Capitolul 2

Formule combinatoriale

În acest capitol vom prezenta câteva formule combinatoriale clasice şi unele
aplicaţii ale acestora.

2.1 Formula binomului lui Newton şi extin-

deri
Teorema 2.1.1 (formula binomului lui Newton).
n µ ¶
X Xn µ ¶
n n k n−k n n−k k
(x + y) = x y = x y , ∀ x, y ∈ R, ∀ n ∈ N.
k=0
k k=0
k

Demonstraţie. Deoarece (x+y)n = (y+x)n , a doua egalitate este o consecinţă

imediată a primei egalităţi. Demonstrăm această primă egalitate ı̂n trei
etape.
1) Presupunem că x, y ∈ N. Conform Propoziţiei 1.4.1, (x + y)n =
numărul de aranjări cu repetiţie a n bile numerotate 1, . . . , n ı̂n x + y urne
numerotate 1, . . . , x + y şi neordonate.
Numărăm altfel aceste aranjări, şi anume după numărul k de bile aşezate
ı̂n primele x urne. Evident, k ∈ {0, 1, . . . , n}.
Pentru k arbitrar fixat numărăm aranjările astfel:

• alegem cele
µ ¶k bile (din totalul de n) ce sunt aşezate ı̂n primele x urne;
n
rezultă moduri posibile;
k

45
46 CAPITOLUL 2. FORMULE COMBINATORIALE

• pentru fiecare alegere de mai sus, aranjăm cele k bile ı̂n primele x urne;
rezultă xk moduri posibile (conform Propoziţiei 1.4.1);
• pentru fiecare alegere şi fiecare aranjare de mai sus, aranjăm cele n − k
bile rămase ı̂n ultimele y urne; rezultă y n−k moduri posibile (conform
Propoziţiei 1.4.1).
µ ¶
n k n−k
Deci obţinem x y aranjări ale celor n bile ı̂n cele x + y urne,
k
pentru k fixat.
Luând
µ ¶ acum k variabil obţinem că numărul total de aranjări este egal cu
Pn n k n−k
x y , deci are loc egalitatea din enunţ.
k=0 k
2) Presupunem că x ∈ R şi y ∈ N. Considerând polinomul P ∈ R[X],
Xn µ ¶
n n
P (X) = (X + y) − X k y n−k ,
k=0
k

conform etapei 1) rezultă că P (X) = 0 ∀ X ∈ N. Cum grad P ≤ n, rezultă

că polinomul P este identic nul, deci P (x) = 0, adică are loc egalitatea din
enunţ.
3) Fie acum x, y ∈ R. Considerând polinomul Q ∈ R[Y ],
Xn µ ¶
n n k n−k
Q(Y ) = (x + Y ) − x Y ,
k=0
k

conform etapei 2) avem Q(Y ) = 0 ∀ Y ∈ N. Cum grad Q ≤ n, rezultă din

nou că polinomul Q este identic nul, deci Q(y) = 0, adică are loc egalitatea
din enunţ.
Observaţia 2.1.1. O altă demonstraţie, elementară, a formulei binomului lui
Newton se obţine prin inducţie după n.
Teorema 2.1.2 (formula multinomului lui Newton). Pentru orice m ∈
N? , x1 , x2 , . . . , xm ∈ R şi n ∈ N avem
X µ ¶
n
(x1 + x2 + · · · + xm ) = n
xn1 1 xn2 2 . . . xnmm ,
n1 , n2 , . . . , nm
(n1 ,n2 ,...,nm )∈N

unde N = {(n1 , n2 , . . . , nm )|ni ∈ N ∀ i, n1 + n2 + · · · + nm = n}.

2.1. FORMULA BINOMULUI LUI NEWTON ŞI EXTINDERI 47

Demonstraţie. Procedăm analog ca la demonstraţia teoremei anterioare. Pen-

tru x1 , x2 , . . . , xm ∈ N egalitatea rezultă numărând cele (x1 + x2 + · · · + xm )n
aranjări cu repetiţie a n bile numerotate 1, . . . , n ı̂n x1 + x2 + · · · + xm urne
numerotate şi neordonate, după numerele (n1 , n2 , . . . , nm ) ∈ N , unde n1
reprezintă numărul de bile aşezate ı̂n primele x1 urne, n2 reprezintă numărul
de bile aşezate ı̂n următoarele x2 urne, . . ., nm reprezintă numărul de bile
aşezate ı̂n ultimele xm urne.
Extinderea la x1 , x2 , . . . , xm ∈ R se face treptat: x1 ∈ R, x2 , . . . , xm ∈ N,
apoi x1 , x2 ∈ R, x3 , . . . , xm ∈ N, . . . , ı̂n final x1 , x2 , . . . , xm ∈ R, de fiecare
dată obţinându-se că polinomul definit prin diferenţa dintre cei doi membri
ai egalităţii din enunţ şi având necunoscuta x1 , apoi x2 , . . . , ı̂n final xm , este
identic nul (deoarece din nou are gradul cel mult n şi orice număr natural
este rădăcină, conform etapei anterioare).
Observaţia
µµ ¶¶ 2.1.2. Conform Propoziţiei 1.11.1, suma din teorema de mai sus
m
are termeni.
n
Observaţia 2.1.3. Luând m = 2 ı̂n formula multinomului se obţine µ ¶ formula bi-
n
nomului lui Newton. Datorită acestor formule, combinările se numesc şi
µ k ¶
n
numere binomiale, iar permutările cu repetiţie se numesc
n1 , n 2 , . . . , n m
şi numere multinomiale.
Următoarea definiţie extinde definiţia combinărilor.
Definiţia 2.1.1. Fie x ∈ R şi n ∈ N. Numărul
µ ¶
x [x]n
=
n n!
se numeşte combinări de x luate câte n, iar numărul
µµ ¶¶
x [x]n
=
n n!
se numeşte combinări cu repetiţie de x luate câte n.
Exemplul 2.1.1. Avem
µ1¶ 1 1 µµ 1 ¶¶
( − 1)( 12 − 2)
2 2 1 1 1
( + 1)( 12 + 2) 5
2 = = , 2 = 2 2 = .
3 3! 16 3 3! 16
48 CAPITOLUL 2. FORMULE COMBINATORIALE

Teorema 2.1.3. Avem

∞ µ ¶
X
r r
(1 + x) = xk , ∀ x ∈ (−1, 1), ∀ r ∈ R.
k=0
k

Demonstraţie. Pentru r ∈ N egalitatea poate fi obţinută luând y = 1 ı̂n

formula binomului lui Newton şi folosind că
µ ¶
r [r]k
= = 0 ∀ k > r.
k k!
Fie acum r ∈ R \ N. Funcţia f : (−1, 1) → R, f (x) = (1 + x)r este indefinit
derivabilă, derivata de ordinul k fiind f (k) (x) = r(r−1) . . . (r−k+1)(1+x)r−k .
Seria de puteri asociată funcţiei f ı̂n punctul x0 ∈ (−1, 1) este
X f (k) (x0 ) X µr ¶
k
x = (1 + x0 )r−k xk .
k≥0
k! k≥0
k

