Mircea Eliade - Nopti la Serampore
#egetale care te intimpina de cum patruni in interiorul 'ndiei.
1 $entru mine, indeose"i, noptile acestea erau insufletite de o magie fata de
Niciodata n-am sa uit noptile petrecute cu Bogdanof si Van Manen in
imprejurimile Calcuttei, la Serampore si Titiagarh. Bogdanof care fusese ece ani
consulul imparatiei tariste la Teheran si !a"ul, era pe atunci profesorul meu de
persana. Se imprietenise cu mine, in pofida deose"irii de #irsta si de cultura,
pentru ca el era un orientialist cele"ru, cola"orator al celor mai renumite
pu"licatii, iar eu un foarte tinar in#atacel - mai ales pentru ca eram amindoi
ortodocsi. Bogdanof isi pastrase credinta pra#osla#nica si printre musulmanii din
$ersia si %fganistan, pe care ii iu"ea, si printre hindusii din Bengal, fata de care
ane#oie isi stapinea repulsia. Van Manen, dimpotri#a, adora lumea indiana. Era de
multi ani "liotecarul si secretarul Societatii asiatice din Bengal, dupa ce fusese o
#reme, la %d&ar, "i"liot ecar al Societatii teoofi ce. Era un olande trecut de
mijlocia #ietii, #enit in 'ndia in prima lui tinerete, si, ca multi altii, ramas pentru
totdeauna in mrejele ei. Se indeletnicise #reo douaeci si cinci de ani cu studiul
lim"ii ti"etane, pe care o in#atase ca nimeni altul, dar pentru ca era lenes si ii
placea sa traiasca "ine, pu"licase foarte putin. Se multuimea sa cercetee pentru
propria lui "ucurie de a cerceta si in#ata. Nu a#ea nici o stima fata de titlurile
academice, era celi"atar, si cu o aplecare - pe care o pastra secreta - fata de
lucrurile oculte.
(e cum se incheia anotimpul ploilor, si ilele incepeau sa se racoreasca,
eram nedespartiti. Tustrei lucram la "i"lioteca Societatii asiatice, in $ar) Street, eu
si cu Bogdanof la aceeasi masa, Van Manen, in "iroul lui. Bogdanof re#iuia o
traducere din Mohamed (hara Shi)uh, Van Manen cataloga manuscrisele ti"etane
recent cumpa rate din Si)hi m, iar eu descifram Subbashita Samgraha, te*t
indeo"ste cunoscut pentru neisto#itele lui dificultati. %#eam, fiecare din noi,
respect pentru munca celuilalt, si in afara de cu#intele pe care le schim"am cind
ridicam ochii din hirtii sa ne aprindem o tigara, eram destul de tacuti. $utin inainte
de inchiderea "i"liotecii, ne adunam cu totii in "iroul lui Van Manen, si acolo
incepeau lungile noastre con#ersatii, sfirsite uneori tiriu dupa mieul noptii.
Mai ales catre mijlocu l toamnei, noptile Calcuttei ajungeau neinchipu it de
frumoase. Nu le pot asemui cu nimic caci se impleteau in #aduhul lor melancolia
noptii mediteraniene si sonoritatea noptii nordice, cu sentimentul de risipire in
nefiinta pe care ti-l sadeste in suflet noaptea marilor orientale si acele tari miresme
care nu ma putean in nici un chip apara. (eseori, chiar inainte de a ma imprieteni
cu cei doi #estiti in#atat i, petreceam ceasur i intregi ratacind pe strai, si ma
intorceam acasa, uneori, la apropiere orilor.
+ocuiam pe atunci in ipon Street - care se desprinde din artera
principala ellesle& Street - in partea de miaai a orasului, foarte aproape de
cartierul pur indian. 'mi placea sa plec de acasa indata dupa cina, si rataceam pe
acele ulite inguste, printre iduri coplesite su" ar"usti infloriti, pina lasam in urma
ultimele #ile anglo-indiene si patrundeam in la"irintul casutelor indigene, unde
#iata nu se intrerupe nici-odata. $entru un nepre#enit, indienii din aceasta parte a
Calcuttei n-au somn.
+a orice ora te-ai intoarce spre casa, ii gasesti pe prispe sau pe marginile
trotuarulni, sau in odaitele lor cu usile deschise spre strada - cintind, muncind,
stind de #or"a sau jucind carti. E cartierul oamenilor ne#oiasi, si larma noptilor,
aici, e atit de impletita cu muica si tam-tam, incit ai crede ca intotdeauna e
sar"atoare. +ampile cu acetilena raspindesc o lumina stridenta, mirosul de huka si
fumul dulce al opiumului se impreuna cu acele nenumarate miresme ale
cartierelor indiene - flori de scortisoara, grajd umed, lapte, ore fiert statut,
dulciuri facute cu miere si oparite in unt si alte sute de nuante cu neputinta de
identificat, in care ti se pare uneori ca recunosti mirosul frunelor de eucalipt,
uleiuri grase parfumate cu artar sau mireasma atit de apropiata de tamiie cruda a
florilor doamna-n optii. Toate se regasesc indata ce te departei de centrul
european sau de marile parcuri, unde predomina, pina la ameteala, sucurile
fumeginde ale junglei. Toate se regasesc - desi in fiecare strada intilnesti
intotdeauna o nuanta noua, contrastind uneori i"itor cu sintea precedenta, din
care se desprinde, pentru cite#a clipe, cu o surprinatoare fermitate.
$entru mine, ro"it de magia noptilor Calcuttei, nesatios sa le traiesc cit
mai di#ers, caci imi placea sa alterne noptile gomotoase ale cartierelor indigene
cu noptile de totala singuratate in imensul parc al Maidanului sau la +acuri, unde
uitam ca ma aflu la marginea unui oras cu mai mult de un milion de locuitori.
$entru mine, spun, to#ara sia nocturna cu Bogdanof si Vai n Manen a fost o
incintare. +a inceput, cind nu ma imprietenisem prea mult cu cei doi in#atati,
o"isnuiam sa ne plim"am, indata dupa masa de seara, pe Ellen"orough Course,
1
soseaua imensa care tra#erseaa Maidanul. Curind, am pornit spre +acuri, de unde
ne intorceam tiriu dupa mieul noptii. Van Manen era cel mai #or"aret dintre noi.
$e de o parte, pentru ca era cel mai in #irsta/ iar pe de alta parte, pentru ca traise o
#iata "ogata din toate punctele de #edere, si cunostea 'ndia, indeose"i Bengalul,
ca putini europeni. Tot el, intr-o seara, la "i"lioteca, ne in#ita pentru intiia oara la
Serampore, unde un prieten de-al lui, Budge, isi a#ea "ungalo#ul. % imprumutat
un automo"il de la Calcutta-Clu" si am plecat, pe neasteptate, imediat dupa
caderea serii.
Serampore se afla la #reo 10 mile la miaanoapte de oras, aseat pe
malul drept al lui oogl&, riul care uneste 2angele de golful "engalic. Titagarh se
afla pe celalalt mal. Sosele "une, una plecind din o3rah, cealalta din Chitpur,
leaga Calcutta de cele doua aseari stra#echi, astai in "una parte disparute.
Budge, prietenul lui Van Manen, isi a#ea "ungalo #ul cite#a mile la apus de
Serampore, intr-o regiune inca impadurita.
Era o cladire #eche, de mai multe ori reparata, dar cu neputinta de pastrat
intreaga in clima "engalica si atit de aproape de jungla. Bungalo#ul - cum il
numea, modest, Budge- mi-a amintit, cind ne-a intimpin at intiia oara, dintre
palmieri, acele #ile pe jumatate parasite din Chandernagore, glorioasa colonie
francea din apropierea Calcuttei, #ile de la inceputul #eacului trecut, cu grilajuri
de fier, cu pa#ilioane de lemn, repede inghitite de padure. Nimic mai melancolic
decit o plim"are prin Chandernagore, indata dupa apusul soarelui. %r"orii de
eucalipt cresc prin apropiere, si tristetea #ilelor ruinate, ane#oie desprinindu-se,
in um"ra, din neindupl ecatele #aluri #egetale, te copleseste pina la risipire.
Nicaieri ruinele nu sunt mai melancolice ca in 'ndia, desi nicaieri ele nu sunt mai
putin lugu"re, caci le infioara o #iata noua, mai dulce si mai muicala, a ier"urilor,
a lianelor, a serpilor si licuricilor. 'mi placea sa ratacesc prin Chandernagore,
pentru ca intilneam acolo o istorie pentru totdeauna moarta in restul 'ndiei. 'storia,
atit de pitoreasca si de dramatica, a primilor colonist i europeni, a pionierilor
francei ocolind pe mare %frica si o parte a peninsulei indiene, ca sa lupte cu
jungla, cu malaria, cu arsita, nicaieri nu-mi rasarea in mai multa melancolie ca la
Chandemagore. egaseam aici peisajul #etust al pionierului glorios, rein#iam
#iata lui a#enturoasa, imi inchipuiam traiul lor de legenda, si toate acestea mi se
pareau mai adarnice decit toate adarniciile, in noaptea im"alsamata de florile
eucaliptilor si luminata doar de stele si de licurici.
Se pare ca Budge cumparase "ungalo#ul de la un fermier anglo-indian,
putini ani dupa ra"oi, si-l pastra mai mult ca un loc de refugiu si odihna, cind il
copleseau tre"urile la Calcutta. Era un om destul de ciudat acest Budge, celi"atar,
foarte "ogat si #inator fara noroc/ caci printre cele dintii lucruri pe care le-am aflat
de la Van Manen despre el a fost pro#er"iala lui nedi"acie la #inatoare.
'nitia oara cind l-am #iitat la Serampore, era si el acasa. Sosise numai cu
cite#a ceasuri inaintea noastra, hotarit sa ramina doua ile. +-am gasit cu o tigara
groasa de foi intre dinti , rasturnat pe un chaise-longue, in #eranda, nepasator la
tircoalele tintarilor. $area o"osit si a"ia s-a ridicat sa ne primeasca. Ne-a in#itat sa
"em cite un 3his)& la gheata, ca sa prindem puteri. %poi, pina la pregatirea cinei,
el a ralas cu Van Manen de #or"a pe #eranda, iar Bogdanof si cu mine am plecat
sa cerceram imprejurimile.
- Bagati de seama sa nu treiti serpii,, ne-a strigat gada in timp ce noi
co"oram treptele.
4ara indoiala ca am treit destui serpi, caci faceam destul gomot. Ne-am
indreptat catre liiera padurii de palmieri, acolo unde se area o apa. Nu ne
dadeam "ine seama ce ar putea fi, de departe, caci nu rasarise inca luna, si la
sticlirea stelelor nu desluseam decit pina apei. %propiindu-ne, am aflat un elesteu
destul de intins, acoperit, in "una parte, cu lotusi. +inga noi, um"ra #elta a unui
cocotier se oglindea in apa. (esi numai la cite#a sute de metri de "ungalo# - ale
carui lampi cu acetilena pareau, de aici, pierdute in ceata din pricina miliardelor
de fluturi de noapte si efemeride - parca ne-am fi treit deodata la marginea unui
lac fermecat, atit era de profunda tacerea si de tainic #aduhul.
- Sa nadajduim ca dumneeul nostru cel ade#arat, ne #a "ine-pai si de
data aceasta, spuse Bogdanof, aseindu-se incet pe marginiea elesteului.
5im"ii in intunerec, caci imi dadeam seama ca #or"ise serios. Niciodata
nu lua in desert numele (omnului-(umneeului sau. (ar poate pentru ca nu ma
simteam o"osit, poate pentru ca mi-era teama - cu putine luni inainte, pregatindu-
ma sa sar din "arca pe mal, un prieten imi apucase "ratul si omorise cu "astonul,
in namolul uscat, un mic sarpe #erde, chiar pe locul unde tre"uila sa-mi pun
picliorul - am preferat sa nu-i urme pilda, si m-am reemat de cocotier.
- 'ntotdeauna am nadajduit ca n-am sa mma intilnesc cu Marele Sarpe pe
pamint, #or"i din nou Bogdanof, ghicindu-mi gindul. Sarparaja, parca asa ii
spuneti dumnea#oastra, nu e asa6
7
 Noi eram, pentru Bogdanof, atit in#ataceii lim"ii sanscrite, cit si restul
populatiei hinduse a 'ndiei intregi.
- Sarparaja, incu#iint ai eu cu sserioitate, dar si sarpapati, sarparishi,
sarpeshvara si inca in alte multe feluri. Tot despre Marele Sarpe, cum spui d-ta, e
#or"a ...
- Sa ne rugam lui (umneeu sa nu-l intiilnim niciodata, ma intrerupse
Bogdanof. Nici pe pamintul in#eninat al 'ndiei, nici pe tarimul celalalt, in iad.
