Vous êtes sur la page 1sur 2

Tăierile la cais, prun şi piersic

În cazul drupaceelor (cireş, cais, vişin, prun, piersic), tăierile de fructificare se fac mult mai
restrâns decât la restul speciilor. Astfel, la cireş şi vişin, ramura mijlocie se scurtează pentru
stimularea noilor formaţiuni de rod, ramura pleată degarnisită se elimină, iar buchetele de mai nu se
taie deloc. La prun şi la cais, ramurile buchet şi cele mijlocii nu se taie, acestea din urmă scurtându-se
deasupra primei ramificaţii doar când sunt bătrâne. În general, tăierile de rodire se fac asemănător la
toate speciile amintite, cu excepţia piersicului.

Cais

Ramurile de rod sunt brun-roşcate. Momentul, volumul şi gradul de scurtare a ramurilor se


stabilesc în aşa fel încât semischeletul să fie mereu reînnoit şi acoperit cu ramuri mijlocii viguroase.
Se elimină în general ramurile subţiri şi buchetele slabe ale căror flori de regulă avortează sau cele
care au fructificat deja de două ori şi sunt epuizate. Când elementele de rod sunt puţine şi dispuse în
zona periferică a coroanei, se face doar reducţia semischeletului din interiorul coroanei cu un sfert
din lungime şi a scheletului până la jumătate pentru întinerire. Nu se taie ramurile roditoare scurte şi
mijlocii, cele mai lungi doar se scurtează, iar cele cu poziţie dreaptă se înclină.

Prun

Ramurile de rod sunt mici şi subţiri, de culoare brun-cenuşiu. Prunul este singura specie la
care mugurii vegetativi sunt mai mari decât cei floriferi şi se deosebeşte printr-o degarnisire
prematură mai accentuată decât la alte specii. La prun se aplică în general mai puţine tăieri decât la
piersic, acestea constând în rărirea buchetelor de mai şi tăierea scurtă sau eliminarea ramurilor
mijlocii.

La soiurile cu ramuri fragile şi subţiri se fac tăieri de reducţie în lemn de 3-4 ani, pentru
fortificare şi ramificare, în vreme ce la soiurile cu ramuri viguroase tăierile sunt mai uşoare, constând
în scurtarea la jumătate a prelungirilor şarpantelor pentru a stimula ramificarea. Cu această ocazie se
elimină ramurile care au rodit slab şi prezintă zone mari neproductive, precum şi cele epuizate, cele
subţiri, situate în vârf, ori cele nepurtătoare de muguri de rod. În fiecare an se fac tăieri de normare
a rodului, ce constau în întinerirea semischeletului care a depăşit 4-6 ani, dar şi eliminarea ramurilor
frânte şi uscate.

Piersic

Faţă de restul tăierilor de fructificare, cele aplicate piersicului sunt puţin mai deosebite,
deoarece are o capacitate mare de formare a lăstarilor anticipaţi care apar odată cu ramura mamă.
În acest caz, ramurile pe care cresc aceşti lăstari se scurtează cu un sfert din lungime pentru a nu se
rupe sub greutatea fructelor. De asemenea, epuizarea ramurilor mixte care au rodit are loc mai
repede decât la alte specii, fapt pentru care, anual, mai mult de jumătate din ramurile de rod se
suprimă.

Piersicul fructifică în principal pe ramurile mixte. Ramurile sale de rod sunt roşietice pe
partea însorită şi verzi-gălbui pe cea umbrită. La piersicii tineri, tăierile de producţie constau în
rărirea ramurilor mixte, eliminarea salbelor şi a buchetelor. Ramurile mixte viguroase se scurtează la
60-70 cm sau se elimină dacă se află în prelungirea semischeletului. Ramurile de rod care se
consideră a fi în plus se taie la 2-3 muguri, când acestea au diametrul de 2,5 cm, la 4-5 muguri când
au diametrul de 4-5 cm şi la 6-7 muguri când grosimea acestora este mai mare de 6 cm. În acest fel,
pe porţiunea rămasă vor apărea noi lăstari care vor fructifica în anul următor, evitându-se astfel
degarnisirea pomului.

• ramurile de piersic care au fructificat se usucă;

• suprimarea ramurilor în plus se face cu cep;

• piersicul se taie mai sever decât toate speciile.

Dicţionar

Scheletul pomului – este alcătuit din ramurile care pornesc din axul pomului, dar şi următoarele
două derivate din acestea.

Semischeletul pomului – este dat de ramurile care garnisesc scheletul.

Şarpantă - ramură care porneşte direct din axul pomului.