Raza de convergenţă a acestei serii de puteri este

¯ ¡¢ ¯ ¯ ¯
¯ r (1 + x )r−k ¯ ¯ (k + 1)(1 + x0 ) ¯
¯ ¡ k¢ 0 ¯ ¯ ¯ = 1 + x0 .
ρ = lim ¯ r ¯ = lim ¯ ¯
k→∞ ¯ (1 + x 0 )r−k−1 ¯ k→∞ r − k
k+1

Pentru orice compact [−a, a] ⊆ (−1, 1) obţinem că ρ = 1 + x0 ≥ 1 − a > 0

∀ x0 ∈ [−a, a]. Conform teoriei seriilor de puteri (a se vedea, de exemplu, [4]
Cor.13 pag. 273), rezultă că funcţia f este analitică, deci
∞
X f (k) (0)
f (x) = xk , ∀x ∈ (−1, 1).
k=0
k!
µ ¶
f (k) (0) r
Cum = , obţinem egalitatea din enunţ.
k! k

2.2 Formulele lui Vandermonde şi Nörlund

Teorema 2.2.1 (formulele lui Vandermonde). Avem:
Xn µ ¶
n
i) [x + y]n = [x]k [y]n−k , ∀ x, y ∈ R, ∀ n ∈ N;
k=0
k
2.2. FORMULELE LUI VANDERMONDE ŞI NÖRLUND 49
µ ¶ Xn µ ¶µ ¶
x+y x y
ii) = , ∀ x, y ∈ R, ∀ n ∈ N;
n k=0
k n − k
n
X µ ¶µ ¶ µ ¶
x y x+y
iii) = , ∀ x, y ∈ R, ∀ m, n ∈ N.
k=−m
m+k n−k m+n

Demonstraţie. Demonstraţia formulei de la punctul i) este analogă celei a

binomului lui Newton, ı̂nlocuind aranjările cu repetiţie de bile numerotate ı̂n
urne numerotate şi neordonate cu aranjările fără repetiţie de bile numerotate
ı̂n urne numerotate, şi aplicând astfel Propoziţia 1.5.1 ı̂n locul Propoziţiei
1.4.1. Remarcăm că diferenţa dintre cei doi membri ai egalităţii date este
din nou un polinom de grad cel mult n, atât ı̂n variabila x cât şi ı̂n variabila
y.
Formula de la punctul ii) se obţine uşor din cea de la punctul i):
µ ¶ n n µ ¶µ ¶
x+y 1 1 X n! X x y
= [x + y]n = [x]k [y]n−k = .
n n! n! k=0 k!(n − k)! k=0
k n−k

Formula de la punctul iii) rezultă uşor din cea de la punctul ii), schimbând
variabila de sumare k cu l = m + k:
Xn µ ¶µ ¶ m+nX µx¶µ ¶ µ ¶
x y y x+y
= = .
k=−m
m+k n−k l=0
l m+n−l m+n

µ ¶
x
Definiţia 2.2.1. Pentru orice x ∈ R şi n ∈ Z \ N, definim = 0.
n
Observaţia 2.2.1. Cu Definiţia 2.2.1, formula iii) din teorema anterioară poate
fi scrisă sub forma:
X µ x ¶µ y ¶ µ x + y ¶
= .
k∈Z
m + k n − k m + n

Teorema 2.2.2 (formulele lui Nörlund). Avem:

Xn µ ¶
n n
i) [x + y] = [x]k [y]n−k , ∀ x, y ∈ R, ∀ n ∈ N;
k=0
k
50 CAPITOLUL 2. FORMULE COMBINATORIALE
µµ ¶¶ X n µµ ¶¶ µµ ¶¶
x+y x y
ii) = , ∀ x, y ∈ R, ∀ n ∈ N;
n k=0
k n − k

y−n µ ¶µ ¶ µ ¶
X x+k y−k x+y+1
iii) = , ∀ x, y, m, n ∈ N.
k=m−x
m n m + n + 1

Demonstraţie. Demonstraţia formulei de la punctul i) este din nou analogă

celei a binomului lui Newton, ı̂nlocuind acum aranjările cu repetiţie de bile
numerotate ı̂n urne numerotate şi neordonate cu aranjările cu repetiţie de
bile numerotate ı̂n urne numerotate şi ordonate, şi aplicând astfel Propoziţia
1.7.1 ı̂n locul Propoziţiei 1.4.1. Remarcăm din nou că diferenţa dintre cei doi
membri ai egalităţii date este un polinom de grad cel mult n, atât ı̂n variabila
x cât şi ı̂n variabila y.
Formula de la punctul ii) se obţine uşor din cea de la punctul i):
µµ ¶¶ n n µµ ¶¶ µµ ¶¶
x+y [x + y]n 1 X n! k n−k
X x y
= = [x] [y] = .
n n! n! k=0 k!(n − k)! k=0
k n − k

Pentru demonstrarea formulei de la punctul iii) vom utiliza următoarele

formule de trecere ı̂ntre combinări şi combinări cu repetiţie
µ ¶ µµ ¶¶
x [x]n [x − n + 1]n x−n+1
= = = , ∀x, n ∈ N, n ≤ x+1, (2.2.1)
n n! n! n
µµ ¶¶ µ ¶
x [x]n [x + n − 1]n x+n−1
= = = , ∀ x, n ∈ N, (x, n) 6= (0, 0),
n n! n! n
(2.2.2)
precum şi formulele combinărilor complementare
µ ¶ µ ¶
x x
= , ∀ x, n ∈ N, (2.2.3)
n x−n
µµ ¶¶ µµ ¶¶
x n+1
= , ∀ x, n ∈ N, x 6= 0. (2.2.4)
n x−1
Aceste formule pot fi uşor obţinute folosind scrierile
µ ¶ µµ ¶¶ µ ¶
x x! x x+n−1 (x + n − 1)!
= , = = .
n n!(x − n)! n n n!(x − 1)!
2.2. FORMULELE LUI VANDERMONDE ŞI NÖRLUND 51

Folosind succesiv formulele (2.2.1), (2.2.4), schimbarea de variabilă l =

x + k − m, formula de la punctul ii), (2.2.2) şi (2.2.3) avem

y−n µ ¶µ ¶ y−n µµ ¶¶ µµ ¶¶
X x+k y−k X x+k−m+1 y−k−n+1
=
k=m−x
m n k=m−x
m n
y−n µµ ¶¶ µµ ¶¶
X m+1 n+1
=
k=m−x
x+k−m y−k−n
x+y−m−n µµ ¶¶ µµ ¶¶
X m+1 n+1
=
l x+y−m−n−l
µµ l=0 ¶¶
m+n+2
=
x+y−m−n
µ ¶ µ ¶
x+y+1 x+y+1
= = .
x+y−m−n m+n+1

Teorema 2.2.3 (formulele multinomiale ale lui Vandermonde şi Nörlund).

