250/ 500 mg; Doza: 2-12 g/zi
Indicatii: infectiile stafilococice de la usoare la severe. NU in meningite (patrunde prost SNC). Efectul
BC e de pana la 4-8h mai mic fata de germenii sensibili la Penicilina.
Alti reprezentanti: Flucloxacilina, Dicloxacilina, Cloxacilina.
Aminopeniciline: Ampi si Amoxi; actiune: acs spectru ca Penicilina +H.I, Salmonella, Schigella, E.Coli;
aproape toate tulpinile de Stafilococ au rezistenta.
Ampicilina: efect mai slab ca Penicilina pe germenii sensibili; actiune excelenta pe enterococi (de
electie); in rest e un “AB istoric” din cauza rezistentei extinse
Doza: 250-500 mg oral / 250-500-1g iv; intre 2-12 g/zi in frm severe
Absorbtia digestiva e modesta, 50%, e ↓ de prezenta alimentelor in tubul digestiv; se concentreaza
biliar excelent (de 200-300x mai mult ca sg);
Indicatii: IRespiratorii, ITU, IBiliare, meningite bacteriene (f bun!), tusea convulsiva(alaturi de
Eritromicina), difterie, listerioza.
Amoxicilina: absorbtie >90%; aceeasi situatie cu rezistenta;
Doza: 1-6g/zi; Se poate asocia cu inhibitori de βlactamaze (acid clavulanic sau sulbactam) pentru a
creste actiunea si a extinde spectrul si la unii germeni “rezistenti” la Amoxi; Absorbtie digestiva buna,
neinfluentata de prezenta alimentelor;
Reactii adverse alergice (Ampi, Amoxi, Peniciline) si toxice.

Carboxipeniciline: Carbenicilina si Ticarcilina

Spectru: identic cu aminopenicilinele + un numar crescut de bacili G- (Pseudomonas, Acinetobacter);
Se poate asocia Ticarcilina cu acid clavulanic→ Timentin, cu aceleasi beneficii;
Sunt peniciline DE REZERVA pentru infectiile cu G- si bacili rezistenti la alte AB.

Ureidopenicilinele: Azlocilina, Mezlocilina, Piperacilina

Spectru: G- in principal; Azlocilina si Mezlocilina sunt AB speciale pentru Pseudomonas, iar
Piperacilina se foloseste in infectiile severe cu G- rezistenti la alte AB.
Piperacilina se poate asocia cu Tazobactam→ Tazocin (special pentru infectii cu G- rezistenti);

2.CS: 4 generatii; nici una nu actioneaza pe enterococi, listerii sau legionella;

CS generatia I- excelent pentru bacili si coci G+ (Stafilococ mai ales); actiune mai slaba pe G- (H.I,
E.Coli, Salmonella); nu intra in LCR; ex: Cefalexin, Cefadroxil→ IACRS usoare, 2-4g/zi la 6h, oral.
CS generatia a IIa- ↑ actiunea pe G- si ↓pe G+; nu intra in LCR; ex: Cefuroxim, Cefaclor→ IACRS,
IACRI, ITU, 2-4g/zi, la 6h, se pot da oral, iv sau im (f dureros, solventul e Lidocaina).
CS generatia a IIIa- ↑ actiunea pe G- si se mentinea cea pe G+, dar mai slaba ca pentru generatia I;
ex: Cefotaxim, Cefoperazona (nu intra in LCR), Ceftazidim (excelent pt Pseudomonas), Ceftriaxona→
infectii usoare/medii/severe, septicemii, meningite, im/iv la 8-12h; 2-4g/zi, maxim 6g pt meningite;
Ceftibuten/Cefixim→oral, IACRS, IACRI, ITU;
CS generatia a IVa- se imbunatateste actiunea pe G- si G+; Cefepim, Cefpirom→ de rezerva in infectii
severe cu germeni rezistenti la alte AB;

3.Carbapeneme: Imipenem, Meropenem, Ertapenem

“super-AB”; spectru: G+ si G-, aerobi si anaerobi (mai ales), germeni rezistenti la alte AB (infectii
nozocomiale), gazde compromise; doza: 2-4g/zi (1g pentru Ertapenem);
Efect antibacterian c.m.bun: Meropenem>Imipenem>Ertapenem;
Imipenem e convulsivant, nu patrunde LCR.

