MINISTERUL SĂNĂTĂŢII AL RM

USMF „NICOLAE TESTEMIŢANU”

Catedra Medicină Internă nr.3

Şef catedră profesor universitar

Ţîbîrnă Ion

FOAIE DE OBSERVAŢIE CLINICĂ

(SCHEMA)

CHIŞINĂU – 2012

!1
 I. ANAMNEZA (Interogatoriul)

1. DATE GENERALE

Numele şi prenumele: Barbaiani Emanuil

Etatea: 1958
Studiile: Medii
Profesiunea: Angajat la constructii
Instituţia unde lucrează (nume, adresă, telefon)
Domiciliu: or. Chisinau
Data şi ora internării :11.12.14 externării --------------
Diagnosticul la internare : Ulcer gastric
Diagnosticul clinic:
a. de bază
b. complicaţii
c. bolile intercurente

2. ACUZE LA INTERNARE

a) Legate cu boala de bază: balonare,arsuri,aciditate,durere postprandială,buze uscate,sete

pronuntată,durere in epigastru.
b) Legate cu complicaţiile bolii de bază
c) Legate cu bolile intercurente
d) Acuze de altă natură

NOTĂ: De detalizat fiecare acuză în parte.Spre exemplu, senzaţiile de durere: sediul lor,
caracterul, intensitatea, durata, iradierea, în ce condiţii apar, dispar.

3. ISTORICUL ACTUALEI BOLI (anamnesis morbi)

DEBUTUL BOLII :

Boala a debutat în 1978 în timpul executării serviciului militar,cu debut lent.

EVOLUŢIA BOLII :

De la aparitia patologiei simptomatologia nu s-a modificat,fiind mai pronuntate doar in acutizari.

TRATAMENTUL :

Tratamentul medicamentos urmat are efect pozitiv, ameliorind starea pacientului pentru o
perioada de timp,dar nu este un tratament definitiv.
!2
CARACTERISTICA ULTIMEI ACUTIZĂRI :

Ultima acutizare a debutat cu pirozis,balonări si dureri in epigastru care se intensifica

postprandial.
Tratamentul administrat ameliorează starea pacientului.
Pacientul a fost internat din cauza disfunctiilor sistemului digestiv

4. ANAMNEZA DE ASIGURARE

Durata incapacităţii de muncă este întreruptă pe perioada internării si pe perioada de recuperare.

5. ISTORICUL VIEŢII BOLNAVULUI: (anamesis vitae)

A DATE BIOGRAFICE:
- Chișinău, în familie de muncitor
- naştere în termenul stabilit
- creşterea şi dezvoltarea în copilărie - condiţiile materiale satisfăcătoare,3 copii in
familie,ambii parinti.
- a început învăţătura la 7 ani,studiile medii
- activitatea de muncă a inceput la 21 ani
- condiții de munca satisfăcătoare
- condiții de viața satisfăcătoare
- alimentaţia bolnavului: orarul-3 ori/zi, alimentaţie normală, masticaţie eficientă.

ANTECEDENTE PATOLOGICE (afecţiunile suportate):

- a suportat Pneumonie in 2008

ANTECEDENTE EREDO-COLATERALE (anamneza familială şi ereditatea):

- nu sunt manifestări ale patologiilor gastrice in familie

ANAMNEZA ALERGOLOGICĂ
- nu prezintă alergii la substante medicamentoase sau alimente

DEPRINDERI DĂUNĂTOARE (intoxicaţii):

- nu are deprinderi daunătoare ( nu fumează)

!3
 DATE OBIECTIVE

II. STAREA PREZENTĂ A BOLNAVULUI

(status praesens)

I. INSPECŢIE GENERALĂ

STAREA GENERALĂ a bolnavului este satisfăcătoare

CUNOŞTINŢA: clară

ATITUDINEA bolnavului: activă

EXPRESIA FEŢEI (fizionomia): obişnuită

CONSTITUŢIA. Tip constituţional: normostenic

TEGUMENTELE, MUCOASELE. Culoarea: roz-pal, cu aspect bronzat. Tegumentele

integre.
PĂRUL: încărunţire. Starea părului: căderea în focare.

UNGHIILE: aspect normal.

ŢESUTUL CELULO-ADIPOS SUBCUTANAT : satisfăcătoare.