Pentru orice m ∈ N? , x1 , x2 , . . . , xm ∈µR şi n ∈ N avem ¶
X n
i) [x1 +x2 +· · ·+xm ]n = [x1 ]n1 [x2 ]n2 . . . [xm ]nm ,
n1 , n 2 , . . . , n m
(n1 ,n2 ,...,nm )∈N
X µ ¶
n n
ii) [x1 +x2 +· · ·+xm ] = [x1 ]n1 [x2 ]n2 . . . [xm ]nm ,
n1 , n 2 , . . . , n m
(n1 ,n2 ,...,nm )∈N
unde N = {(n1 , n2 , . . . , nm )|ni ∈ N ∀ i, n1 + n2 + · · · + nm = n}.

Demonstraţie. Se procedează analog ca la demonstraţia Teoremei 2.1.2, ı̂n-

locuind aranjările cu repetiţie de bile numerotate ı̂n urne numerotate şi ne-
ordonate cu aranjările fără repetiţie de bile numerotate ı̂n urne numerotate
pentru prima formulă (Vandermonde), respectiv cu aranjările cu repetiţie de
bile numerotate ı̂n urne numerotate şi ordonate pentru cea de-a doua formulă
(Nörlund).

Prezentăm ı̂n continuare câteva consecinţe imediate ale formulelor lui

Newton, Vandermonde şi Nörlund.
52 CAPITOLUL 2. FORMULE COMBINATORIALE

Corolarul 2.2.1. Fie n ∈ N? . Atunci:

a) numărul de compuneri ale lui n cu cel mult n termeni este

n µµ ¶¶
X µ ¶
m 2n
= ;
m=1
n n+1

b) numărul de compuneri ale lui n cu termeni nenuli este

n µ
X ¶
n−1
= 2n−1 .
m=1
m−1

Demonstraţie. a) Aplicând Propoziţia 1.11.1, formula (2.2.2) şi formula iii)

a lui Nörlund, numărul cerut este
n µµ ¶¶
X Xn µ ¶µ ¶ µ ¶
m m+n−1 n−m 2n
= = .
m=1
n m=1
n 0 n+1

b) Aplicând Propoziţia 1.11.1 şi formula binomului lui Newton, numărul

cerut este
Xn µ ¶ X n µ ¶
n−1 n−1
= · 1m−1 · 1n−m = (1 + 1)n−1 = 2n−1 .
m=1
m − 1 m=1
m − 1

Corolarul 2.2.2. Fie n, m ∈ N, n ≥ m. Atunci:

m µ ¶µ ¶
X µ ¶
m n m+n
a) = ;
k=0
k k m
µ ¶
m
m
X k n+1
b) µ ¶ = .
n n − m + 1
k=0
k
2.3. PRINCIPIUL INCLUDERII ŞI EXCLUDERII 53

Demonstraţie. a) Utilizăm formula combinărilor complementare şi formula

iii) a lui Vandermonde:
m µ ¶µ ¶
X Xm µ ¶µ ¶ µ ¶
m n n m m+n
= = .
k=0
k k k=0
k m − k m

b) Utilizăm formula
µ ¶µ ¶ µ ¶µ ¶
n m n n−k
=
m k k m−k

(ce poate fi uşor verificată utilizând, de exemplu, scrierea cu factoriale), for-

mula combinărilor complementare şi formula iii) a lui Nörlund:
µ ¶
m
Xm m µ ¶ m µ ¶µ ¶
k 1 X n−k 1 X n−k k
µ ¶ = µ ¶ =µ ¶
n n m−k n n−m 0
k=0 k=0 k=0
k m m
µ ¶
1 n+1 m!(n − m)! (n + 1)!
= µ ¶ = ·
n n−m+1 n! (n − m + 1)!m!
m
n+1
= .
n−m+1

2.3 Principiul includerii şi excluderii

Definiţia 2.3.1. Un spaţiu măsurabil este o pereche (Ω, B), unde Ω este
o mulţime iar B ⊆ P(Ω) este o familie nevidă de submulţimi (părţi) ale lui
Ω având următoarele două proprietăţi:

1) dacă A ∈ B, atunci Ω \ A ∈ B;
S
∞
2) dacă (Ai )i∈N? ⊆ B, atunci Ai ∈ B.
i=1

B se numeşte corp borelian (σ-corp, σ-algebră) pe Ω.

54 CAPITOLUL 2. FORMULE COMBINATORIALE

Propoziţia 2.3.1. Fie (Ω, B) un spaţiu măsurabil. Atunci au loc următoarele

proprietăţi:

1) ∅, Ω ∈ B;
T
∞
2) dacă (Ai )i∈N? ⊆ B, atunci Ai ∈ B;
i=1

S
n T
n
3) dacă A1 , A2 , . . . , An ∈ B (n ∈ N? ), atunci Ai ∈ B şi Ai ∈ B;
i=1 i=1

4) dacă A, B ∈ B, atunci A \ B ∈ B.

Demonstraţie. 1) Fie A ∈ B (există, deoarece B 6= ∅). Atunci Ω \ A ∈ B

(proprietatea 1) din Definiţia 2.3.1). Luând A1 = Ω \ A, Ai = A ∀ i ≥ 2 şi
aplicând proprietatea 2) din Definiţia 2.3.1, rezultă că (Ω \ A) ∪ A ∈ B, adică
Ω ∈ B. Conform proprietăţii 1) din Definiţia 2.3.1 obţinem că ∅ = Ω \ Ω ∈ B.
T
∞ S
∞
2) Folosim că Ai = Ω\[ (Ω\Ai )] şi proprietăţile 1) şi 2) din Definiţia
i=1 i=1
2.3.1.
3) Luăm Ai = A1 ∀ i ≥ n + 1 şi aplicăm proprietatea 2) din Definiţia 2.3.1
şi proprietatea 2) din această propoziţie.
4) Folosim că A \ B = A ∩ (Ω \ B) şi folosim proprietatea 1) din Definiţia
2.3.1 şi proprietatea 3) din această propoziţie.

Definiţia 2.3.2. Fie (Ω, B) un spaţiu măsurabil. O măsură finită pe

spaţiul (Ω, B) este o funcţie µ : B → [0, ∞) având următoarele două pro-
prietăţi:

1) µ(∅) = 0;

2) dacă
µ ∞submulţimile
¶ (Ai )i∈N? ⊆ B sunt disjuncte două câte două, atunci
S P
∞
µ Ai = µ(Ai ).
i=1 i=1

Propoziţia 2.3.2. Fie µ o măsură finită pe spaţiul măsurabil (Ω, B). Dacă
submulţimile
µ n A1¶, A2 , . . . , An ∈ B (n ∈ N? ) sunt disjuncte două câte două,
S Pn
atunci µ Ai = µ(Ai ).
i=1 i=1
 2.3. PRINCIPIUL INCLUDERII ŞI EXCLUDERII 55

Demonstraţie. Luând Ai = ∅ ∀ i ≥ n + 1 şi aplicând proprietăţile 2) şi 1) din

Definiţia 2.3.2 obţinem
à n
! Ã∞ ! ∞ n
[ [ X X
µ Ai =µ Ai = µ(Ai ) = µ(Ai ),
i=1 i=1 i=1 i=1

deoarece µ (Ai ) = µ(∅) = 0 ∀ i ≥ n + 1.

