Aparatul foto si camera video

Introducere
Realizarea uŶei fotografii presupuŶe Đaptarea uŶei iŶforŵatii luŵiŶoase ;afereŶta uŶei ͞sĐeŶe͟ din
lumea reala) si redarea ulterioara pe un suport (fie sub forma printata – fotografie pe hartie, fie doar
pentru vizualizarea pe un monitor, televizor, video proiector sau alt ecran electronic de redare).

ParĐursul uŶei ͞iŵagiŶi͟ diŶ ŵoŵeŶtul iŶ Đare a existat iŶ Ŷatura paŶa iŶ ŵoŵeŶtul iŶ Đare este
pregatita pentru a fi vizualizata poate sa difere, in functie de diversitatea tehnologica si functionala
existente.

Fig. 1 Parcursul unei imagini de la captare la redare

 Principalul element care a stat si sta la baza procesului fotografic este aparatul foto sau camera
fotografica.

Aparatul foto – principiul de functionare

1. Schema bloc:

ÎŶ diversitatea lor, aparatele fotografiĐe au îŶ ĐoŵpuŶere aĐeleaşi suďaŶsaŵďluri de ďază. Cele ŵai
importante elemente ale aparatelor foto sunt:

- Đaŵera etaŶşă la luŵiŶă; (obturatorul si senzorul)

- obiectivul; (lentile si diafragma)

- vizorul;

Deşi au o realizare ĐoŶstruĐtivă diferită ;îŶ fuŶĐţie de soluţia aleasă de firŵa ĐoŶstruĐtoareͿ, rolul
eleŵeŶtelor ĐoŵpoŶeŶte este aĐelaşi la toate aparatele fotografiĐe.

In figura urmatoare sunt evidentiate cele 3 subansambluri de baza impreuna cu elementele

constructive pentru o camera fotografica generica.

a) CAMERA ETANŞĂ LA LUMINA a aparatului foto este ĐoŶstituită diŶtr-o Đutie pe al Đărei
perete aŶterior este ŵoŶtat oďieĐtivul, iar pe peretele opus se derulează ŵaterialul
seŶsiďil ;filŵulͿ sau este ŵoŶtat seŶzorul fotoseŶsiďil ;CCDͿ. Caŵera îŵpiediĐă
pătruŶderea luŵiŶii diŶ exterior spre filŵul/seŶzorul fotografiĐ asupra Đăruia se
 proiecteaza imaginea subiectului fotografiat. DiŶ puŶĐt de vedere ĐoŶstruĐtiv, ͞aĐĐesul͟
luminii in camera etansa se realizeaza prin partea dinspre obiectiv, prin intermediul
obturatorului.
b) OBIECTIVUL aparatului foto este format dintr-un ansamblu de lentile, filtre si diafragme
(orificii circulare a caror deschidere poate fi controlata). Cu ajutorul obiectivului se
Đreează iŵagiŶea suďieĐtului Đare va i͞ ŵpresioŶa͟ materialul sensibil (film sau senzor)
aflat în interiorul camerei etanse la lumina.
c) VIZORUL. ExeĐutarea uŶei fotografii ŶeĐesită deterŵinarea limitelor imaginii care va
apărea in final pe fotografie, la redare. Sistemul utilizat pentru încadrare poarta
denumirea de vizor şi poate fi de ŵai ŵulte tipuri, dintre care sele mai importante sunt:
a. SLR: ͞siŶgle leŶs refleĐtioŶ͟ -> utilizarea principiului periscopului (sistem de oglinzi)
pentru a vizualiza exact imaginea creata de obiectiv
b. LiveView: -> vizualizarea pe un ecran LCD incorporat in timp real a scenei/imaginii
create de obiectiv

Inafara aparatului foto se mai folosesc in fotografiere si o serie intreaga de accesorii, utilizate
peŶtru lărgirea posiďilităţilor sau uşurarea muncii, cum ar fi:

 TREPIEDUL sau STATIVUL: -> destiŶat peŶtru ŵeŶţiŶerea aparatului foto îŶtr-o poziţie
staďilă, ĐâŶd se fotografiază Đu tiŵpi luŶgi de expuŶere.
 EXPONOMETRUL:-> serveşte la deterŵiŶarea tiŵpului de expuŶere pe ďaza ĐaŶtităţii de
luŵiŶă refleĐtată de suďieĐt.
 RACORDUL FLEXIBIL / TELECOMANDA:-> preziŶtă avaŶtajul de a Ŷu traŶsŵite viďraţiile
ŵâiŶii îŶ tiŵpul deĐlaŶşării aparatului fixat pe trepied.
 AUTODECLANŞATORUL:-> perŵite aĐţioŶarea deĐlaŶşatorului Đu îŶtârziere ;uŶ tiŵp
variaďilͿ peŶtru a perŵite şi fotografului să apară îŶ Đadrul pe care-l fotografiază.
 GEANTA:-> protejează aparatul îŶ tiŵpul traŶsportului, de şoĐuri şi iŶteŵperii.