'mi aprinsei o tigara. %m ramas amindoi multa #reme fara sa scoatem o
#or"a. 'n spatele nostru se intindea, uneori usor infiorata de o "oare nesimtita
fruntilor noastre, padurea de palmieri. Cind se atingeau foile scortoase, credeai o
clipa ca padurea aceea este, in intregime, de arama. 'ntorceai capul uimit, caci
#onul metalic contrasta in chip straniu cu #aduhul saturat de miresme #egetale.
Si parca un fior iti aluneca totusi de-a lungul sirei spinarii. %poi totul se stingea, si
tacerea se lasa din nou asupra padurii si lacului. Ne uitam in nestire, cu pri#irile
acelea pierdute in tine insuti pe care ti le i#odeste fata neclintita a unei ape, si
asteptam sa se deschida lotusii.
- Este intr-ade#ar foarte frumos, soptii tiriu Bogdanof, mai mult pentru
sine. Mai #enim pe aici ...
7 stie prea "ine.
888Si am #enit, e ade#arat, de foarte multe ori. Nu-l gaseam intotdeauna pe Budge,
dar Van Manen stia rosturile casei, si niciodata nu s-a intimplat sa nu aflam o cina
"una, 3his)& la gheata, tigari de tot felul, si, atunci cind ne simteam prea o"ositi
ca sa ne reintoarcem cu masina la Calcutta, paturi conforta"ile cu polog, care ne
aparau impotri#a tintarilor. 9neori, treceam cu luntrea la Titagarh, unde se aflau
elesteie "ogate in peste si raci, si rataceam pe malul riului pina osteneam. $adurile
erau mai rare si mai amestecate de partea aceasta a lui oogl&, caci se intindeau,
de aici, marile cimpuri de ore si trestie de ahar, dar #aduhul era tot atit de
parfumat, si noaptea tot atit de tainica.
Cind Budge pleca sa #inee in jungla, nu ne chema niciodata. S-a
intimplat intr-o seara ca am sosit fara sa-l #estim, si ne-am initilnit cu el in curtea
"ungalo#ului. Nu #inase nimic, se intelege, dar era ars de soare, prafuit si insetat.
- Tot pasari care nu se pot minca, ne sspuse el in loc de "una seara,
incercind, fara indoiala, sa se scue ca se inapoiase cu mina goala.
(ar am petrecut "ine in noaptea aceea. Van Manen ne-a po#estit de pe
timpul prieteniei lui cu +ead"eater, pe #remea cind acti#a ca fruntas al Societatii
teoofice, iar Budge ne-a spus din intimplarile lui in :a#a, unde isi incepuse
cariera de industrias. %m ramas pina tiriu de tot in jurul mesei, cu toate ca pe
Bogdanof il supara lumina si tinjea dupa locul lui fa#orit pe malul lacului. Budge
se intrerupse "rusc dintr-o anecdota - care se #estea, de alfel, lunga si complicata -
si e*clama;
- Nu stiti pe cine am intilnit la margiinea padurii, cind ma intorceam asta-
seara acasa 6< $e Suren Bose <
Nu ne #enea sa credem. Ce cauta Bose, noaptea, intr-o padure de linga
Serampore 6 9n om pe care nu te asteptai sa-l intilnesti decit la 9ni#ersitate - caci
era un distins profesor, desi cel mai tinar dintre toti colegii lui - sau in preajma
templului, la !alighat. Suren Bose isi pastrase cu indaratnicie, aproape cu orgoliu,
credinta sa stra#eche. Era dintre putinii profesori din Calcutta care nu se sfia sa
um"le in dhoti si sa-si crestee pe frunte, cu sofran, semnul religiei shi#aiste.
- = fi #enit sa-si #ada #reo ruda in Seerampore, spuse Van Manen. Caci
imi #ine greu sa cred ca s-a trudit pina aici pentru #reo a#entura ...
'ncepu sa rida, dar noi, toti ceilalti, am ramas tur"urati. Ni se parea cu
neputinta ca aprigul Suren sa-si caute la marginea padurii #reo a#entura. 'ar
Budge sustinea ca n-are pe nimeni in Serampore/ familia lui este din =rissa, asta o
- (e altfel, s-a prefacut ca nu ma #edee, adauga el. 'n cele din urma, eu
mi-am amintit ca auisem odata, la 9ni#ersitate, #or"indu-se despre Suren Bose
in legatura cu practicile tantrice. Se parea ca Bose facea parte din scoala aceasta
oculta, asupra careia circula - mai ales in 'ndia - fel de fel de legende. Marturisesc
ca studiasem cu destula ri#na tantra, asa cum o gaseam e*pusa in te*tele ei
clasice, dar ca nu a#usesem, pina atunci nici un fel de legatura cu oamenii care ii
puneau in aplicare prescriptiile. Mai ales ca initierea tantrica presupunea o serie de
rituale secrete, pe care nimeni nu indranea - sau nu putea - sa ti le de#aluie.
- S-ar putiea sa fi #enit pe aici in caautarea #reunui loc fa#ora"il practicilor
tantrice, spusei eu.
Si pentru ca nimeni nu lua in serios #or"ele mele, staruii. Stiam, din cele
cetite, ca unele meditatii si rituale tantrice au ne#oie de un peisaj cutremurator;
cimitirul sau locurile unde se ard mortii. Stiam ca, uneori, cel care e initiat in
ritualele secrete tre"uie sa-si do#edeasca stapinirea de sine raminind o noapte
intreaga aseat pe un cada#ru, intr-un shmasanam, in cea mai desa#irsita
concentrare mentala. %manuntele acestea si altele multe, tot atit de infioratoare, le
>
amintii to#arasilor mei - nu atit pentru a justifica preenta lui Suren Bose la
marginea padurii, ci pentru ca ma lasasem antrenat de farmecul lor lugu"ru, de
inspaimintatoarea lor magie. 'n fond, eu aproape ca-l uitasem pe Bose, si
po#esteam cu patetism lucrurile acestea pentru ca erau lucruri despre care nu
stiam ce sa cred, si de #eracitaitea carora nu ma puteam totusi indoi. Nadajduiam,
de altfel, ca Van Manen, care se pricepea destul de mult in ocultismul asiatic, #a
inter#eni in discutie, ca de o"icei, cu nesfirsita lui eruditie. (ar, de data aceasta, se
multumi sa dea din cap, a"sent.
- Nimeni nu stie e*act in ce consta rittualul tantr ic secret, spuse el
oarecum plictisit ca-l pro#ocasem.
- Nu poate sa fie decit o orgie demoniaaca, inter#eni Bogdanof, care
#edea pretutindeni in hinduism lucrarea (ia#olului. Niste "ieti dementi, care-si
cauta mintuirea sufletului meditind pe cada#re < %r tre"ui sa ne facem toti semnul
crucii <
- 'n fond, nu inteleg ce are a face "ieetul Suren Bose cu toate lucrurile
acestea, isi aminti Budge. Mai "ine sa ne intoarcem la "er"ecii nostri ...
'mi dadui seama ca facusem o gafa #or"indu-le la mieul noptii, aproape
de padure, de cimitire si meditatii pe cada#re, si-mi aprinsei o noua tigara, cu un
im"et de ipocrita ispasire. (ar, ca sa fiu sincer, imi parea rau ca scurta, desi
infier"intata mea e*punere a practicilor tantrice fusese primita cu o asemenea
reer#a. Eram foarte tinar pe atunci, si destul de mindru de putinele lucruri pe care
le stiam asupra sufletului indian. Voiam, cu orice pret, sa do#edesc acestor "ar"ati
care-si cheltuisera #iata in 'ndia ca stiam si eu cite ce#a din tainele nepatrunse ale
religiilor si magiei indiene.
Cu toata silinta lui Budge - care si-a continuat anecdota intrerupta - restul
noptii n-a mai a#ut farmecul con#or" irilor noastre de totdeauna. Ca printr-un
consens tacit, nimeni dintre noi nu #oia sa se duca la culcare, si nimeni n-a creut
de cu#iinta ca ne mai putem intoarce la Calcutta inainte de ori. 'n schim", ne-am
umplut toti paharel e cu 3his)& - chiar si Bogdanof, indeo"s te cunoscut prin
cumpatatea lui - si am dus con#ersatia intr-o jalnica linceeala pina aproape de >
dimineata. %tunci ne-am ridicat de la masa si ne-am dus sa ne trintim fiecare in
odaile pregatite de cu seara pentru noi.
> "una. (e altfel, cam toti glumeau in acest fel cu Van Manen, caci setea lui era
4ireste, intimplarea aceea a fost repede uitata. Cind, cite#a seri in urma,
am pornit din nou spre Serampore, nimeni dintre noi nu-si mai amintea despre
Suren Bose si gafa mea in legatura cu tantrismul. Nici eu nu mi-as fi mai amintit
de ea daca n-as fi intilnit intr-o dupa amiaa de noiem"rie - limpede si nespus de
melodioasa - pe Suren Bose, tocmai cind iesisem din curtea 9ni#ersitatii. El imi
aratase intotdeaiuna o simpatie aproape afectuoasa, fie pentru ca eram singurul
roman din toata 9ni#ersitatea, fie pentru ca cercetam cu atita ri#na tocmai religiile
stramosilor sai. M-a oprit ca sa ma intre"e cum merge cu studiul. '-am raspuns ca
profesorii mai sunt multumiti, dar ca eu adesea pierd nadejdea ca #oi ajunge
#reodata la "un sfirsit. % inceput sa im"easca si m-a "atut, incurajator, pe umar.
%tunci l-am intre"at, deodata, daca are #reun prieten la Serampore, pentru ca
Budge pretinde ca l-a arit de curind la marginea oraselului. M-am ferit sa-i spun
chiar ade#arul; la marginile padurii.
- N-am fost in Serampore din copilarie,, mi-a raspuns el pastrindiu-si im"etul.
Batrinul domn Budge m-a confundat fara indoiala cu cine#a.
M-am uitat la el, usor tur"urat. Era greu sa-l confuni cu cine#a/
trasaturile acelea ferme, fruntea aceea inalta, ochii aceia patrunatori nu prea se
intilneau in Bengal, unde "ar"atii ane#oie scapau de o"eitate, si fetele tuturora
a#eau aceeasi rotunime, aceeasi moliciune a ma*ilarelor.
- ... Mai ales ca port #esmintul acestaa atita de comun adauga el riind usor si
aratindu-si dhoti-ul.
'si fi*a apoi pri#irile in ochii mei si ma strapunse iscoditor.
- (ar de cind te afli in termeni atit dde "uni cu un milionar 6 ma intre"a
el din nou.
Ma simteam destul de stinjenit, si, ca si cum m-as fi scuat, i-am po#estit
plim"arile noastre - cu Van Manen si Bogdanof - la Serampore, acum, cind noptile
sunt atit de frumoase. Ma asculta cu mare atentie, ca si cum fiecare cu#int pe care-
l spuneam a#ea pentru el o deose"ita insemnatate.
- Noptile de la Serampore < e*clamai euu, incercind adarnic sa ma rup
din magia pri#irilor lui.
- 'ntr-ade#ar, pretutindeni in Bengal nnoptile sunt fara pereche, spuse el
ginditor. (ar daca Van Manen e nelipsit intre #oi, sa stii ca altce#a il atrage la
Serampore. %lcoolurile lui Budge <
% inceput sa rida, ca si cum ar fi #rut sa ma asigure ca facuse o gluma
cunoscuta in toate cercurile in#atatilor, sno"ilor si milionarilor din Calcutta - pe
care Van Manen le frec#enta cu o desa#irsita nepartinire.
?
 Cu aceste cu#inte ne-am despartit, si cel dintii lucru pe care i l-am spus
lui Van Manen, cind l-am intilnit la "i"lioteca din $ar) Street, a fost con#or"irea
cu Bose. $arca ma "ucuresem si eu de faptul ca Budge confundase #reun "iet
taran "engale cu marele sa#ant Suren Bose, pe care se lauda ca-l cunoaste de
atitia ani. Van Manen a facut mult ha de aceasta confuie. % luat receptorul si l-a
cautat pe Budge la oficiul lui. '-a spus tot, adaugind si de la el cite#a intepaturi si
numindu-l mereu "atrinul domn Budge, cum su"liniase Bose. (ar se pare ca
Budge nu a#ea chef de gluma, caci dupa cite#a clipe de ascultare Van Manen a
aseat receptorul in furca, im"ind.
- $retinide ca totusi l-a #aut, imi sppuse. Se incapatineaa sa afirme ca l-
a #aut cum te #ad eu acum. Si mai spune ca, in fond, putin il intereseaa daca a
fost sau nu Bose la Serampore. ' se pare ca asta nu e o trea"a de "i"liotecar al unei
societati asiatice, adauga Van Manen.
