Despre contradictoriile păreri legate de ascultare

Răspuns către Ionuţ

ÎNTREBARE: Printre nedumeririle pe care le mai am ar fi urmatoarele... Citesc scrieri

din Sfintii Parinti si alte scrieri duhovnicesti. M-a ajutat mult cartea Despre inselare a Sf.
Ignatie Briancianinov, pur si simplu m-a socat in sensul bun al cuvantului. Acolo spune
sfantul (pentru monahi dar cred ca se aplica si mirenilor) ca atunci cand sfaturile
duhovnicului intra in conflict cu Poruncile Domnului sa nu facem ascultare. La fel am
mai citit intr-o carte despre deasa impartasanie (a Sf. Nicodim Aghioritul si a monahului
Neofit parca) faptul ca, daca duhovnicul nu te lasa sa te impartasesti des (daca bineinteles
nu esti sub epitimie) sa nu faci ascultare. Parintele Efrem de la Vatopediou intrebat fiind
despre acelasi lucru, a raspuns ca in cazul asta trebuie schimbat duhovnicul. Si sunt sigur
ca exemplele pot continua. Pe de alta parte, am dat peste niste cuvinte ale unui staret grec
de la sfarsitul sec. 20, Parintele Epifanie, care spune ca trebuie sa faci ascultare chiar daca
duhovnicul iti cere ceva impotriva poruncilor dumnezeiesti, pentru ca Domnul pentru
ascultarea ta le va intoarce pe toate in bine! . Ori aici eu ma gasesc intr-o mare dilema, ce
sa cred? Ratiunea si nu numai, ba si scrierile unor sfinti imi spun ca totul are o limita, la
fel si ascultarea de duhovnic. Atunci cand se vine in contradictie cu poruncile
dumnezeiesti cred ca trebuie sa nu facem ascultare. Asta imi spun gandurile acum. Dar
stiu ca de multe ori, cei incepatori interpreteaza scrierile sfintilor dupa mintea lor.

RĂSPUNS: Fie că asculţi pentru Dumnezeu, fie că nu asculţi, pentru

Dumnezeu, faci bine. Uită-te la tine însuţi şi fă ceea ce îţi aduce pace şi
împăcare cu tine însuţi şi cu Dumnezeu. Atunci vei cunoaşte că ai făcut bine,
când ai îndrăzneală către Dumnezeu în rugăciune şi gândurile tale nu se
risipesc.

Aşadar, fie că asculţi pe Sf. Ignatie, Vasile cel Mare, Nicodim Aghioritul şi
alţii care spun că poţi să nu asculţi; fie că asculţi pe părintele Epifanie, pe
care eu îl iubesc, bine faci, dar numai dacă o faci pentru Dumnezeu şi cu
inima împăcată. Dar să mai zici un lucru, întotdeauna, orice ai face, zi:
"Doamne, Tu ştii toate, Tu ştii de ce fac asta, pentru Tine fac, că Te doresc şi
Te caut şi nu te pot afla. Ajută-mi ca să nu alunece paşii mei, şi de va fi asta
o ispită pentru mine şi de se va amesteca aici voia mea omenească şi
bolnavă, Tu însuţi mă îndreptează, ca un iubitor de oameni, că Tu m-ai iubit
înainte ca să Te iubesc eu pe Tine şi Tu m-ai căutat înainte ca eu să Te caut şi
pururea mă cauţi".

Şi aşa înaintezi duhovniceşte şi cunoşti viu pe Dumnezeu, nu din citate din

cărţi, că citatele din cărţi nu sunt nimic, chiar dacă ar fi şi din Scriptură, dacă
nu iau viaţă în inima ta prin experienţă, fie experienţa ridicării, fie a căderii,
nu are importanţă. Nu te teme să cazi pentru Domnul, că cel care cade pentru
Domnul, zice Ap. Pavel, Domnul îl ridică. Şi aceasta este o experienţă şi e
placută lui Dumnezeu. Că nici Apostolii nu le mai făceau pe toate bune, că
Petru n-a vrut să-L lase pe Hristos la cruce şi nici să-şi dea picioarele să i le
spele, dar pentru că o făcea cu râvnă şi sinceritate, i-au servit lui ca
experienţă duhovnicească. La asta se referă şi Hristos când zice: "Să nu-mi
fiţi căldicei, că vă scuip".

Aşadar, orice ai face, pentru Domnul fă. Şi întotdeauna rugându-l şi vorbind

cu El, ca, în cazul în care te vei rătăci şi din voie omenească sau patimă vei
face un lucru, El să-l întoarcă şi să-l transforme în lucru duhovnicesc şi spre
mântuire. Crede numai, şi îţi va fi ţie după credinţa ta.