EDEMUL: absent

CAPUL: aspect proporțional,simetric

GÂTUL: aspect proporțional,simetric

GANGLIONII LIMFATICI PERIFERICI: nu sunt măriți in dimensiuni,nu sunt dureroși la

palpare
MUŞCHII: bine dezvoltați

ŢESUTUL OSOS: fara modificări

ARTICULAŢIILE: fără modificări

!4
 2. APARATUL RESPIRATOR

ACUZE

Nu prezintă acuze ale sistemului respirator

INSPECŢIA

NASUL: respirație nasală liberă

VOCEA: neschimbată.

TORACELE: normal conformat,simetric

- tip respirator: costo-abdominal
- respirație cu frecventa normala,17 respirații/min

PALPAŢIA (palpatio)

Toracele elastic,cu aspect normal.

Fara senzaţii de durere.
Vibraţiile vocale (freamătul vocal)-simetric

PERCUŢIA (percussio)

PERCUŢIA COMPARATIVĂ: Sonoritate pulmonară nemodificată pe întreaga arie

toracică; sunet sonor

PERCUŢIA TOPOGRAFICĂ:
I. Limitele pulmonare apexiene (superioare, vârful plămânilor)
a) anterioare
b) posterioare
2. Aria câmpului Kroenig
3. Limitele pulmonare bazale
(inferioare) după liniile
topografice clasice
a) parasternală
b) medioclaviculară
c) axilară anterioară
d) axilară medie
e) axilară posterioară
f) scapulară
g) paravertebrală
4. Mobilitatea bazei pulmonare
pe linia axilară medie
Dreapta Stânga
---------------------- ----------------------
---------------------- ----------------------
---------------------- ----------------------
----------------------- ----------------------
----------------------- ----------------------
----------------------- ----------------------
----------------------- ----------------------
----------------------- ----------------------
----------------------- ----------------------
----------------------- ----------------------
----------------------- ----------------------

!5
 AUSCULTAŢIA (auscultatio)

Caracterul respiraţiei: veziculară (murmur vezicular).

APARATUL CARDIO-VASCULAR

ACUZE

DISPNEEA: absentă

DURERE PRECORDIALĂ: nu prezintă.

EDEME: nu prezintă.

HEMOPTIZIA: absentă
PALPITAŢII, CIANOZA:nu prezintă

INSPECŢIA

Starea vaselor gâtului: pulsare normala.

Inspecţia regiunii precordiale: fără modificări. Şocul apexian se localizează in spatiul
intercostal IV.

PALPAŢIA

Șocul apexial se plapează în spațiul intercostal IV.

PERCUŢIA

Limitele matităţii relative (dreaptă, stângă, superioară) şi absolute (dreaptă, stângă,

superioară) a cordului. Dimensiunile pediculului (fascicolului) vascular în spaţiul intercostal II.
Configuraţia cordului.

Limitele Relativă Absolută

Dreaptă
Stângă
Superioară

AUSCULTAŢIA

Caracteristica zgomotelor inimii: în focarul mitral (apexul inimii), în spaţiul intercostal II

din dreapta şi stânga sternului, la baza apendicelui xifoid. În punctul Botkin-Erbah.

!6
 Caracteristica comparativă a zgomotelor I şi 2 la apexul şi baza cordului: sonoritatea,
ritmul, accentul zgomotului I şi 2 în focarul aortei, arterei pulmonare, atenuarea, dublarea
(clivarea) lor, ritm de trei timpi, galopul etc.
Frecvenţa contracţiilor cardiace în 1 munut.
SUFLURILE: sistolic, diastolic (proto-, mezodiastolic, presistolic); tembrul lor: fin, aspru,
grav, muzical; focarele cu sonoritate maximă; intensitatea, tonalitatea, propagarea suflurilor.
Schimbarea sonorităţii suflurilor în dependenţă de: modificarea atitudinii bolnavului, efort fizic,
inspiraţie, expiraţie.
FROTAŢIA (frecătura) pericardică, suflu jugular. Simptomul Sirotinin-Kukoverov.

4. APARATUL DIGESTIV

ACUZE

Durere in epigastru și în flancul drept,localizată,punctiformă.

Fenomenele dispeptice:eructație,arsură, greaţă,dureri.

Senzaţii de greutate, balonare, garguiment intestinal.