- Si nici de un student serios, il comppletai eu, ridicindu-ma de pe scaun
si pregatindu-ma sa ma duc in sala de lectura.
- Cred ca are dreptate, incheie Van Mannen. %m sa i-o spun personal cind
l-oi #edea.
+-a #aut in aceeasi seara, la un clu" unde cinau uneori ei, impreuna cu
doua duini de sno"i si mari industriasi. (ar nu l-am mai intre"at, a doua i, daca
au discutat si caul Suren Bose. Cind ne-am intilnit din nou, cei trei, putine seri in
urma, am a#ut destule lucruri de #or"it. Mai ales ca Van Manen incerca sa-l
con#inga pe Bogdanof ca "udhismul nu este o doctrina chiar asa de usor de
com"atut, si ca in orice ca el, ca sa#arat, nu-si poate ingadui sa judece o religie
straina ca un misionar. Contro#ersa aceasta o purtau ei, cu paue #aria"ile, de #reo
cinci ani. Si Bogdanof se indigna intotdeauna auind cu#intul misionar.
- Noi, ortodocsii, nu a#em misionari, sse apara el. Nu cunosc
mentalitatea misionara. %sta e trea"a #oastra, a protestantilor.
Si se intorcea spre mine, stiind ca am sa-i dau dreptate. (ar Van Manen
nu se lasa intimidat.
- 'n primul rind ca nu sunt protestant decit dupa tata, precia el. (upa
mama sunt catolic. Si, dupa cite stiu eu, si catolicii au misiuni, si inca misiuni
milenare. Ce spui, tinere 6, intre"a adresindu-mi-se.
4ireste, a#ea si el dreptate. (ar contro#ersa nu era usor de incheiat. Van
Manen isi propusese sa scrie un manual de "uddhism pe intelesul tuturor, si
incerca sa gaseasca cea mai simpla si mai adec#ata formulare in discutiile cu
Bogdanof. $entru a nu stiu cita oara ii e*plica legea celor douaspreece caue, asa
cum o intelegea el, in timp ce masina ne ducea, intr-o seara, spre Serampore.
Cind, deodata, se intrerupse - si facu semn cu mina soferului sa incetinee goana.
+a cite#a eci de metri in fata noastra, pe marginea soselei, inainta foarte gra"it un
"engale. Nu stiu ce i s-o fi parut atit de curios sa intilneasca un om la ceasul
acesta. Nu era inca intunerec deplin, si ne aflam destul de aproape de orasel. $oate
doar faplul ca omul inainta in directia padurii sa-i fi amintit deodata de Suren
Bose. Caci, intr-ade#ar, cind masina. a ajuns in dreptul lui, am intors cu totii capul
si l-am recunscut. Mergea repede, cu pri#irile ridicate, si i-am #aut foarte "ine
cele trei dungi scrijelite cu sofran "radindu-i fruntea deasupra sprincenelor. Nu-
mi dau prea "ine seama, dar mi s-a parut ca si-a pastrat o clipa pri#irea in pri#irile
noastre, fara sa ne recunoasca. Nu parea deloc tur"urat de intilnirea nepre#auta
cu trei europeni care-l cunosteau. 4ara sa ne ia in seama, isi continua drumul cu
aceeasi indirjire.
- Tot Budge a#ea dreptat e, spuse Van Maanen cind masina isi relua
#itea. Nu e lucru curat cu acest Suren Bose ...
Ne-am mai uitat o data inapoi, si l-am #aut cum intra in padure. $este
cite#a sute de metri, lasam si noi soseaua princip ala, apucind drumul la stinga,
spre "ungalo# ul lui Budge. 'n seara aceea am #or"it mult despre intimpl are,
numai noi trei, caci Budge ramasese la Calcutta. Ca de o"icei, indata ce-am ajuns,
am #estit pe ser#itori sa pregateasca cina, si noi am pornit sa ne plim"am in jurul
elesteului. Era penultim a noapte inainte de luna plina. Calcam toti in nestire,
ametiti de fumegarea aceea ne#auta de miresme care ne in#aluia tot mai puternic
cu cit ne infundam in padurea de cocotieri. $oate din pricina neo"isnuitei intilniri
cu Suren, poate datorita farmecului acelui #aduh lunar, eram fiecare din noi
infiorati si tur"urati. Tacerea ajunsese acum inspaimin tatoare, si parca firea
intreaga incremenise su" #raja lunii, si clatinarea unei ramure ne cutremura, atit
de nefireasca ni se parea tresarirea si miscarea in aceasta fara de pomina oprire pe
loc.
- Cum sa nu-ti pieri minti le intr-o assemene a noapte, sopti tiriu
Bogdanof. 4rumusetea asta e prea cumplita ca sa nu fie #ino#ata. =mul n-are
dreptul sa cunoasca asemenea minune decit in paradis. $e pamint, orice frumusete
de acest fel e o ispita dia#oleasca. Mai ales pe pamintul 'ndiei, adauga el, oarecum
pentru sine.
0
 (ar nu i-am raspuns. $aseam alene, fara ginduri, fermecati. Nimic nu ne-
ar mai fi mirat acum. Totul ni se parea cu putinta. Si cind Van Manen ne-a oprit,
cu "ratul intins inainte, catre apa, eram pregatiti pentriu orice minune. Ne-am
apropiat totusi cu pasi nesimtiti, ca sa #edem cum siruri nesfirsite de raci ieseau
din lac, tirirndu- se greoi, dar fara sa se departee prea mult unul de altul, catre
radacina rasucita a unul palmier de curind do"orit.
- %sta se intimpla intotdeauna cind se apropie luna plina, ne lamuri
Bogdanof mai tiriu.
? - N-a#eam cum sa ratacim, ne-a raspuruss el fara sa intoarca capul. (e la
Cite#a ceasuri in urma, indata dupa mieul noptii, ne pregateam de
plecare. 'n tot timpul cinei, Bogdanof fusese melancolic, amintindu-si ca se
implinesc curind doispre ece ani de cind nu mai #ause pamintul usiei, si
douaeci si doi de ani de cind traia in %sia. Van Manen, dimpotri#a, nu suferea
deloc de nostalg ia patriei. Se impacase de mult cu gindul ca moartea il #a
intimpina aici, in 'ndia, unde isi petrecuse doua treimi din #iata. Eu nu a#eam nici
un cu#int in aceasta discutie, caci eram mult mai tinar, si a"ia daca #enisem in
'ndia de doi ani.
- %i sa #ei mai tiriu, imi spunea Boggdanof. %poi am #or"it despre cu
totul alte lucruri, si cind ne-am urcat in masina, ca sa pornim spre Calcutta,
Bogdanof isi inecase de mult nostalgiile. Era si greu de reistat, de altminteri, unei
nopti care te silea sa uiti orice legatura paminteasca, orice tristete personala. Chiar
si soferul parea do"orit de atita frumusete. Van Manen i-a amintit sa mine incet, si
am pornit.
Ca de o"icei, mergeam cu farurile aprinse, desi era luna. Cind m-am suit
in masina, mi-am aprins o tigara din ta"achera lui Bogdanof, care nu fuma decit
tigari cu tutun egiptean, comandate de el special la %den. %m fumat-o dus pe
ginduri. Van Manen po#estea - pentru a nu stiu cita oara - cum tre"uia sa te porti
cu femeile erudite. 4ireste, din timp in timp eram dator sa e*clam si sa-l apro",
dar faceam lucrul acesta cu o tur"urare crescind a. %#eam mereu impresi a ca
masina apucase pe un drum gresit si ca ar fi tre"uit de mult sa iesim in soseaua cea
mare. Nu-mi dadeam "ine seama ce se intimpla, dar mi se parea ca nu mai
recunosc peisajul. 'mpresia aceasta ca ratacisem drumul n-am primit-o "rusc, ci se
preciase in etape. +a un moment dat, am inchis ochii, ca sa ma concentre mai
"ine, si i-am deschis pe neasteptate. Nu recunosteam nimic din jurul meu. $arca
ne-am fi gasit in cu totul alta parte a Bengalului, atit de ciudate imi pareau
imprejurimile.
- (ar unde ne aflam noi aici 6< intre"aai eu tur"urat. To#arasii mei pri#ira
si ei cu aceeasi mirare ar"orii din ce in ce mai grosi care se inaltau de o parte si
alta a drumului.
- Cred ca am luat-o gresit, spuse Bogdaanof , speriat ca si cum de-a"ia
acum si-ar fi dat seama de lucrul asta.
Soferul mina inainte, cu o suspecta nepasare. Van Manen i-a strigat in
hinidustani ca am ratacit drumul.
Budge Sahi" nu mai e un alt drum . ..
(ar cu#intele lui nu ne-au linistit. Nici unul din noi nu recunostea
imprejurimile, deci ne-am dat seama ca soferul n-are dreptate. 4acusem de cel
putin treieci de ori drumul acesta, si stiam "ine ca nu mai este un altul care sa
iasa in sosea. $ri#eam nauci in toate partile, si parca ne infiorau singuratatea,
ar"orii acestia necunoscuti din jurul nostru, care-si uneau tot mai mult ramurile pe
deasupra noastra, ca si cum ar fi #rut sa ne cuprinda si sa ne stri#easca.
- Mina mai repede < striga din nou Van Manen cu oarecare ner#oitate.
4arurile si-au intensificat lumina, si noi toti ne-am aplecat inainte,
incercind sa patrundem cu pri#inile cit mai departe, sa ghicim apropierea soselei.
(ar nu aream decit acelasi drum necunoscut, care se intindea la nesfirsit, cit
puteam #edea cu ochii.
- Mai "ine sa intoarcem < e*clama "ruscc Bogda nof. Mergem de o
jumatate de ceas, si ar fi tre"uit sa ajungem in sosea dupa cinci, sase minute.
- 'napoi < striga Van Manen incruntat. Soferul alese un loc unde putea
intoarce masina, si asculta ordinul fara sa spuna o #or"a.
- S-a im"atat, murmura Van Manen. (ar ddesi #or"ise incet, si #or"ise
engleeste, soferul l-a auit, caci i-a raspuns pe loc, cu#iincios, in hindustani;
- N-am atins spirt in #iata mea, directtor Sahi" < Bogdanof de#enea din
ce in ce mai nera"dator, rascolind intunerecul cu pri#irile, facindu-si cruce.
- Nu inteleg ce s-a putut intimpla, se minuna el. (aca am fi luat-o in sens
in#ers, ar fi tre"uit sa ne infundam dupa cite#a sute de metri in padure sau sa
intram in elesteu.
@
 - Vom #edea indata ce s-a intimplat, moormai Van Manen. 'ncercai sa-mi
dau seama, dupa ar"ori, cam cit mai a#eam de mers pina la locul unde o"ser#asem
penitru intiia oara, precis, ca ne aflam pe un drum gresit, dar nu i"uteam sa
idenitific nici un amanunt. Voii sa-mi marturisesc mirarea mea to#arasilor, cind
am auit cu totii un tipat infiorator de femeie, foarte aproape de noi. Soferul a
oprit "rusc, inspaimintat. Ne-am strins unul in altul, amutiti.
- Ce-a fost asta 6< intre"ai, in cele ddin urma.
- $arca ar fi fost injunghiata o femeiee, spuse Van Manen, palind.
(ar nu cuteam sa ne co"orim din masina, sa incercam ce#a. Nu-mi dau
seama cit timp am ramas asa, suspendati de groaa. Nu aueam decit gomotul
motorului, si parca numai el ne asigura ca lucrurile se petrec aie#ea. (eodata, la
cite#a eci de metri in fata noastra, i"ucni din nou acelasi tipat de femeie, urmat
de o sfisietoare chemare in ajutor;
- Ma'lum < gelum < bannchao < Rokkhe koro < AMor < ma prapadesc <
ajutor < ajutati-ma < - "eng.
'ntelegeam destul de "ine "engalea ca sa-mi dau seama de sensul
cu#intelor. %m sarit toti din masina, afara de sofer, si desi nu aream nimic in
directia de unde #enisera strigatele, ne-am indreptat alergind intr-acolo. 'n timp ce
alergam, tipetele s-au mai auit, sugrumate, de cite#a ori, si parca am mai distins
cite#a cu#inte; Babago ! babago ! ATata< tata <.
(ar alergaseram adarnic. Nu aream nicaieri nici o fiinta omeneasca,
nici o urma de lupta. Van Manen, mai gras, rasufla greu in urma noastra.
Bogdanof ramasese cu falcile inclestate pri#ind fi*, incruntat intunerecul. %m
inceput sa cercetam imprejurimile. %r"orii ne-au cuprins deodata in um"ra lor
compacta, in care nu mai distingeam nimic. +umina de luna se strecura ane#oie
pina aici, doar daca tresarea in cite#a liane, spre #irfuri. $arindu-i-se ca ce#a se
misca inaintea noastra, Van Manen se opri si incepu sa strige;
- Bepar ki?! ACe s-a intimplat 66
%m ascultat cu totii tinindu -ne rasuflare a. (e nicaieri nici un raspuns.