2. Parcursul luminii si principalii parametrii ai unui aparat fotografic

La Ŷivelul uŶei Đaŵere fotografiĐe, oďtiŶerea uŶei ͞poze͟ se ďazeaza pe uŶ proĐes bine
determinat in timp in cadrul caruia lumina patrunde in aparat si are loc ceea ce poarta
denumirea de expunerea materialului fotosensibil (film sau senzor).

Expunerea este o rezultatul unei combinatii intre 4 elemente de baza ce pot fi controlate cu
ajutorul diverselor optiuni existente la nivelul camerei foto.
  Lumina: punctul de plecare in realizarea expunerii este lumina existenta in scena si
disponibila pentru realizarea fotografiei (foarte luminoasa, intunecata, normala,
umbrita, etc.)
 Senzitivate: necesarul de lumina la nivelul senzorului/filmului pentru producerea
fotografiei;
 Intensitate: ͞puterea͟ luŵiŶii sau ĐaŶtitatea de luŵiŶa Đare ajuŶge pe suprafata
senzorului/filmului
 Tiŵp: durata de tiŵp iŶ Đare luŵiŶa are ͞aĐĐes͟ la seŶzor/filŵ

In figura urmatoare sunt reprezentate aceste aspecte, impreuna cu parametrii numerici ce

descriu comportamentul elementelor contructive cu ajutorul carora se realizeaza controlul
expunerii in cadrul unei camere foto.

Elementele Element constructiv Parametru reglabil Valori uzuale

expunerii
lumina lentila Distanta focala 20mm ... 200mm
senzitivitate senzor ISO ISO100 ... ISO800
intensitate diafragma F stop F2.2 ... F16
timp obturator durata 1/200s ... 5s

a. Distanta focala si incadrarea

Definitie: Distanta focala este distanta in milimetri de la centrul optic al obiectivului pana la
planul de focalizare (planul filmului sau senzorulului).
Alegerea unei anumite distante focale defineste unghiul de cuprindere, campul de profunzime
(sau adancimea de camp) si magnificarea (zoom-ul) existente in procesul de fotografiere.

Interpretare: O distanta focala mica determina un unghi de cuprindere mare, un camp de

profunzime mare (adancime de camp mare) si o magnificare mica. Obiectele apropiate se vad
mari, cele indepartate se vad foarte mici, si obiectele apropiate si cele departate devin
disproportionate (distorsionarea perspectivei).

Figura 3. Influienta distantei focale asupra continutului imaginii (realizarii focalizarii)

Distanta focala normala este considerata cea de 50-55mm deoarece este apropiata cu
cea a ochiului uman.

Tabel 1. Exemple de parametri pentru obiective cu diverse distante focale

 Din punct de vedere constructiv, obiectivele moderne sunt obiective care permit
selectia unei distante focale variabile, intr-un anumit interval, pe baza utilizarii mai multor
lentile (spre deosebire de obiectivele cu distanta focala fixa, cu o singura lentila) si varierii
distantelor relative dintre acestea. In figura urmatoare este prezentata schema unor astfel de
obiective cu distanta focala variabila.

Fig2. a) schema optica a unui obiectiv cu distanta focala variabila; b) diverse categorii de
obiective; c) schema constructiva a unui obiectiv cu distanta focala variabila

b. Apertura (Fstop) si adancimea de camp (camp de profunzime)

Diafragma este un element care controleaza cantitatea de lumina care intra in camera etansa de
lumina, la fel ca irisul ochiului uman. Parametrul care descrie comportamentul (gradul de deschidere)
diafragmei poarta denumirea de aperura/Fstop /Fnumber.

Definitie: Valoarea Fstop este raportul dintre diametrul diafragmei si distanta focala a lentilei.