4.Monobactani: Aztreonam- doar pentru bacili G-, nu se foloseste;

 Aminoglicozidele
-spectru ingust tip Streptomicina (Coci G+ si G-, bacili G-); in monoterapie doar in infectii cu bacili G-;
asocierea cu βctamine le potenteaza actiunea;
-Reactii adverse specifice: oto- (hipoacuzie/surditate definitiva! Instalata brusc si fara semne) si
nefrotoxicitate la tratamente >7-10z; blocajul neuromuscular (interzise la cei cu miastenie);
nefrotoxicitate mai mica pentru Kanamicina si derivatii decat pentru Gentamicina si derivatii ei;
precipitata de administrarea concomitenta de Furosemid.
-pentru evaluare: sumarul de urina si creatinina;
Streptomicina- exclusiv TBC; Kanamicina- maj bacteriilor au rezistenta;
Gentamicina- fiole 10-20-40-80 mg; administrare 160-240 mg (3-5 mg/kgc) la 12 sau 24h; indicatii:
infectii cu bacili G-;
Derivatii de Gentamicina: Sisomicina si Netilmicina- mai putin nefro&ototoxice, actiune si pe unii G-
rezistenti;
Derivatii de Kanamicina: Amikacina- aceleasi avantaje, poate fi folosita si in tratamentul TBC cd exista
rezistenta;

Macrolidele- Eritromicina, Spiramicina

-Eritromicina: exista preparate pt administrarea orala (propionat, estolat, etilsuccinat- absorbtia
digestiva e favorizata de alimente!!!) si iv-nu se folosesc;
Spectru: la fel cu Penicilina + Stafilococ, Mycoplasme, Chlamydii, Ricketsii, unii bacili G- (Legionelle,
Bordetella pertussis, unele tulpini H.I, H.p); Doza: 1,5-2g/zi;
Indicatii: aceleasi cu ale penicilinei la cei alergici la aceasta- angina strepto, erizipel, scarlatina,
stafilococii cutanate usoare, infectii cu Mycoplasme si Chlamydii, tusea convulsiva (de prima alegere)

-Spiramicina- Rovamicina: acelasi spectru, mai buna c% tisulara, actioneaza si pe toxoplasma

(singurul AB ce se poate da la gravida!);
-“Noile macrolide”= AZALIDE- Roxitromicina, Claritromicina si Azitromicina;
Claritromicina: comprimate 250-500 mg, spectrul Eritromicinei, mai bune pe G-, Legionella si
Mycobacteriile atipice; doza: 500-1g/zi
Azitromicina: actiune mai buna pe G- fata de restul, doza:500 mg/zi; remanenta tisulara f buna, se
concentreaza tisular> sg; tratamentul scurt 3-5 z ofera efect terapeutic de 10-14z;
Indicatii azalide: IACRS, IACRI, I.cutanate, digestive cu Salmonella, Schigella, I. cu Chlamydii,
Mycoplasme, Azitromicina are rezultate bune in toxoplasmoza.

Glicopeptidele
Vancomicina si derivatii (Teicoplanina, Daptomicina)
Vancomicina- doar pe G+, coci si bacili; nefro si ototoxica, indicatii: infectii cu coci G+ rezistenti la alte
AB; administrare iv (flebite frecvente) /im (evitabila- e socogena); doza:2g/zi;
Derivatii au toxicitate mai redusa;

Ketolidele
Sunt derivati de macrolide ce actioneaza si pe pneumococ si alti streptococi rezistenti la macrolide.
Telitromicina (Kete K) 400 mg; administrare 800mg/zi; indicatii: angine, sinuzite, pneumonii
 Oxazolidinonele
Linezolid (Zyvoxid): actioneaza doar pe bacterii G+ si pe cele rezistente in prezent la alte AB;
comprimate de 400/600 mg si flacoane injectabile iv de 600 mg; indicatii: infectii severe, mai ales
nozocomiale, cu G+; patrund excelent tisular;

