Articulațiile coloanei vertebrale

Vertebrele se articulează între ele prin corpurile vertebrale și prin precesele articulare.

Articulațiile dintre corpurile vertebrale sunt cartilaginoase, amfiartroze.

Articulațiile ditnre pocesele articulare sunt sinoviale, diartroze, de tip planiform în regiunile
cervivcală și toracală și de tip trohoid în regiunea lombară.

1. Articulațiile corpurilor vertebrale

a. fețe articulare: sunt reprezentate de fețele superioare și inferioare ale corpurilor vertebrale. Aacestea
delimitează un spațiu lentiform, ocupat de discul intervertebral.

b. mijloace de unire: sunt reprezentate de discurile intervertebrale, ligamentele logitudinale anterior și

posterior.

 discul intervertebral:
- se află între fețele corpurilor vertebrale
- are forma unei lentile biconvexe
- este un organ avascular ce se hrănește prin imbibiție
- forma sa corespunde cu cea a corpului vertebrei, iar grosimea crește spre caudal
- în totalitate, discurile intervertebrale reprezintă 1/4 din lungimea coloanei vertebrale
- structural ele prezintă o porțiune periferică - inelul fibros - și o porțiune centrală - nucleul
pulpos.

 inelul fibros - aderă de cartilajul hialin și este format din lamele concentrice, fibroase la periferie
și fibrocartilaginoase central.
 nucleul pulpos
 este o masă moale, elastică, gelatinoasă
 este mai elastic la tineri și mai rigid la bătrâni
 este incompresibil, dar își poate modifica forma

Datorită faptului că este incompresibil, în urma unui traumatism sau a unei mișcări bruște, în
special în regiunea coloanei lombare, nucleul poate rupe fibrele inelului fibros și hernia.

 ligamentul longitudinal anterior

- este o bandă fibroasă așezată pe fețele anterioare ale corpurilor vertebrale
 ligamentul longitudinal posterior

- este o bandă fibroasă situată în canalul vertebral, pe partea posterioară a corpurilor vertebrale,
anterior de dura mater.
2. Articulațiile proceselor articulare

Procesele articulare, prin articulațiile lor, frânează deplasarea vertebrelor.

a. fețele articulare:

 sunt acoperite de o lamă fină de țesut hialin.

 sunt plane, ovalare, în regiunile cervicală și toracală.
 în regiunea lombară, cele superioare au forma unui semicilindru gol (concav), iar cele inferioare
forma unui cilindru plan.

b. mijloace de unire:

 capsula articulară - se inseră la periferia fețelor articulare

 ligamentele galbene:
 au formă patrulateră
 unesc lamele vertebrale ale vertebrelor adiacente
 delimitează posterior canalul vertebral
 ligamentele interspinoase - sunt lame subțiri, fibroase, ce se întind între procesele spinoase ale
vertebrelor adiacente
 ligamentul supraspinos - este un cordon fibros median care unește vârfurile proceselor
spinoase ale C7 până la sacru
 ligamentul nucal - este continuarea ligamentului supraspinos, care se întinde de la C7 până la
protuberanța occipitală externă
 ligamentele intertransversare - sunt fibre care unesc procesele transverse.

Biomecanica coloanei vertebrale

Coloana vertebrală are un rol esențial atât în statică, cât și în dinamica corpului.

Mișcările coloanei vertebrale constituie sumarea tuturor mișcărilor de la nivelul articulațiiilor

intervertebrale. Mișcările coloanei vertebrale sunt flexia, extensia, înclinația laterală, circumducția -
care reprezintă însumarea primelor 3, și rotația.

În mișcările de flexie, extensie și înclinație laterală, coloana vertebrală acționează ca o pârghie

de gradul 3.