Teorema 2.3.1 (Principiul includerii şi excluderii).

a) Fie µ o măsură finită pe spaţiul măsurabil (Ω, B). Dacă A1 , A2 , . . . , An ∈ B

(n ∈ N? ), atunci
à n
! n
[ X X
µ Ai = (−1)k−1 µ(Ai1 ∩ · · · ∩ Aik ).
i=1 k=1 1≤i1 <···<ik ≤n

b) Dacă A1 , A2 , . . . , An sunt mulţimi finite (n ∈ N? ), atunci

à n
! n
[ X X
card Ai = (−1)k−1 card (Ai1 ∩ · · · ∩ Aik ).
i=1 k=1 1≤i1 <···<ik ≤n

Demonstraţie. a) Folosim metoda inducţiei matematice. Pentru n = 1 egali-

tatea din enunţ devine µ(A1 ) = µ(A1 ). Pentru n = 2 trebuie să demonstrăm
că
µ(A1 ∪ A2 ) = µ(A1 ) + µ(A2 ) − µ(A1 ∩ A2 ).

Într-adevăr, folosind proprietăţile măsurii date de Definiţia 2.3.2 şi Propoziţia

2.3.2 avem

µ(A1 ∪ A2 ) = µ(A1 ∪ (A2 \ A1 )) = µ(A1 ) + µ(A2 \ A1 )

= µ(A1 ) + µ(A2 \ (A1 ∩ A2 )) = µ(A1 ) + µ(A2 ) − µ(A1 ∩ A2 ).

Presupunem acum adevărată egalitatea din enunţ pentru orice n mulţimi

A01 , A02 , . . . , A0n ∈ B, unde n ≥ 2, şi o demonstrăm pentru n + 1 mulţimi
A1 , A2 , . . . , An+1 ∈ B. Folosind proprietăţile măsurii, egalitatea de mai sus
56 CAPITOLUL 2. FORMULE COMBINATORIALE

şi ipoteza de inducţie avem

n+1
[ n
[ n
[ n
[
µ( Ai ) = µ( Ai ∪ An+1 ) = µ( Ai ) + µ(An+1 ) − µ( Ai ∩ An+1 )
i=1 i=1 i=1 i=1
n
X X
= (−1)k−1 µ(Ai1 ∩ · · · ∩ Aik ) + µ(An+1 )
k=1 1≤i1 <···<ik ≤n
n
X X
− (−1)k−1 µ(Ai1 ∩ · · · ∩ Aik ∩ An+1 )
k=1 1≤i1 <···<ik ≤n
n
X X X
= (−1)k−1 µ(Ai1 ∩ · · · ∩ Aik ) + (−1)1−1 µ(Ai1 )
k=1 1≤i1 <···<ik <n+1 i1 =n+1
n+1
X X
+ (−1)k−1 µ(Ai1 ∩ · · · ∩ Aik )
k=2 1≤i1 <···<ik =n+1
n+1
X X
= (−1)k−1 µ(Ai1 ∩ · · · ∩ Aik )
k=1 1≤i1 <···<ik <n+1
n+1
X X
+ (−1)k−1 µ(Ai1 ∩ · · · ∩ Aik )
k=1 1≤i1 <···<ik =n+1
n+1
X X
= (−1)k−1 µ(Ai1 ∩ · · · ∩ Aik ),
k=1 1≤i1 <···<ik ≤n+1

şi astfel demonstraţia prin inducţie este ı̂ncheiată.

S
n
b) Fie Ω = Ai şi B = P(Ω) mulţimea tuturor submulţimilor lui Ω.
i=1
Evident, (Ω, B) este un spaţiu măsurabil, iar funcţia
µ : B → [0, ∞), µ(A) = card (A) ∀ A ∈ B
este o măsură finită pe acest spaţiu, deci aplicând formula de la punctul a)
obţinem egalitatea din enunţ.
Corolarul 2.3.1. Fie n ∈ N? . Atunci numărul permutărilor σ : {1, . . . , n} →
{1, . . . , n} cu proprietatea că σ(i) 6= i ∀i ∈ {1, . . . , n} (numite permutări
fără puncte fixe sau deranjamente) este
µ ¶
1 1 n 1
D(n) = n! 1 − + − · · · + (−1) · .
1! 2! n!
2.3. PRINCIPIUL INCLUDERII ŞI EXCLUDERII 57

Demonstraţie. Fie
A = {σ|σ : {1, . . . , n} → {1, . . . , n}, σ(i) 6= σ(j) ∀ i 6= j}
mulţimea permutărilor de ordinul n, şi fie
Ai = {σ ∈ A|σ(i) = i}, ∀ i ∈ {1, . . . , n}.
Pentru orice 1 ≤ i1 < · · · < ik ≤ n avem
Ai1 ∩ · · · ∩ Aik = {σ ∈ A|σ(i1 ) = i1 , . . . , σ(ik ) = ik },
deci, conform Propoziţiei 1.6.1,
card (Ai1 ∩ · · · ∩ Aik ) = (n − k)!,
deoarece orice permutare σ ∈ Ai1 ∩· · ·∩Aik este bine determinată de restricţia
sa
σ : {1, . . . , n} \ {i1 , . . . , ik } → {1, . . . , n} \ {i1 , . . . , ik }, σ(i) = σ(i) ∀ i,
care este o permutare de ordinul n − k. Aplicând Principiul includerii şi
excluderii şi Propoziţia 1.6.1 avem
n
[ n
[
D(n) = card (A \ Ai ) = card (A) − card ( Ai )
i=1 i=1
n
X X
= card (A) − (−1)k−1 card (Ai1 ∩ · · · ∩ Aik )
k=1 1≤i1 <···<ik ≤n
n
X X
= n! − (−1)k−1 (n − k)!
k=1 1≤i1 <···<ik ≤n
Xn µ ¶
k−1 n
= n! − (−1) (n − k)!
k=1
k
Xn
n!
= n! − (−1)k−1 (n − k)!
k=1
k!(n − k)!
à n
!
X 1
= n! 1 + (−1)k .
k=1
k!
µ ¶
n P
Am utilizat faptul că o sumă de forma are termeni (conform
1≤i1 <···<ik ≤n k
Propoziţiei 1.8.1).
58 CAPITOLUL 2. FORMULE COMBINATORIALE

Corolarul 2.3.2. Fie m, n ∈ N. Atunci

numărul de cuvinte de lungime n ce conţin toate literele unui alfabet cu
m litere
= numărul de funcţii surjective definite pe o mulţime cu n elemente, cu
valori ı̂ntr-o mulţime cu m elemente
= numărul de aranjări cu repetiţie a n bile numerotate ı̂n m urne nu-
merotate, neordonate
µ ¶ şi nevide
µ (adică
¶ orice urnă conţine cel
µ puţin
¶ o bilă)
m m m n def
= mn − (m − 1)n + (m − 2)n − . . . + (−1)m 0 = sn,m .
1 2 m

Demonstraţie. Egalitatea dintre numerele de cuvinte, de funcţii şi de aranjări

din enunţ se obţine cu aceleaşi corespondenţe bijective din Propoziţia 1.4.1.
Rămâne de demonstrat că numărul de funcţii surjective f : {1, . . . , n} →
{1, . . . , m} este egal cu sn,m .
Fie
A = {f |f : {1, . . . , n} → {1, . . . , m}}

şi fie
Ai = {f ∈ A|i 6∈ Im(f )}, ∀ i ∈ {1, . . . , m},

unde Im(f ) = {f (x)|x ∈ {1, . . . , n}} reprezintă imaginea funcţiei f .