Polipeptidele: Polimixina E (Colimicina) si Bacitracina

Colimicina: doar pt G-; nu se absoarbe digestiv, nefro si neurotoxica, exista preparate injectabile
im/iv (rar!) si comprimate de 250.000 UI pentru administrare orala (infectii digestive, la sugari mici).
Avantaje: merge bine pe multe infectii nozocomiale la care exista rezistenta la restul AB, din cauza ca
a fost f putin folosit! Nu patrunde in LCR.

Rifamicinele: Rifampicina, Rifapentina, Rifabutena

Capsule 150/300 mg si preparate iv de 300 mg; actiune: bacili si coci G+ si G-, Chlamydii, Leishmanii,
Mycobacterium, Stafilococi (f bun); indicatii: TBC, in trat stafilocociilor cu determinare meningeala,
abcese, pneumonii cu Legionella; patrunde excelent in LCR.
Reactii adverse specifice: alergice (eruptii, febra, pancitopenie), IRA prin mecanism imun-alergic (
frecvent in tratamente intermitente, doze mari si la reluare), hepatita toxica, sdr pseudogripal-
reactie adversa RARA;

Lincosamidele: Lincomicina si Clindamicina

Spectru: idem Eritromicina, inclusiv Stafilococ; penetrabilitate osoasa buna; actioneaza si pe
Plasmodium falciparum- utile in malariile rezistente; pe Pneumocystis Carinii, toxoplasma, Babesii;

Cloramfenicolii: Cloramfenicol, Tiamfenicol

Spectru larg, G+ si G-, aerobi si anaerobi, Ricketsii, Mycoplasme; absorbtie digestiva excelenta,
patrund excelent in LCR si in abcese (cel mai bine), exista sub forma de capsule de 250 mg si
flacoane injectabile de 1g; antibiotice BS dar pe unii germeni sunt BC (meningococ, H.I, Bacteroides);
utilizat in meningite, febra tifoida;
Reactii adverse: efect supresor medular (poate fi reversibil, dependent de doza, si ireversibil
independent de doza, tip idiosincrazic), aplazie medulara- deces intotdeauna; la nou-nascutul
prematur exista o reactie adversa specifica: sindromul cenusiu; Tiamfenicolul da mult mai rar aplazie
medulara;

Tetracicline: Tetraciclina, Doxiciclina

Tetraciclina- absorbtie 50% la administrarea orala, spectru larg (Mycoplasme,Chlamydii si Ricketsii-
cu rezultate excelente, Treponeme, Leptospire, unii anaerobi, protozoare- Entamoeba, coci si bacili
G+ si G-); doza:2g/zi. AB de prima alegere in holera. Nu se da la copilul sub 10 ani si nici la gravida
(hepatotoxicitate-hepatita fulminanata-deces);
Doxiciclina- exista preparate de administrare orala (100mg) si iv (100 si 200 mg); absorbtie >95%,
administrare o data/zi, se foloseste in tratamentul si profilaxia malariei, traheobronsite, sinuzite.
Reactie adversa: hemoragii digestive datorita efectului iritant gastric/esofagian.
Ambele determina fotosensibilitate uneori cu leziuni cutanate.
 Nitrofuranii: Furazolidona, Nitrofurantoin
Spectru: G+ si G-
Furazolidona: absorbtie digestiva f.slaba, indicat in infectii digestive usoare, comprimate de 25 mg pt
copil si 100 mg pt adult; se administreaza 400 mg/zi, 10 mg/kgc la copil si 100 mg/6h la adult.
Produce hemoliza uneori foarte importanta la persoanele cu G6PDH.(glucozo-6-)
Nitrofurantoina- absorbtie excelenta, comprimate 100mg, administrare 400 mg/zi, indicatii: ITU
recidivante, in administrare prelungita, seara. Reactii adverse: hepatita toxica, polinevrita ireversibila
daca nu se opreste tratamentul, pneumonie de hipersensibilizare.