1. FLEXIA

 constă în înclinația anterioară a coloanei

 are o amplitudine maximă de 160 de grade
 axul mișcării este transversal
 agenții motori:
 I. mușchi situați la distanță:
1. SCM
2. mm. infrahioidieni
3. mm. drepți abdominali
4. mm. oblici externi și interni
II. mușchi inserați pe coloana vertebrală:
1. mm. prevertebrali
2. mm. scaleni
3. mm. intercostali interni
4. m. psoas de partea opusă
5. m. pătrat lombar

2. EXTENSIA

 constă în înclinația posterioară a coloanei

 are amplitudinea maximă de 145 grade
 axul mișcării este transversal
 agenții motori: sunt mușchi ai spatelui și cefei
I. splenius al gâtului și al cefei
II. semispial
III. dințat postero-superior
IV. latissimus dorsi

3. ÎNCLINAȚIA (FLEXIA) LATERALĂ

 constă în comprimarea discurilor vertebrale de aceeași parte, limitată de rezistența dată de

aparatul musculo-ligamentar de partea opusă
 amplitudinea maximă este de 166 grade
 axul este sagital
 agenții motori: - acționează prin contracție unilaterală
I. mm. drept lateral al capului
II. sistemul transverso-spinos
III. SCM
IV. mm. scaleni

4. CIRCUMDUCȚIA - reprezintă sumarea și succesiunea mișcărilor precedente

5. ROTAȚIA

 este maximă în regiunea cervicală (75 grade) și redusăîn regiunile toracală și lombară
 axul său este vertical și trece prin mijlocul discurilor intervertebrale
 agenții motori:
I. mușchi ce rotează coloana de aceeași parte:

1. m. oblic intern

2. mm. cefei

3. m. splenius al gâtului

II. mușchi ce rotează coloana de partea opusă:

1. m. SCM

2. m. trapez

3. m. oblic extern

4. m. iliopsoas

Articulațiile costovertebrale

Coastele se articulează cu vertebrele toracice prin capul coastei și prin tuberculul

coastei.

Astfel, articulațiile costovertebrale sunt formate din articulația capului coastei și

articulația costotransversară.

1. Articulația capului coastei - este o diartroză planiformă

a. fețele articulare:
I. fața articulară a capului coastei. Capul coastei este împărțit de creasta lui în
două fețe articulare, câte una pentru fața costală corespunzătoare a fiecărei
vertebre. Creasta corespunde discului intervertebral
II. fețele costale corespunzătoare superioară și inferioară a dpuă vertebre toracice
adiacente
b. mijloace de unire:
I. capsula articulară - subțire, se inseră la periferia fețelor articulare
II. ligamentul radiat al capului coastei - se inseră pe capul coastei și pe cele 2
vertebre, împreună cu discul intervertebral corespunzător
III. ligamentul intraarticular al capului coastei - unește creasta capului coastei cu
discul intervertebral
2. Articulația costotransversară - este o diartroză planiformă, cu axul vertical la coastele
superioare și oblic antero-inferior la cele inferioare.

a. fețe articulare:
I. fața articulară de pe procesul transvers vertebral
II. fața articulară a tuberculului costal
b. mijloace de unire:
I. capsula articulară - subțire, se inseră la periferia fețelor articulare
II. ligamentul costotransvers posterior - se inseră pe fața posterioară a colului
coastei și pe procesul transvers
III. ligamentul costotransvers superior - se prinde pe colul coastei și pe peretele
transvers al vertebrei superioare
IV. ligamentul costotransvers lateral - se întinde între vârful procesului transvers și
tuberculul coastei

Articulațiile costosternale

Se fac prin intermediul cartilajului costal.

Sunt articulațiile cartilajului costal cu coasta și ale cartilajului costal cu sternul.

1. Articulațiile costocondrale - sunt sincondroze la nivelul cărora periostul se continuă cu

pericondrul cartilajului costal

2. Articulațiile sternocostale - sunt diartroze planiforme, cu excepția celei dintâi, care este o
sincondroză.

a. fețe articulare:
I. incizurile costale ale sternului
II. capătul sternal al cartilajelor costale
b. mijloace de unire:
I. capsula articulară - este subțire și se inseră la periferia fețelor articulare
II. ligamentul sternocostal intraarticular - situat între fundul incizurii costale și
cartilajul costal. Este inconstant.
III. ligamentele sternocostale radiate - se inseră pe fața anterioară a cartilajului
costal și pe stern.
c. articulațiile intercondrale - sunt diartroze planiforme care se formează între
extremitățile anterioare ale cartilajelor costale VI, VII, VIII, IX, X. Arcul cartilaginos
comun care se formează se numește arc costal, constituind un mijloc de solidarizare.