Pentru orice 1 ≤ i1 < · · · < ik ≤ m avem

Ai1 ∩ · · · ∩ Aik = {f ∈ A|i1 , . . . , ik 6∈ Im(f )},

deci, conform Propoziţiei 1.4.1,

card (Ai1 ∩ · · · ∩ Aik ) = (m − k)n ,

deoarece orice funcţie f ∈ Ai1 ∩ · · · ∩ Aik este bine determinată de restricţia

sa

f : {1, . . . , n} → {1, . . . , m} \ {i1 , . . . , ik }, f (x) = f (x) ∀ x ∈ {1, . . . , n}.

S
m
Mulţimea funcţiilor surjective f : {1, . . . , n} → {1, . . . , m} este A \ Ai .
i=1
2.3. PRINCIPIUL INCLUDERII ŞI EXCLUDERII 59

Aplicând Principiul includerii şi excluderii şi Propoziţia 1.4.1 avem

m
[ m
X X
card (A \ Ai ) = card (A) − (−1)k−1 card (Ai1 ∩ · · · ∩ Aik )
i=1 k=1 1≤i1 <···<ik ≤m
m
X X
= mn − (−1)k−1 (m − k)n
k=1 1≤i1 <···<ik ≤m
m
X µ ¶
n k−1 m
n
= m − (−1) (m − k) = sn,m .
k=1
k

Propoziţia 2.3.3. Fie m, n ∈ N, m ≤ n. Atunci

X µ ¶
n
sn,m = ,
?
n1 , . . . , n m
(n1 ,...,nm )∈N

unde N ? = {(n1 , . . . , nm )|ni ∈ N? ∀ i, n1 + . . . + nm = n}.

Demonstraţie. Conform corolarului anterior, sn,m reprezintă numărul de a-
ranjări cu repetiţie a n bile numerotate ı̂n m urne numerotate, neordonate
şi nevide. Numărăm aceste aranjări după numerele (n1 , . . . , nm ) ∈ N ? , unde
ni reprezintă numărul de bile aşezate ı̂n urna i, ∀i ∈ {1, . . .µ , m}. Pentru ¶
n
(n1 , . . . , nm ) arbitrar fixat, conform Propoziţiei 1.10.1 avem
n1 , . . . , n m
astfel de aranjări.
Luând (n1 , . . . , nm ) variabil obţinem egalitatea din enunţ.
Algoritmul 2.3.1 (de generare a funcţiilor surjective). Conform demon-
straţiei propoziţiei anterioare, pentru a genera funcţiile surjective f : {1, . . . , n} →
{1, . . . , m} (n ≥ m) putem proceda astfel:
• generăm compunerile cu termeni nenuli n = t1 + t2 + · · · + tm , utilizând
Algoritmul 1.11.2;
• pentru fiecare astfel de compunere, generăm permutările cu repetiţie
de n luate câte t1 , t2 , · · · , tm , utilizând Algoritmul 1.10.1, iar pentru
fiecare astfel de permutare (p1 , p2 , . . . , pn ) afişăm funcţia surjectivă
corespunzătoare, dată de
f (i) = pi , ∀ i ∈ {1, . . . , n}.
60 CAPITOLUL 2. FORMULE COMBINATORIALE

Programul C++ corespunzător este:

#include<iostream.h> //Generarea FUNCTIILOR SURJECTIVE

#include<conio.h>
int m,n,nr=0;
void afisare_functie(int x[20],int nx)
{ int i;
cout<<++nr<<") ";
for(i=1;i<=nx;i++) cout<<"f("<<i<<")="<<x[i]<<" ";
cout<<endl;
if (wherey()==25)
{ cout<<" <enter> pt. continuare";
getch();clrscr();
}
}
void permutari_cu_repetitie(int m,int N[20])
{ int p[20],i,k,j,aux;
n=0; for(i=1;i<=m;i++) n=n+N[i];
i=0; for(j=1;j<=m;j++)
for(k=1;k<=N[j];k++) p[++i]=j;
afisare_functie(p,n);
do
{ k=n-1;
while ((p[k]>=p[k+1])&&(k>0)) k=k-1;
if (k>0)
{ j=n;
while(p[j]<=p[k]) j=j-1;
aux=p[k]; p[k]=p[j]; p[j]=aux;
for(i=1;i<=(n-k)/2;i++)
{ aux=p[k+i]; p[k+i]=p[n-i+1]; p[n-i+1]=aux;
}
afisare_functie(p,n);
}
}
while(k>0);
}
void functii_surjective(int n, int m)
{ int t[20],i,k;
for(i=1;i<=m-1;i++) t[i]=1;
t[m]=n-m+1;
permutari_cu_repetitie(m,t);
do
{ k=m;
while ((t[k]==1)&&(k>1)) k=k-1;
if (k>1)
2.4. SERII ŞI FUNCŢII GENERATOARE 61

{ t[k-1]++; t[m]=t[k]-1;
if(k<m) t[k]=1;
permutari_cu_repetitie(m,t);
}
}
while(k>1);
}
void main(void)
{ clrscr();
cout<<"Dati nr. de elem. din domeniu: n=";cin>>n;
cout<<"Dati nr. de elem. din codomeniu (<=n): m=";cin>>m;
cout<<"Functiile surjective f:{1,...,n}-->{1,...,m} sunt:\n";
functii_surjective(n,m);
getch();
}

2.4 Serii şi funcţii generatoare

În această secţiune vom descrie şi utiliza metoda funcţiilor generatoare pentru
a obţine câteva formule combinatoriale.
Definiţia 2.4.1. a) Seria
X generatoare a şirului numeric (an )n≥n0 este
seria formală de puteri an X n , iar funcţia generatoare a acestui şir
n≥n0
∞
X
este dată de suma seriei, adică F (X) = an X n .
n=n0
b) Seria generatoare a şirului numeric dublu (an,k )n≥n0 ,k≥k0 este se-
X X
ria formală dublă de puteri an,k X n Y k , iar funcţia generatoare a
n≥n0 k≥k0
acestui şir dublu este dată de suma seriei duble, adică
∞ X
X ∞
F (X, Y ) = an,k X n Y k .
n=n0 k=k0

Observaţia 2.4.1. Domeniul de definiţie al funcţiei generatoare este, desigur,

domeniul de convergenţă al seriei generatoare corespondente.
Metoda funcţiilor generatoare este fundamentată de următorul rezultat
binecunoscut relativ la seriile de puteri (a se vedea, de exemplu, [4] Prop. 6
şi 2, pag. 258, 256).
62 CAPITOLUL 2. FORMULE COMBINATORIALE

Lema 2.4.1. Dacă (an )n≥n0 şi (bn )n≥n0 sunt două şiruri numerice având
∞
X X ∞
funcţiile generatoare F (X) = an X n şi G(X) = bn X n , atunci avem
n=n0 n=n0
echivalenţa

an = bn , ∀n ≥ n0 ⇐⇒ F (X) = G(X), ∀X ∈ (0, ε),

unde (0, ε) este un interval pe care ambele serii sunt convergente, ε > 0.