$adurea parea impietrita. Si parca nici co#orul de frune moarte pe care calcam nu
tresarea su" picioarele noastre. Mergeam ca pe pisla.
- Bepar ki6< mai striga o data VVan Manen. %poi ne-am continuat
cercetarea, temindu-ne totusi sa ne dapartam prea mult de sosea. Nu stiu cit a
durat furisa rea aceasta pe su" ar"ori, pregatit i sa intilnim, in orice clipa, un
spectacol groanic. Ma simteam o"osit, gindurile mi se rataceau/ a#eam
necontenit senatia ca #ise si ca nu ma pot trei din #is.
- Sa ne intoarcem, spuse Bogdanof ducinndu-si mina la frunte. 'ncep sa
cred ca am a#ut cu totii halucinatii ...
'-as fi putut raspunde ca ane#oie ar putea aui patru oameni acelasi tipat
infiorator si aceleasi cu#inte, e*act aceleasi cu#inte, daca am fi fost cu totii prada
unei halucinatii. (ar simte am ca el are drept ate si ne-am intors in sosea.
- Mult am mai um"lat prin padure < spussei eu nearind masina. 'ncotro tre"uie sa
mergem acum 6<
Ceilalti doi m-au pri#it cu oarecare nedumerire.
- 'n orice parte am fi luat-o, #or"i Vaan Manen, tur"urat, masina tre"uie
sa fie destul de aproape. 'a striga-l pe do"itocul ala < ...
%m inceput sa strig, cu toate puterile, infiorindu-ma si pe mine huietul acela
prelung in singuraitaitea noptii. %m asteptat, apoi, in mijlocul soselei, pri#ind
mirati in toate partile.
- = fi pornit sa ne caute, spusei eu #aaind ca nu ne raspunde.
- (ar unde e masina 6 intre"a Bogdanof,, ane#oie desclestindu-si falcile.
(oar nu ne-o fi lasat aici, in mijlocul junglei 6< ...
- Nu putea pleca, ne linisti repede Vann Manen. %m fi auit motorul, caci
nu ne-am departat prea mult de sosea ... % adormit in masina, asta tre"uie sa fie ...
%m pornit in directia unde stiam ca lasasem masina. +una ne "atea acum
din plin, caci drumul se deschidea tot mai larg.
- 4ara indoiala ca a plecat < sopti dinn nou Bogdanof. %r merita sa fie
impuscat ...
Van Manen nu se putea induplec a sa creada una ca asta. 'si stergea cu
"atista, necontenit, fruntea si o"raji.
- Tre"uie, in orice ca, sa facem ce#a,, spuse el foarte incet.
- Sa ne intoarcem pe jos la Budge, hotaari Bogdanof. Tot o sa ajungem
pina dimineata ...
'n acea clipa ni s-a parut ca arim, nu prea departe inaintea noastra, pe
partea dreapta a drumului, un felinar care se adincea leganindu-se in inima
padurii. Ne-am pri#it unul pe altul, tinindu-ne rasuflarea. Ni se parea destul de
stranie aparitia unui om cu felinarul aprins la o asemenea ora din noapte si intr-un
asemenea loc. Mai ales dupa toate cite ni se intimplasera. Cu toate acestea, nu stiu

ce necurata atracti e am simtit, fiecare din noi, catre lumini ta care se afunda,
repede, in jungla. Caci atunci cind Bogdanof ne facu semn sa-l urmam, nici Van
Manen, nici eu nu ne-am impotri#it. 'n acea clipa am uitat ca, nu mult inainte,
singele ne inghetase in #ine auind tipatul femeii si cu#intele ei de ajutor. +umina
era, oricum, un semn de #iata. = purta un om, care se indrepta, fara indoiala, catre
o locuinta sau catre soseaua pe care o cautam si noi.
%m pornit, cit am putut de repede, sa-l ajungem.
0 ne-am indreptat direct catre casa.
$atrunind in padure, i-am pierdut urma dupa cite#a minute. Mergeam
toti trei aproape unul de altul, eu in fata - ca cel mai tinar - si Van Manen linga
mine. Nu stiu datorita carei stranii certitudini inaintam fara teama pe su" ar"orii
care ne-ar fi inspaimintat cu un ceas mai inainte. :ungla, atit de terifianta pentru
orice al", mai ales in mieul noptii, ni se parea acum lipsita de primejdie. Nu ne
gindeam nici la serpi, nici la lighioane speriate, si nu mai simteam acea teroare
care te cuprinde, in 'ndia, indata ce te treesti singur in adincul unei paduri.
- Nu se mai #ede nimi c, #or"i Van Manenn cu o sfirseala trag ica in glas.
N-am raspuns nici unul din noi. Continuam sa inaintam, aproape fara sa ne mai
dam seama/ simteam doar ca nu ne putem opri acolo, in mijlocul padurii, ca
tre"uie sa mergem mereu inainte, oricit de a"surda ar fi parut hotarirea noastra.
- $ro"a"il ca el a apucat pe o carare ppe care noi n-am gasit-o, spuse Bogdanof.
- 'si cunostea in orice ca drumul, adaaugai eu. Caci a disparut prea
repede ...
Cred ca ne infundam tot mai rau in padure/ liane groase incepeau sa ne
atinga crestetele, si picioarele ni se afundau tot mai adinc in asternutul de frune
moarte, ferigi si muschi. (ar o indaratnicie oar"a ne mina necontenit in aceeasi
directie. Nici unul din noi nu simtea dorinta sa se intoarca sau sa incerce alt drum.
Staruiam, cu toate piedicil e, inaintind ane#oie, aproape taindu-ne calea prin
desisul fara sfirsit dinaintea noastra.
- Cred ca iarasi incepe sa se #ada lumiina, e*clama de-odata Bogdanof.
Ne-am oprit, cu rasuflarea taiata, ca sa pri#im. (a data aceasta, foarte
aproape de noi, se area o lumina tur"ure, care in nici un ca nu putea fi opaitul pe
urmele caruia porniseram noi cit#a timp inainte. Ne-am indreptat, cu toate puterile
de care mai eram in stare, catre ea. (e-a"ia dupa cite#a minute de mers ne-am dat
seama ca ne apropiem de marginea padurii si ca lumina pe care o arisem era
refle*ul unei #etre de jaratic. 'nainte de a o ajunge, insa, am o"ser#at ca luminile
se inmultesc, si ca nu prea departe de noi, pe mina stinga, se ridica o cladire destul
de ciudata, inconjurata cu un id cenusiu de piatra.
- $ro"a"il ca am ajuns de partea ceala llta, de miaa noapte, a lui
Serampore, spuse Van Manen. (ar cum (umneeu am ratacit pina aici 6< ...
Ni se parea destul de ciudat ca nu intilneam pe nimeni linga #etrele cu
jaratic. E drept ca in cele mai multe jaraticul era pe sfirsite/ totusi, nu aream
nicaieri picior de om. Eram prea o"ositi, insa, ca sa mai cercetam imprejurimile, si
- =ricine o locui aici, hindus sau musuulman, tre"uie sa ne gaduiasca,
spuse Van Manen.
$ornise el inainte, pe de o parte pentru ca #or"ea cel mai "ine din noi
lim"a "engalea, pe de alta parte pentru ca numele lui era destul de cunoscut in
intreg Bengalul, sau macar numele Societatii asiatice, al carei "i"liotecar era. Cind
a ajuns in fata portii, ne-a iesit inainte un "atrin. Nu parea prea surprins de
preenta noastra, la un asemenea ceas din noapte in fata casei acesteia atit de
adinc ascunsa in jungla.
- Cine-i stapiniul tau 6 il intre"a Vann Manen. Batrinul ramase cite#a
clipe nemiscat, ca si cum n-ar fi auit cu#intele. Van Manen il intre"a din nou,
aproape strigind. Ca si cum s-ar fi treit dintr-un somn lung, "atrinul sopti;
- Nilam#ara (asa ...
- Mi se pare un nume cunoscut, spuse Boogdanof.
- Cam arhaic, i se paru lui Van Manen. N-am auit niciodata de el la
Calcutta ... %poi, intorcindu-se catre "atrin; (u-te si treeste pe stapinul tau si
spune-i ca Van Manen Sahi" si cu alti doi sahi"i au a#ut un accident si-i cer
gaduire pentru noaptea asta ...
% tre"uit sa repete de trei ori cu#intele, pina "atrinul s-a hotarit sa se
indepartee.
- Tre"uie sa fie surd de tot, creu Boggdanof. Si cu toate acestea a#eam
un sentiment ciudat ca #isul meu continua si ca nu i"utesc inca sa ma treesc.
4ocurile acelea parasite, casa aceasta curios inconjurata de padure din trei parti,
"atrinul care parca nu intelegea ce-i spuneam, in orice dialect ii #or"ea Van
Manen - toate ma tur"urau, nelinistindu-ma. Nu stiu cit a trecut pina ce s-a intors
"atrinul, cu un felinar in mina. $arca timpul ramasese suspendat, si traiam numai
fragmentar, doar in anumite episoade.
- Stapinul #a pofteste, spuse "atrinul..
D
 $oate ca a #or"it prea incet, poate ca eram eu prea o"osit sau pricepeam
inca destul de greu "engalea, dar mai mult am ghicit sensul cu#intelor lui decit
le-am inteles.
- Ce ciudat #or"este, ii spusei lui Vann Manen.
- %re un accent rural, imi raspunse el.. $ina te deprini cu el ...
Casa parea destul de #eche, asa cum rareori se mai intilneau prin partile
acestea ale Bengalui, unde cotropirile musulmanilor fusesera indeose"i
necrutatoare in tot #eacul V'''. %m patruns intr-o curte interioara, pe jumatate
pietruita, in colturile careia cresteau citi#a ficus religiosa, acel ar"ust sacru atit de
#enerat de hindusi. (e aici se #edeau destul de "ine cele dintii incaperi, foarte
largi, cu ferestrele a"relit e/ erau, fara indoiala, odaile "ar"atilor. %m a#ut
impresia ca suntem asteptati/ cite#a faclii fusesera aprinse, in afara de multe alte
lampi cu ulei si opaite, a caror licari re sfioasa o distingeam mai ales pe scarile
care duceau catre apartamentele femeilor. %m fost poftiti intr-o sala cu lespei de
gresie rosie pe jos, unde ne-a intimpinat un "ar"at intre doua #irste, cu o figura
foarte palida, cu pri#irile intepenite, si care ne-a #or"it de la inceput in "engalea.
- Va rog sa asteptati aici cite#a clipee, pina #i se #or pregati odaile pentru
odihna de noapte.
+-am inteles ane#oie, caci #or"ea si el o "engalea destul de stranie, asa
cum o intilniseim eu, pina atunci, numai prin carti. (e o"icei, un "engale culti#at
sau de un oarecare rang social isi intimpina oaspetii europeni in engleeste. 'n
afara de anumite cauri, el ar considera o insulta sa li se adresee un strain in
lim"a "engalea/ asta inseamna ca-l considera un "iet taran sau o sluga. Cu atit
mai ciudata mi se parea, deci, primirea gadei noastre. Van Manen, insa, care
#or"ea perfect "engalea, nu s-a lasat intimidait de aceasta ciudatenie si a cerut
#oie sa se asee pe un jilt, continuind, in acelasi timp, sa scue intrarea noastra la
un asemenea ceas. Nilam#ara a ascultat pierdut parca in gindurile lui si, dupa ce
Van Manen si-a sfirsit scuele, a ramas in picioare, pri#indu-ne pe rind, ca si cum
nu-i #enea a crede ca ne are in fata. N-a scos multa #reme nici un cu#int, si
tacerea aceasta ne apasa, ne tur"ura pina la panica.
- S-a intimpla t un accident stupid, spuuse Bogdanof in engleeste,
nemaiputind ra"da pri#irile lui de gheata.
(ar parca nici nu-l auise. Continua sa ne pri#easca, tresarind uneori din
tot trupul. Bogdanof se apropie cu un pas si repeta cu#intele cu un glas mai
puternic. 2ada noastra a incercat sa im"easca, si i-a raspuns, tot in soapta.
- Ami imreji bujhte parchi na. AANu inteleg engleeste - eng.
Mi s-a parut foarte ciudata marturisirea aceasta. $ina si "aietii de scoala
intelegeau engleeste/ sa nu fi urmat Nilam#ara nici o scoala moderna, ci numai
in#atatura ortodo*a pe care o poate deprinde intr-unthol 6 (ar tot atit de ciudata
mi s-a parut #or"irea lui/ cu#intele le pronunta cu totul diferit de cum eram eu
o"isnuit sa le aud, si, mai ales, le rostea cu o dificultate a carei natura nu o puteam
defini. 4iecare #or"a o scotea, parca, in urma unui efort considera"il, desi nu ne
dadeam seama de el.