Asadar,pentru o deschidere de 25mm la o distanta focala de 50mm, valoarea Fstop este de 1/2. In
praĐtiĐa, Ŷu se ŵai speĐifiĐa ͞diafragŵa uŶu pe doi͟, Đi se speĐifiĐa doar Ŷuŵitorul, adiĐa ͞diafragŵa
doi͟.
 Figura 5. Adancimea de camp

Valorile pe care le poate lua diafragma sunt 1.4, 2, 2.8, 4, 5.6, 8, 11, 16, 22, 32, 45, 64. Exista si
aparate care utilizeaza jumatati sau treimi de treapta. O diafragma deschisa lasa sa intre mai multa
lumina. Cantitatea de lumina care trece la o anumita valoare a diafragmei este de 2 ori mai mare decat
valoarea imediat urmatoare, mai inchisa.

Figura 5 Valori uzuale ale Fstop si comparatie intre diametrul deschiderii diafragmei

Interpretare: Impreuna cu distanta focala, diafragma afecteaza largimea adancimii de camp. Fiecare
punct al subiectului este proiectat pe planul de focalizare printr-un con de lumina. Acest con de lumina
traverseaza diafragma si converge intr-un singur punct pe planul de focalizare in cazul in care subiectul
este perfect focalizat. In cazul in care imaginea nu este perfect focalizata, (punctele din fata si spatele
planului de focalizare) proiectia punctului de la subiect nu mai este un punct, ci un cerc neclar, denumit
cerc de difuzie.

In figura urmatoare este ilustrat cum, pentru cazul pastrarii aceleiasi distante focale, prin
modificarea deschiderii diafragmei, profunzimea de camp se modifica
 Figura ϲ Largirea profuŶziŵii de Đaŵp odata Đu ͞iŶĐhiderea͟ diafragŵei, peŶtru aĐeasi distaŶta foĐala

c. Timpul de expunere si miscarea

Obturatorul este un dispozitiv care se deschide si se inchide permitand luminii sa ajunga la

materialul fotosensibil aflat in camera etansa la lumina.

Definitie: Timpul de expunere este timpul in care obturatorul sta deschis pentru ca lumina sa
impresioneze filmul fotosensibil sau senzorul.

Figura 4. Timpul de expunere

 Timpii de expunere se masoara in secunde, zecimi, sutimi si miimi de secunda. Valorile sunt
staďilite îŶ aşa fel îŶĐât fieĐare treaptă repreziŶtă duďlul preĐedeŶtei. Astfel, tiŵpul de expuŶere ϭ/ϯϬ
(sau 30) înseamnă Đă oďturatorul stă desĐhis a ϯϬ-a parte dintr-o seĐuŶdă. ÎŶ ŵod uzual aparatele au
tiŵpi de expuŶere de la ϭ/ϯϬ, ϭ/ϭϱ, sau Đhiar ϭ/8 pâŶă la ϭ/ϱϬϬ, ϭ/ϭϬϬϬ.

Pentru ca o imagine sa nu iasa miscata atunci cand fotografiem din mana, este necesar un timp
de expunere corespunzator in functie de distanta focala utilizata. Asadar la o distanta focala de 50mm
putem fotografia pana la un timp de 1/50 secunde. La o distanta focala de 200mm, putem fotografia la
un timp de 1/200 secunde fara ca imaginea sa iasa miscata, etc. Pentru calitate maxima este
recomandata insa folosirea trepiedului.

Interpretare: impreuna cu controlul asupra deschiderii diafragmei, timpul de expunere controleaza

cantitatea de lumina utilizata pentru impresionarea senzorului; astfel, exista mai multe combinatii
posibile de valori ale Fstop si respectiv ale timpului de expunere pentru obtinerea acelasi cantitati de
lumina pe suprafata senzorului: o deschidere mare a diafragmei si un timp de expunere scurt poate fi
echivalenta cu o deschidere mica a diafragmei si un timp de expunere mai lung.

Pentru o distanta focala data, in tabelul urmator sunt evidentiate drepte de echivalenta pentru
obtinerea aceleasi cantitati de lumina la nivelul senzorului prin diverse combinatii (Fstop, timp de
expunere). De exemplu (F/5.6, 1/30) ~ (F/4.0, 1/60) ~ (F/2.8, 1/125)

Fig 3 Drepte de echivalenta ale iluminarii senzorului pentru diverse combinatii (Fstop, timp de expunere)

d. Senzitivitatea senzorului (ISO) si zgomotul

Defintie: Necesarul de lumina necesar pentru obtinerea unei fotografia expuse corect, in conditii
predefinite (lumina in scena, diafragma, timp de expunere, etc.) de test.

