INTENSITATEA ȘI CONSECINȚELE MIGRAȚIEI TEMPORARE

MĂLĂIESCU-UDREA ALINA-MIHAELA
PALATUL COPIILOR CRAIOVA

Migrația reprezintă deplasarea unei populații dintr-o regiune în alta, pentru a se stabili
acolo. Ea reprezintă deci deplasare și stabilire. A emigra semnifică acțiunea de părăsire a propriei
țări pentru a te stabili în altă țară. A imigra reprezintă activitatea prin care intri într-o țară, alta
decât a ta, pentru a te stabili acolo. În acest sens nu trebuie confundat termenul de „străin” cu
„imigrant” cum uneori o fac administrațiile care îi contabilizează pe deținătorii de permise de
ședere ca emigranți. Un student aflat la studii în altă țară, diplomații sau turiștii nu sunt imigranți.
Reținem ca fenomenul imigrației este deci un fenomen internațional și are ca punct de plecare
țara de origine a emigrantului și ca punct de sosire țara în care se va stabili imigrantul respectiv.
Migraţia populaţiei este un proces complex, influenţat de mai mulţi factorii ce determină
intensitatea fluxurilor migratorii, care conduc la multiple efecte de cele mai multe ori nedorite
asupra populaţiei din care provin.
Mişcarea migratorie ca factor al creşterii şi descreşterii populaţiei, complementar cu excedentul
(sporul) natural, este o temă de interes atât pentru demografie şi statistica socială cât şi pentru
celelalte ştiinţe care se ocupă cu studiul dinamicii populaţiei. Efectele se pot înregistra cu
precădere la nivelul populaţiilor naţionale.
De obicei oamenii îşi părăsesc locurile natale din motive economice, plecând în căutarea
unor locuri de muncă mai bine plătite sau pur şi simplu, pentru a scăpa de săracie. Desigur, mulţi
alţii se deplasează în arii geografice noi ca urmare a unor persecuţii culturale şi religioase, sau
datorită unor condiţii politice adverse.Toate aceste mişcări de populaţie nu reprezintă decât o
parte a unui tablou global, care nu poate fi descris în toate detaliile sale, pentru că nu sunt
suficient de bine cunoscute proporţiile migraţiei ilegale.
De regulă, emigrează persoane tinere, multe dintre ele având o pregătire profesională
superioară. Acest fapt contribuie la creşterea vârstei medii în ţările de origine, la creşterea ratei
mortalităţii şi scăderea ratei natalităţii. La aceste aspecte mai trebuie adăugate momentele de
tensiune socială create între populaţia autohtonă şi noii veniţi – de mare actualitate fiind
evenimentele desfăşurate în Italia unde românii emigraţi acolo sunt priviţi ca un grup de hoţi,
violatori şi tâlhari deşi infractorii sunt nesemnificativi ca pondere în masa de emigranţi români
din Italia.Alte probleme care apar ar fi dificultăţile de adaptare ale emigranţilor, diferenţele
culturale şi religioase.
Migraţia are o serie de implicaţii pentru autonomia şi suveranitatea statelor - naţiune. Mai
întâi, fluxul de imigranţi ilegali şi fără acte, pe motive economice sau de altă natură,
demonstrează capacitatea limitată a multor state-naţiune de a-şi supraveghea independent
frontierele. În al doilea rând, nici statele care şi-au extins supravegherea asupra frontierelor nu au
fost capabile să oprească în totalitate fluxul de imigranţi ilegali. În al treilea rând, creşterea
numărului de încercări internaţionale de a controla şi coordona politicile naţionale în privinţa
migraţiilor demonstrează o recunoaştere a naturii în schimbare a autonomiei şi suveranităţii
statale şi necesitatea de a spori cooperarea transfrontalieră în acest domeniu. În al patrulea rând,
în sfera politicilor economice şi culturale, migraţia a transformat mediul politic intern în cadrul
căruia operează statele capitaliste avansate: puterea colectivă şi modelul de alianţe între actorii
politici s-au schimbat, iar migraţia a redefinit interesele politice, economice şi de altă natură,
precum şi perceperea acestora.
Tinerii români manifestă o loialitate relativ scăzută faţă de angajatori, au aşteptări
nerealiste privind salarizarea, caută posturi în domenii ca IT, marketing, vânzări, resurse uman,
proiectare/design deşi calificarea şi aptitudinile pe care le au nu justifică astfel de aşteptări. Ei
renunţă de cele mai multe ori la educaţia universitară pentru a ocupa temporar un post mai bine
plătit. Astfel, implicarea relativ scăzută a angajatorilor români în planificarea educaţiei
universitare şi desfăşurarea practicii studenţilor la nivel naţional, conduce la apariţia unui număr
mare de absolvenţi cu specializări care nu au căutare sau care au doar cunoştinţe teoretice şi care
măresc numărul şomerilor deja existenţi. O altă mare problemă cu care se confruntă absolvenţii
învăţământului superior este „lipsa de experienţă“, experienţă care nu poate fi dobândită atât
timp cât nimeni nu le oferă şansa să o acumuleze.
Pentru migraţi, principalul avantaj îl constituie posibilitatea de a-şi găsi un loc de muncă,
în funcţie de aptitudini şi calificare, de cele mai multe ori obţinând un salariu mai mare decât în
ţara de origine.