Pe baza acestei leme se obţine următoarea metodă, numită metoda

funcţiilor (seriilor) generatoare pentru demonstrarea unor identităţi de
forma an = bn , ∀n ≥ n0 :

∞
X
• se calculează funcţia generatoare F (X) = an X n a şirului din mem-
n=n0
brul stâng al identităţii date;

∞
X
• se calculează funcţia generatoare G(X) = bn X n a şirului din mem-
n=n0
brul drept al identităţii date;

• se obţine că F (X) = G(X) pe un interval (0, ε) pe care ambele serii

sunt convergente, cu ε > 0;

• se concluzionează că identitatea dată este adevărată.

Observaţia 2.4.2. Metoda se aplică şi pentru şiruri numerice duble sau, mai
mult, multidimensionale, putând fi utilizată cu succes pentru demonstrarea
unor identităţi combinatoriale cu enunţuri mai mult sau mai puţin ”pri-
etenoase”.
2.4. SERII ŞI FUNCŢII GENERATOARE 63

Teorema 2.4.1 (funcţiile generatoare ale combinărilor). Avem:

X∞ µ ¶
n
Xk = (1 + X)n , ∀ n ∈ N, ∀X ∈ R; (2.4.1)
k
k=0
X∞ µ ¶
n Xk
Xn = , ∀ k ∈ N, ∀X ∈ (−1, 1); (2.4.2)
k (1 − X)k+1
n=0
X∞ X ∞ µ ¶ ³ 1´
n 1
X nY k = , ∀ X, Y ∈ 0, ; (2.4.3)
k 1 − X − XY 2
n=0 k=0
X∞ µµ ¶¶
n 1
Xk = , ∀ n ∈ N, ∀X ∈ (−1, 1); (2.4.4)
k (1 − X)n
k=0
X∞ µµ ¶¶
n X
Xn = , ∀ k ∈ N∗ , ∀X ∈ (−1, 1). (2.4.5)
k (1 − X)k+1
n=0
∞ X
X ∞ µµ ¶¶ ³ 1´
n 1−Y
X nY k = , ∀ X, Y ∈ 0, . (2.4.6)
k 1−X −Y 2
n=0 k=0
µ ¶
n
Demonstraţie. Deoarece = 0 pentru orice k > n, egalitatea (2.4.1)
k
rezultă imediat conform formulei binomului lui Newton. Egalitatea (2.4.4)
poate fi demonstrată, de exemplu, prin derivarea sumei seriei geometrice. Ea
este evidentă pentru n = 0, iar pentru n ≥ 1, condiţiile de derivare termen
cu termen a unei serii de puteri fiind ı̂ndeplinite (a se vedea, de exemplu, [4]
Cor. 5, pag. 258), avem:
µ ¶(n−1) Ã∞ !(n−1)
1 1 1 1 X
= = Xk
(1 − X)n (n − 1)! 1 − X (n − 1)! k=0
X∞ X∞
1 ¡ k ¢(n−1) 1 ¡ k ¢(n−1)
= X = X
(n − 1)! k=0 (n − 1)! k=n−1
X∞
1
= k(k − 1) . . . (k − n + 2)X k−n+1
(n − 1)! k=n−1
X∞ µ ¶ X ∞ µ ¶
k k−n+1 k+n−1
= X = Xk
n−1 n−1
k=n−1 k=0
∞ µ
X k+n−1 ¶ X µµ n ¶¶
∞
k
= X = X k.
k k
k=0 k=0
64 CAPITOLUL 2. FORMULE COMBINATORIALE

La ultimele două egalităţi am utilizat formulele (2.2.3) şi (2.2.2). O altă

demonstraţie a egalităţii (2.4.4) se obţine utilizând formula
µµ ¶¶
n n(n + 1) . . . (n + k − 1) (−n)(−n − 1) . . . (−n − k + 1)
= = (−1)k
k k! k!
µ ¶
−n
= (−1)k
k

şi Teorema 2.1.3:

∞ µµ ¶¶
X X∞ µ ¶
n k −n
X = (−X)k = (1 − X)−n .
k k
k=0 k=0

Folosind formulele (2.2.1)-(2.2.4) şi egalitatea (2.4.4) putem obţine uşor ega-
lităţile (2.4.2) şi (2.4.5):

X ∞ µ ¶ X∞ µµ ¶¶ X∞ µµ ¶¶
n n n−k+1 n k k+1
X = X =X X n−k
k k n−k
n=0 n=k n=k
X∞ µµ ¶¶
k+1 Xk
= Xk Xn = ;
n (1 − X)k+1
n=0
X∞ µµ ¶¶ X ∞ µµ ¶¶
n n k+1
X = X X n−1
k n−1
n=0 n=1
X ∞ µµ ¶¶
k+1 X
= X Xn = .
n (1 − X) k+1
n=0

Folosind egalităţile (2.4.1) şi, respectiv, (2.4.4), precum şi suma seriei geo-
metrice, putem obţine uşor egalităţile (2.4.3) şi (2.4.6):

X∞ X ∞ µ ¶ X∞
n n k 1
X Y = X n (1 + Y )n = ;
n=0 k=0
k n=0
1 − X − XY
X∞ X ∞ µµ ¶¶ X∞
n n k Xn 1 1−Y
X Y = n
= X
= .
n=0 k=0
k n=0
(1 − Y ) 1 − 1−Y 1−X −Y

Demonstraţia teoremei este astfel ı̂ncheiată.

2.4. SERII ŞI FUNCŢII GENERATOARE 65

Propoziţia 2.4.1. Pentru orice n, m ∈ N, m ≥ 1, avem

X n µ ¶ µµ ¶¶ µ ¶
k n m n m−1
(−1) = (−1) .
k k n
k=0

Demonstraţie. Vom aplica metoda funcţiilor generatoare. Notăm

Xn µ ¶ µµ ¶¶ µ ¶
k n m n m−1
an,m = (−1) şi bn,m = (−1) .
k=0
k k n

Folosind Teorema 2.4.1 şi suma seriei geometrice avem

X ∞
∞ X ∞
X ∞ µ ¶
X ∞ µµ ¶¶
X
n m k n n m
an,m X Y = (−1) X Ym
k k
n=0 m=1 k=0 n=0 m=1
∞
X Xk
Y
= (−1)k ·
(1 − X)k+1 (1 − Y )k+1
k=0
∞ µ
X ¶k
Y −X
=
(1 − X)(1 − Y ) (1 − X)(1 − Y )
k=0
Y 1 Y
= · X
= (2.4.7)
(1 − X)(1 − Y ) 1 + (1−X)(1−Y )
1 − Y + XY

X
(pentru orice X, Y ∈ (0, 1) cu (1−X)(1−Y )
< 1).
Pe de altă parte,
∞ X
X ∞ ∞
X ∞ µ
X ¶
n m m m−1
bn,m X Y = Y (−X)n
n=0 m=1 m=1 n=0
n
X∞
Y Y
= Y m (1 − X)m−1 = = (2.4.8)
m=1
1 − Y (1 − X) 1 − Y + XY

(pentru orice X, Y ∈ (0, 1)).

