Motto : „ Tratează copiii ca şi cum sunt deja ceea ce ar putea fi şi
ajută-i să devină ceea ce sunt capabili să fie” (Goethe)
Aptitudinea pentru şcolaritate este o însuşire psihofiziologică
care permite copilului să se adapteze cu uşurinţă la sarcinile noului mediu educaţional : şcoala.Această aptitudine se dezvoltă prin antrenarea copiilor în cadrul activităţilor formative de la nivelul grădiniţei.De aceea este foarte importantă în etapa preşcolarităţii frecventarea grupei mari şi mai ales a grupei mari pregătitoare.Aici este laboratorul formării competenţelor primare care vor face apt copilul pentru şcoală.În grădiniţă începe procesul formării maturităţii intelectuale, copilul asimilând cunoştinţe despre mediul înconjurător, despre om şi societate,cunoştinţe din domeniul operării matematice.Aici îşi exersează copilul capacitatea de comunicare orală şi îşi dezvoltă aptitudinea lingvistică.Aici capătă deprinderi de muncă intelectuală, dezvoltându-şi capacitatea de a analiza, clasifica, a ordona obiecte şi fenomene, de a aplica cunoştinţele în domenii noi, de a evalua propriile performanţe, de a memora logic. În curriculumul naţional pentru învăţământul preşcolar sunt precizate achiziţiile minime pentru fiecare nivel de vârstă pe care copilul trebuie să le deţină la nivelul de grupă pe care o parcurge.De aceea este foarte important să nu fie sărită o anumită etapă, gradul de concentrare a atenţiei fiind variabil în funcţie de vârstă (de la 5-10 minute la 3 ani,la 30 minute la 5-6 ani şi la 40-45 minute la 7 ani) Ajuns în grupa mare pregătitoare, procesul formativ porneşte de la premisa existenţei unui anumit nivel de dezvoltare psihică, a existenţei unor abilităţi.Acum apar nedumeririle părinţilor.” De ce copilul meu nu este dezvoltat ca ceilalţi ?” este o întrebare aproape repetitivă pentru părinţii cu copii de 5-6 ani ce vin pentru prima dată în grădiniţă. Dar copiii, chiar rămaşi puţin în urmă, au o capacitate uluitoare de a recupera.Totuşi, rămânerea în urmă pe unele paliere ale dezvoltării ( lingvistic, cognitiv ) pot crea semne de îngrijorare, aici fiind foarte importantă depistarea cauzei care a condus la această rămânere în urmă şi găsirea modalităţilor de intervenţie în vederea recuperării. In aceste cazuri este importantă formarea echipei logoped-părinte-cadrul didactic – psiholog- pediatru ş.a.m.d Important pentru dezvoltarea aptitudinii pentru şcolaritate este formarea mijlocului interuman de comunicare : limbajul. Prin limbaj comunicăm noţiuni, cunoştinţe, sentimente, atitudini.Stimulând verbal copilul, acesta capătă abilitatea de a relaţiona cu ceilalţi şi de a-şi expune propriile păreri, valorificând în context social resursele latente. Am vorbit despre copii ce par rămaşi în urmă, dar care cu ajutor competent pot recupera.Mai există însă şi o altfel de situaţie, a preşcolarilor supradotaţi, cei care par că filosofează şi care într-un mediu încorsetat, rigid, pot dezvolta hiperactivitate şi deficit de atenţie.In general, genul acesta de copii au o capacitate crescută de memorare, o imaginaţie dezvoltată, interes pentru lectură ( cei mai mulţi putând citi înainte de 7 ani), dar se plictisesc.Si pentru acest gen de copii trebuiesc modalităţi eficiente de intervenţie, astfel încât ei să nu se plictisească sau să regreseze. Dacă ar fi să dau căteva sfaturi părinţilor ce îşi pregătesc copiii pentru următoarea etapă, şcoala, acestea ar fi : 1. nu speriaţi copilul prezentând şcoala ca pe o sperietoare. A fi şcolar nu presupune a fi supus unei pedepse 2. nu-l dădăciţi ci învăţaţi-l autonom 3. nu-l forţaţi ca în primele zile de şcoală să vă povestească impresii, deoarece trece printr-o perioadă de adaptare stresantă 4. nu disperaţi, căci anxietatea părinţilor transmisă copilului poate să conducă la o teamă reală faţă de noul statut de elev.
Profesor logoped Centrul Logopedic Interşcolar Nr.4 sector 3