Sulfamidele: Sulfametin, Sulfadoxin, Neomazol, Cotrimoxazol (Biseptol)

Biseptol- comprimate 500 mg, indicatii: bacili G+ si G-, absorbtie digestiva >90%; doza: 2g/zi, 1g/12h;
majoritatea bacteriilor sunt rezistente, AB istoric. Patrunde excelent in LCR, actiune foarte buna pe
Pn. Carinii (profilaxie si tratament) si pentru tratamentul toxoplasmozei cerebrale la HIV+. Alte
utilizari: ITU, bronsite;

Quinolone: Acidul nalidixic (Negram), FQ

Negram: comprimate 500 mg, absorbtie digestiva modesta, doza:2-4g/zi la adult; indicatii: ITU,
infectii digestive. Ca si FQ, produce hipertensiune intracraniana frecvent si grava la varstnici, cu risc
de deces. E formal contraindicat la sugarii mici, ca si FQ.
FQ de I generatie: Norfloxacina- absorbtie digestiva 40%, nu realizeaza c% terapeutice decat urinar,
1 cp la 12h;
FQ de a IIa generatie: Ofloxacina (oral si iv, 200 mg la 12h), Pefloxacina (oral si iv, 400 mg la 12h; se
elimina biliar- se poate administra deci si in IRA severa), Ciprofloxacina (oral 500-1000mg si iv 400-
800 mg). Patrund f.b in LCR, au difuzibilitate celulara f.b, inclusiv in tesutul osos, actioneaza f.b pe
bacili G- dar au efect slab pe bacili si coci G+. Absorbtie digestiva inte 70% Ciprofloxacina si >90%
celelalte. Preparatele pentru administrare iv se dizolva in glucoza, nu in ser, se perfuzeaza minim 1h
si nu aduc beneficii terapeutice fata de cele orale. Actioneaza foarte bine pe Stafilococ, excelent pe
Legionella si pe Mycobacterii (inclusiv pentru MDR-TBC). Rezultate bune in infectii diverse, de la
usoare cutanate, ITU la septicemii, meningite, pneumonii si bronhopneumonii.
Reactii adverse: tulburari digestive, neuropsihice (cefalee, coma, convulsii, delir, tulburari de
comportament, mai frecvente si mai grave la varstnici si daca asociaza AINS sau Teofilina),
artromialgii si inflamatii, lezari, necroze sau rupturi de tendoane, mai ales Ahilean- se contraindica
formal la sportivi.
FQ de a IIIa generatie: Moxifloxacina cp a 400 mg, 1cp/zi, Levofloxacina cp a 250/500 mg si
preparate iv.
Levofloxacina doza 500-1000mg/zi in 1-2 prize, beneficii: are efect imbunatatit pe bacilii si cocii G+,
deci poti trata si pneumonia pneumococica, actioneaza pe Chlamydii, Mycoplasme mai bine ca
generatia a IIa; aceleasi reactii adverse+ crize epileptiforme mult mai frecvente, de aceea se
contraindica la persoane cu antecedente neuropsihice.

Imidazoli
Metronidazol (Flagyl): cp administrare orala, 250 mg, preparate iv 500 mg si vaginal 500 mg;
actioneaza pe anaerobi, protozoare; doza:1-2g/zi, absorbtie digestiva >90%. Reactii adverse: tulburari
neuropsihice (convulsii, ataxie), efect tip disulfiram daca se consuma concomitent cu alcool;
Derivatii de Metronidazol: Ornidazol, Tinidazol; aceleasi doze, aceleasi efecte, acelasi spectru;
indicatii: abcese cu anaerobi, giardia, alte protozoare.

ATB la gravide
Penicilina G,Ampicilina,Cefalosporina,Eritromicina,Vancomicina,Oxacilina
In sem 3 : metronidazol,rifampicina