Apetitul: bun
Slăbirea (pierderea în greutate): în perioada de acutizare cu 2 kg
Setea: cantitatea de lichid băut în 24 de ore: 2,5 l. Amărăciune, uscăciune în gură.
Deglutiţia: liberă.
Scaunul: normal
INSPECŢIA

Cavitatea bucală: aspect normal

Limba:aspect normal
Gingiile: roz-pala cu aspect normal
Dinţii: proteze
Vălul palatin: culoarea mucoasei roz-pală,aspect normal
Abdomenul:forma si volum normal

PALPAŢIA

Palpaţia superficială: determinarea senzaţiei de durere la nivelul epigastrului

Palpaţia metodică, profundă, glisantă după Obrazţov-Strajesco: la palparea profunda se
determina balonarea intestinului gros,portiunea sigmoidiana,in flancul drept durere la nivelul
cecului si ascendetului.

PANCREASUL

Fără modificări

SPLINA

Fara modificări

!7
 FICATUL ŞI VEZICULA BILIARĂ

Inspecţia: prezenţa proeminenţei difuze sau limitate, pulsaţiei în hipocondrul drept.

Percuţia. Limitele ficatului după Curlov. Simptomul Ortner, Zaharin, Vasilenco.
Palpaţia. Marginea ficatului: forma (rotundă, subţire), consistenţa (moale, dură), senzaţie
de durere. Suprafaţa ficatului: netedă, tuboroasă, granuloasă. Simptomul „gheţei plutitoare”,
Obrazţov-Merfi, Curvuazie-Terie.

Se recomandă:
Investigatii
• Laborator
1. Hemoleucograma
2. VSH
3. Glicemia
4. Uree
5. Creatinina
6. ALAT
7. ASAT
8. Bilirubina
9. Amilazemie
10. Coagulograma
11. Ionograma
12. Lipidograma
13. Ex. urina
14. Sideremia
15. Anticorpi anti Hp
• EKG
• Ecografie abdominala
• Fibrogastroduodenoscopie si/sau Ba pasaj
•
Tratamente
I. Regim igieno-dietetic ( dieta nr 1)
II. Tratament medicamentos:
1. Echilibrare hidroelectrolitica(daca e cazul): -Glucoza
- Ser fiziologic -Clorura de potasiu
-Calciu gluconic
2. Echilibrare acido-bazica(daca e cazul)
3. Inhibitori de pompa de protoni
4. Inhibitori de receptori H2
5. Prokinetice
6. Anticolinergice
7. Antalgice
8. Protectoare gastrice
9. Sedative
10. Antiemetice

!8
 5.SISTEMUL ORGANELOR URINARE

ACUZE

Edemele: pleoapelor, feţei (facies nephritica), ordinea răspândirii lor.

Durerea în regiunea lombară: caracterul, localizarea, iradierea. Durerile în regiunea
suprapubiană, iradierea în perineu.
Micţiunile (eliminarea urinei): frecvenţa, libere sau dificile (îngreuiate) – getul urinar
îngust, intermitent (întrerupt), asocierea cu dureri, arsuri. Incontinenţa, retenţia de urină. Ritmul
nictemeral al micţiunilor, diureza nictemerală, culoarea urinei (roşie-bună, de culoarea berei).
Cefalee, fenomene dispeptice, dereglarea văzului.
INSPECŢIA

Să se atragă atenţia asupra exteriorului bolnavului, prezenţei tumefierii (edemelor),

hiperemiei tegumentelor în regiunea lombară.

PALPAREA

Palparea bimanuală a rinichilor în poziţiile orizontală şi verticală a bolnavului: consistenţa,

dimensiunile, forma, mobilitatea, senzaţia de durere. Palpaţia vezicii urinare.
PERCUŢIA

Semnul Giordani şi Pasternaţki din ambele părţi. Percuţia vezicii urinare.

6. SISTEMUL ENDOCRIN

ACUZE

Setea, poliuria, apetit exagerat (polidipsia) sau scăzut, alimentaţie exagerată sau scăzută,
pruritul tegumentelor, pruritul anal, transpiraţia, convulsii tonice, febră, slăbire generală,
iritabilitate, somnolenţă, slăbirea memoriei etc.

INSPECŢIA

Examenul interior, repartizarea ţesutului, celulo-adipos subcutanat, prezenţa vergeturilor,

furunculozei, piodermitei, hiperpigmentaţiei, poliozităţii, exoftalmiei, semnele Kraus, Groefe,
Dolrymple, Nebius, Stellwag etc.