Din relaţiile (2.4.7) şi (2.4.8), conform metodei funcţiilor generatoare
rezultă egalitatea din enunţ.
Observaţia 2.4.3. Reamintim că sumele duble pot fi permutate când au ter-
menii nenegativi sau când măcar una din sume are un număr finit de termeni
(nenuli).
66 CAPITOLUL 2. FORMULE COMBINATORIALE

Corolarul 2.4.1.
Xn µ ¶ µµ ¶¶
k n n
(−1) = 0, ∀ n ∈ N? .
k=0
k k

Demonstraţie. Luăm m = n ı̂n propoziţia anterioară.

Definiţia 2.4.2. Fie n, B, S ∈ N, n ≥ 1, B ≥ 2.
a) Notăm cu fB (n, S) numărul de numere naturale de n cifre din baza B
cu suma cifrelor egală cu S.

b) Notăm cu gB (n, S) numărul de numere naturale mai mici decât B n

(adică de cel mult n cifre ı̂n baza B) cu suma cifrelor egală cu S.
Formula de calcul pentru gB (n, S) este dată ı̂n următoarea propoziţie.
Propoziţia 2.4.2. Pentru orice n, B, S ∈ N, n ≥ 1, B ≥ 2, avem
min{n,bS/Bc}
X µ ¶µ ¶
n k n + S − Bk − 1
gB (n, S) = (−1) , (2.4.9)
k n−1
k=0

unde bxc reprezintă partea ı̂ntreagă (inferioară) a numărului real x.

Demonstraţie. Demonstraţia 1. Vom utiliza metoda funcţiilor generatoare.
Avem
∞
X ³ ´n
gB (n, S)X S = 1 + X + X 2 + . . . + X B−1 , (2.4.10)
S=0
³ ´n
S 2 B−1
deoarece coeficientul lui X ı̂n dezvoltarea 1 + X + X + . . . + X este
i1 i2 in
egal cu numărul termenilor de forma X X . . . X cu proprietăţile

i1 + i2 + . . . + in = S, i1 , i2 , . . . , in ∈ {0, 1, . . . , B − 1},

adică cu gB (n, S).

Pentru orice n, S, B ∈ N, n ≥ 1, B ≥ 2, fie
min{n,bS/Bc}
X µ ¶µ ¶
k n n + S − Bk − 1
cB (n, S) = (−1) . (2.4.11)
k n−1
k=0
2.4. SERII ŞI FUNCŢII GENERATOARE 67

Folosind expresiile funcţiilor generatoare ale combinărilor date de formulele

(2.4.2) şi (2.4.1) avem
X∞ X∞ min{n,bS/Bc}
X µ ¶µ ¶
S k n n + S − Bk − 1
cB (n, S)X = (−1) XS
k n−1
S=0 S=0 k=0
Xn µ ¶ X ∞ µ ¶
k n n + S − Bk − 1
= (−1) XS
k n−1
k=0 S=Bk
Xn µ ¶
n X n−1
= (−1)k X Bk+1−n
k (1 − X)n
k=0
Xn µ ¶ ³ ´n
1 k n Bk 1 B
= (−1) X = 1 − X
(1 − X)n k=0 k (1 − X)n
³ ´n
= 1 + X + X 2 + . . . + X B−1 , ∀X ∈ (−1, 1). (2.4.12)

Din relaţiile (2.4.10) şi (2.4.12) obţinem că

∞
X ∞
X
gB (n, S)X S = cB (n, S)X S , ∀X ∈ (−1, 1),
S=0 S=0

deci conform metodei funcţiilor generatoare rezultă egalitatea din enunţ.

Demonstraţia 2. Vom utiliza acum Principiul includerii şi excluderii. Fie
n, B, S ∈ N arbitrar fixaţi, n ≥ 1, B ≥ 2. Definim mulţimea A şi submulţimile
sale A1 , A2 , . . . , An astfel:
A = {(c1 , c2 , . . . , cn )|c1 + c2 + . . . + cn = S, c1 , c2 , . . . , cn ∈ N},
Ai = {(c1 , c2 , . . . , cn ) ∈ A|ci ≥ B}, ∀i ∈ {1, 2, . . . , n}.
Evident, ³ ´
gB (n, S) = card A \ (A1 ∪ A2 ∪ . . . ∪ An ) . (2.4.13)
Aplicând formula de numărare a compunerilor, dată ı̂n Propoziţia 1.11.1,
avem µµ ¶¶
n
card (A) = . (2.4.14)
S
Pentru orice k ∈ {1, 2, . . . , n} şi orice i1 , i2 , . . . , ik ∈ {1, 2, . . . , n} cu i1 < i2 <
. . . < ik avem
Ai1 ∩ Ai2 ∩ . . . ∩ Aik = {(c1 , c2 , . . . , cn ) ∈ A|ci1 , ci2 , . . . , cik ≥ B},
68 CAPITOLUL 2. FORMULE COMBINATORIALE

deci notând
½
ci − B, dacă i ∈ {i1 , i2 , . . . , ik },
c0i = ∀i ∈ {1, 2, . . . , n},
ci , dacă i 6∈ {i1 , i2 , . . . , ik },

avem echivalenţa
½
c01 + c02 + . . . + c0n = S − Bk,
(c1 , c2 , . . . , cn ) ∈ Ai1 ∩ Ai2 ∩ . . . ∩ Aik ⇐⇒
c01 , c02 , . . . , c0n ∈ N.

Aplicând formula de numărare a compunerilor, dată ı̂n Propoziţia 1.11.1,

avem
 µµ ¶¶
 n
, pentru k ≤ bS/Bc,
card (Ai1 ∩Ai2 ∩. . .∩Aik ) = S − Bk (2.4.15)

0, pentru k > bS/Bc.

Aplicând acum Principiul includerii şi excluderii, din relaţiile (2.4.13), (2.4.14)
şi (2.4.15) rezultă că
³ ´
gB (n, S) = card A \ (A1 ∪ A2 ∪ . . . ∪ An )
n
X X
= card (A) + (−1)k card (Ai1 ∩ Ai2 ∩ . . . ∩ Aik )
k=1 1≤i1 <i2 <...<ik ≤n
µµ ¶¶ min{n,bS/Bc}
X X µµ ¶¶
n n
= + (−1)k
S S − Bk
k=1 1≤i1 <i2 <...<ik ≤n
µµ ¶¶ min{n,bS/Bc}
X µ ¶ µµ ¶¶
n k n n
= + (−1)
S k S − Bk
k=1
min{n,bS/Bc}
X µ ¶ µµ ¶¶
nk n
= (−1) .
k S − Bk
k=0

Conform formulelor (2.2.2) şi (2.2.3) avem

µµ ¶¶ µ ¶ µ ¶
n n + S − Bk − 1 n + S − Bk − 1
= = ,
S − Bk S − Bk n−1

deci obţinem egalitatea din enunţ.