- Curind odaile pentru odihna de noaptee #or fi pregatite maretii lor-
#oastre, adauga el dupa o lunga paua, im"ind ca in #is.
(e data aceasta il pri#ii cu atentie pe Van Manen. 'ncepuse si el sa fie
tur"urat de rostirea arhaica a lui Nilam#ara, si poate de pri#irile lui ratacite.
%cum, ca il puteam #edea mai "ine, Nilam#ara ni se parea intr-ade#ar straniu.
2reutatea cu care se misca, tresaririle acelea neintelese care ii scuturau trupul la
rastimpuri, ca prins de friguri, sticlirea nefireasca din ochi, pumnii pe care ii
pastra necontenit inclestati - toate acestea incepeau acum sa ne atraga atentia.
4elul lui de a ne pri#i era cu desa#irsire ciudat. %#eam uneori senatia ca e impins
de o forta ne#auta, fara ajutorul careia ar intepeni, im"ind foarte stins, in fata
noastra.
Si apoi, nu intelegeam ce se intimpla in casa aceasta, destul de luminata,
si totusi, pentru urechile noastre, pustie. 9n asemenea e#eniment - aparitia a trei
straini in plina noapte - nu ramine niciodata netrecut in seama intr-o casa indiana.
Ne asteptam sa #edem um"re agitindu-se in preajma noastra, sa arim siluete
feminine spionindu-ne la colturi sau dinapoia a"relelor, sa auim acele soapte
ina"usite ale slujncelor treite din somn, pasii lor moi pe lespeile din curte.
- Curind odaile pentru odihna de noaptee #or fi pregatite ... incepu
Nilam#ara, pentru a treia oara, aceeasi fraa.
Si cu toate acesta nimeni nu #enea sa ne anunte ca odaile sunt pregatite.
%m fi #oit sa ne retragem nu din pricina o"oselii - eram prea tur"urati de toate
intimplarile ca sa nu ne fi pierit sommul - ci ca sa scapam de preenta isto#itoare a
gadei noastre. (eodata, Van Manen ne pri#i si ne spuse in engleeste.
- (ar n-am intre"at nimic de femeia aceeea al carui tipat l-am auit in
sosea ...
'ntr-ade#ar, tocmai lucrul acesta nu i-l spusese. 'i #or"ise de accidentul
nostru, mintind ca masina se defectase si ca soferul a ramas s-o paeasca, dar nu
F
pomenise nimic de strigatele de ajutor auite cu un ceas irnainte. Nici unul dintre
noi nu-si dadea seama cum am putut ramine atita timp in fata acestui om - care
fara indoiala stia ce#a - fara sa-l intre"am, fara sa-i marturisim ade#arul.
%mintirea strigatelor din padure ne-a tur"urat din nou acum. Eu, cel putin, am
a#ut impresia ca m-am treit "rusc din somnul in care causem indata ce
incepusem urmarirea luminitei aceleia - si am simtit ca mi-e din nou teama. %s fi
#rut sa facem ce#a, macar acum dupa ce pierdusem atita timp pretios. 4emeia
aceea poate si-a dat duhul, iar noi stra"atuseram o "ucata "una din jungla ca sa
cerem gaduire la casa lui Nilam#ara (asa. Ce #raja necurata ne luase la toti
mintile si ne pironise acolo, atita timp, in fata unui om care repeta din ece in ece
minute aceleasi cu#inte 6 ...
- Spune-i, poate el stie despre ce e #oor"a, il sfatui Bogdanof pe Van
Manen.
%sa cum se odihnea pe jiltul de lemn, Van Manen incepu sa po#esteasca,
ane#oie stapinindu-si ner#oitatea. (ar de la cele dintii cu#inte, gada noastra isi
acoperi fata cu palmele, gemind. Ne-am apropiat toti de el.
- +ila, +ila < gemea.
%poi a "ol"orosit cite#a cu#inte fara inteles pentru mine.
- Ce spune 6 ce spune 6< l-am intre"at noi, cu aprindere, pe Van Manen.
- Nu-l inteleg nici eu, ne raspunse el.. %poi intre"a din nou in "engali
- Ce s-a intimplat 6< Cine era 6< %celeeasi gemete, si aceleasi cu#inte neintelese,
din care desprindeam doar numele de +ila si cite un strigat de durere.
- Cred ca era fata lui, ne marturasi Vaan Manen. (ar nu inteleg ce #rea sa spuna/
#or"este prea repede ...
- (e "una seama ca au omorit-o ... soptti Bogdanof. (ar cum a aflat de
asta 6< ... Si, daca stia, de ce nu ne-a spus nimic pina acum 6< ...
Van Manen nu mai indrani sa-l intre"e. amaseram amutiti, nestiind daca tre"uie
sa ne retragam fara sa-i spunem, sau sa asteptam intoarcerea "atrinului, care ne
pregatea, de atita #reme, odaile.
- Cum de nu i-a putut #eni nimeni in ajjutor 6< e*clama deodata Van
Manen. Caci doara nu era singura/ femeile nu ies niciodata singure aici, si cu atit
mai putin la mieul noptii ...
'n clipa aceea "atrinul intra in camera si se apropie cu pasi o"ositi de noi.
- 'at-o < = aduc/ e acolo < ... ne spusse el foarte incet, ridicind "ratul.
%m sarit cu totii la usa. Mi s-a parut ca era plina de um"re curtea, si citi#a oameni
im"racati ciudat, cu tur"ane, duc o nasalie de ramuri. (ar n-am distins nimic. N-
am auit nimic, nici un "ocet, nici un strigat. M-am intors, speriat, simtind ca in
apropierea mea trecuse ce#a. +-am arit pe Nilam#ara departindu-se ane#oie, ca si
cum fiecare pas pe care l-ar fi facut ar fi intrecut cu mult puterile lui.
- Nu putem ramine aici, sopti Bogdanof.. Nu poti cere gaduire unui om
caruia i-a fost asasinata fiica sau sotia ...
- (a, e mai "ine sa mergem, spuse Van MManen. %m fi #rut sa #estim
cui#a plecarea noastra si sa cerem inca o data scue gadei, dar nu mai era nimeni
in curte. Batrinul disparuse si el, ca intrat in pamint. Bogdanof s-a indreptat cel
dintii spre poarta, si nici n-a mai indranit sa-si arunce ochii inapoi. %m pri#t cu
usurare #etrele cu jaraticul pe jumatate stins, care ne-au intimpinat in poiana din
fata casei.
@
="oseala am inceput s-o simt cit#a timp in urma, cind ne departaseram
de casa si urmam liiera padurii. % fost la inceput ca o usoara ameteala, apoi o
sleire treptata, si de-a"ia am mai gasit puteri sa ma reem de un trunchi, ca sa nu
alunec do"orit la pamint.
Nu intelegearn ce se petrece cu mine. Nu-mi dadeam seama daca am
ramas singur, sau daca cei doi to#arasi ma asteapta sa-mi #iu in fire. Nu stiu cit
am stat asa, reemat de trunchi, dar cind m-am treit, incepuse sa se luminee de
iua. Ma simteam inca #laguit, fara nici un gind, fara nici o amintire precisa de
toate cele cite se intimplasera.
Spre mirarea mea, am descoperit curind pe cei doi to#arasi aseati in
iar"a la citi#a metri departare de locul unde ma. oprisem. Van Manen parca
dormita, cu capul reemat in palme. Bogdanof era pe jumatate intins pe pamint.
Cu greutate m-am apropiat de ei.
- Ce s-a intimplat 6 intre"ai, incercinnd sa im"esc. Cum de am ramas
aici 6<
Ma pri#eau si ei tur"urati, si m-au infiorat cearcanele pe care le a#ea
Bogdanof, fruntea lui palida, ochii care ramaseser a fi*ati intr-ai mei, fara sa
inteleaga.
- Cred ca ne-a do"orit o"oseala pe citeesitrei, #or"i el in cele din urma.
M-am aseat si eu linga ei, a"ia tirindu-mi picioarele. $arca as fi acut
saptamini de-a rindul, atit ma simteam de sla". =chii mi se impaienjeneau dupa
1G
cel mai mic efort. 'mi dadeam totusi seama ca se luminase de iua si iar"a era
umeda de roua. %m mai ramas cit#a timp asa, fara sa scoatem o #or"a. (ar
to#arasii mei, si indeose"i Van Manen, care inca isi pastra capul in palme, mi se
pareau atit de dro"iti, incit m-am simtit dator sa fac ce#a. M-am ridicat ane#oie,
si am inceput sa pri#esc, cu toata luarea-aminte de care era.m in stare, in jurul
meu. Nu mi se pareau atit de necunoscute locurile. $adurea era rara pe aici/ doar
citi#a palmieri mai "atrini, salcimi inalti si tufe "ine mirositoare. %m inceput sa
inainte cu multa prudenta, si dupa #reo ece pasi am distins, destul de aproape de
noi, drumul care se desprindea din sosea ua cea mare si se indrepta spre
"ungalo#ul lui Budge. (escoperirea aceasta mi-a dat puteri. %m strigat, intorcind
capul catre to#arasii mei.
- Suntem aproape de "ungalo# <
Vestea i-a guduit, fara indoiala, caci ne inchipuisem ca na aflam pe
unde#a la miaanoapte de Serampore. +-am #aut pe Bogdanof cum se ridica
ane#oie si intinde mina lui Van Manen. %m #rut sa alerg spre ei, ca sa-i ajut, dar
de la cel dintii pas mai gra"it am simtit pamintul in#irtindu-se cu mine. % tre"uit
sa ma opresc ca sa-mi #in in fire. Curind, cei doi to#arasi se apropiasera. Van
Manen a#ea o"rajii supti, pleoapele intunecate, si pri#irile lui erau ale unui om
care nu intelege ce se petrece cu sine. asufla greu, si gura o tinea necontenit
deschisa. Miinile lui Bogdanof tremurau intr-una. 'si rotea ochii, ne#enindu-i sa
creada ca intr-ade#ar suntem aproape de "ungalo#ul lui Budge.
- %m ratacit pro"a"il toata noaptea, sppusei eu ca sa le dau curaj. Soferul
tre"uie sa fie de partea cealalta a padurii, cautindu-ne ...
Cind aui de sofer, singele dogori o"rajii lui Van Manen. Nu-si putu
stapini o injuratura cumplita, asa cum niciodata nu creusem ca e in stare sa
rosteasca. 'n orice ca, injuratura aceasta ne in#iora putin. %m iesit in drum si am
pornit agale catre "ungalo#.
- Nu-mi dau inaca "ine seama ce s-a inttimplat cu noi, #or"i tiriu Van
Manen. Ce stranie o"oseala ...
Curind rasari soarele. +umina puternica ne trei de-a "inelea si
incepuram sa gra"im pasii. (e altfel, n-am a#ut de mers decit #reo jumatate de
ceas pina la "ungalo#. %m arit cu mirare masina noastra asteptindu -ne in fata
#eraradei. Soferul dormita. 'n curte ro"oteau cite#a slugi, care au inlemnit cind
ne-au #aut intrind - desfigurati de o"oseala, cu hainele jupuite, cu pantofii
prafuiti. Van Manen s-a. indreptat de-a dreptul catre sofer si a inceput sa-l
lo#easca, injurindu-l. Buimacit, "ietul om nici nu incerca sa se apere 'si pusese
doar "ratul la ochi si gemea.
- (e ce-ai fugit, "estie 6< urla Van Maanen. (aca ne rataceam prin jungla
si ne ramineau oasele pe acolo 6<
Slugile se adunasera toate linga masina, incremenite. %proape ca nu le
#enea sa creada ca Van Manen lo#este si injura cu ade#arat, el, care era renumit
prin generoitate si "lindete.
- %m scapat intr-ade#ar ca prin minune,, #or"i Bogdanof, in hindustani,
ca sa-l inteleaga slugile si sa inteleaga furia, lui Van Manen. Magarul asta ne-a
lasat in drum si a fugit, s-a intiors acasa ...
- %m ratacit toata noaptea, spusei si eeu. =amenii ne pri#eau uluiti. Cei
care sosisera mai tiriu isi purtau ochii de la sofer la noi fara sa inteleaga nimic.
- (ar el #-a asteptat toata noaptea aicci, indrani in cele din urma panicul
"ungalo#ului. Ceilalti prinsera curaj.
- % fost aici < Nu s-a miscat de aici <<
+a inceput, nu ne-am dat "ine seama ce #or sa spuna. %m inteles ca
soferul, #aind ca noi nu ne mai intoarcem din padure, s-a inapoiat la "ungalo# si
ne-a asteptat in fata #erandei pina dimineata. Van Mainen il in#inuia, insa, tocmai
ca-si pierduse atit de repede rai"darea pe drum si se intorsese. Cum isi inchipuia el
ca #om face noi tot drumul acela, noaptea pe jos 6<
- (ar n-a plecat de aici < starui paniicul. %m stat de #or"a pina tiriu, si
nu s-a miscat de aici ...