PALPAREA

Dimensiunile glandei tiroide, consistenţa, mobilitatea, senzaţii de durere.

7. SISTEMUL NERVOS

Trebuie redată starea psihică: contactul cu bolnavul, dispoziţia, atenţia, memoria (de fixare,
de evocare), emoţiile, iritabilitatea, apatia, euforia, atitudinea faţă de boală.
!9
 Sfera senzitivă: mirosul, văsul, pupilele, reacţia la lumină, atrobism, nistagm. Auzul,
zgomotul în urechi, cefaleea, ameţeli, suportul variaţiilor barometrice. Prezenţa durerilor pe
parcursul nervilor, spasme, parestezii, senzaţii de arsură, răcire a membrelor. Dermografism
(local, reflector).

III. DIAGNOSTICUL PREZUMTIV (de probabilitate)

Argumentarea diagnosticului se face prin analiza amănunţită, consecventă a acuzelor,

istoricului bolii şi vieţii (condiţii de muncă şi viaţă, factorii nocivi, ereditari, afecţiunile
suportate), datelor examenului obiectiv.
Simptomele prezente se leagă patogenic în ansambluri de simptome, sindroame. Alegând în
memorie maladiile cunoscute şi diferenţiindu-le primar, se atrage atenţia asupra acelei unităţi
nosologice, pentru care sunt mai mult caracteristice simptomele de bază, prezente la bolnavul în
cauză.
Se compară datele examenului medical cu clinica clasică a bolii incluse în diagnosticul
preliminar. Coincidenţa simptomelor de bază confirmă diagnosticul preliminar. În caz contrar e
nevoie de un examen medical mai detailat, pentru a stabili corect diagnosticul bolii de bază şi a
celor intercurente.

IV. PLANUL EXAMINĂRII ULTERIOARE A BOLNAVULUI

Diagnosticul prezumtiv nu totdeauna corespunde cu cel final. În unele cazuri numai cu

ajutorul investigaţiilor de laborator şi instrumentale se poate preciza diagnosticul. De aceea,
pentru confirmarea diagnosticului prezumtiv trebuie alcătuit planul examinării ulterioare a
bolnavului, în care fiecare investigaţie trebuie să fie bine argumentată.
Analiza sângelui: sumară, biochimică, etc.
Analiza urinei: sumară, determinarea diatezei, leucocitelor active, proba Zimniţki etc.
Inspecţia sputei: generală-macro-şi microscopică (la bacilul Koh, celule atipice, fibre
elastice, spirale Curşman etc.).
Analiza conţinutului gastric, duodenal, lichidului pleural, ascitic etc.
Examinarea maselor fecale (excrementelor) la ouă de helminţi, stercobilină, coprologică
etc.
Examen roentgeno-şi radiologic, cu izotopi.
Testele funcţionale: ventilaţiei externe, ECG, FCG, ecografia, metabolismul bazal etc.
Examen endoscopic: bronhoscopia, esofago-gastro-duodenoscopia, colonoscopia etc.
Concluziile altor specialişti.
NOTĂ: a) După ce studentul prezintă plenul sus – numit, obţine dreptul de a folosi foaia de
observaţie clinică, din care transcrie rezultatele analizelor: primeşte clişeele roengen,
spirogramele şi alte rezultate ale examenului medical.
b) Investigaţiile simple studentul le efectuiază în timpul lucrului în laborator.

!10
 V. DATELE EXAMINĂRII DE LABORATOR ŞI INSTRUMENTALE, APRECIEREA
LOR

Pe baza datelor examinării de laborator şi instrumentale se fac concluziile respective, care

de obicei coincid cu una din următoarele variante.
a) Totalizarea datelor obţinute confirmă diagnosticul prezumtiv (localizarea, caracterul,
acutizarea procesului patologic).
b) Totalizarea datelor examinării de laborator şi instrumentale schimbă mai mult sau mai
puţin diagnosticul prezumtiv. În acest caz studentul confirmă noul diagnostic, folosindu-se de
acuze, anamneza bolii şi a vieţii, datele examenului obiectiv clinic, de laborator, instrumental.