O senzitivitate mica inseamna ca este nevoie de o cantitate mai mare de lumina, pe cand o
senzitivitate mare o cantitate mai redusa. Sensibilitatea se masoara in diferite unitati (ISO, DIN, GOST),
dintre care, pentru aparatele digitale, cea mai utilizata este scara ISO/ASA: 50, 100, 200, 400, 800, 1600,
3200, 6400.
 Figura 6. Interpretarea parametrului ISO ca factor de amplificare variabil al semnalului de la senzorul
fotosensibil

Interpretare: ISO reflecta gradul de amplificare electronica a semnalului rezultat in urma conversiei
informatiei luminoase de catre sensor in semnal eleĐtriĐ si ͞ŵaparea͟ aĐestuia iŶ iŶtervalul aďstraĐt de
valori cuprins intre valoarea de alb si respective cea de negru.

Distorsiuni introduse: fierberea culorilor (amplificarea zgomotului)

Fig 6 Combinatii echivalente de timpi de expunere si valori ISO pentru obtinerea aceleasi
distributii a intensitatilor luminoase in cadrul fotografiei
 e. Temperatura luminii si balansul de culoare

Majoritatea obiectelor din mediul inconjurator nu au lumina proprie. Ele sunt iluminate fie de
radiatiile solare, fie de radiatile altei surse de lumina (de pilda, de radiatiile emise de o lumanare sau ale
unui bec cu incandescenta). Diferite obiecte, iluminate de aceleasi radiatii, nu au aceeasi culoare, ci se
prezinta in culori diferite. Fenomenul se explica prin faptul ca aceste corpuri absorb, in proportii diferite,
unele dintre radiatiile spectrului vizibil, reflectand (respingand) in schimb, altele. Astfel, petalele florii
soarelui ni se ͞infatiseaza͟ in culoarea galbena, deoarece ele absorb o mare parte a radiatiilor din
regiunea violeta-albastra a spectrului, reflectand, in acelasi timp, o mare parte a radiatiilor din regiunile
verde si rosu ale spectrului, combinatie perceputa de ochiul omenesc ca nuante de galben. Absortia
aproape totala si in aceeasi proportie a radiatiilor din regiunile vizibile ale spectrului determina ca
obiectele care au aceasta propietate sa fie percepute ca fiind de culoare neagra. Difuzarea aproape
totala si in aceeasi proportie a radiatiilor din regiunile vizibile ale spectrului determina ca obiectele cu
aceasta propietate sa fie ͞vazute͟ Đa fiiŶd alďe.

Tmperat Radi Radi Radiatii

ura de atii atii violet-
Lumina solara directa 5800°K 33,3% 33,3% 33,3%
Lumina zilei cand cerul 7500- 27% 34% 39%
este acoperit 8500°K
Lumina albastra a cerului 12000°K 26% 28% 46%
Lampi electrice obisnuite 2700°K 62,5% 24,5% 13%
Lampi electrice pentru uz 2900- 55,5% 27,5% 17%
fotografic
Blitz 3300°K
5500- 33,3% 33,3% 33,3%
5800°K
Prin urmare, culoare nu este altceva dacat rezultatul unei absortii. Lumina naturala ce cade pe
suprafata unui obiect devine colorata atunci cand este reflectata daca unele dintre radiatiile sale
componente au fost mai mult absorbite de obiectul respectiv.
Pentru caracterizarea componentei spectrale a unei surse de lumina se utilizeaza temperatura de
culoare.
Definitie: Temperatura unei surse de lumina reprezinta temperatura in grade Kelvin la care trebuie
incalzit corpul negru (notiune abstracta din fizica) pentru a emite o radiatie luminoasa cu aceasi
componenta spectrala (de aceasi culoare) ca si cea a corpului / sursei caracterizate;
 Fig 5. Temperatura de culoare a diferitelor surse de lumina intalnite in fotografie

Interpretare: Un bec cu incandescenta va avea o lumina cu o temperatura scazuta de culoare, fiind

perceputa Đa o luŵiŶa ͞Đalda͟, avand o nuanta galbuie/rosiatica, din cauza lipsei componentei spectrala
de inalta frecventa (albastrul). Neoanele in schimb au o temperatura de culoare ridicata, deoarece le
lipseste componenta de culoare joasa, si au o nuanta albastruie, fiind percepute Đa o luŵiŶa ͞reĐe͟.

Compensarea dezechilibrului Đauzat de distorsiuŶea ŶuaŶtelor oďieĐtelor datorat ͞Đulorii͟ sursei

luminoase se face cu ajutorul filtrelor de culoare, sau a balansului de alb la aparatele digitale. Balansul
de alb compenseazea lipsa unei componente a spectrului vizibil prin ajustarea ponderilor cu care cele
trei canale de culoare (rosu, verde si albastru) sunt combinata pentru obtinerea fotogafiei finale.