- Eu ma miram tocmai ca director Sahi" nu mai porneste la drum <
e*clama soferul.
(e data aceasta am simtit cum mi se urca tot singele in o"raji. Toti
oamenii acestia au sa creada ca am "aut prea mult si nu ne mai aducem aminte de
ce-am facut.
- Ce #rei sa spui6< inter#eni Bogdanof.. Cum nu te-ai miscat de aici 6< N-
am plecat noi, cu totii, pe la unu noaptea si apoi am ratacit drumul, si am auit un
tipat de femeie in padure 6< ...
Soferul so#ai, cautind "uimacit in toate partile ajutor. Nu indranea sa se
apere spunind ade#arul.
(ar cind Van Manen incepu sa racneasca , amintindu-i de tot ce-am
#or"it, cind ne-am dat seama ca am ratacit drumul, soferul se hotari sa #or"easca.
11
 - N-am plecat deloc, director Sahi" < MMasina nu s-a miscat din curte ...
- E ade#arat, asa a fost, intarira ceillalti. Van Manen isi pierdu din nou ra"darea.
- Cu alte cu#inte, ne faci pe noi minciinosi <
- $oate ati luat o alta masina, incercaa sa se scue soferul. Caci, uitati-#a,
asa cum am spalat-o de aseara, asa a ramas, curata < ...
Van Manen se intoarse spre noi.
- E ne"un < %u inne"unit toti aici < .... aideti in casa ... %m gasit-o
deschisa, lucru care nu s-ar fi cu#enit, caci indata dupa plecarea noastra panicul
era dator sa incuie toate incaperile.
- Monteaa o piesa de teatru cu ajutoruul panicului si al ser#itorilor,
spuse Bogdanof indata ce am ramas singuri. $ro"a"il ca ne credea pe toti "eti ...
- %re s-o plateasca in orice ca destuiil de scump < mormai Van Manen scotindu-si
haina si lasindu-se sa cada intr-un fotoliu de paie.
Ma simtii o"ligat sa adaug si eu ce#a. Caci mi se paruse ca surprind o
lumina sarcastica in ochii citor#a dintre ser#itori cind le-am spus ca am petrecut
noaptea ratacind prin jungla. 2indul ca ne socotise atit de "eti, incit sa-si ingaduie
sa-si "ata joc de noi, ma e*aspera.
- 'n orice ca, mi s-a parut suspect alli"iul cu masina curata, asa cum
pretinde ca o lasase aseara, spusei. E un amanunt care tradeaa premeditarea.
acoarea din casa, o"oseala cu care luptasem greu in ultimele ceasuri ne-
au facut sa punem capat discutiei, si dupa ce ne-am spalat, ne-am intins fiecare in
paturile in care o"isnuiam sa dormim, si foarte curind ne-a cuprins somnul.
 Budge incepu sa im"easca. (ar dupa ce Van Manen po#esti mai departe, incepu
Ne-a treit Budge, sosit mult inainte de apusul soarelui pentru o
#inatoare de cite#a ceasuri. Nu parea prea incintat ca ne gaseste inca aici. Cind
#enea pentru #inatori scurte, nu-i placea sa intilneasca prieteni. S-a, mirat ca ne
gaseste atit de o"ositi.- V-ati cam pierdut capul ai-noapte, sspuse el, adresindu-se
indeose"i lui Van Manen.
Simtii din nou cum imi dogorasc o"rajii. %ceeasi jena am surprins-o pe
fata lui Bogdanof.
- Soferul tau e un criminal < incepu apprig Van Manen. Si se pregati sa-i
po#eisteasca intimplarea. (ar de la primele cu#inte Budge ane#oie isi mai putea
stapini im"etul.
- Soferul spune ca nici n-ati plecat, iil intrerupse el. Si asa spun si ceilalti,
de altfel ...
- $ro"a"il ca sunt intelesi, inter#eni Bogdanof cu se#eritate. %steapta sa
#ei ce s-a intimplat pina la urma ...
Ener#at, Van Manen isi continua po#estirea. (in cind in cind, il
completam si noi cu amanunte a caror preciie incepeau sa-l tul"ure pe Budge.
- (ar nu inteleg cum #-ati putut ratacii, il intrerupse din nou pe Van
Manen. %lt drurn nu mai e ... Va puteti con #inge, de altfel, singuri.
- (raga prietene, starui Van Manen, noii iti spunem cum s-au intimplat lucrurile.
E*plicatia o s-o cautam noi pe urma.
Si iar isi relua firul po#estirii/ cum, #aind ca nu mai iesim in sosea, i-a
strigat soferului sa intoarca.
- Nu #a mai aduceti aminte ce #edeati dde-a stinga si de-a dreapta
drumului 6 intre"a Budge.
'-am e*plicat eu ce fel de ar"ori #edeam si cit mi se pareau de inalti.
Budge se ridica de pe scaun.
- (ragii mei, iertati-ma, dar nicaieri in districtu l asta nu se gasesc
asemenea ar"ori. 'n afara de padurea de palmieri pe care o #edeti acolo - ne arata
el cu "ratul intins spre elesteu - in toata regiunea nu sunt decit eucalipti, cocotieri
si salcimi. %cest rald de care-mi #or"iti nu e*ista prin partea locului ...
- Si, cu toate acestea, nici unul din nnoi n-am #isat, se apara Bogdanof.
- (ar de ce nu #rei sa asculti pina la sfirsit 6< intre"a Van Manen.
Budge ridica din umeri si se asea din nou pe scaun. Van Manen isi
continua po#estirea. Cind ajunse la episodul cu tipatul care ne infiorase pe toti,
sa dea semne de nera"dare. (e cite ori #oia insa sa intreupa, inter#eneam noi,
rugindu-l sa astepte sfirsitul. 'i era insa foarte greu sa se stapineasca. Sarea de pe
scaun la fiecare amanunt pe care il preciam noi.
- Va "ateti joc de mine < i"ucni el inn cele din urma, cind Van Manen ii
descrise casa lui Nilam#ara (asa. Nu e*ista nici un fel de casa ascunsa in jungla
prin toata partea locului. 'ar de numele asta n-am auit pina acum. %sta e o farsa <
...
'ncepu sa se agite prin odaie, incercind sa i"ucneasca in hohote de ris,
ca sa ne do#edeasca taria lui, singurul care nu se lasa pacalit de farse. (ar noua nu
ne #enea deloc sa ridem. $e de o parte, eram tur"urati de cele ce ne repetase
Budge - lucruri pe care le stiusem si noi de altminteri/ ca nu e*ista o asemenea
17
casa etc. - iar pe de alta parte, eram e*asperati de neincrederea lui, de ideea lui
ridicola ca #oim sa-i facem o farsa.
- 'ti dau cu#intul meu de onoare ca nu--ti mai #or"esc niciodata daca mai
afirmi ca asta e o farsa, rosti cu solemnitate Van Manen. (aca #rei, ia-ne pe
fiecare deoparte si supunene aceluiasi interogatoriu. Te #ei coni#inge ca am #aut
toti acelasi lucru. E greu de intocmit o farsa care sa nu fie descoperita cind ajungi
la amanunte. Si nici de halucinatie nu poate fi #or"a, pentru ca eu am stait pe
scaun in casa lui Nilam#ara si oamenii astia m-au #aut cum stau pe scaun si m-au
auit cu urechile lor po#estindu-i ce ti-am po#estit si eu tie adineauri ...
- Si desigur ca nici el nu te-a creut,, incerca inca o data sa glumeasca
Budge.- (impotri#a, ii raspunse taios Vain Maanen. Stia si el de asasinarea acelei
femei, si a inceput sa geama acoperindu-si fata ...
Bogdanof si cu mine ne-am gra"it sa-i intarim spusele, adaugind ca nu-i
intelegeam cu#intele, ca am distins doar numele de +ila. Budge ne pri#i incruntat,
si, de data aceasta, nu mai adauga nici un comentariu. 'i facu doar semn lui Van
Manen sa continue. Si pentru intiia oara Van Manen a putut sa po#esteasca, ajutat
numai de preciarile noastre. Cind sfirsi si incepu sa e*plice cum ne-em treit
amortiti in marginea padurii, si cum ne-am dat seama ca ne aflam destul de
aproape de "ungalo#, Biudge se ridica solemn din scaun si, dupa o paua, in care
timp parea ca-si cintareste "ine cu#intele, #or"i cu emfaa;
- Va dau cu#intul meu de onoare ca de ccind traiesc in 'ndia n-am mai
auit o asemenea intimplare. Stiu si eu destule intimplari misterioase si a"surde,
dar asta le intrece pe toate. Caci doara cunosc Seramporul ca pe Calcutta, si am
#inat cincieci de mile de jur imprejur si n-am intilnit niciodata nici urma de casa,
asa cum spuneti #oi. Ca sa #a con#ingeti ca spun ade#arul, im"racati-#a si haideti
cu masina sa cercetam ... Mai a#em trei-patru ceasuri pina ce se face intunerec ...
Ne-am pri#it, Van Manen, Bogdanof si cu mine, oarecum tur"urati. (aca
intr-ade#ar fuseseram #ictimele unei iluii 6< (ar ne aminteam cu atita preciiune
intimplarea noastra, stiam cit fusese de calma noaptea trecuta - cind nici unul dm
noi nu "ause mai mult 3his)& decit s-ar fi cu#enit - incit nu ne puteam indoi ca
totusi statuseram aie#ea de #or"a cu Nilam#ara (asa. Van Manen sari din pat, cu
hotarire.
- ai sa mergem < ne spuse. (ar mergem cu masina ta, se adresa lui
Budge. Caci pe magarul acela de sofer il spintec daca mai dau ochii cu el. $retinde
ca nici nu s-a miscat de aici . ..
- %sta e lucrul care ma intriga cel maii mult, spuse Budge . Chiar
admitind ca #oi ati fi fost "ine im"atati - ceea ce eu, ma gra"esc sa adaug, nu
sustin - nu inteleg cum ati ajuns in jungla fara sa #ada soferul sau oricare altul din
ser#itori. Ei marturisesc ca nu s-au culcat, ci au asteptat ordinele #oastre .
- %tunci cum de nu si-au dat seama ca oodaile sunt goale6< intre"a Van Manen.
Cine a stins lampile6< N-a intrat nimeni, pina dimineata, ca sa pregateasca ceaiul
sau sa #ada daca nu lipseste ce#a 6<
Budge ramase ingindurat. 'ntre"arile lui Van Manen il tur"urasera. 4ara
indoiala ca soferul si ser#itorii stiau ce#a, destul de straniu, daca incearca sa-l
ascunda cu atita a"ilitate
- %nche ta o #oi face eu mai tir iu, spuus e el. (eoca mdata, sa ne
con#ingem ca nu e*ista nici drumul, nici casa, nici oamenii intilniti de #oi ai-
noapte.
%m inceput sa ne im"racam in gra"a. Cind m-am pri#it in oglinda, m-am
speriat de paloarea fetii si de adincimea cearcane lor. 4igura intreaga imi era
de#astata ca dupa o cumplita suferinta . Co"orind spre masina, am #aut curtea
plina de oameni. Toti ser#itorii si alti citi#a tarani in drum spre Serampore se
adunasera sa ne #ada. Ca sa gasesc neaparat ce#a de #or"it pina ce ne aflam toti
loc in masina lui Budge, m-am adresat lui Van Manen;
- Nu i-ai spus ca l-am initilnit si aseeara pe Suren Bose, si tot pe liiera
padurii.
%manuntul acesta paru ca face asupra lui Budge o impresie uluitoare. Ne
pri#i patrunator, ca si cum ar fi fost suparat pe noi ca nu-i spusesem mai inainte
de intilnirea aceasta.
- S-ar putea ca lucrurile sa nu fie tottusi atit de simple, spuse Budge in
soapta, ca si cum si-ar fi #or"it siesi.
+-am intre"at ce #rea sa spuna, dar s-a multumit sa mormaie, in timp ce
masina pleca, fara sa mai adauge un singur cu#int. $area preocupat de un gind pe
care nu #oia sa ni-l marturiseiasca ...
