APTITUDINEA PENTRU ŞCOLARITATE

Motto : „ Tratează copiii ca şi cum sunt deja ceea ce ar putea fi şi

ajută-i să devină ceea ce sunt capabili să fie” (Goethe)

Aptitudinea pentru şcolaritate este o însuşire psihofiziologică

care permite copilului să se adapteze cu uşurinţă la sarcinile noului
mediu educaţional : şcoala.Această aptitudine se dezvoltă prin
antrenarea copiilor în cadrul activităţilor formative de la nivelul
grădiniţei.De aceea este foarte importantă în etapa preşcolarităţii
frecventarea grupei mari şi mai ales a grupei mari pregătitoare.Aici
este laboratorul formării competenţelor primare care vor face apt
copilul pentru şcoală.În grădiniţă începe procesul formării maturităţii
intelectuale, copilul asimilând cunoştinţe despre mediul înconjurător,
despre om şi societate,cunoştinţe din domeniul operării
matematice.Aici îşi exersează copilul capacitatea de comunicare
orală şi îşi dezvoltă aptitudinea lingvistică.Aici capătă deprinderi de
muncă intelectuală, dezvoltându-şi capacitatea de a analiza, clasifica,
a ordona obiecte şi fenomene, de a aplica cunoştinţele în domenii
noi, de a evalua propriile performanţe, de a memora logic.
În curriculumul naţional pentru învăţământul preşcolar sunt
precizate achiziţiile minime pentru fiecare nivel de vârstă pe care
copilul trebuie să le deţină la nivelul de grupă pe care o parcurge.De
aceea este foarte important să nu fie sărită o anumită etapă, gradul
de concentrare a atenţiei fiind variabil în funcţie de vârstă (de la 5-10
minute la 3 ani,la 30 minute la 5-6 ani şi la 40-45 minute la 7 ani)
Ajuns în grupa mare pregătitoare, procesul formativ porneşte de
la premisa existenţei unui anumit nivel de dezvoltare psihică, a
existenţei unor abilităţi.Acum apar nedumeririle părinţilor.” De ce
copilul meu nu este dezvoltat ca ceilalţi ?” este o întrebare aproape
repetitivă pentru părinţii cu copii de 5-6 ani ce vin pentru prima dată
în grădiniţă. Dar copiii, chiar rămaşi puţin în urmă, au o capacitate
uluitoare de a recupera.Totuşi, rămânerea în urmă pe unele paliere
ale dezvoltării ( lingvistic, cognitiv ) pot crea semne de îngrijorare, aici
fiind foarte importantă depistarea cauzei care a condus la această
rămânere în urmă şi găsirea modalităţilor de intervenţie în vederea
recuperării. In aceste cazuri este importantă formarea echipei
logoped-părinte-cadrul didactic – psiholog- pediatru ş.a.m.d
Important pentru dezvoltarea aptitudinii pentru şcolaritate este
formarea mijlocului interuman de comunicare : limbajul. Prin limbaj
comunicăm noţiuni, cunoştinţe, sentimente, atitudini.Stimulând verbal
copilul, acesta capătă abilitatea de a relaţiona cu ceilalţi şi de a-şi
expune propriile păreri, valorificând în context social resursele
latente.
Am vorbit despre copii ce par rămaşi în urmă, dar care cu ajutor
competent pot recupera.Mai există însă şi o altfel de situaţie, a
preşcolarilor supradotaţi, cei care par că filosofează şi care într-un
mediu încorsetat, rigid, pot dezvolta hiperactivitate şi deficit de
atenţie.In general, genul acesta de copii au o capacitate crescută de
memorare, o imaginaţie dezvoltată, interes pentru lectură ( cei mai
mulţi putând citi înainte de 7 ani), dar se plictisesc.Si pentru acest
gen de copii trebuiesc modalităţi eficiente de intervenţie, astfel încât
ei să nu se plictisească sau să regreseze.
Dacă ar fi să dau căteva sfaturi părinţilor ce îşi pregătesc copiii
pentru următoarea etapă, şcoala, acestea ar fi :
1. nu speriaţi copilul prezentând şcoala ca pe o sperietoare. A fi
şcolar nu presupune a fi supus unei pedepse
2. nu-l dădăciţi ci învăţaţi-l autonom
3. nu-l forţaţi ca în primele zile de şcoală să vă povestească
impresii, deoarece trece printr-o perioadă de adaptare
stresantă
4. nu disperaţi, căci anxietatea părinţilor transmisă copilului poate
să conducă la o teamă reală faţă de noul statut de elev.

Profesor logoped Centrul Logopedic Interşcolar Nr.4 sector 3

Cioacă Beti-Ana