2.4. SERII ŞI FUNCŢII GENERATOARE 69

Folosind Propoziţia 2.4.2, putem obţine formula de calcul pentru fB (n, S).
Propoziţia 2.4.3. Pentru orice n, B, S ∈ N, n ≥ 2, B ≥ 2, avem fB (n, S) =
min{n,bS/Bc}
X µ ¶µ ¶
k nS − (B − 1)nk − k n n + S − Bk
= (−1) .
(n + S − Bk)(n + S − Bk − 1) k n
k=0
(2.4.16)
Demonstraţie. Evident, fB (n, S) = gB (n, S) − gB (n − 1, S) şi, aplicând for-
mula lui gB (n, S) dată de Propoziţia 2.4.2, se obţine uşor formula (2.4.16).

Particularizând valoarea sumei S vom deduce ı̂n continuare trei identităţi

combinatoriale ce sunt aparent destul de puţin ”prietenoase”.
Corolarul 2.4.2. Pentru orice n, m, B ∈ N∗ cu m ≥ n şi B ≥ 2 avem
Xn µ ¶ Xm µ ¶
k n n + (B − 1)i − Bk − 1 Bn − 1
(−1) =1+ ,
k n−1 B−1
k=0 i=k+dk/(B−1)e

unde dxe reprezintă partea ı̂ntreagă superioară a numărului real x.

Demonstraţie. Folosind criteriul de divizibilitate ı̂n baza B
. .
ck ck−1 . . . c1 c0 (B) .. B − 1 ⇐⇒ ck + ck−1 + . . . + c1 + c0 .. B − 1

avem
Bn − 1 .
1+ = card {r | r ∈ N, r < B n , r .. B − 1}
B−1
Xn Xm
= gB (n, (B − 1)i) = gB (n, (B − 1)i)
i=0 i=0

(deoarece gB (n, (B −1)i) = 0, ∀i > n) şi aplicând formula dată de Propoziţia

2.4.2 pentru gB (n, (B − 1)i) se obţine identitatea din enunţ.
Corolarul 2.4.3. Pentru orice n, B ∈ N∗ cu B ≥ 2 avem
b(B−1)n/Bc
X µ ¶µ ¶
n k B(n − k) − 1
(−1) = 1.
k n−1
k=0
70 CAPITOLUL 2. FORMULE COMBINATORIALE

Demonstraţie. Evident, avem

gB (n, (B − 1)n) = 1
şi aplicând formula dată de Propoziţia 2.4.2 pentru gB (n, (B − 1)n) se obţine
identitatea din enunţ.
Corolarul 2.4.4. Pentru orice n, m, B ∈ N∗ cu m > Bn şi B ≥ 2 avem
min{n,b(m−n)/Bc}
X µ ¶µ ¶
k n m − Bk − 1
(−1) = 0.
k n−1
k=0

Demonstraţie. Evident, deoarece m − n > (B − 1)n avem

gB (n, m − n) = 0
şi aplicând formula dată de Propoziţia 2.4.2 pentru gB (n, m − n) se obţine
identitatea din enunţ.
Observaţia 2.4.4. Luând B = 10 regăsim formule de numărare şi identităţi
combinatoriale corespunzătoare bazei de numeraţie zecimală.
Încheiem acest capitol cu o altă egalitate destul de ”neprietenoasă”, pro-
pusă de D. Bloom şi demonstrată de R. Chapman [6].
Propoziţia 2.4.4. Pentru orice m, k ∈ N avem
Xm µ ¶µ ¶ X k µ ¶µ ¶
r m bj/2c m − k + b3j/2c
= .
r=0
k−r r j=0
k−j j
Demonstraţie. Vom aplica metoda funcţiilor generatoare. Notăm cu am,k şi
bm,k sumele din membrul stâng, respectiv din membrul drept ai egalităţii din
enunţ. Folosind Teorema 2.4.1 şi suma seriei geometrice avem:
X∞ X∞ µ ¶µ ¶
m k r m
am,k X Y = X mY k
m,k=0 m,k,r=0
k − r r
X∞ X ∞ µ ¶ X∞ µ ¶
m m r
= X Yk
r=0 m=0
r k=0
k − r
X∞ ∞ µ ¶r
X r
r r 1 X XY (1 + Y )
= · Y (1 + Y ) =
r=0
(1 − X)r+1 1 − X r=0 1−X
1 1 1
= · = .
1 − X 1 − XY (1+Y ) 1 − X(1 + Y + Y 2 )
1−X
2.4. SERII ŞI FUNCŢII GENERATOARE 71

Pe de altă parte,

∞
X X∞ µ ¶µ ¶
m k bj/2c m − k + b3j/2c
bm,k X Y = X mY k
m,k=0 m,k,j=0
k − j j
X∞ X ∞ µ ¶ X ∞ µ ¶
bj/2c k m − k + b3j/2c
= Y Xm
j=0 k=0
k−j m=0
j
X∞ X ∞ µ ¶
bj/2c k k−b3j/2c Xj
= Y X ·
j=0 k=0
k−j (1 − X)j+1
X∞ X ∞ µ ¶
bj/2c (XY )k
=
j=0 k=0
k − j X bj/2c (1 − X)j+1
X∞ X∞ µ ¶
1 bj/2c
= bj/2c j+1
(XY )k
j=0
X (1 − X) k=0
k−j
∞
X (XY )j
= bj/2c j+1
· (1 + XY )bj/2c
j=0
X (1 − X)
X (XY )j
= bj/2c (1 − X)j+1
· (1 + XY )bj/2c
j=2i∈N
X
X (XY )j
+ bj/2c (1 − X)j+1
· (1 + XY )bj/2c
j=2i+1∈N
X
∞
X ∞
X
(1 + XY )i (XY )2i (1 + XY )i (XY )2i+1
= +
i=0
X i (1 − X)2i+1 X i (1 − X)2i+2
i=0
X∞ µ ¶i µ ¶
(1 + XY )XY 2 1 XY
= · +
i=0
(1 − X)2 1 − X (1 − X)2
1 − X + XY 1
= · (1+XY )XY 2
(1 − X)2 1− (1−X)2
1 − X + XY
=
(1 − X + XY )(1 − X − XY − XY 2 )
1
= .
1 − X(1 + Y + Y 2 )
72 CAPITOLUL 2. FORMULE COMBINATORIALE

Deci ∞ ∞
X X
m k
am,k X Y = bm,k X m Y k .
m,k=0 m,k=0

Conform metodei funcţiilor generatoare obţinem am,k = bm,k ∀ m, k, adică

egalitatea din enunţ.