D
Cite#a clipe in urma i-am cerut lui Bogda nof una din tigar ile lui
comandate special la %den. Tragin d primul fum, mi-am adus aminte - cu o
preciie aproape dureroasa - de tigara pe care mi-o aprinsesem cu o seara inainte,
putin timp dupa plecarea noastra. '-am atras atentia lui Budge asupra acestui
amanunt, dar el a dat din cap fara sa-mi raspunda. 'n acea clipa mi-a fulgerat
1>
gindul ca, judecind dupa timpul cit imi fumasem eu tigara in noaptea trecuta, as
putea precia, cu o minima apro*imatie, cind mi-am dat seama pentru intiia oara
ca am ratacit drumul. Van Manen se uita mereu inapoi. Se intre"a daca nu cum#a
am fi putut apuca noi prin alta parte. (ar a tre"uit sa recunoasca ceea ce i se
spusese de mai multe ori; ca drumul de masina se termina la "ungalo#, iar ceea ce
pare o continuare a lui e doar un drum de carute care se infunda in elesteu.
Masina, de data aceasta, mergea destul de incet. ecunosteam peisajul de
atitea ori stra"atut, si atit de deose"it de padurea din noaptea trecuta. $adurea pe
care o aream noi acum era departe/ ea se alinia alaturi de soseaua cea mare care
#enea de la Calcutta/ acolo, intr-un anumit loc usor de idenatificat, arisem noi pe
Suren Bose. (ar de pe drumul care duce la "ungalo#, padurea pare destuil de
departata/ ar"orii intilniti pe aici sunt raleti si de esente felurite.
Tot pri#ind de-a dreapta si de-a stinga noastra, am ajuns in sosea, si eu
nu-mi sfirsisem inca de fumat tigara. Mi-am marturisit nedumerirea to#arasilor
mei. Budge a poruncit soferului sa intoarca, si de data aceasta am mers foarte
incet.
- 'ti mai aduci aminte locul unde te-aii treit ai dimineata 6 ma intre"a
Van Manen.
Cu oarecare so#aieli, l-am descoperit, putine minute in urma. Era cam la
#reo cinci sute de metri de drumul spre "ungalo#, in directia padurii. %m co"orit
cu totii din masina si i-am dus acolo. %propiindu-ma, am recunoscut ar"orele de
care ma reemasem eu in nestire.
- %ici #-am gasit pe amindoi, ma adresaai lui Van Manen si Bogdanof. Si
cred ca #eneam din directia asta, aratai eu spre padure.
- %tunci e foarte simplu, socoti Budge.. Tre"uie sa gasim urmele pe care
le-ati lasat ...
'ntrade#ar, un ochi priceput putea descoperi , ici si colo, pe co#orul de
frune moarte, apasarea greoaie a piciorului unui european. Soferul lui Budge, pe
care se parea ca cercetarea asta il interesa indeose"i, incepu sa le urmareasca.
'nainta asa #reo cincieci de metri, dar apoi urmele pareau ca parasesc padurea si
se indreapta intr-un loc deschis, unde se pierdeau. Nu mai intelegeam nimic. Nu
ne aminteam sa fi stra"atut #reun cimp deschis, in afara de acel din fata casei lui
Nilam#ara, care se afla inconjurata din trei parti de padure.
Nu ne ramine altce#a de facut decit sa stra"atam padurea, spuse Budge.
= cunosc destul de "ine, am "atut-o din toate partile, si #a asigur ca nici urma de
casa nu #eti gasi in ea. 4eriti-#a insa de serpi ...
- (ar ai-noapte am um"lat in inima junnglei, si nu ni s-a intimplat nimic,
spuise Van Manen.
- $rin padurile unde at i colindat #oi aa i-noiapte serpii de mult nu mai
musca, raspunse misterios Budge.
%m mers asa cam #reo jumatate de ceas, si n-am descoperit nici macar o
coli"a. Van Manen incepea sa o"oseasca.
- (aca #ret i, put em continua, #or"i Buddge. (esi #a repe t ca padu rea se
intinde, asa cum o #edeti, inca #reo cite#a leghe.
- 'nutil sa ne mai o"osim, spuse Bogdannof. Simt ca nu asta este padurea de
ai-noapte.
- %lta nu mai este, il intrerupse Budgee. Ne-am intors deamagiti din drum. Van
Manen pri#ea ratacit in toate partile, ne#enindu-i sa creada.
- (aca #om fi ajuns asta-noapre, fara ssa stim, la miaa-noapte de
Serampore 6 intre"a el.
Budge gra"i pasul si-i raspunse peste umeri;
- aidem la Serampore < . ..
Cu masina am ajuns acolo in #reo ece minute. (ar ne-am dat seama ca,
oricum am fi gresit drumul, nu puteam trece de Serampore decit intrind in soseaua
cea mare, care #enea de la Calcutta. $este cimp era cu neputinta de ajuns.
- Sa ne oprim la Chatterji, spuse Budgee. El poate ne #a lamuri ...
Budge, care cunostea pe toata lumea, a#ea si la Serampore un prieten, pe
acest Chatterj i, negustor de iuta. +ocuia aproape de marginea oraselul ui. +-am
gasit acasa.
- Voi sa int re"ati de ca sa si oam enii aaceia ca si cum at i fi aui t de ei, ne
atrase atentia Budge. Nu cum#a sa creada Chatterji ca ati #isat urit si
#reti sa #a "ateti joc de el ...
Chatterji era un om care stia foarte multe. (ar de o asemenea casa in mijlocul
junglei nu auise nici el. Cind Van Manen i-a po#estit insa de Nilam#ara (asa si
de fiica sau sotia lui, +ila, asasinata in chip misterios intr-o noapte, a hol"at ochii
la noi.
-Cine #-a spus lucrurile astea 6< intrre"a el tur"urat.
1?
 - 9n prieten pretinde ca a stat cu el dde #or"a chiar in noaptea cind i-a fost
oimorita copila, minti Van Manen.
- (ar lucrurile acestea s-au intimplat acum #reo suta douaeci de ani <
e*clama Chatterji. Nilam#ara (asa a fost unul din cei mai renumiti #aishna#a din
Bengal, si tinara lui sotie, +ila, a fost intr-ade#ar ucisa de un sef de "anda
musulman, care se indragostise de ea si #oise s-o rapeasca. %stea sunt lucruri care
au intrat de mult in legenda.
- Nu stii cum#a unde locuia acest (asa 6< intre"a Budge.
- +ocuinta lui a fost de mult nimicita,, impreuna cu toate #ilele hindusilor, prin
1D1G, precia Chatterji. (ar nu poate sa fie prea departe de Serampore. El era un
om foarte "ogat de altfel, si a#ea mai multe locuinte. Sotia lui a fost rapita tocmai
cind se intorcea, cu prea putini insotitori, din oras spre resedinta lor de #ara. 9nul
din acesti insotitori, se spune a scapat si a dat de #este, iar la apropierea lui (asa
tilharii au omorit-o.
%m amutit, pri#indu-ne unul pe altul. Budge starui, intre"indu-l daca nu
mai e*ista #reun Nilam#ara (asa prin imprejurimi.
- Nu cred sa mai fie #reunul cu acelasii nume, ne lamuri Chaitterji. Era o
familie no"ila, care s-a stins la inceputul #eacului trecut. (e altfel, nu se
mai numeste astai nimeni (asa/ numele modern e (as.
Tacu, si ramase si el mirat de nedumerirea infiorata care ne cuprinse pe toti.
'si rotea ochii de la unul la altul, necuteind sa ne intre"e si neintelegind ce se
petrece cu noi.
$rietenul d-#oastra o fi auit de Nillam#ara din po#estile care circula pe aici
despre el, #or"i in cele din urma Chatterji. Caci, cum #a spuneam, amintirea lui s-
a pastrat inca, desi innegurata in legenda. S-au adunat multe "alade in care se
pomeneste de rapirea si uciderea +ilei ...
Van Manen se ridica "rusc de pe scaun si se indrepta spre Budge.
aideti sa mergem < spuse el. M-a ra"it o"oseala ... Ne-am luat seara "una
de la Chatterji si am plecat de-a dreptul spre Calcutta. Ne simteam, intr-
ade#ar, foarte o"ositi. Cit#a timp, n-a #or"it nici unul din noi. %poi Van
Manen s-a intors catre Budge si i-a spus;
- Cred ca intelegi acu m de ce nu tre "uiie sa #or "esti nimanui de
intimplarea asta ... Budge a dat din cap ginditor.
- %m fost, cum se spune, prada unei hallucinatii dia#olesti, sopti Bogdanof.
- (aca ar fi fost numai o halucinatie .... il intrerupse Budge.
%m ramas iarasi tacuti, cu pri#irile plecate.
- Nu inteleg de ce Suren Bose a #oit neeaparat sa ne faca martorii unei
asemenea orori, spuse Van Manen. %re sa-mi fie greu, acum, sa-i mai dau mina ...
- $oate ca, fara sa #rem, am dat noi peest e el, imi martu risii si eu gindul.
- 'n orice ca, mi se adresa Van Manen,, lucrurile acestea ramin de acum inainte
intre noi. (aca il intilniti pe Bose si nu puteti sa-l e#itati, purtati-#a asa ca si cum
nimic nu s-ar fi intimplat ...
F
Nici unul din noi nu s-a mai intors in Serampore. Bogdanof a acut cit#a
timp "olna# de friguri. Van Manen se facuse posomorit, iar Budge a renuntat sa-si
mai petreaca 3ee)-end-urile la "ungalo#ul sau. Cite#a luni in urma am aflat, de
altfel, ca l-a #indut pe un pret de nimic.
'mprejurari care n-au nici o legatura cu po#estirea de fata m-au silit sa
parasesc pe neasteptate Calcutta, si sa-mi caut linistea intr-o minastire din
imala&a apuseana, in regiunea ard3arul ui. $e Suren Bose l-am intilnl t o
singura data dupa intimplarea de la Serampore. %m palit #aindu-l, dar nu l-am
putut e#ita. %m a#ut o con#or"ire destul de montona, el intre"indu-ma, ca de
o"icei, despre studiile mele, eu raspunindu-i distrat. Totusi, nu s-a putui opri sa
nu #irle o sageata in Van Manen.
- Batrinul nostru prieten "ea prea multt pentru clima Bengalului, imi
spuse el, rostind in deplina cunostinta de caua o calomnie.
N-am stiut ce sa-i raspund - pentru ca fagaduisem sa nu pomenesc
nimanui, si cu atit mai putin lui Suren Bose, de intimplarea din Serampore.
(ar, multe luni dupa statornicirea mea in imala&a, lc ishi)esh, mi-am
incalcat totusi cu#intul si i-am marturisit lui S3ami Shi#ananda, omul cu care ma
intelegeam cel mai "ine din intreaga minastire, intimplarea aceasta e*traordinara.
Era si greu, de altfe l, sa nu i-o mart urisesc, pentru ca el insusi studi ase si
practicase cu multi ani inainte tantra, si de la el nadajduiam sa aflu delegarea
atitor taine pe care mintea mea cruda nu le putea patrunde. %ces t S3ami
Shi#ananda era de altfel un "ar"at interesant in toate pri#intele. 4usese medic in
Singapore, fusese casatorit si a#ea doi copii, si intr-o "una i a parasit totul si a
plecat sa-si caute - cum spunea el - mintuirea intr-o minastire din imala&a.
Cind#a poate #oi scrie eu #iata intr-ade#ar prodigioasa a acestui medic-ascet, care
parcursese 'ndia intreaga cu picioirul, participase la toate sar"atorile religioase ale
tuturor sectelor si studiase toate filoofiile, in cautarea linistii sufletului sau. 'si
10
gasise aceasta liniste intr-o coli"a pe malul 2angel ui, la ishi)esh, unde se
statornicise cu #reo sapte ani inainite de #enirea mea acolo.
Se statornicise, e un fel de a #or"i - caci sase luni pe an se afla pe
drumuri, fie urcind spre culmile inapeite ale Bhadrinathului, fie co"orind spre
$ondichHr& sau amesh#aram.
'ntr-o seara, pe cind ne plim"am amindoi in susul flu#iu lui, printre
stincile care incep sa se pra#aleasca din munti chiar la capatul de miaanoapte al
ishi)eshului, i-am destainuit intimplarea la care fusesem, fara #oia mea, partas.
'l #iitasem, ca de o"icei, indata dupa cina, in coli"a lui, si porniseram apoi spre
+a)shmanjula, agale, tinindu-ne cit puteam mai aproape de malul apei. (upa ce
mi-a asculat po#estirea, si-a intors im"ind capul catre mine si m-a intre"at;
- Si ai gasit #reo e*plicatie intimplarrii acesteia neo"isnuite 6<
'-am raspuns ca incercasem mai multe e*plicatii, dar nici una din ele nu
ma multumea pe deplin. (e un lucru eram sigur; ca toate cite ni s-au intimplat se
datorau, fireste, faptului ca noi ne apropiasem prea mult, fara sa ne dam seama, de
locul unde Suren Bose implinea, in noaptea aceea, un ritual secret.