VI. DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL

Se va menţiona cu ce boli trebuie să se facă diferenţierea. Se argumentează necesitatea

diferenţierii cu acele boli, pentru care sunt caracteristice simptomele asemănătoare cu cele ale
maladiei bolnavului în cauză.
Se apelează la datele obţinute după examinarea bolnavului, arătându-se diferenţa între
unele simptome ale bolilor asemănătoare.

VII. DIAGNOSTICUL CLINIC

De bază. Complicaţii. Bolile intercurente.

NOTĂ: Diagnosticul clinic trebuie formulat în corespundere cu clasificarea unanim –
recunoscută a bolii, formelor şi stadiilor ei, sindromelor anatomice şi funcţionale, complicaţiilor,
bolilor intercurente.
Diagnosticul trebuie să reflecte individualitatea maladiei la bolnavul concret.

VIII. ZILNICUL

În zilnic se fac însemnări în fiecare zi (la bolnavii gravi – mai des), care reflectă evoluţia
bolii: acuzele, schimbările din partea organelor şi sistemelor, indicii pulsului, respiraţiei,
temperaturii, tensiunea arterială, diureza. De asemenea se menţionează efectul curativ concret, în
rezultatul tratamentului prescris se apreciază datele investigaţiilor de laborator, examenul
instrumental şi se prescrie tratamentul necesar. Medicamentele se scriu în limba latină cu
indicarea dozei şi signaturii.

IX. EXAMINAREA BOLII LA BOLNAVUL ÎN CAUZĂ

ETIOLOGIE, PATOGENIE

Examinarea bolii se face nu la general, ci la bolnavul concret, apelându-se la factorii care

au contribuit la apariţia şi evoluţia bolii.
a) Rolul factorilor externi – contagioşi, toxici, climatici, profesionali, fizici, neuropsihici,
alimentari, oboselii, traumatismului, regimului etc.
b) Rolul factorilor interni – particularităţile reactivităţii organismului, tulburărilor nervoase
(legăturilor cortico-viscerale), factorii endocrini şi metabolici.
c) Rolul factorilor genetici şi a condiţiilor de dezvoltare şi maturizare a organismului.
Educaţia şi călirea organismului.
!11
 d) Patogenia bolii şi simptomele de bază.

PARTICULARITĂŢILE EVOLUŢIEI BOLII ŞI ANALIZA EI

Se menţionează particularităţile bolii la pacientul în cauză, descoperite în timpul

examenului medical (după anamneză, date obiective, de laborator, instrumentale). Manifestările
bolii se compară cu variantele tipice ale maladiilor descrise în manuale şi în literatura de
specialitate.

X. TRATAMENTUL BOLNAVULUI

Regimul: de repaus complet, de repaus parţial, activ.

Alimentaţia: numărul dietei după Pevzner.
Tratamentul medicamentos (etiopatogenic, simptomatic). Scopul administrării
medicamentului, pe scurt, mecanismul lui de acţiune, doza (fracţionată, în 24 de ore, de serie),
metoda de întroducere a medicamentelor, prescrierea reţetelor, procedurile fizioterapeutice,
argumentarea lor. Acţiunea în cazurile de urgenţă.

XI.PRONOSTICUL

Pronosticul concret pentru bolnavul în cauză referitor la: viaţă, capacitatea de muncă,
reabilitare.
XII. EPICRIZA

Epicriza prezintă o descriere concisă a etapelor de bază în lucrul medicului cu bolnavul, o

totalizare a acestei munci.
Epicriza se expune nu prin transcrierea datelor din foaia de observaţie clinică, ci prin
analiza clinică cu concluzii succinte.
Consecutivitatea descrierii epicrizei:
1. Date generale (personale) – concise.
2. Data internării în clinică şi externării.
3. Diagnosticul de internare.
4. Diagnosticul clinic şi argumentarea lui (pe baza acuzelor, anamnezei, examenului
clinic, de laborator, instrumental, consultaţiilor altor specialişti).
5. Cauzele apariţiei bolii şi particularităţile evoluţiei în cazul dat.
6. Tratamentul şi eficienţa lui – însănătoşirea, ameliorarea stării, neschimbate sau agravare
a stării sănătăţii.
7. Recomandaţii bolnavului: regim, dietă, tratament ş.a.
8. În caz de deces se compară diagnosticul clinic cu cel anatomo-patologic. Fiind prezente
divergenţe – se analizează cauza lor. De asemenea se arată cauza decesului şi justeţea
tratamentului indicat.

!12
!13