- Nu inteleg cum am fi putut noi, contiinua i eu, din "ungalo#ul lui
Budge, unde ne aflam, sa-i tur"uram prin apropierea noastra ritualul cutremurator
pe care-l incepuse. $oate ca ona sacra creata pentru un asemenea ritual - care
angaja, fara indoiala , forte magice e*ceptio nale, si care implica, pro"a"il , un
decor terifiant si o"scen in acelasi timp - poate ca ona aceasta cuprindea o arie
foarte #asta. 'n orice ca, fie ca am plecat cu masina cu ade#arat si am trecut prin
ona rituala, sau ne-am apropiat prea mult de ea/ fie ca n-am plecat deloc, cum
sustin soferul si toti ceilalti ser#itori ai "ungalo#ului, fapt este ca am inter#enit,
intr-un chip sau altul, in "unul mers al meditatiei lui Bose. Si atunci, pentru a nu fi
tur"urat, Bose ne-a #irlit, prin puterile lui oculte, intr-un alt spatiu si in alt timp/
ne-a proiectat, cu alte cu#iate, in episodul care a#usese loc cu #reo suta cincieci
de ani in urma, in apropierea Seramporului, si am de#enit, apro*imati#, martorii
asasinarii tinerei sotii a lui (asa ...
'l pri#ii pe S3ami Shi#ananda, si mi s-a parut ca surprind un foarte
discret im"et pe "uele lui.
- Cred ca un asemenea lucru e posi"il, staruii eu. Cred ca cine#a inestrat
cu puternice #irtuti oculte te poate scoate din preent, iti poate anula conditia ta
actuala si te poate proiecta oriunde in uni#ers. (ar ceea ce ma nedumereste este
un alt amanunt ...
S3ami Shi#ananda isi intoarse riind capul catre mine si-mi apuca mina.
- =are numai acest alt amanunt te neddumireste in toata intimplarea pe
care mi-ai po#estit-o 6<
- Ca sa fiu sincer, marturisii eu, suntt o suma de amanunte secundare pe
care nu le pot intelege. Bunaoara, nu stiu e*act daca noi am plecat aie#ea cu
maisma sau am trait o iluie chia r de la inceput, chiar inain te de a parasi
"ungalo#ul. (aca am plecat aie#ea, atunci nu-mi dau seama cind ne-a surprins
#raja/ pro"a"il dupa cite#a minute de la plecarea noastra, indata ce ne-am
apropiat, sa icem, de ona sacra a ritualului si meditatiei lui Bose. (ar atunci, ce
s-a intimplat cu soferul 6 % fost si el #rajit o "ucata de #reme si apoi si-a re#enit, a
#aut ca noi nu mai suntem in masina si s-a intors la "ungalo#, pregatindu-se sa
joace teatru si intelegindu-se cu ceilalti ser#itori sa spuna ca nici nu s-a miscat din
fata #erandei 6< Sau a fost #rajit si s-a intors din drum fara sa-si dea seama, si-a
reluat locul in fata #erandei si s-a desteptat din #raja fara sa-si aminteaca nimic
din tot ce facuse 6<
%stea ar fi posi"ilitatile primei ipotee - ca noi am plecat aie#ea din
"ungalo#ul lui Budge. (ar am mai incercat si o a doua ipotea; ca n-am plecat
deloc, ca am a#ut doar iluia unui inceput de drum cu masina, si ca, de fapt, #raja
ne-a cuprins chiar in timpul cind ne aflam in "ungalo#. %m rationat astfel; fie ca
Suren Bose simtea apropierea noastra, si atunci, pentru a ne indeparta de locul
terifiantului sau ceremonial, ne-a #rajit, fie ca prin simpla implinire a acestui ritual
secret s-au delantuit forte care ne-au proiectat, fara intentia lui e*presa, intr-un alt
spatiu si timp, ramine deschisa posi"ilitatea ca noi toti am fi putut fi fermecati
chiar inaint e de a ne sui in masina. (ar atunci cum sa-mi e*plic neparti ciparea
celorlalti - a ser#itorilor - la #raja 6 Cum sa-mi e*plic faptul ca eu am simtit ca se
petrece ce#a straniu mult timp dupa ce mi-am aprins tigara, in masina, si numai
dupa ce m-am con#ins ca nu recunosc peisajul 6< %tunci, cum am plecat noi din
"ungalo# 6<
$entru ca nu mai incape nici o indoiala ca am plecat, am ratacit prin
jungla, ne-am intors pe un drum prafuit, cu hainele murdare si sfisiate. (o#ada
cea mai "una au fost urmele pe care le-a descopent a doua i soferul lui Budge.
(ar si aceste urme ma incurca foarte mult/ ele nu se afunda in padure, dupa cum
era de asteptat, ci se pierd in cimp, iar noi nu ne amintim sa fi stra"atut alt cimp
decit cel din fata casei lui Nilam#ara (asa ...
1@
 S3ami Shi#ananda ma asculta cu atentie, dar fata ii era luminata de
acelasi im"et "lind si iertator.
- ationei, in orice ca, ca un detectti#, imi spuse el riind din nou.
- Si ratione astfel pentru ca am o teoorie speciala a miracolului, raspunsei eu, iar
intimplarea de la Serampore n-a fost un miracol, ci jocul unor forte magice de
esenta inferioara, demoniaca.
- Tantra nu cunoaste calificati#e moralle pentru fortele magice de care
#or"esti, ma intrerupse el. Se aseamana, in aceasta pri#inta, cu fiica d-#oastra, cu
conceptiile europene asupra caracterului o"iecti# al fortei.
Eram dornic sa aflu insa de la el delegarea intimplarii acesteia, si nu ma
simteam de loc dispus sa-l ascult #or"ind despre asemanarile sau deose"iri le
dintre tantra si stiinta europeana. %sa ca l-am intrerupt.
- =ricare ar fi ade#arul in pri#inta pllecarii noastre din "ungalo#, nu
acesta e lucnul care ma nedumireste cel mai mult. Ci amanuntul pe care eram gata
sa ti-l marturisesc adineauri, si pe care am sa ti-l spun acum. 'nteleg foarte "ine ca
am fost proiectati in afara din timpul si spatiul actual si am de#enit martorii unei
drame intimplate acum o suta cincieci de ani chiar prin acele locuri.
$adurea pe care am #aut-o noi de la un moment dat era padurea de
atunci, #asta, cu ar"ori mari si #enera"ili, care fara indoiala ca au fost taiati in
decursul secolului trecut. Casa lui Nilam#ara era, de asemenea, o casa din secolul
V''', una din #ilele pe care am aflat ca le a#ea el in apropierea Seramporului, si
care a fost in urma rasa de pe fata pamintului. =amenii pe care i-am arit acolo,
ducind pe nasalia de ramuri trupul tinerei +ila, erau, tot asa, im"racati ca in
secolul V''', cu tur"ane si sal#ari, cum nu se mai poarta acum in Bengal. Toate
acestea le inteleg foarte "ine. Si n-as fi a#ut nici o nedumerire daca noi, cei trei,
ne-am fi treit ca asistam la asasinarea +ilei si la jalea casei lui (asa. (ar noi am
auit numai tipetele tinerei fete, si desi am alergat in toate partile, n-am #aut pe
nimeni/ nici pe ea, nici pe cei care o rapisera. Si apoi, acolo unde nu mai inteleg
nimic este intrarea noastra in casa lui (asa. %r fi fost firesc ca noi, cum spuneam
sa asistam la jalea lui de acum o suta cincieci de ani/ atit, si nimic mai mult. (ar
n-a a#ut loc o simpla repetare a e#enimentelor intimplate acum o suta cincieci de
ani, ci au inter#enit elemente noi, create de preenta noastra in acea casa. Noi i-am
#or"it lui (asa, si el ne-a raspuns. '-a raspuns, chiar lui Bogdanof ca nu intelege
engleeste. +ucrurile acestea nu se intimplasera, insa, acum o suta cincieici de
ani. (eci nu asistam pur si simplu la o scena de mult intimplata, ci inter#eneam in
aceasta scena, modificind-o prin preenta noastra de care eroii luasera cunostinta,
si prin intre"arile noastre, la care ei ne raspundeau.
E ade#arat, cele doua persona je, "atrinul ser#ito r si Nilam#ara , ni se pareau
nefiresc de intepenite. (aca as fi aflat de la Chatterji ca amindoi murisera in
aceaasi noapte cind a fost asasinata +ila, as fi inteles ca noi am a#ut in fata
imaginea lor spectrala, asa cum aratau ei in clipa mortii. (ar (asa a mai trait dupa
moartea sotiei, si e de presupus ca si ser#itorul lui a mai trait cit#a timp. (eci
imaginea cunoscuta de noi in noaptea aceea nu era cea pe care au a#ut-o cind au
murit, multi ani in urma. %tunci, cum sa-mi e*plic intepeneala lor de spectre 6
Episodul la care am asistat noi, uciderea +ilei, nu presupunea rigidit atea lor
cada#erica. %sadar, noi n-am retrait e*act o intimplare de acum o suta cincieci de
ani, ci am fost proiectati ca martorii unui e#eniment de acum o suta cincieci de
ani, e#eniment pe care insa l-am modificat. (ar asta e intr-ade#ar dincolo de orice
margine a intelegerii omenesti/ caci daca mintea mea poate accepta ipotea ca,
datorita unor anumite forte necunoscute, sunt in stare sa anule timpul si sa asist la
un e#eniment trecut, aceeasi minte refua sa accepte ca e posi"il sa modific
structura si infatisarea unui asemenea e#eniment trecut. %ccept ipotea ca as putea
asista la "atalia de la aterloo, insa nu pot accepta ca as puea asista la "atalia de
la aterloo #aind in acelasi timp cum Napoleon iese "iruitor ...
S3ami Shi#ananda incepu sa rida si-mi lua "ratul.
- Tot rationamentul d-tale e foarte fruumos, insa e cu desa#irsire gresit,
imi spuse el. (ar nu #rei sa ne plim"am putin 6 ma intre"a "rusc, indemnindu-ma.
+-am urmat, departindu-ne de malul 2angelui si urcind incet poteca spre padure.
- Si e gresit, continua el, pentru ca aacorda oarecare realitate
intimplarilor, fie aceste intimplari trecute, preent e sau #iitoare. (ar nici o
intimplare din lumea noastra nu e reala, dragul meu. Tot ce se petrece in cosmosul
acesta e iluoriu. Si moartea +ilei, si jalea sotului ei, si intilnirea dintre #oi,
oameni #ii, si um"rele lor, toate acestea sunt iluorii. 'ar intr-o lume de aparente,
in care nici un lucru si nici un e#eniment nu e consistent, nu isi are realitatea lui
proprie, oricine e stapin pe anumite forte, pe care #oi le numiti oculte, poate face
orice #rea. E#ident, nici el nu creeaa nimic real, ci numai un joc de aparente.
- Nu inteleg, marturisii eu confu. Toaate lucrurile pe lumea aceasta sunt iluorii,
admit, dar chiar si iluiile acestea au anumite legi ale lor, care le acorda o aparenta
de consistenta.
1
- 'luiile si aparentele se supun la leegile de care #or"esti numai pentru cel care
crede in aceste legi, continua S3ami Shi#ananda. (ar se pare ca Suren Bose, si
poate nu numai el, nu credea in legile care conduc uni#ersul de iluii si aparente
...
Vaind ca eu ramin cu pri#irile in pamint, inca necon#ins de argumentele
lui, imi strinse mai puternic "ratul si ma indemna.
- aide, am sa-ti e*plic... in acea cliipa simtii "rusc dogorindu-mi o"rajii,
si rasuflarea aproape mi se opri in piept. M-am clatinat, si fara indoiala as fi caut
jos, daca nu ma sustinea "ratul ferm al lui S3ami Shi#ananda.
Mi se parea ca ma treesc in alta lume. acoarea noptii himala&ene
disparuse ca prin farmec, lasind loc noptii calde, umede a tarilor de Sud. Nu-mi
dadeam "ine seama ce se petrece cu mine, si ridicai cu teama pri#irile din pamint.
%m palit #aind in jurul meu o padure imensa. S3ami Shi#ananda ma
silea sa merg, cu pasi repei, fara sa-mi #or"ea sca. (ar deodata am recunoscut
imprejurimile, si am arit jaraticul in #etrele parasite, si am #aut, nu prea departe
in fata noastra, casa lui Nilam#ara. Tot singele mi s-a scurs din o"raji, si, cu toata
reistenta to#ara sului meu, mi-am smuls "ratul din strinsoare si am caut la
picioarele lui.
- %sta n-o mai pot indura, S3ami < am sstrigat. Treeste-ma < +ucrul asta
nu-l mai pot indura a doua oara < ...
Nu mai stiu ce-a urmat. Cind m-am desteptat, a doua i, in kutiarul meu,
soarele se inaltase de mult, si apele #eri ale 2angelui mi s-au parut nespus de
"linde, fara asemanare de limpei si odihnitoare.

1D